1ra-1521/20 — art. 220 alin. 2 lit. a, c CP

1ra-1521/20 — art. 220 alin. 2 lit. a, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1521/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2020, în cauza penală

privindu-i pe

ȚURCAN Sergiu Xxxxxxx, născut la xx.xx.xxxx,

originar și domiciliat în r-nul Xxxxxxx, s. Xxxxxxx;

GONCEARUC Victoria Xxxxx, născută la

xx.xx.xxxx, domiciliată în mun. Chișinău, str. Xxxxxxx

nr.xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.06.2017 – 31.01.2019;

Instanța de apel: 22.02.2019 – 21.01.2020;

Instanța de recurs: 04.06.2020 – 08.07.2020.

C O N S T A T Ă:

Țurcan Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 220 alin. (2) lit. a)

și c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, începând din 31 ianuarie 2019, cu includerea în termenul de

pedeapsă a perioadei în care inculpatul s-a aflat în arest la domiciliu – 20 decembrie

2016 – 19 ianuarie 2017.

În temeiul art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

stabilite lui Țurcan Sergiu pe un termen de probațiune de 5 ani, termen în care

ultimul a fost obligat să presteze 200 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

Goncearuc Victoria a fost recunoscută vinovat și condamnată în baza art. 220

alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu

1

executare în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, începând din 31 ianuarie

2019, cu includerea în termenul de pedeapsă a perioadei în care inculpata s-a aflat în

arest la domiciliu – 20 decembrie 2016 – 19 ianuarie 2017.

În temeiul art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

stabilite Victoriei Goncearuc pe un termen de probațiune de 5 ani, termen în care

ultima a fost obligată să presteze 200 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

Sergiu, în perioada de timp începând cu aproximativ luna iunie 2014 până la 20

decembrie 2016, aflându-se pe teritoriul Republicii Moldova, acționând

împreună și de comun acord cu Goncearuc Victoria, conducându-se de motivul

de profit, din intenție directă, urmărind scopul îndemnării și înlesnirii practicării

prostituției de către alte persoane, a comis acțiuni intenționate de proxenetism,

manifestate prin organizare a prestării serviciilor sexuale contra plată de către

Xxxxxxx X, Xxxxxxx X.. precum și alte persoane neidentificate de organul de

urmărire penală. Astfel, la începutul lunii iunie 2014, Goncearuc Victoria,

conform înțelegerii prealabile cu Țurcan Sergiu, în vederea realizării intențiilor

sale infracționale de organizarea practicării prostituției de către alte persoane, a

propus cet. Xxxxxx X.. să presteze servicii sexuale contra plată, cu care se

cunoștea din anul 2007.

Tot Goncearuc Victoria, în luna noiembrie 2015, conform înțelegerii

prealabile cu Țurcan Sergiu, în vederea realizării intențiilor sale infracționale de

organizarea practicării prostituției de către alte persoane, a propus cet. Xxxxxx

X.. să presteze servicii sexuale contra plată, cu care se cunoștea din anul 2014.

În continuare, în vederea realizării scopului său infracțional, Țurcan Sergiu

conform înțelegerii prealabile cu Goncearuc Victoria, a închiriat mai multe

apartamente din mun. Chișinău, ultimul fiind apartamentul nr. 5 din str. V.

Varzaru nr. 5/1, mun. Chișinău, unde Xxxxxx X.. și alte persoane neidentificate

până în prezent de către organul de urmărire penală, au prestat servicii sexuale

contra plată. Continuând intenția sa criminală, Goncearuc Victoria, conform

înțelegerii prealabile cu Țurcan Sergiu, a organizat plasarea anunțurilor pe site-

ul 999.md, cu poze ale lui Xxxxxx X.. și Xxxxxx X.., din conținutul cărora

rezultă că acestea prestează servicii sexuale contra plată. Ca urmare a acțiunilor

întreprinse de către Țurcan Sergiu prin participație cu Goncearuc Victoria, de

către Xxxxxx X.. și Xxxxxx X.. au fost prestate servicii sexuale contra plată,

jumătate din sumă fiind transmisă lui Goncearuc Victoria și Țurcan Sergiu.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Țurcan Sergiu a săvârșit infracțiunea

de proxenetism, prevăzută la art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, după indicii

2

calificativi: îndemnul la prostituție, înlesnirea practicării prostituției de către o

altă persoană, acțiuni săvârșite de 2 persoane asupra mai multor persoane.

