1ra-295/2021 — art. 166-1 alin. 2 lit. c CP

1ra-295/2021 — art. 166-1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-295/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Țurcanu Svetlana și avocatul

Rabei Ilie în numele inculpaților, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2020, în cauza penală prindu-i pe

Tipa Pantelemon XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX,

Coșneanu Dumitru XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

a c o n s t a t a t:

procesul penal în privința lui Tipa Pantelemon învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit.c) și art. 48, 152 alin. (1) Cod penal, precum și în

privința lui Coșneanu Dumitru învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

1661 alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost încetat, în legătură cu existența circumstanțelor

care exclud sau condiționează pornirea urmării penale și tragerea la răspundere

penală.

a fost pus sub învinuire pentru faptul că, activând în funcția de inspector inferior de

patrulare al plutonului Rezina-Șoldănești al Batalionului nr.3 al Brigăzii de Patrulare

al Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General de Poliție, fiind

numit în această funcție prin ordinul nr.290 EF din 08.05.2015 al șefului adjunct al

IGP, având gradul special de sergent inferior de poliție și, fiind în conformitate cu

prevederile art.123 alin.(2) din Codul penal persoană publică, învestită de stat să

1

presteze în numele acestuia servicii publice și să îndeplinească activități de interes

public, contrar art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, adoptată la Roma la 04.11.1950, în vigoare pentru Republica Moldova

de la 12.09.1997; art.24 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie

1994; atribuțiilor funcționale stipulate în fișa postului a funcției deținute, care îl

obligau să nu supună pe nimeni la torturi, să nu aplice forța fizică, decât pentru

curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă

metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte

Constituția și legile Republicii Moldova, să nu aplice acte de tortură, tratamente sau

pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la

forță cu excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura necesară

atingerii unui obiectiv legitim, să aibă un comportament demn și respectuos pentru

persoane, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu compromită, prin activitatea sa

publică, prestigiul funcției sau al autorității din care face parte, în participație cu altă

persoană publică, a comis rele tratamente în privința lui Vitalie Rotari în următoarele

circumstanțe: Astfel, Pantelemon Tipa împreună cu Dumitru Coșneanu, fiind

persoane publice, la data de 07 septembrie 2016, aproximativ la ora 21:30, patrulând

cu automobilul de serviciu de model ”VAZ 21105” cu număr de înmatriculare XXXXX

pe traseul R-13 în preajma intersecției drumurilor, unul dintre care duce spre s.

Țahnăuți din raionul Rezina, au staționat lângă pietonul Vitalie Rotari și după ce au

ieșit din automobilul de serviciu, s-au apropiat de numit, întrebându-l dacă cunoaște

informații despre locul aflării fratelui Victor Rotari, răspunsul fiind negativ. La

aceasta, în timp ce polițistul Dumitru Coșneanu l-a apucat pe Vitalie Rotari cu ambele

mâini de haine și îl brusca și numea cu cuvinte necenzurate, el, neîntemeiat, având

scopul provocării unor suferințe fizice și psihice, ilegal și fără necesitate l-a apucat de

mâna stângă, răsucind-o la spate, astfel doborându-l la pământ, iar ca rezultat

cauzându-i leziuni corporale sub formă de luxație a cotului stâng, echimoze pe

omoplatul stâng și genunchiul stâng, suferințe care au produs intense tulburări

psihice și sentimente de fobie, neliniște, inferioritate, care i- au umilit și înjosit

demnitatea umană. Tot el, împreună cu colegul de serviciu Dumitru Coșneanu, în

continuarea acțiunilor sale criminale, în scopul de a-și demonstra supremația, dar și

pentru a-l umili pe Vitalie Rotari, nu au reacționat la solicitările de a apela la serviciul

de asistență medicală urgentă, lăsându-l să sufere din cauza durerilor pe o perioadă

îndelungată de timp.

Acțiunile lui Tipa Pantelemon au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art.1661 alin.(2) lit.c) Cod penal – „cauzarea în mod intenționat a unei

dureri și suferințe fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant,

săvârșită de către două persoane publice”.

