1ra-735/2021 — art. 201/1 alin. 4 CP

1ra-735/2021 — art. 201/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-735/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 septembrie 2020, declarate de avocatul Boris Bulbuc și de inculpata

Ghilenschi Doina XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 14.02.2020 – 22.05.2020,

instanța de apel: 17.06.2020 – 29.09.2020,

instanța de recurs: 18.01.2021 – 10.03.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

condamnată în baza art. 149 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare și a art. 2011 alin. (3)

lit. a) Cod penal la 6 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, pentru femei, începând din 22.05.2020, cu includerea perioadei arestării

preventive și la domiciliu de la 15.12.2019 până la 22.05.2020.

De la inculpată s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 2958 lei.

inculpata Ghilenschi D., aflându-se în domiciliul său din XXXXXX XXXX,

XXXXXX, în urma unui conflict spontan cu tatăl Ghilenschi I., intenționat i-a aplicat

o lovitură cu un cuțit în regiunea coapsei drepte, cauzându-i, conform raportului de

expertiză judiciară nr. 201925C0407 din 07.02.2020, plagă înțepat-tăiată pe coapsa

1

dreaptă cu lezarea arterei femurale, care conform criteriului pericolului pentru viață se

califică ca vătămare corporală gravă, unde Ghilenschi I. a decedat la fața locului, fiind

stabilit că moartea ultimului a survenit în rezultatul șocului hemoragic, ca consecință a

hemoragiei externe masive, ca urmare a lezării arterei femurale, ce se exprimă prin

datele necropsiei și este confirmat cu rezultatul histologic de laborator state prin

fractură închisă de os metacarpian 2 al mâinii drepte, fără deplasare de fragmente.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că relațiile între

ea și victimă erau mai mult rele. Acesta îi aplica lovituri, iar o perioadă a locuit la un

unchi, deoarece bătăile și loviturile cauzate de tatăl ei îi provocau frică. Loviturile le

aplica când era în stare de ebrietate alcoolică, atunci era agresiv. Consuma alcool mereu

când venea, se oprea la bar și servea rachiu. Cazul a avut loc când se afla în casa

părintească cu fiul ei în vârstă de 4 ani, concubinul Andrieș I. și mama. Pe la orele

18.00 a venit tatăl ei acasă și a cerut încărcătorul de la telefon. I-a spus că nu l-a luat și

i-a zis să-l caute mai bine. Tatăl a lovit-o cu pumnul în nas, apoi în mână. Ea a încercat

să fugă, dar acesta a tras-o de mână înapoi pe pat. A observat un cuțit pe masa de alături

și l-a luat în mână pentru a se apăra. Tatăl ei s-a ridicat în picioare, a încercat să o

lovească cu piciorul și atunci el s-a înfipt cu piciorul în cuțit. Văzând că curge sânge

din rana tatălui, ea a sunat la salvare și poliție. O vecină a sunat iarăși la salvare, care

a venit peste vreo oră. Medicii au zis că nu mai are rost să-i facă ceva. Nu cunoaște din

care motiv mama a declarat altfel decât ea. Nu-și amintește bine toate momentele,

deoarece era speriată tare. În acea seară a servit 2-3 păhăruțe de vin cu concubinul.

Succesorul părții vătămate, Ghilenschi C., a relatat că la ea acasă a venit mama

sa și i-a spus că inculpata l-a înfipt cu cuțitul în picior pe tatăl său. Apoi mama a plecat

și a venit inculpata. Aceasta plângea, i-a zis că tata a decedat, iar ea și-a pierdut

cunoștința. După ce și-a revenit, a mers cu soțul la părinți. Tatăl era pe pat și plin de

sânge. Ea i-a dat telefonul său la o cumătră, care a sunat la salvare și poliție. Salvarea

a venit peste 15-20 minute, apoi și poliția. Medicii l-au examinat pe tatăl și le-a zis că

nu are șanse de a supraviețui. Din spusele mamei a înțeles că conflictul s-a început de

la un încărcător de telefon, inculpata și partea vătămată fiind în stare de ebrietate. Tata

a cerut încărcătorul de la Doina, iar aceasta i-a răspuns cu cuvinte necenzurate. Tata s-

a enervat și i-a aplicat o lovitură cu pumnul inculpatei. Apoi, inculpata s-a enervat, a

luat cuțitul de pe masă și l-a lovit. Careva pretenții materiale sau morale față de sora sa

nu are, dar dorește să fie pedepsită conform legii. Inculpata era în relații bune cu tata,

mereu îl suna să-i cumpere ce voia ea. Până la acest caz, tatăl de două ori i-a aplicat

lovituri Doinei, dar de fiecare dată această era vinovată. Cazuri ca tata să o alunge pe

Doina de acasă nu au fost și avea grijă de ea. Doina i-a zis că tatăl a lovit-o cu pumnul

în nas, ea a luat cuțitul de pe masă și l-a înfipt, apoi a ascuns cuțitul după frigider.

Martorul Ghilenschi P. a comunicat că soțul a cerut de la Doina încărcătorul

pentru telefon, apoi i-a aplicat o lovitură cu pumnul în umăr. Inculpata a luat cuțitul de

pe masă și i-a aplicat o lovitură tatălui ei în piciorul drept sus, aproape de brâu. Ea s-a

speriat și a mers la fiica mai mare Cristina, iar Doina a sunat la salvare. La acel moment,

Doina era în stare de ebrietate ușoară și nu cunoaște dacă soțul ei consumase alcool.

