1ra-567/2021 — art.264/1 alin.4 CP

1ra-567/2021 — art.264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-567/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Cojocar Rodica în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 20 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Dragomir Vasile xxxxxxx, născut la xxxxxxx,

originar și domiciliat în xxxxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 02.05.2019 - 06.04.2020;

Instanța de apel: 25.05.2020-20.10.2020;

Instanța de recurs: 11.12.2020 –03.03.2021.

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Dragomir Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.2641 alin.(4) și art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i aplicată

pedeapsa după cum urmează:

- în temeiul art.2641 alin.(4) Cod penal i-a fost numită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni.

- în temeiul art.2641 alin.(4) Cod penal i-a fost numită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni.

În temeiul art.84 alin.(4), art.87 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de

sentințe, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, și prin sentința

Judecătoriei Drochia (sediul Glodeni) din 25.11.2019, lui Dragomir Vasile

xxxxxxx i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe

termen de 9 (nouă) luni.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de

Dragomir Vasile xxxxxxx s-a suspendat condiționat pe un termen de

probațiune de 5 (cinci) ani.

În privința lui Dragomir Vasile xxxxxxx s-a aplicat măsura preventivă

obligațiunea de nepărăsire a țării, cu menținerea acesteia pînă la intrarea în

vigoare a sentinței.

1

S-a încasat din contul inculpatului Dragomir Vasile xxxxxxx în

beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 950 (nouă sute cincizeci)

lei.

Vasile, nedeținând permis de conducere a mijloacelor de transport, dîndu-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și de consecințele care pot

surveni în rezultatul consumului alcoolului, la 10.03.2019, a urcat la volanul

autovehiculului de model „VAZ 21099” cu numărul de înmatriculare xxx

xxx, unde aproximativ la ora 16:20, deplasându-se pe traseul R-15/km2 din

s. Sadovoe, mun. Bălți, a fost stopat de subofițerul patrulare al Companiei de

patrulare nr.1 Bălți a Regimentului de patrulare Nord al INP Paladii Mihail.

Urmare a investigării cazului, în timpul discuției cu ultimul

subofițerul patrulare a stabilit semne vizibile ale stării de ebrietate alcoolică,

în legătură cu ce i-a propus lui Dragomir Vasile de a fi supus testării

alcoolscopice, de a petrece examenul medical în vederea stabilirii stării de

ebrietate și a naturii ei și de a recolta probele biologice în cadrul acestui

examen medical.

Fiind de acord cu procedura în cauză, de către subofițerul de patrulare

a fost supus testării alcoolscopice cu ajutorul mijlocului tehnic „Drager-

Alcotest 8510”, în rezultatul cărui fapt la Dragomir Vasile a fost stabilită

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,04 mg/l.

Ulterior, aflîndu-se în incinta Spitalului clinic mun.Bălți, amplasat în

mun.Bălți str. Decebal, nr.101 A, de către medicul de gardă Scorțescu

Anatolie a fost supus examinării medicale unde conform procesului-verbal

al examinări medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei din 10.03.2019 s-a stabilit că ultimul se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, totodată de la el fiind recoltate

probe biologice de sînge pentru examinare toxicologică, în rezultatul căruia,

conform Raportului de expertiză judiciară nr. xxxxxxx, nr. xxxxxxx din

19.03.2019 s-a stabilit că în proba de sînge prelevată de la Dragomir Vasile s-

a depistat alcool etilic în cantitate de 3,28 ‰, echivalent a 3,28 g/l care se

atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat, or în conformitate cu art.13412

alin.(3) Cod penal, prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se

înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în sînge de la 0,5 g/l

și mai mult sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l

și mai mult.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele

administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod

penal, după indicii calificativi: conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, și care nu deține

permis de conducere.

2

Tot el, Dragomir Vasile, la 12.07.2019, ora 15.20, neavînd permis de

conducere ce se confirmă prin certificatul înregistrat cu numărul xxxxxxx din

xxxxxxx, eiberat de BÎT DCA Glodeni, conducînd automobilul de model

„VAZ 21099”, cu n/î xxx xxx, prin s.Sturzovca, r.Glodeni, deplasîndu-se la

stația peco „Vento”, neisprăvindu-se cu conducerea mijlocului de transport

a comis ассident rutier, tamponând ușa magazinului.