2

La fel, Tipa Pantelemon mai este învinuit și de faptul că în același timp și

circumstanțe, aflându-se în preajma intersecției drumurilor, unul dintre care duce

spre s. Țahnăuți din raionul Rezina, prin exces dc autor, având scopul provocării lui

Vitalie Rotari a unor leziuni corporale, ilegal și fără necesitate l-a apucat pe numit de

mâna stângă, răsucind-o la spate, astfel doborându-l la pământ, iar ca rezultat

cauzându-i leziuni corporale medii sub formă de luxație a cotului stâng, echimoze pe

omoplatul stâng și genunchiul stâng, acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de

intenția lui Dumitru Coșneanu.

Astfel, acțiunile lui Tipa Pantelemon au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 48, 152 alin.(1) Cod penal – „vătămarea intenționată

medie a integrității corporale și a sănătății care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute de art.151 Cod penal, dar care a fost urmată de o

dereglare îndelungată a sănătății, acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de

intenția celuilalt participant”.

La fel, prima instanță a constatat că Dumitru Coșneanu este acuzat de procuror

de faptul că activând în funcția de inspector inferior de patrulare al plutonului

Rezina-Șoldănești al Batalionului nr.3 al Brigăzii de Patrulare al Inspectoratului

Național de Patrulare al Inspectoratului General de Poliție, fiind numit în această

funcție prin ordinul nr.290 EF din 08.05.2015 al șefului adjunct al IGP, având gradul

special de sergent inferior de poliție și, fiind în conformitate cu prevederile art.123

alin.(2) din Codul penal persoană publică, investită de stat să presteze în numele

acestuia servicii publice și să îndeplinească activități de interes public, contrar art.3

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

adoptată la Roma la 04.11.1950, în vigoare pentru Republica Moldova de la 12.09.1997;

art.24 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994; atribuțiilor

funcționale stipulate în fișa postului a funcției deținute, care îl obligau să nu supună

pe nimeni la torturi, să nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea infracțiunilor,

pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte Constituția și legile Republicii

Moldova, să nu aplice acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau

degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu excepția cazurilor

de necesitate absolută și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim, să

aibă un comportament demn și respectuos pentru persoane, să nu abuzeze de

calitatea oficială și să nu compromită, prin activitatea sa publică, prestigiul funcției

sau al autorității din care face parte, în participație cu altă persoană publică, a comis

rele tratamente în privința lui Vitalie Rotari în următoarele circumstanțe: astfel,

cet.Dumitru Coșneanu împreună cu cet.Pantelemon Tipa, fiind persoane publice, la

data de 07 septembrie 2016, aproximativ la ora 21.30 min, patrulând cu automobilul

de serviciu de model ”VAZ 21105” cu număr de înmatriculare XXXXX pe traseul R-13

3

în preajma intersecției drumurilor, unul dintre care duce spre s. Țahnăuți din raionul

Rezina, au staționat lângă pietonul Vitalie Rotari și după ce au ieșit din automobilul

de serviciu, s-au apropiat de numit, întrebându-l dacă cunoaște informații despre

locul aflării fratelui Victor Rotari, răspunsul fiind negativ. La aceasta, polițistul

Dumitru Coșneanu, neîntemeiat, având scopul provocării unor suferințe fizice și

psihice, l-a apucat pe Vitalie Rotari cu ambele mâini de haine, bruscându-l și

numindu-l cu cuvinte necenzurate, timp în care, polițistul Pantelemon Tipa, ilegal,

fără necesitate l-a apucat de mâna stângă răsucind-o la spate, astfel doborându-l la

pământ, iar ca rezultat cauzându-i leziuni corporale sub formă de luxație a cotului

stâng, echimoze pe omoplatul stâng și genunchiul stâng, suferințe care au produs

intense tulburări psihice și sentimente de fobie, neliniște, inferioritate, care i-au umilit

și înjosit demnitatea umană. Tot el, împreună cu colegul de serviciu Pantelemon Tipa,

în continuarea acțiunilor sale criminale, în scopul de a-și demonstra supremația, dar și

pentru a-l umili pe Vitalie Rotari, nu au reacționat la solicitările de a apela la serviciul

de asistență medicală urgentă, lăsându-l să sufere din cauza durerilor pe o perioadă

îndelungată de timp.

