1ra-751/2021 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP

1ra-751/2021 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-751/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Nadejda Toma, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 21 octombrie 2020,

declarat de avocatul Nicolae Stroncea, în numele inculpatului

Bondarenco Ion XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.12.2019 – 20.12.2019,

instanța de apel: 15.01.2020 – 21.10.2020,

instanța de recurs: 20.01.2021 – 15.03.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Bondarenco

Ion a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal la 3 ani și 4 luni

închisoare, fără amendă.

Conform art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei neexecutate

conform sentinței Judecătoriei Drochia din 27.12.2018, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, începând din 24.12.2019, cu includerea perioadei arestării preventive

de la 25.10.2019 până la 20.12.2019.

De la Bondarenco I. s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare

pentru procedura de extrădare în sumă de 54.126,56 lei.

1

Prin aceeași sentința a fost condamnat și Stoica G., însă în privința lui

hotărârile judecătorești nu sunt contestate.

la XXXXXX și cu Stoian D., născut la XXXXXX, aflându-se toți trei pe XXXXXX,

XXXXXX, în apropierea sediului Oficiului Cadastral, observându-l pe Niculeac P.,

născut la XXXXXX, domiciliat în XXXXXX, XXXXXX XX, acționând în scop de

cupiditate, prin prezența și comportamentul său, având aceeași atitudine față de cele

întâmplate și acționând împreună, adică prin admiterea tacită a acțiunilor sale

reciproce, a acceptat tacit acțiunile infracționale a lui Stoian D., care a sustras în mod

deschis de la Niculeac P. portmoneul în care se aflau 300 lei și documente de

identitate, și anume, pe când Stoian D., apropiindu-se împreună cu cei doi însoțitori

ai săi față de Niculeac P. și i-a smuls portmoneul din mâinile acestuia, iar atât

Bondarenco I., cât și Stoica G. nu au intervenit în careva mod pentru a stopa acțiunile

ilegale a lui Stoian D., astfel că ultimul, având susținerea celor doi, adică a lui

Bondarenco I. și Stoica G., a sustras în mod deschis, fără careva impedimente,

bunurile de la Niculeac P., după care, Bondarenco I. a primit de la Stoian D. 100 lei,

din banii sustrași, iar în rezultatul acțiunilor celor trei, victimei Niculeac P. i-a fost

cauzat un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 300 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, i-a încadrat acțiunile pe art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, ca jaf,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai

multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal se

pedepsește cu închisoare de la 5 la 7 ani cu sau fără amendă în mărime de la 850 la

1350 unități convenționale, că inculpatul beneficiază de reducerea limitelor de

pedeapsă conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, se caracterizează

pozitiv, a reparat pagubă cauzată părții vătămate, că nu au fost stabilite circumstanțe

agravante, cele atenuante fiind - recunoașterea vinei și căința sinceră, că a fost

anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Drochia din 27.02.2018 în baza art.

174 alin. (1), 90 Cod penal la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de 1 an, că a comis infracțiunea în perioada

termenului de probațiune, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă

doar prin izolare de societate.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului să fie

aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont

de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. b) Cod penal - săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de

21 ani.

Nu au fost aplicate nici prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal, potrivit căror

săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au

2

atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept

circumstanță excepțională.

La fel, instanța a omis personalitatea inculpatului, care se caracterizează

pozitiv, are loc permanent de trai, a achitat integral prejudiciul material și moral

părții vătămate, are la întreținere un copil minor bolnav, pentru întreținerea și

educarea cărui este nevoie de ajutorul spiritual, financiar, fizic și intelectual al

tatălui.

Pe lângă aceasta, la momentul emiterii sentinței, inculpatul avea executată

sentința Judecătoriei Drochia din 27.02.2018, antecedentul penal fiind deja stins, dar

instanța i-a aplicat prevederile art. 85 Cod penal, adăugând parțial din sentința deja

executată o parte din ea.