După ce a lovit-o cu pumnul, Doina a luat cuțitul și l-a înfipt. Când a venit salvarea,

medicii au spus că partea vătămată nu are șanse să supraviețuiască, însă acesta era încă

viu. În momentul când i-a aplicat lovitura tatălui său, inculpata era așezată pe pat, iar

tatăl ei era în picioare. Anterior, conflicte au mai fost, se certau dar nu atât de grav. A

2

mai fost un caz când inculpata a luat cuțitul în mână. Prima dată, soțul a bătut-o pe

Doina după ce a terminat școala, că a început să-și facă de cap și o bătea cu palma, dar

nu des. Soțul o amenința că va pleca de acasă. Anterior a mai avut loc un caz când s-

au certat și inculpata a luat în mâna cuțitul. Doina nu se temea de tatăl ei. Nu a văzut

ca soțul s-o fi lovit pe Doina la cap. După ce l-a înfipt, Doina a zis că nu s-a gândit că

așa se va întâmpla, nu a explicat ce voia să facă cu cuțitul și de ce l-a luat. Când Doina

s-a întins după cuțit, ea a dorit să i-l ia din mâini, dar nu a reușit. Inculpata era enervată

după ce a fost lovită. Doina nu-i spunea din ce motiv era bătută de tatăl ei, dar soțul o

alunga și-i zicea să plece de acasă pentru că nu asculta. Andrieș I., prietenul inculpatei,

stătea la plită, nu a întors capul și nu a sărit să o apere, nu s-a ridicat de pe scaun și nu

a dorit să se uite, chiar în acea seară a plecat de la ei.

Potrivit raportului privind recepționarea informației telefonice despre comiterea

unei fapte ilicite înregistrate la IP Orhei, din 14.12.2019, ora 21.14, Ghilenschi D. a

comunicat că la data de 14.12.2019, ora 20.45, în urma unui conflict la domiciliu cu

tatăl Ghilenschi I., i-a aplicat ultimului o lovitură cu cuțitul, în urma la ce a decedat.

Prin procesul-verbal din 15.12.2019, de la Ghilenschi D. a fost ridicat un cuțit,

care ulterior a fost recunoscut în calitate de corp delict.

Conform procesului-verbal de confruntare din 13.02.2020, s-a efectuat

confruntarea între martorul Ghilenschi P. și învinuita Ghilenschi D., prin care și-au

menținut declarațiile depuse.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201925C0407 din 07.02.2020,

moartea lui Ghilenschi I. a survenit în rezultatul șocului hemoragic, ca consecință a

hemoragiei externe masive, ca urmare a lezării arterei femurale stângi, ce se exprimă

prin datele necropsiei și este confirmat cu rezultatul histologic de laborator. La

examinarea medico-legală a cadavrului s-a depistat: plagă înțepat-tăiată pe coapsa

stângă cu lezarea arterei femurale stângi, care a putut fi provocată de la acțiunea

traumatică cu obiect ascuțit-tăios, care putea fi lama unui cuțit (depistat la fața locului),

corespunde timpului și circumstanțelor indicate în ordonanță, conform criteriului

pericolului pentru viață se califică ca vătămare corporală gravă; excoriații pe față, care

au putut fi provocate în momentul pierderii cunoștinței cu cădere ulterioară și lovire de

careva obiecte contondente, nu au legătură cauzală cu pricina morții și la persoane se

califică ca vătămare corporală neînsemnată. Luând în considerație localizarea leziunii

corporale, posibil, victima față de atacant se afla față în față. Moartea lui Ghilenschi I.

putea fi evitată, dacă acestuia i se acorda ajutor medical specializat la timp (până la 30

minute). În sângele cadavrului lui Ghilenschi I. s-a depistat alcool etilic în cantitate de

2,64 ‰, ceia ce la persoane provoacă o stare de ebrietate alcoolică gravă.

Totodată, expertul, medic-legist Cobîscan D. a indicat că personal a întocmit

raportul de expertiză judiciară nr. 201925C0407 din 07.02.020. Conform examinării

cadavrelor și datelor obiective ale leziunilor corporale, leziunea dată se determină și

este amplasată pe femurul drept cu lezarea arterei femurale drepte, iar greșeala dată a

fost una tehnică, urmând să se ia în calcul partea dreaptă în ceea ce a declarat. Atât în

raport, cât și în partea descriptivă a fost comisă o eroare, fiind indicat - partea stângă.

Lovitura a fost în piciorul drept al cadavrului. Reieșind din amplasarea leziunii, este pe

partea anterioară a femurului și topografiei anatomice lovitura a fost produsă față în

față cu corpul, victima putea fi culcată dar numai cu fața în sus. În cazul dat este vorba

de lovitura la un unghi de 90°, perpendicular axei corpului. Este mai puțin probabil să

3

fi fost cazul ca victima să se fi lovit singură în cuțit cu piciorul. Versiunea că victima

se afla în poziția în picioare iar agresorul așezat este mai mult probabilă.

Astfel, potrivit declarațiilor martorului ocular Ghilenschi P., la 14.12.2019, seara

într-o zi de sâmbătă, a venit de la serviciu pe la orele 17.00, după jumate de oră, acasă

a venit și soțul. La acel moment Doina era puțin în stare de ebrietate, dar soțul nu

cunoaște dacă era servit. Soțul i-a zis fiicei să-i dea încărcătorul de la telefon, ulterior

soțul i-a aplicat inculpatei o lovitură cu pumnul în umăr. Doina era enervată după ce a

fost lovită. După ce a lovit-o cu pumnul, Doina a luat cuțitul de pe masă și i-a aplicat

o lovitură tatălui ei în piciorul drept sus, aproape de brâu... În momentul când Doina a

luat cuțitul, ea era așezată pe pat, și aceasta nu a zis nimic..., în momentul când i-a

aplicat lovitura tatălui său, Doina era așezată pe pat, iar tatăl ei era în picioare. ... Nu a

văzut ca soțul s-o fi lovit pe Doina la cap. După ce l-a înfipt, Doina a zis că nu s-a

gândit că așa se va întâmpla, nu a zis ce voia să facă cu cuțitul și de ce l-a luat... Când

Doina s-a izbit după cuțit, ea a dorit să îl ia din mâini dar nu a reușit... conflicte au mai

fost, se certau dar nu atât de grav, a mai fost un caz când Doina a luat cuțitul în mâna.