Acțiunile lui Coșneanu Dumitru au fost încadrate de către organul de în baza

art.1661 alin.(2) lit.c) Cod penal – „cauzarea în mod intenționat a unei dureri și

suferințe fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, săvârșită de

către două persoane publice”.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care: Tipa Pantelemon să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. c) și art. 48, 152 alin. (1) Cod

penal. La fel, a solicitat de a-l recunoaște pe Coșneanu Dumitru vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.1661 alin. (2) lit. c) Cod penal, totodată, de a aplica în

privința inculpaților Tipa Pantelemon și Coșneanu Dumitru măsura preventivă sub

formă de arest cu luarea sub strajă din sala de judecată; iar în temeiul art.art. 227, 229

Cod de procedură penală, a încasa de la Tipa Pantelemon și Coșneanu Dumitru

cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor medico - legale și alte cheltuieli în

sumă totală de 1 977,94 lei.

În motivarea cererii de apel, procurorul a evidențiat că în acțiunile inculpatului

Tipa Partelemon sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art.1661 alin. (2)

lit. c) și art. 48, 152 alin. (1) Cod penal, iar în acțiunile inculpatului Coșneanu Dumitru

sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art.1661 alin. (2) lit. c) Cod penal,

deoarece fapta a avut loc cu cauzarea în mod intenționat a unei dureri și suferințe

fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, săvârșită de către

două persoane publice cu vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a

sănătății care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de

4

art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de o dereglare îndelungată a sănătății,

acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de intenția celuilalt participant, atentând

la drepturile fundamentale ale persoanei și integrității acestuia, drepturi garantate de

Constituția Republicii Moldova și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

3.1. Apel împotriva sentinței a declarat și avocatul Rabei Ilie în numele

inculpaților Coșneanu Dumitru și Tipa Pantelemon, prin care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei hotărâri privind achitarea lui Coșneanu Dumitru de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. 2, lit. c) Cod penal și a lui Tipa

Pantelemon de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661, alin. 2, lit. c) Cod penal și

art. 152 alin. 1 Cod penal, deoarece acțiunile acestora nu întrunesc elementele

infracțiunii; revocarea măsurilor procesuale de constrângere - suspendarea provizorie

din funcție aplicate prin Ordinele Șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 307ef

și nr. 308ef din 24 iulie 2017, în privința lui Coșneanu Dumitru și Tipa Pantelemon.

În susținerea cerințelor sale, avocatul a indicat că, inculpații nu au avut intenția

de a-i cauza părții vătămate Rotari Vitalie leziuni corporale. Survenirea acestor leziuni

a fost cauzată de necesitatea aplicării forței fizice în privința lui, în scopul curmării

atacului acestuia față de un colaborator de poliție, precum și din cauza stării de

ebrietate a acestuia, respectiv lipsa coordonării mișcărilor de către acesta și a căderii

nereușite.

La fel, a menționat că nu este veridic faptul invocat în actul de învinuire precum

că inculpații au refuzat să apeleze serviciul de asistență medicală, lăsîndu-l pe Rotari

Vitalie să sufere pe o perioadă îndelungată de timp, or, imediat după incident,

inculpații au raportat superiorilor despre faptul aplicării forței fizice asupra lui Rotari

Vitalie și au solicitat intervenția ambulanței pentru acordarea ajutorului necesar

acestuia, cauza neprezenței imediate a serviciului de asistență medicală urgentă

solicitate urma să fie examinată de către procurori.

Apărarea a indicat că, partea vătămată Rotari Vitalie nu a fost imobilizată, nu i-

a fost ridicat telefonul mobil, nu era în stare de inconștiență sau nu era împiedicată în

vreun fel să solicite singur intervenția serviciului de asistență medicală urgentă,

inculpații nu i-au produs acestuia intense tulburări psihice și sentimente de fobie,

neliniște, inferioritate, care i-au umilit și înjosit demnitatea umană, or partea vătămată

este mult mai dezvoltat fizic decât Coșneanu Dumitru și Tipa Pantelemon.

fost respins apelul avocatului Rabei Ilie în numele inculpaților și admis apelul

procurorului, casată integral sentința și pronunță o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

Tipa Pantelemon a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.1661 alin. 2 lit. c) Codul penal și condamnat în baza acestei Legi, la pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni cu executare în penitenciar de tip

5

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele afacerilor interne pe un

termen de 5 (cinci) ani.

