1ra-268/2021 — art.264 al.1 CP

1ra-268/2021 — art.264 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-268/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Crăciunel Pavel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Crăciunel Pavel xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.04.2015 - 05.05.2017;

Instanță de apel: 18.06.2018 - 18.06.2020;

Instanță de recurs: 28.09.2020 - 10.03.2021.

a c o n s t a t a t :

Crăciunel Pavel a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

se învinuiește, că la 22.01.2014 aproximativ la ora 14:50 conducând automobilul

de model „Mercedes Sprinter", cu numărul de înmatriculare xxx, deplasându-se pe

bd. Moscova din direcția străzii Miron Costin spre str. Matei Basarab, efectuând

manevra de deplasare cu spatele și ajungând vizavi de blocul locativ nr.11/1 din

bd. Moscovei, contrar prevederilor pct.41 alin.(2) Regulamentul Circulației

Rutiere, în vigoare aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357

din 13.05.2009, care prevede, că conducătorul vehiculului care intenționează să se

deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o

poate face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic,

în cazurile în care vizibilitatea în spate este limitată, conducătorul trebuie să

recurgă la ajutorul altei persoane, aflate în afara autovehiculului, la fel a încălcat și

prevederile art.45 alin.(1) Regulamentului Circulației Rutiere, conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând cont

permanent de următorii factori, starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,

situația rutieră, astfel ca urmare a nerespectării acestor prevederi legale, a comis

tamponarea pietonului Grigorița Ana care se afla pe marginea carosabilului bd.

Moscovei nr. 11/1, mun. Chișinău.

1

În rezultatul impactului pietonul Grigorița Ana conform raportului de

expertiză medico-legală nr.1095/D din 08 iulie 2014, s-a ales cu luxație antero-

internă a humerusului stâng, care a fost produsă prin acțiunea traumatic a unui

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală medie.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care a recunoaște vinovat pe inculpatul Crăciunel Pavel pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, și a-i stabili

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani. Iar, conform art.90 Cod penal de suspendat

executarea pedepsei pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat următoarele:

- prima instanță la pronunțarea sentinței s-a bazat doar pe argumente

nefondate, fără a se da o apreciere în coroborare cu toate probele obiective în

ansamblu obținute conform rigorilor Codului de procedură penală în cadrul

urmăririi penale, precum și fără a fi cercetate în instanța de judecată;

- în motivarea sentinței de achitare prima instanță a menționat că de către

inculpat n-au fost încălcate prevederile Regulamentului de circulație rutieră pct.41

alin.(2), el a claxonat și s-a uitat în oglinzi. Totodată, conform declarațiilor

acestuia, prin oglinzi se vede doar porțiunea laterală a automobilului, iar porțiunile

din spatele acestuia, pe mijloc nu se văd, prin urmare acesta la deplasarea cu

spatele urma să apeleze la ajutorul unei persoane aflate în afara autovehiculului,

obligație care nu a fost îndeplinită de conducător, prin urmare acesta asumându-și

riscul consecințelor produse;

- un alt argument al primei instanțe se referă la faptul că, partea vătămată nu

putea să cadă în felul în care să vadă osia din spate a automobilului. Acest

argument nu suportă nici o critică, deoarece potrivit declaraților părții vătămate,

lovitura s-a produs în umăr și nu în spate, prin urmare a fost posibilă căderea în

felul descris de către partea vătămată. De asemenea, martorul Eivaz Aliev a indicat

că atunci când a venit la fața locului partea vătămată deja a era jos la pământ, fapt

care nu contrazice declarațiile părții vătămate;

- la fel prima instanță a menționat încălcarea de către partea vătămată a

normelor ce țin de respectarea regulilor de securitate a circulației rutiere a

pietonului fapt inadmisibil, deoarece anume conducătorul auto, care manipulează

autovehiculul - mijloc de pericol sporit, este în primul rând responsabil de

respectarea obligațiilor ce-i revin și anume nerespectarea obligațiilor la mișcarea

cu spatele a provocat accidentul rutier dar nu staționarea părții vătămate pe

carosabil. Astfel, în alte circumstanțe în locul respectiv putea să se afle un copil, o

bicicletă, un mijloc de transport de dimensiuni mici, alte obstacole, și în cazul în

care inculpatul nu ar fi întreprins măsuri în vederea asigurării securității circulației

rutiere prin convingerea că în zona închisă vizibilității nu sunt obstacole, el oricum

producea accident rutier, dar cu alte consecințe;

- totodată, prima instanță nu a dat nici o apreciere procesului-verbal de

cercetarea la fața locului, accidentului rutier cu schema și tabelul foto-anexă la

2

acest proces-verbal, unde este indicat, locul unde s-a produs tamponarea pietonului

în coraport cu punctele de referință, caracterul carosabilului, (acoperit cu zăpadă).