Or, conform certificatului eliberat de către Biroul de Probațiune Glodeni,

Bondarenco I. a fost exclus de la evidență la 14.03.2019, în temeiul art. 275 alin. (1)

lit. h) Cod de executare, datorită respectării de către condamnat a comportamentului

stabilit prin hotărârea judecătorească și expirarea termenului de probă.

2020, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Bondarenco Ion a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal

la 3 ani și 4 luni închisoare, fără amendă.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

neexecutate conform sentinței Judecătoriei Drochia din 27.12.2018, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, fără amendă, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, începând din 21.10.2020, cu includerea perioadei

arestării preventive de la 25.10.2019 până la 21.10.2020.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Bondarenco I., născut la 08.10.2000,

la 25 decembrie 2018, aproximativ la orele 21.30, fiind împreună cu Stoica G.,

născut la XXXXXX și cu o persoană în privința căreia urmărirea penală a fost

disjunsă, aflându-se toți trei pe XXXXXX, XXXXXX, în apropierea sediului

Oficiului Cadastral, observându-l pe Niculeac P., domiciliat în XXXXXX,

XXXXXX XX, acționând în scop de cupiditate, prin prezența și comportamentul

său, având aceeași atitudine față de cele întâmplate și acționând împreună, adică prin

admiterea tacită a acțiunilor sale reciproce, a acceptat tacit acțiunile infracționale ale

persoanei în privința căreia urmărirea penală a fost disjunsă, care a sustras în mod

deschis de la Niculeac P. portmoneul în care se aflau 300 lei și documentele de

identitate, și anume, pe când persoana în privința căreia urmărirea penală a fost

disjunsă, apropiindu-se împreună cu cei doi însoțitori ai săi de Niculeac P. și i-a

smuls portmoneul din mâniile acestuia, iar atât Bondarenco I., cât și Stoica G., nu

au intervenit în careva mod pentru a stopa acțiunile ilegale ale persoanei, astfel că

ultimul, având susținerea celor doi, adică a lui Bondarenco I. și Stoica G., a sustras

în mod deschis, fără careva impedimente, bunurile de la Niculeac P., după care,

Bondarenco I. a primit de la persoana în privința căreia urmărirea penală a fost

disjunsă 100 lei din banii sustrași, iar în rezultatul acțiunilor celor trei, Bondarenco

I., Stoian D. și persoana în privința căreia urmărirea penală a fost disjunsă, victimei

Niculeac P. i-a fost cauzat un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă

totală de 300 lei.

3

Instanța de apel a statuat că, omiterea de către acuzare a indicării timpului

comiterii faptelor a fost înlăturată prin ordonanța de modificare a învinuirii din

21.10.2020. Această modificare nu constituie o agravare a situației inculpatului, iar

nefiind schimbată încadrarea juridică a acțiunilor lui, nu i-a fost îngrădit în careva

mod dreptul la apărare.

Astfel, doar în acest aspect, se admite apelul declarat, cu casarea parțială a

sentinței în latura dată, cu pronunțarea unei hotărâri noi, în rest, sentința urmând a fi

menținută fără modificări.

Ori, afirmațiile apărării privind asprimea pedepsei sunt declarative, nefiind

constatat vreun temei de atenuare a pedepsei inculpatului, care a mai fost judecat și

a comis fapta în termenul de probă stabilit anterior.

Instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin.

(2) lit. b), f) Cod penal, ca jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvârșită de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La stabilirea pedepsei, just a reținut că infracțiunea săvârșită se pedepsește cu

închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități

convenționale, ca circumstanțe atenuante fiind stabilite recunoașterea vinei și căința

sinceră, că lipsesc circumstanțe agravante enunțate în art. 77 Cod penal, bazându-se

inclusiv pe prevederile art. 75 Cod penal.

De asemenea, instanța de fond corect a invocat prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, conform căror inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare și a

considerat rațional și echitabil a-i stabili o pedeapsă cu închisoare, în limitele noi

stabilite.

