1ra-140/21 — art. 312 alin. 2 lit. a CP

1ra-140/21 — art. 312 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-140/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către inculpatul Palanciuc Sergiu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2020, în cauza penală în

privința lui

Palanciuc Sergiu XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 31.05.2018 - 13.05.2019

instanța de apel: 04.07.2019 - 27.05.2020

instanța de recurs: 18.08.2020 – 02.03.2021

A C O N S T A T A T :

Palanciuc Sergiu, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 312 alin.(2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

o anumită activitate.

Palanciuc Sergiu la data de 26 aprilie 2016, în cadrul urmăririi pe cauza

penală nr.XXXXX, pornită la 25 februarie 2016 de către Procuratura mun.

Chișinău, în temeiul bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunii prevăzută

de art. 141 alin. (1) și (2) Cod penal, aflându-se în sediul Procuraturii mun.

Chișinău, amplasat în mun. Chișinău pe str. Armenească 96 și fiind audiat în

calitate de martor, intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea

acestor urmări, a făcut declarații mincinoase care conține o învinuire

mincinoasă, despre faptul că, numitul XXXXX XXXXXs Alexei născut la XXXXX, în

luna septembrie a anului 2015, aflându-se în or. Ștefan Vodă, i-a propus să se

deplaseze în regiunea Donbass, din Republica Ucraina, pentru a fi combatant

din partea Federației Ruse, contra unei sume de 3000 dolari SUA, pentru fiecare

1

lună, urmând totodată să mai găsească persoane care și-ar oferi acordul pentru

a participa la acest conflict armat.

Ca urmare, în baza declarațiilor depuse în calitate de martor de către

Palanciuc Sergiu, în cadrul urmăririi penale pe cauza nominalizată, la data de

06 iulie 2016, cet.XXXXX XXXXXs a fost reținut în conformitate cu prevederile

art. 166 Cod penal, fiind bănuit de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 141

alin. (1) și (2) Cod penal, iar la 08 iulie 2016, acesta a fost pus sub învinuire de

comiterea infracțiunii în cauză.

Urmare a efectuării acțiunilor de urmărire penală în cauza dată, prin

ordonanța din 27 iulie 2016, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a

cet.XXXXX XXXXXs și clasarea procesului penal, din motivul lipsei în acțiunile

acestuia a faptului infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) și (2) Cod penal.

Astfel, prin acțiunile sale Palanciuc Sergiu Stepan a comis infracțiunea

prevăzută de art. 312 alin.(2), lit .a) Cod penal, individualizată prin „prezentarea

cu bună-știință a declarației mincinoase de către martor, legate de învinuirea de

săvârșirea a unei infracțiuni grave, acțiune care a fost săvârșită în cadrul

procesului penal.”

în numele inculpatului Palanciuc Sergiu, a declarat apel, prin care a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Palanciuc Sergiu să fie achitat.

3.1. În motivarea apelului avocatul a menționat că:

- atât la desfășurarea urmării penale, cât și în instanța de judecată,

inculpatul nu a recunoscut vina ce i se impută;

- concluziile organului de urmărire penală precum că Palanciuc Sergiu ar

fi în conflict cu partea vătămată sau careva rude de-a dumnealui ar fi în conflict

cu partea vătămată nu are nici un suport legal și sunt niște presupuneri ale

organului de urmărire penală și nu sunt probate de cât prin declarațiile părții

vătămate XXXXX XXXXXs;

- nu a fost stabilită nici o altă proba care ar demonstra vinovăția lui

Palanciuc Sergiu, astfel, instanța de judecată nu este în drept a concluziona și a

aprecia despre săvârșirea cu intenția a unei infracțiuni, fără probe directe și

incontestabile, să concluzioneze arbitrar că această infracțiune a avut loc, iar

fiecare-i acțiune să-i atribuie personal un sens criminal, amplasându-l în

schema învinuiri înaintate și ca o probă în sentință;

- instanța a făcut trimitere, dar nu a cercetat aceste probe în cadrul

ședinței de judecată, neluându-le în considerație și nu s-a expus asupra faptului

că corpurile delicte pe care se bazează învinuirea, nu erau anexate la dosar și

nu au fost cercetate în cadrul ședinței de judecată.

apelul avocatului Bosîi Constantin în numele inculpatului Palanciuc Sergiu a

fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței

contestate.