Tipa Pantelemon a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

48, 152 alin. (1) Codul penal și condamnat în baza acestei Legi, la pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art.84 Codul penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a fost

stabilită pedeapsa definitivă lui Tipa Pantelemon sub formă de închisoare pe un termen de 5

(cinci) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în organele afacerilor interne pe un termen de 5 (cinci) ani.

În conformitate cu art. 90 Codul penal, pedeapsa stabilită lui Tipa Pantelemon a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani.

Coșneanu Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.1661 alin. 2 lit. c) Codul penal și a fost condamnat în baza acestei Legi, la pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni cu executare în penitenciar de tip

semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele afacerilor interne pe un

termen de 5 (cinci) ani.

În conformitate cu art.90 Codul penal, pedeapsa stabilită lui Coșneanu Dumitru se

suspendă condiționat pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, instanța de fond la

pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101

Cod de procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Reprezentantul

organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele conform propriei

convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege. Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru

organul de urmărire penală sau instanța de judecată, și în așa mod a ajuns la

concluzia greșită cu privire la calificarea infracțiunii.

Instanța de apel a stabilit că, deși inculpații vina nu și-au recunoscut-o, din

cumulul de prbe prezentat rezultă cu certitudine că, inculpatul Tipa Pantelemon a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art.1661 alin. (2) lit.c) Cod penal, după semnele

calificative „cauzarea în mod intenționat a unei dureri și suferințe fizice și psihice,

care reprezintă tratament inuman și degradant, săvârșită de către două persoane

publice”. La fel, inculpatul Tipa Pantelemon a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.48, 152 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative „vătămarea intenționată

medie a integrității corporale și a sănătății care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute de art.151 Cod penal, dar care a fost urmată de o

dereglare îndelungată a sănătății, acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de

intenția celuilalt participant”. De asemenea, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul

6

Coșneanu Dumitru a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.1661 alin.(2) lit.c) Cod

penal, după semnele calificative „cauzarea în mod intenționat a unei dureri și

suferințe fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, săvârșită de

către două persoane publice”.

În acest context, instanța de apel a stabilit că aceste concluzii sunt bazate pe

următoarele probe, care au fost examinate și de către prima instanță, probe care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, după cum urmează:

declarațiile părții vătămate Rotari Vitalie (f.d.84 – 86, vol.II); declarațiile martorului

Ciburciu Sergiu (f.d.87, vol.II); declarațiile martorului Druța Pavel (f.d.88 – 89, vol.II);

declarațiile martorului Slobodeniuc Iurie (f.d.90 – 91, vol.II); declarațiile martorului

Gheorghieș Teodor (f.d.92, vol.II); declarațiile martorului Cibotari Alexei (f.d.97 – 98,

vol.II); declarațiile martorului Exari Vitalie (f.d.101, vol.II); declarațiile martorului

Cotea Radu (f.d.99 – 100, vol.II); raportul de expertiză medico-legală nr.243/D din

15.11.2016 (f.d. 56, vol.I); raportul de expertiză Judiciară nr.29 din 17.05.2017 (f.d. 118,

vol.I).

Astfel, cu referire la concluziile primei instanțe de a înceta procesul penal în

privința lui Tipa Pantelemon și Coșneanu Dumitru, instanța de apel a constatat că,

instanța de fond și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - existența altor circumstanțe care condiționează pornirea urmăririi

penale și tragerii la răspunderea penală.

Prin urmare, în ceea ce privește argumentul că ordonanța procurorului ierarhic

superior din 27.10.2016 privind anularea ordonanței din 07.09.2016 a procurorului

Olesea Stavinschi, că aceasta este întocmită de adjunctul procurorului - șef al

procuraturii raionului Rezina, Anatolie Maliuta, dar nu este semnată de către însuși

Anatolie Maliuta, dar de procurorul Andrei Roșca, instanța de apel a apreciat

relevantă explicația procurorului prezentată în cererea de apel și anume că, ordonanța

procurorului ierarhic superior, prin care a fost anulată ordonanța din 07.09.2016 a

procurorului Olesea Stavinschi, este emisă de către procurorul ierarhic superior în

conformitate cu prevederile art. 531 și art. 2991 Cod de procedură penală, din care

considerente decizia este una legală.