Tot odată conform raportului de expertiză medico-legală nr.1095/D din 08 iulie

2014 cet. Grigorita Ana a primit leziuni corporale medii în timpul și circumstanțele

indicate, manifestate prin: luxație antero-internă a humerusului stâng;

- urmează de menționat faptul că doar intervenirea martorului Eivaz Aliev a

preîntâmpinat cauzarea unor consecințe mai grave decât cele produse, deoarece

acțiunile acestui martor au fost îndreptate în spre oprirea lui Crăciunel Pavel de la

strivirea părții vătămate de roțile automobilului condus de inculpat. Impactul a fost

unul slab și vătămările medii doar datorită intervenirii prompte a martorului

menționat, iar neglijența criminală a lui Crăciunel Pavel la efectuarea unei astfel de

manevre fără a se asigura de lipsa obstacolelor poate fi catalogată ca una

periculoasă, și doar din întâmplare nu s-au produs consecințe mult mai grave decât

cele produse;

- la fel, prima instanță nu a indicat motivul respingerii probelor acuzării așa

cum prevede art.394 alin.(3) Cod de procedură penală, astfel încât sentința

adoptată este nemotivată și ilegală, iar cumulul de probe acumulate demonstrează

cu lux de amănunte vinovăția inculpatului Crăciunel Pavel. Toate probele indicând

direct că anume ultimul a săvârșit infracțiunea în cauză și nu există nici un dubiu

care ar fi putut fi interpret în favoarea lipsei în acțiunile și/sau inacțiunile

inculpatului a evenimentului infracțional.

2020, a fost admis apelul acuzării, casată sentința integral, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru primă instanță prin

care, a fost recunoscut culpabil Crăciunel Pavel în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.264 alin.(1) Cod penal, cu încetarea procesului penal pe motivul intervenirii

prescripției de tragere la răspundere penală.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că prima instanță la

adoptarea sentinței contestate incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

și astfel, eronat a ajuns la concluzia că, inculpatul Crăciunel Pavel învinuit în baza

art.264 alin.(1) Cod penal, urmează a fi achitat din motivul lipsei infracțiunii în

acțiunile inculpatului.

Analizând totalitatea de probe acumulate la prezenta cauza penală și

apreciindu-le, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a

constatat următoarele: Crăciunel Pavel la 22.01.2014 aproximativ la ora 14:50

conducând automobilul de model „Mercedes Sprinter", cu numărul de

înmatriculare CM AJ 661, deplasându-se pe bd. Moscova din direcția străzii Miron

Costin spre str. Matei Basarab, efectuând manevra de deplasare cu spatele și

ajungând vizavi de blocul locativ nr.11/1 din bd. Moscovei, contrar prevederilor

pct. 41 alin.(2) Regulamentul Circulației Rutiere, în vigoare aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, care prevede, că

conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze cu spatele poate să

înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate face fără a crea un pericol

sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic. În cazurile în care vizibilitatea

în spate este limitată, conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul altei persoane,

3

aflate în afara autovehiculului, la fel a încălcat și prevederile art.45 alin.(1)

Regulamentului Circulației Rutiere, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând cont permanent de următorii

factori, starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația rutieră, astfel

ca urmare a nerespectării acestor prevederi legale, a comis tamponarea pietonului

Grigorița Ana care se afla pe marginea carosabilului bd. Moscovei nr. 11/1, mun.

Chișinău.

În rezultatul impactului pietonul Grigorița Ana conform raportului de

expertiză medico-legală nr.1095/D din 08 iulie 2014, s-a ales cu luxație antero-

internă a humerusului stâng, care a fost produsă prin acțiunea traumatic a unui

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală medie.

