1ra-282/2021 — art.151 al. 1 CP

1ra-282/2021 — art.151 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-282/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Bobeica Calin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2020, în cauza

penală în privința lui

Cazanciuc Serghei xxx, născut la xxx, originar

și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.07.2019 - 12.11.2019;

Instanță de apel: 10.12.2019 - 20.07.2020;

Instanță de recurs: 01.10.2020 - 10.03.2021.

a c o n s t a t a t :

2029, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641

Cod de procedură penală, Cazanciuc Serghei a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

Serghei la 23.03.2019, la aproximativ ora 03:00, aflându-se în fata scării nr.2 a

blocului de locuit din str. Studenților, 4, com. Stăuceni, mun. Chișinău i-a aplicat

mai multe lovituri cu pumnii peste fată și diferite părți ale corpului lui Filip Ion, iar

apoi cu un cuțit i-a aplicat două lovituri în regiunea gâtului, cauzându-i conform

raportului de expertiză judiciară nr.201902D0806 din 25.04.2019, traumatism

vertebro-medular cervical deschis penetrant manifestat prin plagă înțepată - tăiată

la nivelul gâtului posterior, lezarea sacului dural la nivelul vertebrelor cervicali C3-

C4, hematom subdural, focar de contuzie medulară la nivelul C3-C4 soldată cu

1

monoplegia mânii drepte, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect tăietor - înțepător; traumatism craniu-cerebral închis manifestat prin

comoție cerebrală, echimoză în regiunea peri orbitală stânga, excoriații în regiunea

occipitală, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur. Leziunile corporale au fost cauzate posibil în timpul și

circumstanțele indicate, și prezintă pericol pentru viață persoanei pătimite și în

baza acestui criteriu fiind calificate ca vătămare corporală gravă. Regiunile

anatomice unde sunt localizate leziunile corporale constatate sunt accesibile pentru

mâna proprie, însă nu sunt caracteristice pentru autoprovocare.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, individualizată

prin vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

sentința, solicitând casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei și aplicarea unei

pedepse prin prisma prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, infracțiunea fiind recunoscută în

totalitate de către Cazanciuc Serghei, având în vedere faptul că totuși partea

vătămata s-a prezentat intenționat la domiciliul făptuitorului, într-un mod sau altul

provocând iscarea îi continuarea conflictului, sub influența băuturilor alcoolice.

În continuare avocatul a menționat că, Cazanciuc Serghei a recunoscut

vinovăția pe deplin fiind menționat la examinarea cauzei, că conflictul dat a fost

săvârșit cu exces din partea acestuia, fiind un incident, accident, intre doi prieteni.

Partea vătămata nu are pretenții de nici un fel asupra făptuitorului, instanța însă nu

a reflectat acest aspect. Cazanciuc Serghei este căsătorit, fără antecedente penale,

nu a săvârșit alte acțiuni ilicite pe parcursul vieții, are un copil minor la întreținere,

iar aplicarea pedepsei cu închisoare fără aplicarea prevederilor art.90 Cod penal ar

periclita valori sociale la fel de importante.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și

just a ajuns la concluzia că inculpatul Cazanciuc Serghei a săvârșit infracțiunea

imputată lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art.101 Codul de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

2

din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, acțiunile inculpatului au fost corect

calificate de prima instanță, în baza art.151 alin.(1) Cod penal, individualizată prin

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

Referitor la individualizarea și stabilirea pedepsei instanța de apel a subliniat

că, prima instanță a ținut cont de prevederile art.art.7,61,75 Codul penal și anume

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatului.

În contextul dat, instanța de apel a menționat că, pedeapsa penală este

echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei

penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiunii atât de către condamnat, precum și de alte persoane or, practica

judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate

duce la consecințe contrare scopului urmărit. Legalitatea pedepsei impune instanței

obligația de a stabili pedeapsa în limitele fixate în Partea specială a Codului penal

și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.

Individualizarea pedepsei constă în obligația instanței de a stabili măsura pedepsei

concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale. Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului

penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În continuare instanța de apel a notat și faptul că, la stabilirea pedepsei,

urmează de luat în considerație faptul că nu au fost stabilite circumstanțe

agravante, iar ca circumstanțe atenuante instanța de apel a constată ca fiind căința

sinceră. Astfel, consideră ca legală și echitabilă pedeapsa stabilită inculpatului.