Cu referire la concluziile instanței de fond privind faptul că ordonanța privind

pornirea urmăririi penale din 11.11.2016 în baza art. 157 din Codul penal, care a

rezultat din faptul anulării ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale din

23.09.2016, precum și ordonanța privind pornirea urmăririi penale din 27.03.2017 în

baza art. 166/1 alin.(2) lit.c) și 152 alin.(1) Cod penal, conține date ce reflectă aceleași

circumstanțe care au stat la baza pornirii urmăririlor penale cu implicarea lui Rotari

Vitalie și a colaboratorilor INP la 07.09.2016 în preajma intersecției spre s. Țahnăuți, r-

ul Rezina, instanța de apel a conchis că aprecierea instanței de fond nu este corectă, or

ele au conținut asemănător, deoarece reflectă aceleași evenimente care au avut loc.

7

În ceea ce privește concluziile instanței de fond privind faptul că ordonanța

privind retragerea și transmiterea cauzei penale pentru examinare altui procuror, prin

care dosarul penal a fost retras din gestiunea procurorului Olesea Stavinschi și

transmis procurorului Ghenadie Zgardan, este întocmită de către procurorul-șef al

procuraturii raionului Rezina Andrei Roșca, dar nu este semnată de acesta, ci de către

o altă persoană, ce se presupune a fi adjunctul său, procurorul Anatolie Maliuta,

Colegiul penal reține că este semnată de un procuror ierarhic superior în conformitate

cu prevederile art. 531 alin.(1) Cod de procedură penală.

În ceea ce privește faptele comise de către inculpații Coșneanu Dumitru și Tipa

Pantelimon, analizând declarațiile inculpatului Coșneanu Dumitru (f.d.93 – 94, vol.II),

ale inculpatului Tipa Pantelimon (f.d.95 – 96, vol.II), declarațiile părții vătămate Rotari

Vitalie (f.d.84 – 86, vol.II), declarațiile martorilor Ciburciu Sergiu (f.d.87, vol.II), Druța

Pavel (f.d.88 – 89, vol.II), Slobodeniuc Iurie (f.d.90 – 91, vol.II), Gheorghieș Teodor

(f.d.92, vol.II), raportul de expertiză medico-legală nr.243/D din 15.11.2016 (f.d. 56,

vol.I), raportul de expertiză judiciară nr.29 din 17.05.2017 (f.d. 118, vol.I), declarațiile

martorilor Cibotari Alexei (f.d.97 – 98, vol.II), Exari Vitalie (f.d.101, vol.II), Cotea Radu

(f.d.99 – 100, vol.II), informația despre aflarea în căutare a numitului Rotari Victor

(f.d.65, vol.II) și apreciindu-le din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe,

anallizate, instanța de apel a conchis că ele demonstrează cu certitudine vina

inculpaților în comiterea faptelor imputate și care combat argumentele declarate de

partea apărării. Colegiul penal constată că versiunea apărării este combătută prin

probele analizate și apreciate mai sus, prin prisma prevederilor art.101 Codul de

procedură penală.

Instanța de apel a constat cu certitudine că inculpatul Tipa Pantelemon a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art.1661 alin. (2) lit. c) Cod penal, după semnele

calificative „cauzarea în mod intenționat a unei dureri și suferințe fizice și psihice, care

reprezintă tratament inuman și degradant, săvârșită de către două persoane publice”.

De asemenea, a constatat că inculpatul Tipa Pantelemon a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 48, 152 alin.(1) Cod penal, după semnele calificative „vătămarea

intenționată medie a integrității corporale și a sănătății care nu este periculoasă pentru viață și

nu a provocat urmările prevăzute de art.151 Cod penal, dar care a fost urmată de o dereglare

îndelungată a sănătății, acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de intenția celuilalt

participant”.

La fel, instanța de apel a constat că prin acțiunile sale intenționate, inculpatul

Coșneanu Dumitru a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.1661 alin.(2) lit.c) Cod

penal, după semnele calificative „cauzarea în mod intenționat a unei dureri și suferințe

fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, săvârșită de către două

persoane publice”.

8

Cu referire la elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.1661 alin.