Instanța de apel analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101

Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, constată cu certitudine că inculpatul Crăciunel Pavel a comis

infracțiunea imputată lui și că acțiunile inculpatului se încadrează în baza art.264

alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, conform pct.41 alin. (2) al Regulamentului

Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din data de

13.05.2009, conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze cu spatele

poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate face fără a crea un

pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic. În cazurile în care

vizibilitatea în spate este limitată, conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul altei

persoane, aflate în afara autovehiculului.

Totodată, instanța de apel a explicat că potrivit pct. 45 alin.(1) al

Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

data de 13.05.2009, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; situația rutieră.

Ca rezultat, în cadrul judecării cauzei în instanța de apel s-a stabilit că

încălcarea de către inculpatul Crăciunel Pavel, a pct. pct. 41 alin.(2), 45 alin.(1) al

Regulamentului Circulației Rutiere, a fost probată prin procesul-verbal de cercetare

a locului accidentului rutier din 22.01.2014 cu schema și tabelul foto anexă la acest

proces-verbal, unde este indicat, locul unde s-a produs tamponarea pietonului în

coraport cu punctele de referință, caracterul carosabilului. De asemenea, instanța a

evidențiat că ă vinovăția inculpatului rezultă și din declarațiile părții vătămate

Grigorița Ana și a martorului Aliev Eizaz.

Urmarea prejudiciabilă a art.264 alin.(1) Cod penal în speță se exprimă prin

cauzarea părții vătămate a unor vătămări corporale medii, manifestate prin luxația

antero-internă a humerusului stâng, care a fost produsă prin acțiunea traumatic a

unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea

4

prejudiciabilă, instanța de apel a indicat că din materialele cauzei rezultă că anume

ca urmare a tamponării de către automobilul de model „Mercedes Sprinter", cu n/î

CM AJ 661 condus de Crăciunel Pavel ce a încălcat prevederile Regulamentului

Circulației Rutiere, pietonului Grigorița Ana i-au fost cauzate leziuni corporale

medii.

În urma verificării probelor, instanța de apel a ajuns la concluzia că,

argumentele procurorului cu privire la vinovăția inculpatului Crăciunel Pavel,

invocate în apelul depus împotriva sentinței de achitare sunt fondate, deoarece

instanța de fond a dat o apreciere eronată situației de fapt constatate în cadrul

cercetării judecătorești, și eronat a ajuns la concluzia de a-l achita pe Crăciunel

Pavel, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, pe

motivul lipsei infracțiunii în acțiunile inculpatului.

Instanța de apel consideră că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate este confirmată prin cumulul de probe cercetate, enumerate în decizia

sa, ce coroborează între ele și careva divergențe între declarațiile părții vătămate,

martorului și probele scrise care ar trezi dubii nu au fost reținute.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel o apreciază ca o

metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Cod de

procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal

are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea

declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca

circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

4.2. Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a reținut că infracțiunea a fost

comisă de inculpat la data de 22 ianuarie 2014. Potrivit prevederilor art.264 alin.(1)

Cod penal (în vigoare la momentul comiterii infracțiunii) era prevăzută pedeapsa

cu amendă în mărime de până la 300 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de până la 2 ani, astfel se încadrează în categoria infracțiunilor mai

puțin grave, prin prisma prevederilor art.16 Cod penal.

Instanța de apel a reiterat prevederile art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal,

persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au

expirat următoarele termene: 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave.

Totodată, instanța de apel a notat că potrivit art.389 Cod de procedură penală

alin. (4), sentința de condamnare se adoptă: 3) fără stabilirea pedepsei, cu liberarea

de răspundere penală în .... cazul expirării termenului de prescripție.

În final, instanța de apel a conchis că Crăciunel Pavel, recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, urmează a fi liberat

de pedeapsa penală, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere

penală prevăzute de art.60 Cod penal, dat fiind faptul că de la momentul comiterii

infracțiunii 22 ianuarie 2014 și până la pronunțarea decizie - 18 iunie 2020, au

trecut mai mult de 5 ani.

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat că prima instanță corect a

dat o apreciere critică constatării părții acuzării precum, că din depozițiile părții

vătămate reiese, că vinovat de accidentul rutier este inculpatul Crăciunel Pavel, iar

5

condamnarea lui se bazează pe declarațiile părții vătămate Grigorița Ana, care de

fapt sunt prea controversate pentru a avea calitatea de probă într-o sentință de

condamnare.