Pe lângă aceasta, inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Drochia din 27.02.2018 în baza art. 174 alin. (1), 90 Cod penal la 2 ani închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

Deci, instanța de fond just a considerat necesară aplicarea prevederilor art. 85

alin. (1) Cod penal, deoarece acesta a săvârșit infracțiunea în termenul de probă,

fiind minor la momentul condamnării anterioare, indicând că măsura de pedeapsă

posibilă de a-l corija poate fi numai privațiunea de libertate.

Soluția instanței de fond este corectă, fiind stabilit că inculpatul, care a fost

anterior judecat, a comis fapta incriminată în termenul de probă, astfel că stabilirea

unei pedepsei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, după cum solicită

apărarea, nu este posibilă.

Mai mult, potrivit art. 90 alin. (10) Cod penal, în cazul în care cel condamnat

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de

probațiune o nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o

pedeapsă în condițiile art. 85, dacă, după caz, nu sunt aplicabile prevederile alin.

(11) din prezentul articol.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, dacă, după pronunțarea sentinței, dar

înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă

4

infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată

prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

Afirmațiile apărării că inculpatul a executat termenul de probă stabilit anterior

nu generează aplicarea prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, deoarece inculpatul

nu a respectat condițiile impuse și a comis în termenul de probă de 1 an o infracțiune

intenționată gravă.

Inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat

pe art. 174 alin. (1), 90 Cod penal la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, perioadă în care a comis

infracțiunea, astfel că suspendarea condiționată a executării pedepsei repetat nu-și

va atinge scopul de corectare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, având în

vedere personalitatea acestuia, care anterior a săvârșit o infracțiune, iar scopul

pedepsei se poate atinge doar cu izolarea lui de societate.

Deci, este întemeiată concluzia instanței de fond în latura pedepsei stabilite

inculpatului, or, acesta anterior a fost judecat și a comis fapta incriminată în termen

de probă, fapt ce demonstrează că scopul pedepsei nu a fost atins, iar acesta nu și-a

făcut concluziile necesare și nu a pășit pe calea corectării și reintegrării în societate.

Această concluzie este legală, argumentată, bazată pe probele administrate,

iar afirmațiile apărării că instanța greșit a individualizat pedeapsa și nu a ținut cont

de faptul că se află în relații de concubinaj și are un copil minor, sunt irelevante, or,

instanța de apel reiese din criteriile generale de individualizare a pedepsei stabilite

la art. 75 Cod penal, din caracterul infracțiunii, care este una gravă și ținând cont de

noile limite minime și maxime ale pedepsei prevăzute de norma penală, care sunt în

corespundere și cu prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod

procedură penală.

Prin urmare, este echitabilă pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, fără

amendă, corect fiind stabilită inculpatului categoria și durata pedepsei, deoarece

scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei aplicate.

Ori, se atestă lipsa circumstanțelor care ar servi temei pentru aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpat, iar recunoașterea vinovăției și căința

sinceră au fost luate în considerație la reducerea pedepsei până la limita minimă

prevăzută de lege, conform art. 3641 Cod procedură penală.

Totodată, faptul că la momentul judecării cauzei inculpatul a executat

pedeapsa anterioară stabilită, nu exclude aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) Cod

penal, deoarece a comis faptele incriminate în termenul de probă stabilit anterior.

Argumentele apărării referitor la pedeapsa stabilită inculpatului au constituit

obiect de discuție în cadrul instanței de fond, motivare pe care instanța de apel o

însușește, conform practicii CtEDO, în hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința

inculpatului să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel declarat.

Astfel, instanțele de fond și de apel eronat au aplicat prevederile art. 85 Cod

penal și au adăugat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare încă 2 luni din pedeapsa

5

executată, stabilită prin sentința anterioară, fiind încălcate prevederile art. 111 alin.

