1ra-971/2017 — art. 264 alin.1 CP

1ra-971/2017 — art. 264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-971/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache,

Judecători: Vladimir Timofti, Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 februarie 2017, în cauza penală în

privința lui

Pușca Vladimir XXX, născut la XX

XXX XXX, originar din r-nul XXX, s.

XXX, domiciliat în XXX, str. XXX X,

ap. XX.

Termenul de examinare al cauzei:

C O N S T A T Ă :

în privința lui Pușca Vladimir XXX, în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, pe motiv că există

o hotărâre a organului de urmărire penală în privința aceleiași persoane, pentru aceiași faptă

de încetare a urmăririi penale.

conducând automobilul de model ,,Toyota Corolla” cu numărul de înmatriculare CR AX

738, care era în stare tehnică bună, deplasându-se pe traseul național R-34 din or. Cahul

spre mun. Chișinău, încălcând prevederile pct. 10 alin. (1) lit. b) al Regulamentului

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13

mai 2009, potrivit cărora persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede

cunoștințe și să execute cerințele acestui Regulament, precum și să posede dexteritatea

necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, prevederile pct. 45 alin. (1) lit. a),

b), c), d) al Regulamentului, potrivit cărora conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și situația rutieră,

prevederile pct. 5 lit. c), d) al aceluiași Regulament, care stabilesc că înaintea depășirii

conducătorul vehiculului trebuie să se asigure că poate efectua depășirea fără a pune în

pericol sau a stânjeni circulația din sens opus, adică banda pe care urmează să se angajeze

are un spațiu suficient și poate să revină pe banda precedentă fără a stânjeni vehiculul

depășit, fără a se asigura de siguranța manevrei efectuate, s-a angajat să depășească un

mijloc de transport care se deplasa înaintea sa pe aceiași bandă, iar observând apariția pe

1

carosabil a obstacolului – biciclistul, care se deplasa pe banda din sens opus, ignorând

cerințele pct. 45 alin. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform cărora în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, nu a

redus viteza până la limită și nu s-a oprit pentru a asigura securitatea traficului, dar a ieșit

cu automobilul pe banda de sens opus și l-a lovit pe Miron Nicolae, care se afla la ghidonul

bicicletei sale și se deplasa pe banda carosabilă în direcția or. Cahul, cauzându-i ca urmare

leziuni corporale sub formă de fractură multifragmentară a porțiunii acromiale a claviculei

pe dreapta, cu deplasarea neînsemnată, care condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și se califică ca vătămare corporală medie.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza

art. 264 alin. (1) Cod penal, conform indicilor: încălcarea regulilor de securitate a

circulației mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

care a provocat din imprudență o vătămare medie a sănătății.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Pușca Vladimir XXX să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

264 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 300

unități convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat că vinovăția inculpatului a fost

dovedită atât prin propriile sale declarații și ale părții vătămate, cât și prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 62 ,,D” din 29.10.2014, efectuat în privința ultimei.

Apelantul a menționat că la data de 25 martie 2015, prin ordonanța procurorului în

Procuratura raionului Cantemir, Mîțăblîndă Sergiu, procesul penal în privința învinuitului

a fost încetat în baza art. 55 Cod penal, cu tragerea ultimului la răspundere

contravențională. Prin ordonanța procurorului raionului Cantemir din data de 14.04.2015

a fost anulată ordonanța din data de 25.03.2015, cu reluarea urmăririi penale în privința lui

Pușca Vladimir, fiind expuse motivele pe care se întemeiază, și anume că nu s-a stabilit

dacă lui Chisleacov Elena, Cernelev Aurelia, Tumuruc Irina și S.A. ,,Drumuri Cantemir”

le-au fost cauzate careva prejudicii, aceste circumstanțe având importanță pentru cauza

penală. Sub acest aspect, în ordonanța de anulare a celei precedente s-a menționat că

potrivit art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, reluarea urmăririi penale după încetarea

urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire

se dispune de către procurorul ierarhic superior prin ordonanță dacă, ulterior, se constată

că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut

circumstanța pe care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau

scoaterea persoanei de sub urmărire.