Parțial, aceste circumstanțe sunt confirmate și de inculpată care, însă, a negat că

a avut intenția de a cauza vătămări corporale și decesul tatălui său, declarând că ... tatăl

a lovit-o cu pumnul în nas, după care a lovit-o cu pumnul în mână și ea a încercat să

fugă, dar acesta a tras-o de mâna înapoi pe pat. Cum stătea masa alături, a observat un

cuțit pe masă și l-a luat în mână ca să se apere, tatăl s-a ridicat în picioare și a încercat

să o lovească cu piciorul și atunci el s-a înfipt cu piciorul în cuțit...

În același timp, declarațiile inculpatei că a luat cuțitul ca să se apere, tatăl s-a

ridicat în picioare și a încercat să o lovească cu piciorul și s-a înfipt cu piciorul în cuțit,

nu coroborează cu declarațiile martorului ocular Ghilenschi P., că inculpata era

enervată după ce a fost lovită, a luat cuțitul de pe masă și i-a aplicat o lovitură tatălui

în piciorul drept sus, aproape de brâu.

Versiunea inculpatei, contravine și concluziilor expertului judiciar Cobîscan D.

că este puțin probabil ca victima să se fi lovit singură în cuțit cu piciorul.

Totodată, au fost confirmate depozițiile inculpatei că nu a avut intenția de a-l

omorî pe tatăl său, fiind stabilit că aceasta a avut intenția doar de a-i cauza vătămări

corporale victimei, manifestând imprudență față de urmările prejudiciabile - decesul

victimei, reieșind și din acțiunile ulterioare aplicării loviturii cu cuțitul, or, dacă își

dorea survenirea acestor urmări, inculpata avea posibilitatea de a-și duce intenția până

la capăt, însă, aceasta personal a apelat la salvare.

Mai mult, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201925C0407 din

07.02.2020, moartea lui Ghilenschi I. a survenit în rezultatul șocului hemoragic, ca

consecință a hemoragiei externe masive, ca urmare a lezării arterei femurale. Moartea

lui Ghilenschi I. putea fi evitată, dacă acestuia i se acorda ajutor medical specializat la

timp (până la 30 minute).

Pe lângă aceasta, acuzarea de stat nu a administrat probe care să demonstreze că

inculpata ar fi manifestat intenție de a cauza decesul victimei.

Referitor la urmările prejudiciabile urmează a fi reținute concluziile raportului

de expertiză judiciară nr. 201925C0407 din 07.02.2020, potrivit cărora la Ghilenschi

I. s-a constatat plagă înțepat-tăiată pe coapsa stângă cu lezarea arterei femurale stângi,

care a putut fi provocată de la acțiunea traumatică cu obiect ascuțit tăios, care putea fi

lama unui cuțit (depistat la fața locului), corespunde timpului și circumstanțelor

4

indicate în ordonanță, conform criteriului pericolului pentru viață se califică ca

vătămare corporală gravă. .. Conform rezultatelor moartea lui Ghilenschi I. a survenit

în rezultatul șocului hemoragic, ca consecință a hemoragiei externe masive, ca urmare

a lezării arterei femurale stângi, ce se exprimă prin datele necropsiei și este confirmat

cu rezultatul histologic de laborator. Moartea lui Ghilenschi I. putea fi evitată, dacă

acestuia i se acorda ajutor medical specializat la timp (până la 30 minute). În sângele

cadavrului s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,64 ‰, ceia ce la persoane provoacă

o stare de ebrietate alcoolică gravă.

Expertul Cobîscan D. a indicat că, conform datelor obiective ale leziunilor

corporale, leziunea dată se determină și este amplasată pe femurul drept cu lezarea

arterei femurale drepte, iar greșeala dată a fost una tehnică, urmând să se ia în calcul

partea dreaptă în ceea ce a concluzionat.

Deci, potrivit declarațiilor martorului ocular Ghilenschi P. și ale inculpatei, în

coroborare cu concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 201925C0407 din

07.02.2020 și explicațiile expertului Cobîscan D., se confirmă dincolo de orice dubiu

rezonabil, că anume de la lovitura inculpatei, aplicată cu cuțitul lui Ghilenschi I.,

ultimului i-a fost cauzată plagă înțepat-tăiată pe coapsa dreaptă, cu lezarea arterei

femurale dreaptă și care se califică ca vătămare gravă.

Art. 2011 alin. (4) Cod penal, stabilește răspunderea penală pentru violența în

familie, adică faptele prevăzute la alin. (1) sau (2) care au cauzat vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății soldată cu decesul victimei.

Art. 149 alin. (1) Cod penal, stabilește răspundere penală pentru lipsirea de viață

din imprudență.

Iar, art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal stabilește răspunderea penală pentru

violența în familie, adică faptele prevăzute la alin. (1) și (2) care au cauzat vătămarea

gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Astfel, sub aspectul laturii subiective, fapta comisă s-a realizat prin intenția

directă a inculpatei de a-i cauza vătămări corporale lui Ghilenschi I., fiind stabilit și

faptul că aceasta a manifestat imprudență față de urmările prejudiciabile sub formă de

decesul victimei.