(2) lit. c) Cod penal, instanța de apel a reținut că, obiectul juridic special are un

caracter multiplu: obiectul juridic principal îl formează relațiile sociale cu privire la

demnitatea persoanei; obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale cu privire

la integritatea fizică sau psihică a persoanei, apărate împotriva tratamentului inuman

ori degradant.

Cât privește victima infracțiunii prevăzute la art.1661 alin. (2) lit. c) Cod penal,

acesta poate fi nu doar persoana care se află sub arest sau care execută o pedeapsă

privativă de libertate. Această calitate o poate avea și persoana reținută,

percheziționată, adusă forțat, supusă unor măsuri de siguranță, supusă tratamentului

psihiatric, supusă acțiunii mijloacelor speciale etc. în alți termeni, se are în vede:, orice

persoană supusă unor măsuri de constrângere având la bază exercițiul autorității

publice, iar în speță, victima a infracțiunii este Rotari Vitalie.

Infracțiunea prevăzută la art.1661 alin. (2) lit. c) Cod penal poate avea obiect

material. Acesta există în cazul în care infracțiunea presupune influențarea nemijlocită

infracțională asupra corpului persoanei. Dacă o atare influențare lipsește (de exemplu,

dacă se aplică violența psihică), lipsește ș obiectul material. În speță, inculpații i-au

cauzat părții vătămate dureri și suferințe fizice și psihice, deci rezultă că există obiect

material.

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art.1661 alin.(2) lit. c) Cod penal are

următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea sau inacțiunea de

cauzare a unei dureri sau a suferințe fizice ori psihice, care reprezintă tratament

inuman ori degradant; 2) urmările prejudiciabile constând în durerea sau suferința

fizică ori psihică; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile. Tratamentul aplicat victimei trebuie să depășească un anumit „prag de

gravitate”. Altfel spus, tratamentul inuman ori degradant constituie nu o simplă

„brutalitate”, ci este suficient de gravă.

În speță, s-a stabilit că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 243/D

din 15.11.2016, la Rotari Vitalie s-a constatat: luxația cotului stâng, echimoze pe

omoplatul stâng și genunchiul drept, care au fost provocate de la acțiunea traumatică

a unui obiect contodent, dur, corespund timpului și circumstanțelor indicate, în

comun, determină o dereglare a sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare

medie. Astfel, tipul leziunilor determină instanța de apel să conchidă că acțiunile

inculpaților au depășit un anumit „prag de gravitate” într-o măsură mai mare decât

strictul necesar, mai ales că partea vătămată nu reprezenta în sine „obiectul”

căutărilor inculpaților, care îl căutau pe fratele părții vătămate.

Infracțiunea prevăzută la art.16 alin.(2) lit.c) Cod penal este o infracțiune

materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii durerii sau suferinței

fizice ori psihice. Prin „durere” trebuie de înțeles reacția psihofiziologică a

9

organismului, produsă ca urmare a unor puternice excitări a terminațiilor nervoase

din organele și țesuturile umane, exprimându-se în senzații fizice negative cu grad

variat de pronunțare. La rândul său, prin „suferință” trebuie de înțeles trăirile

negative profunde, condiționate de excitanți fizici sau psihici. Cele două noțiuni -

„durere” și „suferință” - sunt strâns legate între ele. Astfel, suferința fizică se exprimă

nu doar în durerea propriu-zisă, dar și în starea fizică proastă cu caracter extenuant.

Cât privește suferința psihică, aceasta reprezintă efectul aplicării unor factori

psihogeni (bat cură, luarea în râs, insultă, amenințare etc.) care influențează anume

asupra psihicului.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art.1661 alin.(2) lit. c) Cod penal se

caracterizează prin intenție directă sau indirectă. Nu este exclus ca subiectul

infracțiunii să urmărească după caz: 1) obținerea de la persoana supusă efectiv

tratamentului inuman ori degradant sau de la persoană terță a informațiilor sau

mărturisirilor; 2) pedepsirea persoanei supuse efectiv tratamentului inuman ori

degradant pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită

că l-a comis; 3) intimidarea sau exercitarea de presiuni asupra persoanei supuse

efectiv tratamentului inuman ori degradant sau asupra unei terțe persoane. Totodată,

este posibil ca subiectul infracțiunii în cauză să urmărească alte scopuri. Motivele

infracțiunii pot fi: interesul material; năzuința de autoafirmare; perceperea denaturată

a obligațiilor de serviciu; incapacitatea de a soluționa pe căi legale problema

procesuală creată; răzbunare; ură etc.

Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul

comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. în afară de aceasta, subiectul infracțiunii

trebuie să aibă una din următoarele calități speciale: 1) persoana publică; 2) persoana

care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice; 3) oricare altă persoană care

acționează cu titlu oficial; 4) oricare altă persoană care acționează cu consimțământul

expres sau tacit al unei persoane .ere acționează cu titlu oficial.

În speță, Tipa Pantelemon și Coșneanu Dumitru activau în funcții de inspectori

inferiori de patrulare al plutonului Rezina-Șoldănești al Batalionului nr.3 al Brigăzii

de Patrulare al Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General de

Poliție, și în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) din Codul penal, erau

persoane publice.

La fel, instanța de apel a stabilit că, în legătură cu infracțiunea prevăzută la

art.1661 alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost cauzată intenționat vătămarea gravă, medie

sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății, se impune calificarea conform

art.151 sau 152 Cod penal ori art. 78 Cod contravențional și art.1661 Cod penal. În

cazul dat, pluralitatea de urmări prejudiciabile implică pluralitatea de infracțiuni sub

forma concursului de infracțiuni și nu se încalcă principiul de neadmitere a

10

sancționării duble a aceleiași fapte, or prejudiciul cauzat intenționat sănătății excede

cadrul infracțiunii specificate la art.1661 Cod penal.

În acest context, instanța de apel a menționat că, prin acțiunile sale intenționate,

inculpatul Tipa Pantelemon a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 48, 152 alin. (1)

Cod penal, după semnele calificative „vătămarea intenționată medie a integrității

corporale și a sănătății care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute de art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de o dereglare îndelungată a

sănătății, acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de intenția celuilalt

participant”.

Subsecvernt, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpaților Tipa Pantelemon și Coșneanu Dumitru, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art.art. 7, 61, 75 Codul penal și anume de gravitatea infracțiunilor

săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei

acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului.

Astfel, s-a stabilit că, inculpatul Tipa Pantelemon nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunilor incriminate, a comis o infracțiune gravă și una mai puțin

gravă, anterior nu a fost judecat, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, este tînăr. Careva circumstanțe atenuante sau agravante în privința

inculpatului nu au fost constatate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Coșneanu Dumitru, instanța de apel a stabilit

că, acesta nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a comis o

infracțiune gravă, anterior nu a fost judecat, nu se află la evidența medicului narcolog

și psihiatru, este tînăr. Careva circumstanțe atenuante sau agravante în privința

inculpatului nu au fost constatate.

Prin urmare, instanța de apel a constat că situația inculpaților permite instanței

de apel de a concluziona că dânșii nu prezintă pericol pentru societate și izolarea lor

de societate nu este o măsură necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea

acestora și fapta comisă, ținându-se cont și de faptul că o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, or, pronunțarea unei

hotărâri de condamnare constituie un avertisment sever pentru inculpat, iar

suspendarea condiționată a executării pedepsei - perioadă determinată de timp în

care va fi supravegheat comportamentul inculpatului constituie o măsură adecvată

care va duce la îndreptarea inculpatului, rolul de constrângere și scopul pedepsei

penale putând fi realizate în această modalitate.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

11

parțială a deciziei în partea pedepsei numite inculpaților, cu remiterea cauzei la

rejudecare de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea celor solicitate, procurorul susține că, pedeapsa aplicată

inculpaților este una prea blândă și nu va atinge scopul pedepsei penale prevăzut de

art. 61 Cod penal.

Mai mult decât atât, recurentul remarcă că instanța de apel urma să indice cu

claritate care sunt circumstanțele ce au dus la aplicare instituției de suspendarea

condiționată a executării pedepsei penale prevăzută de art. 90 Cod penal.