Apelantul a menționat că ordonanța procurorului raionului Cantemir a fost adoptată

la data de 14 aprilie 2015, anterior adoptării hotărârii Curții Constituționale din 14 mai

2015, astfel fiind respectate prevederile art. 287 Cod de procedură penală. Astfel, prin

această ordonanță a fost anulată și sancțiunea contravențională stabilită lui Pușca Vladimir,

iar în aceste circumstanțe nu erau aplicabile prevederile art. 22 Cod de procedură penală,

2

potrivit cărora nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau

pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă.

pronunțată integral la 22 martie 2017, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel menționase că instanța de fond, la

adoptarea sentinței, a luat în considerație prevederile ce au dus la pronunțarea unei hotărâri

de încetare a urmăririi penale și a reținut faptul că art. 21 din Constituția Republicii

Moldova garantează principiul prezumției nevinovăției persoanei, potrivit căruia orice

persoană acuzată de un delict, este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi

dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat

toate garanțiile necesare apărării sale, iar hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai

2015 încorporează și dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă

(principiul non bis in idem), consființit prin prevederile art. 22 alin. (1) din Codul de

procedură penală.

Instanța de apel a menționat că în cauză, din materialele dosarului, s-a constatat că în

privința lui Pușca Vladimir a fost încetată urmărirea penală, pe motivul liberării de

răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională și s-a aplicat în privința

acestuia sancțiunea contravențională sub formă de amendă în mărime de 150 unități

convenționale. Ulterior urmărirea penală a fost reluată, ceea ce încălca dreptul de a nu fi

judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă.

Instanța de apel a reținut că reieșind din textul ordonanței de reluare a urmăririi penale

în privința lui Pușca Vladimir, nu au fost stabilite careva circumstanțe noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental, ce ar permite derogarea de la principiul de a nu fi

urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă și care ar condiționa

reluarea urmăririi penale.

Suplimentar, instanța de apel a constatat că lui Pușca Vladimir nu i-a fost înaintată o

nouă învinuire, dosarul fiind trimis în instanță cu învinuirea înaintată ultimului încă la 17

martie 2015, până la adoptarea ordonanței de încetare a urmăririi penale din 25 martie

a considerat că ordonanța procurorului r-lui Cantemir din 14 aprilie 2015, de reluare a

urmăririi penale în privința lui Pușca Vladimir, a fost lovită de nulitate absolută și nu

produce careva consecințe juridice, iar ordonanța de încetare a urmăririi penale în privința

lui Pușca Vladimir din 25 martie 2015, cu aplicarea în privința acestuia a unei sancțiuni

contravenționale în conformitate cu art. 55 Cod penal, a produs efecte juridice și nu putea

fi considerată fiind anulată.

În sensul dat, instanța de apel a specificat constatările expuse în hotărârea Curții

Constituționale a Republicii Moldova nr. 26 din 23 noiembrie 2010 cu privire la excepția

de neconstituționalitate a prevederilor art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală, potrivit

căreia principiul constituțional de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori

pentru aceeași faptă impune în linii mari autorităților publice competente nu numai

interdicția de a judeca repetat persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe ori

persoana pentru aceeași faptă, derogările admisibile pentru reluarea urmăririi penale fiind

3

formulate aproape în termeni identici în art. 2 și art. 287 Cod de procedură penală, numai

dacă fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi

precedente erau de natură să afecteze hotărârea pronunțată. Totodată, instanța de apel a

considerat necesară specificarea constatărilor expuse în hotărârea Curții Constituționale nr.

12 din 14 mai 2015, privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, potrivit cărora doar două situații puteau determina redeschiderea unei

cauze penale – existența unei fapte noi sau recent descoperite, fie existența un viciu

fundamental.

Luând în considerație prevederile art. 275, 285, 332, 391 Cod de procedură penală,

instanța de apel reținuse că ordonanța procurorului din 25 martie 2015, prin care procesul

penal în privința lui Pușca Vladimir a fost încetat, a devenit definitivă și irevocabilă și

ultimul nu putea fi repetat atras la răspundere penală pentru aceeași faptă, ceea ce a și

determinat ca instanța de fond să ajungă la concluzia corectă privind necesitatea încetării

procesului penal în privința lui Pușca Vladimir, în baza 264 alin. (1) Cod penal, dat fiind

faptul că exista o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane, pentru

aceeași faptă de încetare a urmăririi penale.

Sub acest aspect, instanța de apel a considerat necesar de a respinge apelul declarat,

ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări, aceasta fiind legală, întemeiată și

motivată.

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, depus la 13 aprilie 2017, care în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea cererii depuse, recurentul a indicat că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar, deoarece instanța de fond, potrivit

sentinței, a constatat că Pușca Vladimir a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1)

Cod penal, iar instanța de apel, în dispozitivul deciziei adoptate, a statuat asupra respingerii

apelului declarat și menținerii sentinței în cauza penală privindu-l pe Pușca Vladimir,

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin. (1) Cod penal, adică a unei

infracțiuni care nu a fost incriminată ultimului.