Conform practicii judiciare și literaturii de specialitate, în cazul violenței în

familie cu cauzarea vătămărilor grave a integrității corporale sau a sănătății, care, la

rândul său, a provocat decesul victimei din imprudență, calificarea trebuie făcută în

baza art. 149 și art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal. Această afirmație rezidă din faptul

că, în ipoteza infracțiunii specificate la art. 2011 alin. (4) Cod penal, nu este posibilă

manifestarea imprudenței față de decesul victimei. Aceasta reiese din interpretarea

sistematică a sancțiunilor de la art. 145, 149-152 și 2011 Cod penal, dar și din esența

juridică a violenței în familie.

Prin urmare, se va aplica concursul de infracțiuni prevăzute la art. 149 Cod penal,

în situația lipsirii de viață din imprudență a unui membru al familiei de un alt membru

al familiei și art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, pentru fapta de cauzarea vătămărilor

grave a integrității corporale sau a sănătății.

Or, se consideră lipsire de viață din imprudență fapta în care vinovatul nu a

prevăzut posibilitatea survenirii morții victimei ca rezultat al acțiunii sau inacțiunii

sale, deși trebuia și putea s-o prevadă (neglijența criminală).

5

Totodată, reieșind din sancțiunile componențelor de infracțiune indicate la art.

2011 alin. (3) lit. a) și art. 149 alin. (1) Cod penal, în raport cu sancțiunea infracțiunii

incriminată prevăzută la art. 2011 alin. (4) Cod penal, acestea sunt mai blânde pentru

inculpată, astfel că este posibilă efectuarea recalificării juridice, nedepășind limitele

învinuirii, deoarece această recalificare este în sensul atenuării și vizează ușurarea

situației inculpatei.

În același timp, este nefondată poziția apărării că în acțiunile inculpatei nu se

conțin elementele infracțiunii prevăzute de 2011 Cod penal, în sensul agravant, fiind

necesară interpretarea acțiunilor acesteia ca legitimă apărare, întrucât aceste argumente

sunt declarative, fără suport probatoriu.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpata a comis o infracțiune mai puțin gravă și una gravă, anterior nu a

fost judecată, are la întreținere un copil minor, se caracterizează negativ, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru, că a săvârșit infracțiunile incriminate la vârsta

de 20 ani, în cazul acesteia fiind aplicabile prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal,

concluzionând ca fiind echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de închisoare cu

executare, în limitele stabilite și prevăzute de legea penală pentru infracțiunile

săvârșite.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

condamnată în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal la 13 ani închisoare.

Apelantul a invocat că în instanță nu a fost dată o apreciere justă declarațiilor

succesorului părții vătămate Ghilenschi C. și martorului Ghilenschi P., care au

comunicat detaliat despre împrejurările comiterii infracțiunii, acțiunile și rolul

inculpatei la infracțiune, depoziții care au fost confirmate în ședința de judecată și dau

o explicație certă, obiectivă și logică evenimentelor care s-au desfășurat în realitate.

Contrar soluției instanței de fond de încadrare a faptelor inculpatei în baza art.

2011 alin. (3) lit. a) și art. 149 alin. (1) Cod penal, în acțiunile acesteia sunt prezente

elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal.

Deși inculpata nu și-a recunoscut vina în fapta incriminată, aceasta a acționat cu

intenție directă, care se caracterizează prin faptul că aceasta își dă seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, prevede urmările ei prejudiciabile și dorește

survenirea acestor urmări.

Or, inculpata a avut intenția directă de a comite infracțiunea prevăzută de art.

2011 alin. (4) Cod penal, ce se dovedește prin declarațiile martorului Ghilenschi P., că

Doina deodată a luat cuțitul de pe masă și i-a aplicat o lovitură tatălui ei în piciorul

drept, sus, aproape de brâu... În momentul când Doina a luat cuțitul, ea stătea așezată

pe pat și aceasta nu a zis nimic... în momentul când i-a aplicat lovitura tatălui său,

Doina era așezată pe pat, iar tatăl ei era în picioare. ... Nu a văzut ca soțul s-o fi lovit

pe Doina la cap. După ce l-a înfipt, Doina a zis că nu s-a gândit că așa se va întâmpla,

nu a zis ce voia să facă cu cuțitul și de ce l-a luat... Când Doina s-a izbit după cuțit, ea

a dorit să îl ia din mâini dar nu a reușit... conflicte au mai fost, că se certau dar nu atât

de grave, a mai fost un caz când Doina a luat cuțitul în mână....

Astfel, acțiunea inculpatei de aplicare a loviturii cu cuțitul a fost demonstrată

prin declarațiile martorului Ghilenschi P., din care rezultă că aceasta a luat cuțitul de

pe masă, Ghilenschi P. a încercat a curma acțiunea fiicei sale, însă, până la urmă, ultima

6

a aplicat lovitura cu cuțitul în piciorul victimei, deci, a avut intenția cauzării leziunilor

grave cu soldarea decesului tatălui său.

La fel, martorul Ghilenschi P. a indicat că a încercat să curme acțiunea fiicei sale

de a aplica lovitura cu cuțitul, iar în urma opunerii rezistenței fiicei sale, a fost tăiată

cu cuțitul la deget.

Totodată, intenția directă a inculpatei de a cauza vătămări corporale grave

soldate cu deces rezultă și din declarațiile martorului că fiica sa a mai avut anterior

conflicte cu victima și, la fel, a mai luat cuțitul în mână, prin ce se demonstrează că

aceasta a dorit survenirea urmărilor prejudiciabile, confirmând și faptul că au mai avut

loc conflicte cu tatăl său.