În timpul documentării cazului dat, subofițerul SP al SSP a IP Glodeni

a simțit miros puternic de alcool și vorbă neclară, fapt ce a trezit o bănuială

rezonabilă că Dragomir Vasile se află în stare de ebrietate. Fiind supus

testării cu aparatul „Drager 6810” s-a constatat că în aerul expirat a lui

Drogomir Vasile, concentrația vaporilor de alcool constituia 0,84 mg/l.

Ulterior, fiind condus la IMSP SR Glodeni, pentru a fi supus testării

alcoolscopice cu aparatul „Alcotest 6810”, concentrația de vapori de alcool

în aerul expirat a constituit 0,69 mg/1. Fiindu-i colectată proba biologică

(sânge), conform raportului de expertiză judiciară nr. xxxxxxx din

29.07.2019, s-a depistat alcool etilic în cantitate de 1,65 g/l.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele

administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod

penal, după indicii calificativi: conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, și care nu deține

permis de conducere.

Procuratura mun. Bălți, Buza Rodica, care a solicitat, casarea sentinței în

primei instanțe în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri în această parte, prin care lui Dragomir Vasile, recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2641 alin.(4), art.2641

alin.(4) Cod penal, în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni. În temeiul

art.84 alin.(4), art.87 alin.(1) Cod penal, să-i fie stabilită lui Dragomir Vasile

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 9 (nouă) luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale, apelanta a invocat că:

- pedeapsa aplicată inculpatului este extrem de blândă, cu abateri de la

criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzut de art.75 Cod

penal;

- sunt vădite abaterile de la prevederile art.75 alin.(2) Cod penal,

conform căruia o pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Or, inculpatul Dragomir Vasile anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Glodeni din 25.11.2019, conform

art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa cu muncă

3

neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore de muncă.

Inculpatul nu a executat această pedeapsă;

- aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

este prea blândă și nu poate fi justificată prin nimic, deoarece instanța nu a

ținut cont de personalitatea inculpatului care fiind condamnat pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, nu a tras

careva concluzii și a mai comis două infracțiuni similare, de atitudinea

inculpatului față de cele comise.

2020, a fost admis apelul declarat, casată parțial a sentinței primei instanțe

în latura pedepsei, cu excluderea prevederilor art.90 Cod penal.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță

neîntemeiat a dispus în partea stabilirii pedepsei cu înschisoare suspendarea

condiționată a executării acesteia, or, soluția adoptată depășește

dimensiunea atenuantă a circumstanțelor cauzei, care nu dispun de o

valență ce ar atrage intervenirea instituției suspendării condiționate a

executării pedepsei în cazul concrect dedus judecății.

În acest context, instanța de apel a mai precizat că, modalitatea de

executare a pedepsei aplicate inculpatului Dragomir Vasile nu are

aptitudinea de a asigura realizarea scopului pedepsei.

Totodată, instanța de apel, ținând seama de modul în care a acționat

inculpatul, de faptul că Dragomir Vasile anterior a fost judecat pentru

comiterea unei infracțiuni similare, la fel ținând cont și de comiterea de către

acesta a două infracțiuni de același gen, de pericolul social sporit a

infracțiunilor comise, instanța de apel a conchis că corijarea inculpatului

Dragomir Vasile poate fi atinsă doar prin executarea reală a pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 9 (nouă) luni, după cum s-a stabilit prin

sentință.

În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut relevanța

argumentelor aduse în apelul procurorului. Aplicarea pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării acesteia constituie o pedeapsă prea

blândă în cazul lui Dragomir Vasile. S-a dovedit că Dragomir Vasile nu este

la prima încălcare a legii penale, or, prin sentința Judecătoriei Drochia

(sediul Glodeni) din 25.11.2019 acesta a fost recunosut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal. Până la moment

Dragomir Vasile nu a executat pedeapsa cu muncă neremunerată în mărime

de 160 ore, aplicată prin sentința menționată, fapt ce denotă atitudinea

nepăsătoare față de o pedeapsă din cele mai blânde.