Prima instanță a ținut cont de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, că este

prezentă o circumstanță atenuantă – căința sinceră. Colegiul penal reține că,

gravitatea infracțiunii săvârșite de Cazanciuc Serghei, care face parte potrivit

prevederilor art.16 alin.(4) Cod penal din categoria infracțiunilor grave, care se

caracterizează printr-un grad sporit de pericol ce atentează la relațiile sociale cu

privire la viața persoanei, cea mai de preț valoare socială protejată de legea penală.

A fost reținut de către instanța de apel că o condiție prevăzută expres în

art.90 alin.(1) Codul penal constituie concluzia instanței că este sau nu rațional ca

inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de

3

judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea

efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege.

În sinteza celor menționate instanța de apel a conchis că, prima instanță a

ajuns la concluzia corectă, precum că la caz scopul pedepsei penale poate fi atins

doar prin ispășirea unei pedepse privative de libertate, or, pedeapsa este echitabilă

atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Pedeapsa este echitabilă și atunci când

este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, cât și de alte persoane .

Totodată, instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că

pedeapsa stabilită de prima instanță este prea aspră, or, instanța de fond a luat în

considerație toate circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, dar și

gravitatea infracțiuni săvârșite și valența relațiilor sociale prejudiciate, de

rezonanța socială a infracțiunii și a ajuns la soluția corectă de numire inculpatului

Cazanciuc Serghei a unei pedepse cu închisoare reală.

decizia, solicitând casarea acesteia și aplicarea unei pedepse non privative de

libertate în privința inculpatului.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, infracțiunea fiind recunoscută în

totalitate de către Cazanciuc Serghei, având în vedere că totuși partea vătămată s-a

prezentat intenționat la domiciliul făptuitorului, într-un mod sau altul provocând

iscarea și continuarea conflictului sub influența băuturilor alcoolice.

La fel, inculpatul a recunoscut vinovăția pe deplin fiind menționat la

examinarea cauzei că conflictul dat a fost săvârșit cu exces din partea acestuia,

fiind un incident, accident între doi prieteni, iar partea vătămată nu are pretenții de

nici un fel în privința făptuitorului, însă instanța de apel nu a reflectat acest aspect.

Mai mult de cât atât acuzatorul de stat a indicat cu certitudine că este posibil

și necesar aplicarea prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului.

De asemenea a relatat că, inculpatul este căsătorit, nu are antecedente penale,

nu a săvârșit alte acțiuni ilicite pe parcursul vieții, are un copil minor la întreținere,

iar aplicarea închisorii fără aplicarea prevederilor art.90 Cod penal ar periclita

valorile sociale la fel de importante.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

4

de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele din dosarul cauzei, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că recurentul critică

decizia instanței de apel la capitolul individualizării pedepsei, temeiul pentru recurs

care este prevăzute la pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care

statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

5

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatului

pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță cât și instanța de apel au acordat

deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, totodată că inculpatul și-a

recunoscut vina, că este prezentă o circumstanță atenuantă – căința sinceră,

gravitatea infracțiunii săvârșite de Cazanciuc Serghei, care face parte potrivit

prevederilor art.16 alin.(4) Cod penal din categoria infracțiunilor grave, care se

caracterizează printr-un grad sporit de pericol ce atentează la relațiile sociale cu

privire la viața persoanei, cea mai de preț valoare socială protejată de legea penală.

Colegiul penal ține să menționeze, că prima instanță cât și instanța de apel la

emiterea hotărârilor au ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii

inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei.

La fel, Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele

de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului, ci o prerogativă a instanței de judecată care este liberă să aprecieze

dacă este sau nu cazul să o acorde.

În acest context, instanța de recurs respinge ca fiind neîntemeiate

argumentele invocate de inculpat în cererea de recurs, or, pedeapsa este echitabilă

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

6

precum și de alte persoane.

Instanța de recurs apreciază drept neîntemeiate argumentele recurentului

precum că, în privința inculpatului urmează a fi stabilită o pedeapsă mai blândă cu

aplicarea unei pedepse non privativă de libertate. Alegațiile apărătorului că,

inculpatul este unicul întreținător al familiei, are la întreținere un copil minor nu

combat argumentele expuse supra, care ar determina instanța de recurs să aplice în

privința lui Cazanciuc Serghei prevederile art.90 Cod penal.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu

scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de

inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bobeica Calin în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Cazanciuc Serghei xxx, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7