Consideră că, instanța de apel a apreciat eronat declarațiile martorului Aliev

Aizz, care a comunicat instanței că fiind la fața locului nu a observat ca automobilul

de model ,,Mercedes Benz” să fi lovit partea vătămată și nici nu cunoaște din ce

cauză ultima era jos.

De asemenea, a indicat că în ședința instanței de apel a invocat prin cerere

nulitatea schemei accidentului rutier deoarece acesta a fost întocmit cu încălcarea

dreptul la apărare și la un proces echitabil inculpatului Crăciunel Pavel, ne fiindu-i

explicate drepturile, însă instanța de apel nu a examinat prezenta cerere.

Recurentul a remarcat că, prezentarea insuficientă a unui ansamblu probator

din partea acuzării care ar sta la baza învinuirii, limitându-se și bazându-se doar pe

declarațiile părții vătămate și a martorilor, care de altfel sunt vagi și contradictorii,

fără a lua în considerație că presupusul accident a avut loc într-un spațiu deschis și

destul de aglomerat, în imediata apropiere a mai multor magazine și farmacii, ceea

ce presupune că organul de urmărire penală avea reala posibilitate de a prezenta mai

multe probe. Inclusiv, verificările eventualelor înregistrări de pe camerele de

supraveghere video, dacă din start s-a constata prezența faptei penale, or, conform

art.28 alin.(1) Cod de procedură penală, procurorul și organul de urmărire penală au

obligația, în limitele competenței lor, de a porni urmărirea penală în cazul în care

sunt sesizate, în modul prevăzut de prezentul cod, că s-a săvârșit o infracțiune și de

a efectua acțiunile necesare în vederea constatării faptei penale și a persoanei

vinovate.

A mai notat că instanța de apel, fără a aprecia toate circumstanțele cauzei și

probele administrate, și-a motivat greșit soluția de recunoaștere a vinovăției lui

Crăciunel Pavel în comiterea infracțiunii incriminate.

Din considerentele menționate supra, a conchis că eroarea comisă de instanța

de apel urmează a fi corectată având în vedere că apelul procurorului greșit a fost

admis, prin casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele dosarului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că din conținutul recursului rezultă că inculpatul nu

invocă vreun temei de drept prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

însă criticele acestuia se cuprind în pct. 6) al normei menționate, care prevede, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

6

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanțele de fond nu

au intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat fiind dispusă condamnarea lui Crăciunel Pavel în baza art.264 alin.(1) Cod

penal.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul

constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății și în

acest sens menționează următoarele

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea

sentinței, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale

inculpatului Crăciunel Pavel, în conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării lor.

Totodată, Colegiul penal constată că recurentul critică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond, considerându-l ca necorespunzător

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute

deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării

cauzei, instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate

în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege. Mai mult, potrivit art.art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Totuși, Colegiul penal ține să menționeze că, toate probele administrate au

primit apreciere la justa lor valoare, concluziile privind vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză,

iar motivele aduse de recurenți, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită

probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei. În contextul dat, Colegiul penal

reține că art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de

temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind

aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel

neconstituind un temei pentru recurs separat.

Colegiul penal respinge alegațiile invocate de către recurent precum că,

instanțele ierarhic inferioare au reținut ansamblul probator insuficient prezentat de

partea acuzării care a stat la baza învinuirii, limitându-se și bazându-se doar pe

declarațiile părții vătămate și a martorilor, care de altfel sunt vagi și contradictorii.

Or, instanța de apel a reținut că, partea vătămată fiind audiată pe parcursul

urmăririi penale și cercetării judecătorești, nu a dat declarații contradictorii, acestea

fiind în coroborare cu restul probelor, inclusiv declarațiile martorilor.

Astfel, se constată că în cauză au fost stabilite toate elementele componente

ale infracțiunii imputate lui Crăciunel Pavel, inclusiv vinovăția acestuia, după cum

7

rezultă din hotărârile instanțelor de fond, care s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe

pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în mod obiectiv, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală.

Analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate de

inculpat, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat,

bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,

19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În contextul celor menționate, Colegiul penal constată că decizia instanței de

apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

emiterea soluției contestate, precum și motivele adoptării ei, motivarea soluției nu

contrazice dispozitivului hotărârii, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile

art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărârii contestate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Crăciunel Pavel,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2020,

în cauza penală în privința lui Crăciunel Pavel xxx, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 08 aprilie 2021.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Cobzac Elena

8