Recurentul consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra ordonanței

procurorului din 14 aprilie 2015 (f.d. 115, vol. I), prin care au fost constatate vicii

fundamentale care au afectat legalitatea ordonanței adoptate la 25 martie 2015, în temeiul

art. 55 Cod penal (f.d. 112-113, vol. I). Sub aspectul dat, recurentul specifică că instanța

de apel a făcut trimitere la hotărârea Curții Constituționale din 14 mai 2015, însă nu a

apreciat în mod corespunzător prevederile art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, care

stabilesc că ,,în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească” și cele ale art. 7 al

Codului jurisdicției constituționale, potrivit cărora ,,orice act normativ, precum și orice

tratat internațional la care Republica Moldova este parte, se consideră constituțional până

când neconstituționalitatea lui va fi dovedită în procesul jurisdicției constituționale, cu

asigurarea tuturor garanțiilor prevăzute de prezentul cod”. Astfel, prezintă relevanță faptul

că, reieșind din dispozitivul hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015, prin

4

care a fost declarat neconstituțional alin. (1) al art. 287 din Codul de procedură penală,

această hotărâre a intrat în vigoare la data adoptării acesteia, iar prevederile alineatului 7

stipulează că: ,,Hotărârile Curții Constituționale produc efect numai pentru viitor”.

Astfel, recurentul indică că procurorii în perioada lunilor martie-aprilie a anului 2015,

s-au condus corect de prevederile în vigoare a Codului de procedură penală, care la acel

moment erau constituționale, iar hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015

nu are efect retroactiv. Din acest considerent, recurentul consideră ordonanța procurorului

r-lui Cantemir din 14 aprilie 2015 constituțională și emisă în conformitate cu prevederile

legale, deoarece a fost emisă până la adoptarea hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din

14 mai 2015.

Prin urmare, recurentul a considerat că instanțele de judecată nu au reținut corect

starea de fapt, vinovăția și încadrarea juridică a faptei comise de Pușca Vladimir și au

dispus neîntemeiat încetarea procesului penal în privința ultimului, în baza art. 264 alin.

(1) Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat, dacă se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Verificând argumentele recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel, la adoptarea soluției de

respingere a apelului, cu menținerea sentinței, a respectat întocmai prevederile legale.

Colegiul penal statuează asupra acestei concluzii reieșind din următoarele considerente.

Colegiul penal constată că prin ordonanța procurorului din 25 martie 2015 s-a dispus

încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale nr. 2014430501, liberarea de răspundere

penală și tragerea la răspundere contravențională a lui Pușca Vladimir, fiindu-i aplicată

sancțiunea contravențională sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale,

care în conformitate cu art. 64 alin. (2) Cod penal (în redacția la data de 25 martie 2015),

constituia echivalentul a 3000 (trei mii) lei, ce urma a fi achitată în termen de 15 zile (f.d.

112-113, vol. I). Totodată, la materialele cauze este anexat ordinul de încasare a

numerarului nr. 101864494 din 07 aprilie 2015, care confirmă că de la Pușca Vladimir a

fost încasată suma de 3000 lei în contul Ministerului Finanțelor (f.d. 162, vol. I).

Însă, contrar exigențelor legale, în cauză se constată că potrivit ordonanței

procurorului r-lui Cantemir, Adrian Procoavă, din 14 aprilie 2015 (f.d. 115, vol. I), s-a

dispus anularea ordonanței din 25 martie 2015 și reluarea urmăririi penale, fără invocarea

unuia din temeiurile exhaustive din art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, care permit

reluarea urmăririi penale.

Astfel, Colegiul penal constată că în expunerea argumentelor privitoare la necesitatea

reluării urmăririi penale în cauza respectivă, procurorul a indicat că: ,,La adoptarea

hotărârii de încetare a urmăririi penale, procurorul a admis erori de drept și de fapt,

exprimate prin aprecierea necorespunzătoare a circumstanțelor cazului, fapt care l-a lipsit

5

de obiectivitate în aprecierea acțiunilor făptuitorului și personalității lui, ceea ce exclude

caracterul legal al hotărârii procesuale în cauză”.