În același timp, afirmația inculpatei că nu a dorit survenirea decesului tatălui său

contravine faptul că în momentul conflictului nu a cerut ajutor martorilor prezenți în

cameră, Ghilenschi P. și Andrieș I., deci, acesta a avut intenție directă atât asupra

acțiunii principale de a cauza vătămări corporale, cât și asupra urmărilor prejudiciabile

sub formă de decesul victimei, or, după aplicarea loviturii cu cuțitul nu a încercat să-i

acorde ajutor părții vătămate, știind că ultimul sângerează în altă cameră pe pat.

Prin urmare, în acțiunile inculpatei sunt prezente toate elementele componente

ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal.

3.1. A declarat apel și avocatul Boris Bulbuc, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunilor prevăzute la art. 149 alin. (1) și 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal,

pe motivul aflării în legitimă apărare.

Apelantul a indicat că inculpata și-a apărat integritatea corporală, viața și

sănătatea împotriva atacului la care era supusă din partea lui Ghilenschi I. prin acțiuni

directe imediate asupra ei, prin ce a săvârșit legitima apărare.

Or, este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a

respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane

sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile

celui atacat ori interesul public.

Atacul trebuie să pună în pericol grav persoana, drepturile celui atacat ori

interesul public. Se cere mai întâi, să existe un pericol pentru persoana atacată sau

pentru un interes public. Această condiție se realizează când atacul vizează valori

sociale legate de persoana umană (viața, integritatea corporală sau sănătatea, libertatea,

demnitatea etc.), drepturile constituționale ale acesteia (dreptul la libera circulație,

dreptul de proprietate etc.).

Mai mult, art. 35 Cod penal stipulează cauzele care înlătură caracterul penal al

faptei, printre acestea regăsindu-se și legitima apărare, temei pentru instituirea ultimei,

servind atât lipsa caracterului prejudiciabil, fapta prezentându-se ca o activitate social-

utilă, cât și lipsa de vinovăție, căci făptuitorul nu acționează cu voință liberă, ci

constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale amenințate grav prin atac periculos.

Iar potrivit art. 36 alin. (2) Cod penal, este în stare de legitimă apărare persoana

care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat

împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol

grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public, context în care, se impune

a menționa că o altă condiție implicită a legitimei apărări perfecte impune

7

proporționalitatea apărării în raport cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care

s-a produs atacul ori în condițiile în care s-au depășit limitele acestei proporționalități.

Astfel, inculpata s-a apărat împotriva unui atac obiectiv și periculos, deoarece

atacul este o agresiune, o comportare violentă a omului, care este îndreptat împotriva

unei valori sociale ocrotite de lege și aici s-a dovedit un atac real din partea părintelui

Ghilenschi I. la viața inculpatei.

Deci, în acțiunile inculpatei lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 149

alin. (1) și art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, aceasta urmând a fi achitată.

2020, apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată integral sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Ghilenschi Doina a fost condamnată în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal la 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei, începând din 29.09.2020, cu

includerea perioadei arestării preventive și la domiciliu de la 15.12.2019 până la

29.09.2020.

De la inculpată s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 2958 lei.

Instanța de apel a constatat că la 14 decembrie 2019, orele 17.00-18.00, inculpata

Ghilenschi D., aflându-se în domiciliul său din XXXXXX XXXX, XXXXXX, în urma

unui conflict spontan cu tatăl Ghilenschi I., intenționat i-a aplicat o lovitură cu un cuțit

în regiunea coapsei drepte, cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară nr.

201925C0407 din 07.02.2020, plagă înțepat-tăiată pe coapsa dreaptă cu lezarea arterei

femurale care, conform criteriului pericolului pentru viață, se califică ca vătămare

corporală gravă, iar Ghilenschi I. a decedat la fața locului, fiind stabilit că moartea

ultimului a survenit în rezultatul șocului hemoragic, ca consecință a hemoragiei externe

masive, ca urmare a lezării arterei femurale, ce se exprimă prin datele necropsiei și este

confirmat cu rezultatul histologic de laborator.

Instanța de apel a reținut că, inculpata în instanța de apel, nu și-a recunoscut vina

și a declarat că tatăl a intrat în casă și a cerut încărcătorul de la telefon. Ea i-a zis că nu

l-a luat și să-l caute mai bine. Apoi, tatăl a lovit-o cu pumnul în nas, după care în mână,

ea a încercat să fugă, dar acesta a tras-o de mână înapoi pe pat. A observat pe masa de

alături un cuțit și l-a luat în mână ca să se apere. Tatăl s-a ridicat în picioare și a încercat

să o lovească cu piciorul și atunci el s-a înfipt cu piciorul în cuțit. Văzând că-i curge

sânge din rană, a sunat la salvare și poliție.

Totodată, vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii incriminate se confirmă

prin probele administrate.