Goncearuc Victoria, în perioada de timp începând cu aproximativ luna

iunie 2014 până la 20 decembrie 2016, aflându-se pe teritoriul Republicii

Moldova, acționând împreună și de comun acord cu cet. Țurcan Sergiu,

conducându-se de motivul de profit, din intenție directă, urmărind scopul

îndemnării și înlesnirii practicării prostituției de către alte persoane, a comis

acțiuni intenționate de proxenetism, manifestate prin organizarea prestării

serviciilor sexuale contra plată de către cet. Xxxxxxxx X, Xxxxxxxx X.. precum

și alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală. Astfel, la începutul

lunii iunie 2014, Goncearuc Victoria, conform înțelegerii prealabile cu Țurcan

Sergiu, în vederea realizării intențiilor sale infracționale de organizarea

practicării prostituției de către alte persoane, a propus cet. Xxxxxxxx Xxxxx să

presteze servicii sexuale contra plată, cu care se cunoștea din anul 2007.

Tot Goncearuc Victoria, în luna noiembrie 2015, conform înțelegerii

prealabile cu Țurcan Sergiu, în vederea realizării intențiilor sale infracționale de

organizare a practicării prostituției de către alte persoane, a propus cet. Xxxxxx

X.. să presteze servicii sexuale contra plată, cu care se cunoștea din anul 2014.

În continuare, în vederea realizării scopului său infracțional, Goncearuc

Victoria, conform înțelegerii prealabile cu Țurcan Sergiu, au închiriat mai multe

apartamente din mun. Chișinău, ultimul fiind apartamentul nr. x din str. X.

Xxxxxx nr. x/x din mun. Chișinău, unde Xxxxxx X.. și alte persoane

neidentificate până în prezent de către organul de urmărire penală, au prestat

servicii sexuale contra plată. Continuând intenția sa criminală, Goncearuc

Victoria, conform înțelegerii prealabile cu Țurcan Sergiu, a organizat plasarea

anunțurilor pe site-ul 999.md, cu pozele lui Xxxxxx X.. și Xxxxxx X.., din

conținutul cărora rezultă că acestea prestează servicii sexuale contra plată. Ca

urmare a acțiunilor întreprinse de către Goncearuc Victoria prin participație cu

Țurcan Sergiu, de către Xxxxxx X.. și Xxxxxx X.. au fost prestate servicii

sexuale contra plată, jumătate din sumă fiind transmisă lui Goncearuc Victoria și

Țurcan Sergiu.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Goncearuc Victoria a săvârșit

infracțiunea de proxenetism, prevăzută la art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal,

adică, îndemnul la prostituție, înlesnirea practicării prostituției de către o altă

persoană, acțiuni săvârșite de 2 persoane asupra mai multor persoane.

3.1. Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate

și Cauze Speciale, Elena Ceruța, care a solicitat casarea sentinței în latura

pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Țurcan Sergiu să fie

3

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal

la 7 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen

de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

Goncearuc Victoria să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art.

220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a argumentat că la stabilirea termenului și categoriei

de pedeapsă instanța de fond, urma să țină cont de criteriile de individualizare a

pedepsei și anume că:

- inculpații nu au recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate, deci nu

conștientizează gravitatea și imoralitatea faptei de proxenetism prin care au adus

atingeri relațiilor sociale cu privire la moralitatea și neaservirea actelor sexuale;