Sub aspectul celor relatate, Colegiul penal consideră necesar de a menționa, în primul

rând, că potrivit art. 7 alin. (6) Cod de procedură penală, hotărârile Curții Constituționale

privind interpretarea Constituției sau privind neconstituționalitatea unor prevederi legale

sânt obligatorii pentru toate organele de urmărire penală, instanțele de judecată și pentru

persoanele participante la procesul penal.

Astfel, Colegiul penal consideră relevante constatările expuse în hotărârea Curții

Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, nr. 12 din 14 mai 2015, prin care alineatul (1) al articolului 287 Cod

de procedură penală, care a fost pus la baza ordonanței de reluare a urmăririi penale

în privința lui Pușca Vladimir, a fost declarat neconstituțional, Curtea statuând că

această normă “acordă procurorului ierarhic superior dreptul de a relua urmărirea

penală oricând și în lipsa unor temeiuri clar definite, care ar putea fi considerate

judicioase în fiecare caz individual, plasând persoana într-o stare de incertitudine pentru

un termen nedefinit și pentru circumstanțe care pot fi invocate aleatoriu la

redeschiderea cauzei penale”.

În acest context și relevante situației din cauză se prezintă și constatările expuse la

pct. 6 al hotărârii Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 cu privire la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură penală, potrivit

cărora “principiul constituțional de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe

ori pentru aceeași faptă impune în linii mari autorităților publice competente nu numai

interdicția de a judeca repetat persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe ori

persoana pentru aceeași faptă”.

La fel, Curtea Constituțională a statuat că pentru a nu transforma dreptul de a nu fi

urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă într-un drept absolut, ceea ce ar

împiedica descoperirea infracțiunilor și criminalilor, sistemele de drept, inclusiv Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, au reglementat expres derogările admisibile. Aceste

derogări oferă organelor de urmărire penală posibilitatea de a relua urmărirea penală și sunt

formulate în termeni aproape identici, în art. 22 și 287 Cod de procedură penală, precum și

în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenție. Conform acestor norme, reluarea urmăririi

penale se admite numai dacă ,,fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată”.

Raportat la cele expuse supra, Colegiul penal reiterează că pentru ca organul de

urmărire penală să poată relua urmărirea penală, legiuitorul la alin. (4) al art. 287 Cod de

procedură penală a stipulat că această acțiune se admite ,,numai dacă apar fapte noi ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de

natură să afecteze hotărârea pronunțată”. Acestea reprezintă unele circumstanțe în care

intervine derogarea de la principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe

ori pentru aceeași faptă, consacrat la alin. (2) al art. 22 Cod de procedură penală.

În cauză însă, reieșind din textul ordonanței din 14 aprilie 2015 de reluare a urmăririi

penale în privința lui Pușca Vladimir, Colegiul penal constată că nu au fost identificate

6

careva circumstanțe noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental, care ar fi

condiționat reluarea urmăririi penale în cauza nominalizată.

În consecință, având în vedere cele expuse și ținând seama de constatările expuse

hotărârile Curții Constituționale, anterior menționate, Colegiul penal conchide că

ordonanța procurorului Adrian Procoavă din 14 aprilie 2015, prin care s-a dispus anularea

ordonanței din 25 martie 2015 și reluarea urmăririi penale în cauza deferită prezentei

examinări, este ilegală și lovită de nulitate absolută, spre deosebire de ordonanța din 25

martie 2015 , care produce efecte juridice și nu poate fi considerată ca fiind anulată.

În circumstanțele enunțate, Colegiul penal consideră că motivele invocate de recurent

în partea respectivă nu și-au găsit confirmare, fiind neîntemeiate.

Cu referire la argumentul recurentului, că în dispozitivul deciziei atacate s-a

menționat sintagma “art. 264/1 alin. (1) Cod penal” și nu art. 264 alin. (1) Cod penal în

baza căruia lui Pușca Vladimir i-a fost înaintată învinuirea, Colegiul penal la fel îl apreciază

ca neîntemeiat, deoarece indică asupra unei erori de text care nu impune necesitatea casării

deciziei adoptate, luând în considerare că prin aceasta s-a dispus menținerea sentinței, în

dispozitivul căreia a fost indicată norma de drept corespunzătoare - “art. 264 alin. (1) Cod

penal”.

Din considerentele enunțate, apreciind că temeiurile pentru recurs, invocate de

recurent, nu și-au găsit confirmare și nu au fost identificate alte temeiuri, care examinate

din oficiu, să impună necesitatea casării hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal

conchide că recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit

neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 21 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Pușca Vladimir XXX,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

7