Astfel, succesorul părții vătămate, Ghilenschi C., în instanța de fond, a declarat

că inculpata este sora ei, iar partea vătămată a fost tatăl lor. Seara, la ea acasă a venit

mama Ghilenschi P. și i-a spus că Doina l-a înfipt cu cuțitul în picior pe tatăl său, dar

a crezut că o minte. Apoi a venit inculpata plângând și i-a zis că tata a decedat. A mers

împreună cu soțul la tata acasă. Acolo a văzut că tatăl era pe pat și plin de sânge. Ea a

dat telefonul său la o cumătră care a sunat la salvare și poliție. Salvarea a venit peste

15-20 minute, apoi și poliția. Medicii l-au examinat pe tatăl ei, au încercat să-i acorde

asistență și le-au spus că nu are nicio șansă de a supraviețui. Din spusele mamei, a

înțeles că conflictul a început de la un încărcător de telefon, iar Doina și tata erau în

8

stare de ebrietate. Tata a cerut încărcătorul de la Doina, iar aceasta i-a răspuns cu

cuvinte necenzurate. Tata s-a enervat și i-a aplicat Doinei o lovitură cu pumnul. Nu a

văzut aceasta, dar cunoaște din spusele mamei. Doina s-a enervat, a luat cuțitul de pe

masă și l-a lovit. Până la acest caz tatăl de 2 ori i-a aplicat lovituri Doinei, dar de fiecare

dată, această era vinovată. Doina i-a zis că tatăl atunci a lovit-o cu pumnul în nas. Fiind

jos lângă pat, a luat cuțitul de pe masă, l-a înfipt, apoi a fugit și a ascuns cuțitul după

frigider.

Martorul Ghilenschi P., în instanța de fond, a comunicat că soțul a cerut de la

Doina încărcătorul pentru telefon, apoi i-a aplicat o lovitură cu pumnul în umăr.

Inculpata a luat cuțitul de pe masă și i-a aplicat o lovitură tatălui ei în piciorul drept,

sus, aproape de brâu. Ea s-a speriat și a mers la fiica mai mare Cristina, iar Doina a

sunat la salvare. În acel moment, Doina era în stare de ebrietate ușoară și nu cunoaște

dacă soțul ei consumase alcool. După ce a lovit-o cu pumnul, Doina a luat cuțitul și l-

a înfipt. Când a venit salvarea, medicii au spus că partea vătămată nu are șanse să

supraviețuiască, însă acesta era încă viu. În momentul când i-a aplicat lovitura tatălui

său, inculpata era așezată pe pat, iar tatăl ei era în picioare. Anterior, conflicte au mai

fost, se certau dar nu atât de grav, a mai fost un caz când inculpata a luat cuțitul în

mână. Prima dată, soțul a bătut-o pe Doina după ce a terminat școala, că a început să-

și facă de cap și o bătea cu palma, dar nu des. Soțul o amenința că va pleca de acasă.

Anterior a mai avut loc un caz când s-au certat și inculpata a luat în mâna cuțitul. Doina

nu se temea de tatăl ei. În momentul când Doina a luat cuțitul, ea stătea așezată pe pat

și aceasta nu a zis nimic. Nu a văzut ca soțul s-o fi lovit pe Doina la cap. După ce l-a

înfipt, Doina a zis că nu s-a gândit că așa se va întâmpla, nu a explicat ce voia să facă

cu cuțitul și de ce l-a luat. Când Doina s-a întins după cuțit, ea a dorit să i-l ia din mâini,

dar nu a reușit. Inculpata era enervată după ce a fost lovită. Doina nu-i spunea din ce

motiv era bătută de tatăl ei, dar soțul o alunga și-i zicea să plece de acasă pentru că nu

asculta. Cât era Doina mică, soțul îi mai aplica câte o palmă. În acea zi la ei era Andrieș

I., prietenul inculpatei, stătea la plită, nu a întors capul și nu a sărit să o apere, nu s-a

ridicat de pe scaun și nu a dorit să se uite, chiar în acea seară a plecat de la ei.

Conform procesului-verbal din 15.12.2019, de la Ghilenschi D. a fost ridicat un

cuțit, care ulterior a fost recunoscut în calitate de corp delict.

Potrivit procesului-verbal din 13.02.2020, s-a efectuat confruntarea între

martorul Ghilenschi P. și învinuita Ghilenschi D., în care și-au menținut declarațiile

depuse.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201925C0407 din 07.02.2020,

moartea lui Ghilenschi I. a survenit în rezultatul șocului hemoragic, ca consecință a

hemoragiei externe masive, ca urmare a lezării arterei femurale stângi, ce se exprimă

prin datele necropsiei și este confirmat cu rezultatul histologic de laborator. La

examinarea medico-legală a cadavrului s-a depistat: plagă înțepat-tăiată pe coapsa

stângă cu lezarea arterei femurale stângi, care a putut fi provocată de la acțiunea

traumatică cu obiect ascuțit-tăios, care putea fi lama unui cuțit (depistat la fața locului),

corespunde timpului și circumstanțelor indicate în ordonanță, conform criteriului

pericolului pentru viață se califică ca vătămare corporală gravă; excoriații pe față, care

au putut fi provocate în momentul pierderii cunoștinței cu cădere ulterioară și lovire de

careva obiecte contondente, nu au legătură cauzală cu pricina morții și la persoane se

califică ca vătămare corporală neînsemnată. Luând în considerație localizarea leziunii

9

corporale, posibil victima față de atacant se afla față în față. Moartea lui Ghilenschi I.

putea fi evitată dacă acestuia i se acorda ajutor medical specializat la timp (până la 30

minute). În sângele cadavrului s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,64 ‰, ceia ce

la persoane provoacă o stare de ebrietate alcoolică gravă.

Totodată, expertul, medicul-legist Cobîscan D., în instanța de fond a confirmat

că personal a întocmit raportul de expertiză judiciară nr. 201925C0407 din 07.02.2020.