2

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că, inculpatului Palanciuc Sergiu a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a audiat inculpatul, și totodată a reținut și verificat

declarațiile acestuia din prima instanță, după care, examinând probatoriul

administrat, a conchis ca fiind dovedită în afara dubiilor rezonabile vina

inculpatului Palanciuc Sergiu în infracțiunea incriminată, pe deplin, prin

următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele, cum sunt: declarațiile părții vătămate XXXXX XXXXXs;

plângerea adresată de către XXXXX XXXXXs în Procuratura mun. Chișinău,

Oficiul principal, prin care solicită atragerea la răspundere penală a lui

Palanciuc Sergiu pentru denunțul fals, făcut în privința sa (f.d.4-9); copii

autentificate a actelor procesuale ridicate în baza ordonanței de ridicare și

procesul-verbal de ridicare din 22 noiembrie 2017 din cauza penală nr. XXXXX,

de învinuire a lui XXXXX XXXXXs în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 141

alin. (2) Cod penal și atașate la cauza dată în calitate de mijloace materiale de

probă, după cum urmează: ordonanța de pornire a urmăririi penale în cauza

penală cu nr.XXXXX din 25 februarie 2016 (f.d.49); ordonanța de disjungere din

cauza penală nr. XXXXX, într-o procedură separată a materialelor în privința

învinuitului XXXXX XXXXXs (f.d.47-48); scrisoarea adresată procurorului - șef

al Procuraturii mun. Chișinău de către Directorul adjunct al SIS RM, nr.2/360

din 08 aprilie 2016, în care se face referire la explicația făcută de către Planciuc

Sergiu, precum, că XXXXX XXXXXs a încercat să-l recruteze în calitate de

mercenar în rândul grupărilor separatist - teroriste ce acționează în regiunile

de est ale Ucrainei (f.d.54); procesul-verbal de audiere în calitate de martor a

cet. Palanciuc Sergiu, din 26 aprilie 2016, în care acesta fiind preîntâmpinat sub

semnătură despre răspunderea ce o poartă conform art. 312 Cod penal, în cazul

în care v-a face declarații mincinoase cu bună știință, a declarat despre faptul

că, XXXXX XXXXXs în luna septembrie 2015, întâlnindu-l întâmplător pe o

stradă din or. Ștefan Vodă, i-a propus de lucru contra unei sume de 3 mii dolari

SUA pe lună, în calitate de participant la conflict, din partea separatiștilor pro-

ruși din regiunea Dombas, Ucraina (f.d.55-57); procesul-verbal de reținere a lui

XXXXX XXXXXs din 06 iulie 2016 (f.d.81-82); ordonanța de punere sub învinuire

a lui XXXXX XXXXXs în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 141 alin.(2) Cod

penal din 08 iulie 2016 (f.d.83); procesele-verbal de audiere a învinuitului

XXXXX XXXXXs din 14 iulie 2016 (f.d.86-88); ordonanța privind eliberarea lui

XXXXX XXXXXs din 08 iulie 2016 (f.d.89); ordonanța privind aplicarea măsurii

preventive în privința lui XXXXX XXXXXs din 08 iulie 2016 (f.d.90); obligația de

a nu părăsi țara luată de la XXXXX XXXXXs din 08 iulie 2016, (f.d.91); ordonanța

din 27 iulie 2016, adoptată în carul cauzei penale nr.201689007, prin care a

fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui XXXXX XXXXXs și clasarea

procesului penal (f.d.59-64); decizia Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie

3

2017, prin care a fost declarată legală ordonanța din 27 iulie 2016, adoptată în

carul cauzei penale nr.201689007, prin care a fost dispusă scoaterea de sub

urmărire penală a lui XXXXX XXXXXs și clasarea procesului penal; hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16 martie 2017, prin care a fost admisă

cererea de chemare în judecată înaintată de către XXXXX XXXXXs împotriva

Biroului de migrație și Azil al MAI, intervenient accesoriu SIS al RM și declarată

nulă decizia nr. 76 din 05 ianuarie 2015, prin care XXXXX XXXXXs a fost

declarată persoană indezirabilă pe teritoriul republicii Moldova, pe un termen

de 5 ani (f. d. 11-14); decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care

menținută Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 martie 2017

(f.d.15-20).

Instanța de apel, examinând probatoriul, a considerat dovedită

indubitabil vina inculpatului Palanciuc Sergiu în prezentarea cu bună-știință a

declarației mincinoase de către martor, legate de învinuirea de săvârșirea a

unei infracțiuni grave, acțiune care a fost săvârșită în cadrul procesului penal,

acțiunile lui just au fost calificate în temeiul art. 312 alin.(2), lit. a) Cod penal,

iar personalitatea acestuia susceptibilă supusă răspunderii penale.

Instanța de apel, audiind participanții la proces, examinând materialul

probator prezentat de procuror prin prisma argumentelor apelului, a

considerat dovedit în afara dubiilor rezonabile faptul că:

Palanciuc Sergiu la data de 26 aprilie 2016, în cadrul urmăririi pe cauza

penală nr.XXXXX, pornită la 25 februarie 2016 de către Procuratura mun.