- inculpatul Țurcan Sergiu nu a recunoscut vina, desfășurând activitatea sa

infracțională concomitent cu activitatea în cadrul organului de poliție, ceea ce

denotă o dârzenie din partea acestuia și o atitudine josnică față de Lege și

relațiile de conviețuire socială, or în virtutea funcției deținute acesta urma să

contribuie la contracararea flagelului prostituției, însă, el din contra a contribuit

activ la răspândirea acestui fenomen, ba mai mult a încercat să „convingă”

colaboratorii de poliție ai CCTP să nu înregistreze acest caz, făcând aluzii că

este colaborator de poliție și „vor avea nevoie unul de altul în viitor”;

- legiuitorul a prevăzut ca pedeapsă exclusivă pentru asemenea fapte –

închisoarea;

- prima instanță, eronat a ajuns la concluzia că în privința inculpaților este

rațională și echitabilă suspendarea executării pedepsei cu închisoarea. Mai mult

ca atât, instanța nu a reținut în motivarea soluției date argumente concrete

referitor la circumstanțele cauzei și personalitatea inculpaților, ci doar s-a limitat

la faptul „că nu au fost constatate circumstanțe care ar impune izolarea

inculpaților de societate” or, în acest sens, instanța urma să stabilească un cumul

de împrejurări clare și concrete în vederea argumentării soluției sale și în

corelație cu care date despre persoana vinovatului, ele servesc drept temei pentru

aplicarea art. 90 Cod penal.

3.2. Avocatul Boris Druță în numele inculpatului Țurcan Sergiu care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

Țurcan Sergiu să fie achitat, pe motiv că în acțiunile lui lipsesc componentele

infracțiunii.

2020, s-a admis cererea inculpatului Țurcan Sergiu de retragere a apelului depus

de avocatul Boris Druță și încetată procedura de apel în privința acestuia.

S-a respins apelul procurorului, ca nefondat.

4

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, instanța de

fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de

inculpații Țurcan Sergiu și Goncearuc Victoria, apreciind probele examinate, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură civilă, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, inclusiv în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul Penal a constatat cu certitudine, că Țurcan Sergiu și

Goncearuc Victoria au comis infracțiunea imputată și că acțiunile lor au fost corect

calificate de către instanța de fond în baza art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod Penal.

La fel, instanța de apel a atestat și faptul că, deși inculpatul Țurcan Sergiu, atât

în cadrul urmăririi penală cât și în cadrul examinării cauzei în instanța de fond nu și-

a recunoscut vina, acesta și-a retras cererea de apel declarată de către avocatul său,

iar inculpata Goncearuc Victoria nici nu a atacat sentința cu apel, ceea ce denotă că

în mod tacit au fost de acord cu faptele imputate.

A reținut instanța de apel că, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă

inculpaților, instanța de apel a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale

privind individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil al

infracțiunii, de personalitatea inculpaților, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării lui, de persoana inculpaților, care nu se află la evidența

medicului narcolog sau a medicului psihiatru, de vârsta tânără a ambilor inculpați

precum și de lipsa antecedentelor penale.

De asemenea, instanța de apel a statuat că prima instanță corect a reținut și

faptul, că activitatea infracțională a inculpatului Țurcan Sergiu a avut loc

concomitent cu activitatea lui în cadrul organului de poliție și acest fapt evidențiază

dârzenia inculpatului și atitudinea josnică față de Lege și regulile de conviețuire

socială. Or, în virtutea funcției deținute la momentul comiterii infracțiunii,

inculpatul urma să contribuie la contracararea flagelului răspândirii prostituției, însă,

el a contribuit activ la răspândirea acestui fenomen.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate argumentele

acuzatorului de stat că instanța de fond nu a ținut cont de scopul pedepsei care

primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane or, instanța de fond

corect a conchis că, scopul pedepsei penale poate fi atins fără izolarea de societate a

inculpaților, acestea fiind corespunzătoare faptelor comise, totodată, având în vedere

scopul legii penale, care indică asupra corectării și reeducării inculpaților.