De asemenea, procurorul susține că decizia pronunțată de către instanța de apel

este una nemotivată și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

5.1. Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar și de către avocatul

Rabei Ilie în numele inculpaților Tipa Panteleemon și Coșneanu Dumitru, care în

temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală solicită casarea totală

a deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri privind achitarea inculpaților, deoarece

infracțiunile acestora nu înrunesc elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale, recurentul invocă circumstanțe similare celor

indicate în cererea de apel, reiterând asupra faptului că inculpații nu se fac vinoveți

de cele indicate în rechizitoriu, or, în acțiunile acestora lipsesc elementele constitive

ale componenței de infracțiune, întrucât au aplicată forța fizică la reținerea persoanei

în strictă conformitate cu legea.

Apărătorul menționează că instanța de apel nu a dat un răspuns clar tuturor

alegațiilor din cererea de apel și a apreciat probele unilateral.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

12

6.1. Cu referire la recursul declarat către procuror, instanța de recurs ordinar

remarcă că, autorul recursului indică ca temeiuri de declarare a recursului prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel”, Colegiul penal

menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și textul deciziei

atacate rezultă că, pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a motivat corect

soluția bazându-se pe cumulul de probe administrat la cauza penală, examinate și

cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în instanța de apel,

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură. Temeiuri de a pune la îndoială

legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente nu s-au stabilit în instanța de

recurs.

De asemenea, Colegiul penal respinge alegațiile procurorului care indică că,

instanța de apel eronat a aplicat la stabilirea pedepsei inculpaților prevederile art. 90

Cod penal, iar în motivare susține că la cauză nu au fost stabilite circumstanțe carear

justifica suspendarea condiționată a pedepsei, or, instanța de apel în partea

descriptivă a decizie indică clar toate circumstanțele care au determinat-o în acest

sens, și anume ,, inculpații nu prezintă pericol pentru societate și izolarea lor de societate nu

este o măsură necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea acestora și fapta comisă,

ținându-se cont și de faptul că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare

scopului urmărit”, care au dus la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a

acesteia, or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a

13

inculpaților înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitoare la suspendarea condiționată a executării acesteia, care este

proporțională faptelor comise de către inculpați.

Astfel, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care a constatat că, este

irațional ca inculpații să execute real termenul pedepsei stabilite, or, instituția

suspendării executării pedepsei penale, poate fi aplicat în respectiva cauză penală.

Ca urmare, Colegiul penal conchide că, temeiurile indicate de către recurent nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

6.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Rabei Ilie în

numele inculpaților, Colegiul penal remarcă că din conținutul cererii de recurs se

deduce temeiurile prevăzute de pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

având în vedere că apărătorul critică vinovăția inculpaților, considerând că, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, solicitând ca inculpatul să fie achitat de sub învinuirea

imputată.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de

fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele

inferioare, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că

faptele incriminate în actul de învinuire au fost comise de către Tipa Pantelimon și

Coșneanu Dumitru.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că, procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de

apel, de competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept

să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

hotărârea judecătorească devenită definitivă.

Această concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare

numai dacă se constată o eroare de drept.

Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de

casare a unei hotărâri de condamnare.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, Colegiul penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui temei de

14

casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat soluția

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță

și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Dar, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor

invocate de către recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul că

vinovăția inculpaților de săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil

din probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă nicio gravă eroare de fapt de către

instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și

adoptarea unei alte soluții.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante din apeluri și pentru a evita repetări inutile,

instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal respinge ca fiind nefondat temeiul invocat de către apărare

precum că, nu au fost întrunite elementele infracțiunii imputate inculpaților Tipa

Pantelimon și Coșneanu Dumitru, or, alegațiile recurenților raportate la actele cauzei

sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției, a respectat prevederile

legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată.

Respectiv, cu referire la situația de fapt relatată de către recurent, care în opinia

acestuia denotă nevinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor incriminate, Colegiul

penal stabilește că, judecând apelul instanța a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă, care este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele

de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au

fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza

cărora s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpaților în cele imputate.

Așadar, Colegiul penal subliniază că, toate criticile formulate de recurenți, au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând

prevederile art. 414 alin. (3) și 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei

15

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai

impune (cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și corect motivată.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Țurcanu Svetlana și avocatul Rabei Ilie în

numele inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 17 iunie 2020, în cauza penală privindu-i pe Tipa Pantelemon XXXXX și Tipa

Pantelemon XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 aprilie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

16