Chișinău, în temeiul bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunii prevăzută de

art. 141 alin. (1) și (2) Cod penal, aflându-se în sediul Procuraturii mun. Chișinău,

amplasat în mun. Chișinău pe str. Armenească 96 și fiind audiat în calitate de

martor, intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări,

a făcut declarații mincinoase care conține o învinuire mincinoasă, despre faptul

că, numitul XXXXX XXXXXs Alexei născut la XXXXX, în luna septembrie a anului

2015, aflându-se în or. Ștefan Vodă, i-a propus să se deplaseze în regiunea

Donbass, din Republica Ucraina, pentru a fi combatant din partea Federației

Ruse, contra unei sume de 3000 dolari SUA, pentru fiecare lună, urmând totodată

să mai găsească persoane care și-ar oferi acordul pentru a participa la acest

conflict armat.

Ca urmare, în baza declarațiilor depuse în calitate de martor de către

Palanciuc Sergiu, în cadrul urmăririi penale pe cauza nominalizată, la data de 06

iulie 2016, cet.XXXXX XXXXXs a fost reținut în conformitate cu prevederile art. 166

CPP, fiind bănuit de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 141 alin. (1) și (2)

Cod penal, iar la 08 iulie 2016, acesta a fost pus sub învinuire de comiterea

infracțiunii în cauză.

Urmare a efectuării acțiunilor de urmărire penală în cauza dată, prin

ordonanța din 27 iulie 2016, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a

4

cet.XXXXX XXXXXs și clasarea procesului penal, din motivul lipsei în acțiunile

acestuia a faptului infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) și (2) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a reiterat din punct de vedere teoretic, elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 312 alin.(2), lit. a) Cod penal,

menționând că în acțiunile inculpatului Palanciuc Sergiu, sunt întrunite toate

elementele respective, confirmându-se pe deplin existența faptei prejudiciabile

de prezentare declarației mincinoase de către Palanciuc Sergiu, care a fost

audiat în calitate de martor în cadrul urmăririi penale pe cauza penală de

învinuire a lui XXXXX XXXXXs privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.

141 alin. (2) Cod penal, care la rândul său, prin prisma art. 16 Cod penal,

reprezintă o infracțiune gravă.

În baza celor menționate, instanța de apel a considerat cert identificat și

demonstrat fără echivoc faptul că acțiunile inculpatului Palanciuc Sergiu, sunt

plasate anume sub aspect penal, fapta fiind dovedită prin probe pertinente și

concludente, care coroborează între ele, iar în cele din urmă acțiunile acestuia

just au fost încadrate în condițiile normei vizate de art. 312 alin. (2), lit. a) Cod

penal.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a menționat că a

ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

comise, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, apreciind că prima instanță și-a

argumentat riguros soluția la capitolul stabilirii pedepsei și a motivat hotărârea

pronunțată invocând motive clare din care considerent a ajuns la concluzia

necesitării stabilirii pedepsei sub formă de închisoare.

Instanța de apel a evidențiat că, severitatea pedepsei aplicate inculpatului

este justificată de modalitatea în care acesta a conceput și derulat activitatea

infracțională, gravitatea faptei comise, care dovedesc perseverența

infracțională ridicată întru atingerea scopului urmărit.

Din considerentele nominalizate, instanța de apel a apreciat că pedeapsa

principală stabilită și individualizată de către prima instanță, răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în

art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane, fiind în limitele prevăzute la

sancțiunea normei penale în baza căreia Palanciuc Sergiu a fost condamnat.

Așa dar, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul

lui în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii

incriminate, consideră că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile a

faptei și personalitatea inculpatului, constată că corijarea și reeducarea

acestuia este posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de 1 an 6 luni

închisoare, or, pedeapsa dată, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

5

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Palanciuc Sergiu a declarat recurs ordinar, prin care invocând prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat, casarea

deciziei instanței de apel ca neîntemeiată și pronunțarea unei noi decizii prin

care în baza art. 90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea executării pedepsei

cu închisoare stabilite prin sentință, pe o perioadă de probațiune.

5.1. În motivarea recursului, inculpatul a menționat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacata nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- pedeapsa aplicata privativă de libertate este prea dura în raport cu

declarațiile făcute în instanța de apel de recunoașterea vinei, de relațiile

inculpatului cu XXXXX XXXXXs care l-a iertat de cele comise și în final s-au

împăcat;

- la individualizarea pedepsei instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal;

- instanța de apel a ignorat în totalmente declarațiile inculpatului de

recunoaștere a vinovăției și declarațiile părții vătămate, faptul că pentru prima

dată este tras la răspundere penală, este căsătorit și are la întreținere întreaga

familie.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi S.,

prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal lărgit ajunge la concluzia admiterii acestuia, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și

numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs admite recursul, casează parțial

hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Totodată, prevederile art. art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct.