(1) lit. d) Cod penal, conform căror se consideră ca neavând antecedente penale

persoanele condamnate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei dacă, în

termenul de probă, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilite prin sentința anterioară nu a fost anulată.

Prin urmare, instanțele nu au luat în considerare că la momentul emiterii

sentinței, inculpatul avea executată de fapt și de drept pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Drochia din 27.02.2018 și antecedentul penal era deja stins.

Conform certificatului eliberat de către Biroul de Probațiune Glodeni,

Bondarenco I. a fost exclus de la evidență la 14.03.2019, în temeiul art. 275 alin. (1)

lit. h) Cod de executare, datorită respectării de către condamnat a comportamentului

stabilit prin hotărârea judecătorească și expirarea termenului de probă, această

decizie nefiind anulată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis,

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

În corespundere cu art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. Conform art. 70 alin. (31) Cod penal, la aplicarea

pedepsei persoanelor care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani,

maximul pedepsei se reduce cu o treime. Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare. Conform art. 90 alin. (10) Cod penal, în cazul

în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește

în perioada de probațiune o nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi

stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85 Cod penal. În corespundere cu art. 85 alin.

(1) și (3) Cod penal, dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea

6

completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată

adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea

neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul

unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru

săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin

sentința anterioară a instanței de judecată. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și

de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel, nu a respectat întocmai prescripțiile de drept

nominalizate deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct.

art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, care prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 7

ani, nu a aplicat față de inculpat prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal în coroborare

cu cele din art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, depășind, astfel, limita

maximă de pedeapsă prevăzută de lege.

Ori, în procedura aplicării consecutive a normelor vizate supra, inculpatului,

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod

penal, urmează a-i fi aplicată pedeapsa de 3 ani și 1 lună închisoare, fără amendă.

Iar, în temeiul art. 85 alin. (1) și (3) Cod penal, prin adăugirea parțială a

pedepsei aplicate conform sentinței Judecătoriei Drochia din 27.02.2018, urmează

a-i fi stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 2 luni închisoare, fără amendă.

Totodată, este nefondat argumentul recurentului că: „instanțele de fond și de apel

eronat au aplicat prevederile art. 85 Cod penal și au adăugat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni

închisoare încă 2 luni din pedeapsa executată, stabilită prin sentința anterioară, fiind încălcate

prevederile art. 111 alin. (1) lit. d) Cod penal..., la momentul emiterii sentinței, inculpatul avea

executată de fapt și de drept pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Drochia din 27.02.2018

și antecedentul penal era deja stins” (pct. 5. din decizie), deoarece art. 90 alin. (10) Cod

penal prescrie imperativ și clar că, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune o nouă

infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art.

85 Cod penal.

În același timp, art. 85 alin. (1) și (3) Cod penal, stipulează la fel de clar că

dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei,

condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime

sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei

stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe

trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni

și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară.

Astfel, normele vizate individualizează pedeapsa în raport cu data comiterii

infracțiunii noi, dar nu cu cea de aplicare a pedepsei definitive.

Ori, în speță, inculpatul a comis o nouă infracțiune în perioada de probațiune,

deci, până a fi stins antecedentul penal anterior.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează parțial hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre,

dacă nu se agravează situația condamnatului.

7

Dat fiind că, încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, se impune soluția admiterii recursului de pe rol, casarea

deciziei contestate în latura pedepsei penale, rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri.

În rest, decizia contestată urmează a fi menținută.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Nicolae Stroncea, casează

decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 21 octombrie 2020, în privința

inculpatului Bondarenco Ion XXXX, în latura pedepsei penale, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre.

Lui Bondarenco Ion XXXX, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, a-i aplica pedeapsa de 3 ani

închisoare, fără amendă.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate

conform sentinței Judecătoriei Drochia din 27.02.2018, a-i stabili pedeapsa

definitivă de 3 ani și 2 luni închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

În rest, decizia contestată se menține.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 9 aprilie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Nadejda Toma

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

8