Conform examinării cadavrelor și datelor obiective ale leziunilor corporale, leziunea

dată se determină și este amplasată pe femurul drept cu lezarea arterei femurale drepte,

iar greșeala dată a fost una tehnică, urmând să se ia în calcul partea dreaptă în ceea ce

a declarat. Atât în raport, cât și în partea descriptivă a fost comisă eroarea - partea

stângă. Iar lovitura a fost în piciorul drept al cadavrului. Reieșind din amplasarea

leziunii, este pe partea anterioară a femurului și topografiei anatomice lovitura a fost

produsă față în față cu corpul, victima putea fi culcată dar numai cu fața în sus. În cazul

dat este vorba de lovitura la un unghi de 90°, perpendicular axei corpului. Este mai

puțin probabil să fi fost cazul ca victima să se fi lovit singură în cuțit cu piciorul.

Versiunea că victima se afla în poziția în picioare, iar agresorul așezat, este mai mult

probabilă.

Prin urmare, acțiunile inculpatei urmează a fi încadrate în baza art. 2011 alin. (4)

Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, manifestată prin maltratare, care au cauzat

vătămare gravă a sănătății, soldată cu decesul victimei.

Ori, inculpatei corect i-a fost înaintată învinuirea pe art. 2011 alin. (4) Cod penal,

iar ulterior, greșit au fost recalificate de prima instanță în baza art. 149 alin. (1) și art.

2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Astfel, argumentele acuzării privind vinovăția inculpatei, invocate în apelul

declarat sunt fondate, iar instanța de fond a dat o apreciere eronată situației de fapt

constatate în cadrul cercetării judecătorești și greșit a recalificat faptele inculpatei în

baza art. 149 alin. (1) și art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute la art. 2011 Cod penal îl reprezintă

relațiile sociale cu privire la solidaritatea familială și relațiilor sociale cu privire la

integritatea fizică a persoanei.

Victimă a infracțiunii specificate la art. 2011 din Codul penal, poate fi oricare

membru al familiei făptuitorului, în speță victima fiind tatăl inculpatei.

Subiectul infracțiunii în cauză este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani.

Obiectul material al infracțiunii de violență în familie îl reprezintă corpul

persoanei (în acele cazuri când săvârșirea violenței în familie presupune influențarea

directă infracțională asupra corpului victimei).

Latura obiectivă a infracțiunii de violență în familie are următoarea structură: 1)

fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau în inacțiunea manifestată fizic sau

verbal; 2) urmările prejudiciabile sub forma suferinței fizice, vătămare a integrității

corporale sau a sănătății, suferinței psihice ori a prejudiciului material sau moral; 3)

legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Sub aspectul laturii obiective, fapta comisă s-a manifestat prin acțiunea

inculpatei condusă de intenția directă a acesteia, caracterizată prin aceea că infractorul

10

își dă seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, prevede urmările

ei prejudiciabile și dorește survenirea acestor urmări.

Or, inculpata, săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (4) Cod penal,

a acționat cu intenție directă, împrejurări ce se atestă din declarațiile martorului

Ghilenschi P., că Doina deodată a luat cuțitul de pe masă și i-a aplicat o lovitură tatălui

ei în piciorul drept sus, aproape de brâu... În momentul când Doina a luat cuțitul, ea era

așezată pe pat și aceasta nu a zis nimic... în momentul când i-a aplicat lovitura tatălui

său, Doina era așezată pe pat, iar tatăl ei era în picioare. ... Nu a văzut ca soțul s-o fi

lovit pe Doina la cap. După ce l-a înfipt, Doina a zis că nu s-a gândit că așa se va

întâmpla, nu a zis ce voia să facă cu cuțitul și de ce l-a luat... Când Doina s-a izbit după

cuțit, ea a dorit să îl ia din mâini dar nu a reușit... conflicte au mai fost, se certau, dar

nu atât de grave, a mai fost un caz când Doina a luat cuțitul în mână.

Deci, a fost demonstrată cu certitudine intenția directă a inculpatei la săvârșirea

infracțiunii.

Afirmațiile inculpatei că nu a dorit survenirea decesului tatălui său sunt

combătute prin faptul că în momentul conflictului, aceasta nu a cerut ajutor persoanelor

aflate în cameră - Ghilenschi P. și Andrieș I., deci a avut intenție directă atât asupra

acțiunii principale de a cauza vătămări corporale, cât și asupra urmărilor prejudiciabile

sub formă de decesul victimei, or, Ghilenschi D., după aplicarea loviturii cu cuțitul

tatălui său, nu a încercat să-i acorde ajutor, știind că ultimul sângerează în altă cameră.

Astfel, în acțiunile inculpatei sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (4) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75,

76 și 77, 79 Cod penal, că inculpata a comis o infracțiune deosebit de gravă, anterior

nu a fost judecată, este caracterizată negativ, a săvârșit infracțiunea în stare de ebrietate,

întreține un copil minor, concluzionând că corectarea și reeducarea acesteia este

posibilă doar prin izolare de societate, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare în limitele

sancțiunii infracțiunii incriminate, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal,

potrivit cărui la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au

atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de

ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime, or, aceasta a comis infracțiunea la vârsta

de 20 ani.

Totodată, instanța a statuat că, potrivit art. 229 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare.

Deoarece în urma efectuării raportului de expertiză judiciară nr. 201925C0407

din 07.02.2020 au fost suportate cheltuieli în mărime de 2958 lei, acestea urmează a fi

încasate din contul inculpatei în beneficiul statului.

Însă, cheltuielile pentru hârtie, imprimarea textului și copertă nu se regăsesc în

categoria cheltuielilor stabilite la art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală.

deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

11

Recurentul a invocat că inculpata și-a apărat integritatea corporală, viața și

sănătatea împotriva atacului la care era supusă din partea lui Ghilenschi I. prin acțiuni

directe imediate asupra ei, prin ce a săvârșit legitima apărare.