8), 419 Cod de procedură penală, stipulează că instanța de apel, judecând

apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, iar

6

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță. Decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției respective.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de inculpat, acesta

critică decizia instanței de apel în baza temeiurilor pentru recurs prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, recurentul își exprimă dezacordul cu soluția instanței de apel

în partea individualizării pedepsei penale, în opinia recurentului aceasta fiind

prea aspră, solicitându-se aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Analizând soluția instanței de apel în raport cu argumentele recursului

declarat și circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel la menținerea pedepsei stabilite de prima instanță precum și a modului de

executarea a acesteia, nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 75

Cod penal, care prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială

și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, criteriile

generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de

Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

Așadar, Colegiul penal lărgit menționează că persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii

legii în baza căreia persoana a fost condamnată.

Totodată, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu

sunt careva impedimente.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că

pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

7

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune.

Colegiul penal lărgit amintește că raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul

acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul

își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar

fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide, că

instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont în

măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei și de toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, or, din

materialele cauzei se constată că în ședința instanței de apel, partea vătămată

XXXXX XXXXX a solicitat aplicarea în privința inculpatului a pedepsei sub formă

de amendă, pretenții morale sau financiare, solicitând admiterea apelului

declarat de inculpat.

Totodată, contrar poziției instanței de apel care și-a întemeiat concluzia

de menținere a pedepsei sub formă de închisoare cu executare reală, pe faptul

că: „ severitatea pedepsei aplicate inculpatului este justificată de modalitatea în

care acesta a conceput și derulat activitatea infracțională, gravitatea faptei

comise…, în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile a faptei și

personalitatea inculpatului, constată că corijarea și reeducarea acestuia este

8

posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de 1 an 6 luni închisoare, or,

pedeapsa dată, corespunde principiului proporționalității și scopului de

restabilire a echității sociale”, Colegiul penal lărgit evidențiază că potrivit art. 16

Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal, face

parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave.

La fel, din materialele cauzei Colegiul penal lărgit atestă că inculpatul

Palanciuc Sergiu anterior nu a fost tras la răspundere penală (f.d. 123, vol. 1).

Așa fiind, instanța de recurs conchide că instanța de apel întemeiat a

stabilit că inculpatului Palanciuc Sergiu urmează a-i fi aplicată pedeapsa

închisorii, totuși ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de gradul

prejudiciabil al faptei, precum și de personalitatea inculpatului, Colegiul penal

lărgit consideră că în prezenta speță scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea reală a acesteia, deoarece din materialele dosarului rezultă că

partea vătămată nu are pretenții față de inculpat, iar ultimul a recunoscut fapta

comisă, manifestându-și regretul.

În viziunea instanței de recurs, conglomeratul împrejurărilor evidențiate

permit a concluziona că în speță este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă,

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de probațiune, or, nu au fost identificate

careva impedimente pentru aplicarea acestor prevederi, fiind cert că scopul

legii penale poate fi realizat și fără executarea reală a pedepsei cu închisoare.

În astfel de condiții, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiurile invocate

de către recurent și-au găsit confirmarea, fiind aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorilor de drept, fapt ce determină necesitatea admiterii recursului,

casarea deciziei instanței de apel, în partea modului de executare a pedepsei,

cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care în temeiul art. 90 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii, stabilită lui Palanciuc Sergiu, pentru o perioadă

de probațiune de 1 an. În rest, dispozițiile deciziei contestate urmând a fi

menținute.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Palanciuc Sergiu,

casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai

2020 și sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 13 mai 2019, în

cauza penală în privința lui Palanciuc Sergiu XXXXX, în latura penală, în

partea modului de executare a pedepsei, cu rejudecarea cauzei în această parte

și pronunțarea unei noi hotărâri, după cum urmează:

Palanciuc Sergiu XXXXX se consideră condamnat în baza art. 312 alin. (2)

lit. a) Cod penal, la pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 (unu) an

9

și 6 (șase) luni, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate.

În temeiul art. 90 Cod penal, se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii, stabilită lui Palanciuc Sergiu XXXXX, pentru o

perioadă de probațiune de 1 (unu) an.

Palanciuc Sergiu XXXXX urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în

privința acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau

dacă nu execută pedeapsa cu închisoare în baza altor hotărâri judecătorești.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

10