Totodată, instanța de apel, distinge ca fiind pertinent și faptul că, în

ultima perioadă comiterea infracțiunilor legate de încălcarea regulilor de

siguranță în traficul rutier, sub aspectul prohibiției impuse conducătorilor

mijloacelor de transport să conducă în stare de ebrietate, a luat o amploare

deosebită. Condamnarea cu suspendarea condiționată a lui Dragomir Vasile

4

pentru comiterea astfel de infracțiuni creează o practică judiciară ce are să

favorizeze în continuare comiterea acestora. La fel, practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, circumstanțele în care au fost săvârșite infracțiunile

incriminate inculpatului, au determinat instanța de apel să conchidă asupra

incorectitudinii aplicării în privința lui Dragomir Vasile a pedepsei sub

formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

O condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 din Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa

stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată

de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se

îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și

motiveze hotărârea de suspendare condiționată a executării pedepsei,

indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

În acesct context, instanța de apel a specificat că, în speță, se constată că

la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, prima instanță nu

a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute

de art.61 și 75 Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei,

circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței

stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei.

fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Cojocar Rodica în numele

inculpatului Dragomir Vasile, care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel

Bălți din 20 octombrie 2020, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea cerințelor sale, recurenta a indicat că:

- se constată ca fiind nemotivata stabilirea în astfel de circumstanțe a

pedepsei atât de aspre asupra lui Dragomir Vasile. Plenul Curții Supreme de

Justiție, în Hotărârea nr.16 din 31 mai 2004, recomandă că nerespectarea

principiului individualizării pedepsei penale sa fie considerate drept

stabilire a unei pedepse in alte limite decât cele prevăzute de lege si pune în

sarcina instanțelor de apel și de recurs corectarea la timp a greșelilor comise

de instanțele ierarhic inferioare in ceea ce privește cerințele legii la aplicarea

pedepselor;

- pedeapsa aplicată de către Curtea de Apel Bălți este prea aspră și,

drept temei de declarare a prezentului recurs, servesc aplicarea unei pedepse

prea aspre;

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând

5

pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil, considerând corecte

constatările instanței de apel în parte stabilirii pedepsei.

declarat de inculpat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Din conținutul recursului dedus judecății, se atestă că recurentul

critică decizia instanței de apel în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În esență, argumentele recurentului se axează pe dezacordul cu

excluderea de către instanța de apel a prevederilor art. 90 Cod penal,

considerând că pedeapsa aplicată de către instanța de apel este prea aspră.

Examinând argumentele formulate de recurent prin prisma temeiului

de casare invocat, Colegiul penal concluzionează asupra netemeiniciei

acestora, din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie

să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată. Conform prevederilor art. 61 Cod

6

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

După cum se constată în speță, instanța de apel a ajuns la concluzia

casării sentinței în latura penală, în partea individualizării pedepsei,

stabilindu-i inculpatului Dragomir Vasile, recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute art.2641 alin.(4), art.2641 alin.(4) Cod penal, în temeiul

art.84 alin.(1) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 8 (opt) luni. În temeiul art.84 alin.(4), art.87 alin.(1) Cod

penal, să-i fie stabilită lui Dragomir Vasile pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 9 (nouă) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod

penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă

luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul

și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal,

la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Colegiul penal reține că instanța de apel la stabilirea pedepsei a luat

în considerație faptul că, recunoscând vinovăția, inculpatul a solicitat

examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală. Însă temei de a considera că inculpatul Dragomir Vasile nu poate fi

corectat prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării ei, a servit faptul, că acesta a fost judecat pentru

comiterea unei infracțiuni similare, ordine în care, se atestă comiterea de

către acesta a două infracțiuni de același gen.

Prin urmare, nu pot fi reținute alegațiile inculpatului cu privire la

necesitatea dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei,

deoarece instanța de apel corect a ajuns la concluzia că corectarea lui

Dragomir Vasile va fi asigurată doar prin executarea reală a pedepsei

7

închisorii, stabilită în concordanță cu rigorile impuse de art. 364/1 alin. (8)

Cod de procedură penală. În susținerea acestei concluzii instanța de

recurs punctează că instanța de apel corect a ținut cont la stabilirea pedepsei

de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal, fac parte

din categoria infracțiunilor ușoare, de impactul social negativ al acțiunilor

inculpatului, de personalitatea acestuia, care anterior a fost condamnat

pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, și care beneficiind de o pedeapsă

neprivativă de libertate, nu a mers pe calea corijării și din nou a săvârșit o

infracțiune din domeniul transporturilor.

Prin urmare, instanța de recurs constată că argumentele invocate de

recurent cu privire la necesitatea suspendării condiționate a executării

pedepsei stabilite inculpatului, nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării

deciziei instanței de apel.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal constată, că pedeapsa

individualizată de instanța de apel, corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. 8

În consecință, instanța de recurs concluzionează că nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat, iar potrivit legii se impune

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Cojocar Rodica în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 20 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui

Dragomir Vasile xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8