5

Mai mult ca atât, instanța de apel a estimat argumentele procurorului ca fiind

unele superficiale or, în rechizitoriu acuzarea nu a indicat circumstanțe de care

instanța de fond nu a ținut cont sau nu le-a luat în considerație la stabilirea categoriei

și a măsurii de pedeapsă inculpaților, iar circumstanța agravantă – săvârșirea

infracțiunii prin participație indicată în privința lui Țurcan Sergiu nu poate fi

reținută în sarcina acestuia, reieșind din prevederile art. 77 alin. (2) Cod penal,

potrivit căruia, dacă circumstanțele menționate la alin. (1) sunt prevăzute la

articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod în calitate de semne

ale acestor componențe de infracțiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept

circumstanțe agravante or, agravanta prevăzută la lit. c.) „de două sau mai multe

persoane” este prevăzută la art. 220 alin. (2), Cod penal în calitate de semne ale

acestei componențe de infracțiune.

Din aceste considerente, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a

aplicat și individualizat pedeapsa față de Țurcan Sergiu.

La fel, instanța de apel a reținut ca fiind corect individualizată și pedeapsa

aplicată în privința inculpatei Goncearuc Victoria, fiind proporțională faptelor

comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța

de fond, corespunzând scopului pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

Subsidiar, instanța de apel a notat că, prima instanță, deși le-a numit

inculpaților pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării ei pe un

anumit termen, i-a obligat în temeiul art. 90 alin. (6), lit. g) Cod penal, pe ambii

inculpați ca în acest termen să presteze 200 (două sute) ore de muncă neremunerată

în folosul comunității.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, care invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia și a sentinței parțial, în latura pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să fie exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpaților.

În motivarea recursului declarat, recurentul susține că instanța de apel a ignorat

care este scopul pedepsei penale conform prevederilor art. 61 Cod penal. Or, făcând

trimitere la prevederile art. 61 Cod penal, nu a indicat argumentele care au servit la

aplicarea acestor temeiuri, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură

penală, unde este prevăzut că „sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată”.

Susține recurentul că instanța de apel fără a ține cont de prevederile art. 75 Cod

penal a ignorat și faptul că pedeapsa urmărește drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului cât și a altor persoane.

6

Făcând uz de prevederile art. 90 Cod penal, recurentul a indicat că instanța de

apel nu și-a motivat poziția referitor la pedeapsa menținută, deoarece nu a apreciat

circumstanțele stabilite în cadrul judecării cauzei în coroborare cu faptele promise și

consecințele acesteia, nu a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii comise, a omis să aprecieze rezonanța sporită a infracțiunii, fiind comisă

împotriva mai multor persoane iar activitatea infracțională a inculpatului Țurcan

Sergiu a avut loc concomitent cu activitatea lui în cadrul organului de poliție, și

acest fapt evidențiază dârzenia inculpatului și atitudinea josnică față de lege și

regulile de conviețuire socială, în pofida faptului că el urma să contribuie la

contracararea flagelului răspândirii prostituției, iar ultimul dimpotrivă contribuia la

răspândirea acestui fenomen.

Opinează recurentul că circumstanțele comiterii infracțiunii, nerecunoașterea

vinei și comportamentul inculpaților denotă că cel mai eficient mijloc de corectare a

acestora este pedeapsa privativă de libertate, concluzia respectivă derivând din

gravitatea faptelor comise și pericolul social al acestora.

Mai indică recurentul că, suspendarea executării pedepsei cu închisoarea

urmează a fi motivată cu concluzia că inculpatul se poate îndrepta fără executarea

reală a pedepsei închisorii, motive care trebuie arătate în decizie, ținând cont de

trecutul vinovatului, mediul în care acesta trăiește, modul de comportare la locul de

muncă, în familie, societate. Însă, la caz, instanțele de fond nu au oferit o asemenea

motivare, incorect concluzionând că corectarea și reeducarea inculpaților este

posibilă fără a fi izolați de societate.

Astfel, recurentul consideră că rezoluția instanțelor de fond la capitolul

individualizării pedepsei stabilite inculpaților sunt greșite și în contradicție cu

probatoriul administrat la etapa urmăriri penale și cercetării judiciare, neconforme

scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

penale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține că, în susținerea recursului procurorul a invocat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală. Instanța de recurs menționează

7

însă că, prevederile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul

de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a

instanței în sensul casării deciziei instanței de apel.