Or, este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a

respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane

sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile

celui atacat ori interesul public.

Atacul trebuie să pună în pericol grav persoana, drepturile celui atacat ori

interesul public. Se cere mai întâi, să existe un pericol pentru persoana atacată sau

pentru un interes public. Această condiție se realizează când atacul vizează valori

sociale legate de persoana umană (viața, integritatea corporală sau sănătatea, libertatea,

demnitatea etc.), drepturile constituționale ale acesteia (dreptul la libera circulație,

dreptul de proprietate etc.).

Mai mult, art. 35 Cod penal stipulează cauzele care înlătură caracterul penal al

faptei, printre acestea regăsindu-se și legitima apărare, temei pentru instituirea ultimei,

servind atât lipsa caracterului prejudiciabil, fapta prezentându-se ca o activitate social-

utilă, cât și lipsa de vinovăție, căci făptuitorul nu acționează cu voință liberă, ci

constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale amenințate grav prin atac periculos.

Iar, potrivit art. 36 alin. (2) Cod penal, este în stare de legitimă apărare persoana

care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat

împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol

grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public, context în care, se impune

a menționa că o altă condiție implicită a legitimei apărări perfecte impune

proporționalitatea apărării în raport cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care

s-a produs atacul ori în condițiile în care s-au depășit limitele acestei proporționalități.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpata, în care solicită casarea acestei decizii

și menținerea sentinței instanței de fond

Recurenta a indicat că a recunoscut vina, însă conflictul a fost inițiat de partea

vătămată, care, primul i-a aplicat o lovitură în regiunea capului. A comis infracțiunea

doar pentru a se apăra și a lovit partea vătămată, fiindu-i frică pentru viața și sănătatea

sa. Nu a avut intenția de a lovi partea vătămată, îi pare foarte rău de cele săvârșite, nu

a prevăzut urmările survenite și se căiește sincer.

Mai mult, are la întreținere un copil minor, pe care îl crește singură.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

12

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul inculpatei, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei

contestate în acest sens (pct. 5.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul dat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al inculpatei cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite și sunt divergente în

aspectul soluției solicitate (pct. 5., 5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate

în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatei, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor ei infracționale, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile

succesorului părții vătămate Ghilenschi C., martorului Ghilenschi P., raportul privind

recepționarea informației telefonice despre comiterea unei fapte ilicite înregistrate la

IP Orhei pe 14.12.2019, prin care Ghilenschi D. a comunicat că în urma unui conflict

la domiciliu cu tatăl, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, în urma la ce a decedat, procesul-

verbal din 15.12.2019 de ridicare de la Ghilenschi D. a unui cuțit, care ulterior a fost

recunoscut în calitate de corp delict, procesul-verbal de confruntare din 13.02.2020

între martorul Ghilenschi P. și învinuita Ghilenschi D., în cadrul cărei care și-au

menținut declarațiile depuse, raportul de expertiză judiciară nr. 201925C0407 din

07.02.2020 și declarațiile expertului medic-legist Cobîscan D., toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanța de apel indicând argumentat și detaliat motivele pentru care a respins

versiunile și dovezile apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență

prezența în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (4)

13

Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, manifestată prin maltratare, care au cauzat

vătămare gravă a sănătății soldată cu decesul victimei (pct. 4. din decizie).

În același timp, probele și circumstanțele cauzei exclud totalmente eventuala

prezență în acțiunile inculpatei, care, de altfel, solicită menținerea sentinței, a

împrejurărilor de drept prescrise în art. 36 Cod penal (pct. 1., 2., 5.1. din decizie).

Ori, soluția instanței de apel coroborează și cu jurisprudența națională, conform

cărei afirmațiilor făptuitorului că a acționat fără intenție, trebuie confruntate cu datele

ce caracterizează acțiunea în momentul infracțiunii, ambianța în care a fost săvârșită

aceasta. Structural, infracțiunea de vătămare intenționată gravă a integrității corporale

sau a sănătății, care a provocat decesul victimei (art. 151 alin. (4) CP), cuprinde

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății (urmările prejudiciabile primare),

care, la rândul său, a implicat producerea unor urmări prejudiciabile și mai grave –

decesul victimei (urmările prejudiciabile secundare). În cazul dat, decesul victimei trebuie

să se găsească într-o legătură de cauzalitate directă cu vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății. Mai mult, această legătură de cauzalitate trebuie să fie

cuprinsă de vinovăția făptuitorului. În planul laturii subiective, fapta respectivă se

caracterizează prin intenții față de urmările prejudiciabile primare și prin imprudență

față de urmările prejudiciabile secundare. Articolul 2011 alin. (4) Cod penal

incriminează violența în familie, care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale

sau a sănătății, soldată cu decesul victimei, pentru care sunt aplicabile recomandările

expuse, ce se referă la componența de infracțiune, prevăzută de art.151 alin. (4) Cod

penal (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 24.12.2012, nr. 11 - Cu privire la practica judiciară în

cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor (145-148 CP), pct. 10., 11).

Totodată, prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile infracționale

ale inculpatei, este demonstrată concludent prin probele administrate.

Pe lângă aceasta, la stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75, 70 alin. (31), 79 Cod penal, pedeapsa respectivă fiind

motivată, individualizată și aplicată inculpatei în corespundere cu prevederile legale,

corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatei, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea acesteia, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat

la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de

Jos).

14

Mai mult, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanța a apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă

legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Totodată, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite

elementele infracțiunii, și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul Penal

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Boris Bulbuc și de

inculpata Ghilenschi Doina XXX, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 septembrie 2020, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 2 aprilie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

15