Recurentul deși este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, critică decizia

contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpaților, considerând-o

prea blândă, solicitând în acest sens, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpaților.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond,

Colegiul consideră că acestea și-au motivat just soluția adoptată în acest sens,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii

articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

cărui a fost condamnat inculpatul.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei instanța de fond și de apel legal și

întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

aplicată inculpaților în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de faptul că

nu s-au stabilit circumstanțe agravante în privința inculpaților, corect apreciind că

circumstanța agravantă indicată în rechizitoriu ,,săvârșirea infracțiunii prin

participație” nu poate fi reținută în sarcina inculpaților reieșind din prevederile art.

77 alin. (2) Cod penal, potrivit cărui, dacă circumstanțele menționate la alin. (1) sunt

prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod în

calitate de semne ale acestor componențe de infracțiuni, ele nu pot fi concomitent

considerate drept circumstanțe agravante or, agravanta prevăzută la lit. c.) „de două

sau mai multe persoane” este prevăzută la art. 220 alin. (2) Cod penal în calitate de

semne ale acestei componențe de infracțiune.

Totodată, instanțele de fond la stabilirea și individualizarea pedepsei

inculpaților au acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

8

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului.

Astfel, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele au ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de viață

ale acestuia, de comportamentul acestuia înainte și după comiterea infracțiunii, cât și

în timpul ședințelor de judecată, corect a considerat că restabilirea echității sociale,

corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă și prin suspendarea condiționată a

executării pedepsei, stabilind în privința acestora un termen maxim de probațiune de

5 ani, timp în care aceștia urmează ca prin comportare exemplară și muncă cinstită,

să îndreptățească încrederea ce li s-a acordat, totodată aplicându-le și obligația de a

presta câte 200 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută la

alin. (6) al art. 90 Cod penal.

Pe cale de consecință, se reține că, pedeapsa aplicată inculpaților de prima

instanță și menținută de instanța de apel este una echitabilă, proporțională gravității

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale. Or, o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit.

Cu referire la argumentul recurentului precum că „activitatea infracțională a

inculpatului Țurcan a avut loc concomitent cu activitatea lui în cadrul organului de

poliție, și acest fapt evidențiază dârzenia inculpatului și atitudinea josnică față de

lege și regulile de conviețuire socială, în pofida faptului că el urma să contribuie la

contracararea flagelului răspândirii prostituției, iar ultimul dimpotrivă contribuia

la răspândirea acestui fenomen”, Colegiul penal reține că instanța de fond și cea de

9

apel la aplicarea pedepsei în privința inculpatului Țurcan Sergiu, au ținut cont de

circumstanța respectivă și i-au aplicat acestuia și pedeapsa complementară privarea

de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani conform prevederilor art.

65 alin. (3) Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că pedeapsa stabilită inculpaților de

instanța de fond și menținută de instanța de apel corespunde prevederilor art. 7, 61,

75 Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de

lege, hotărârea dată fiind una întemeiată, iar solicitarea acuzării privind excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința, solicitare care de fapt nici nu a

fost motivată de către recurent, este neîntemeiată, or doar faptul că ultimul nu este

de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea blândă, nu poate servi ca

circumstanță pentru aplicarea în privința inculpaților a unei pedepse privative

de libertate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că temeiul invocat în

recursul ordinar prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. (10) Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, nu și-a găsit confirmare, instanțele de

fond, pronunțând o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința

inculpaților a unei pedepse neprivative de libertate cu aplicarea obligației în privința

acestora de prestare a câte 200 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității,

pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a inculpaților prevăzut de

art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestora față de

ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul

invocat de recurent privind aplicarea pedepsei privative de libertate, urmând a fi

declarat ca neîntemeiat.

Pe lângă aceasta, recursul procurorului, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită

a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a

10

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de acuzator, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpaților pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-i pe Țurcan

Sergiu Xxxxxxxx și Goncearuc Victoria Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 07 august 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

11