1ra-417/2020 — art. 213 lit. b CP

Dosarul nr.1ra-417/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 septembrie

2019, în cauza penală privindu-l pe

Zaharia Sergiu xxxx, născut la xx xxxx xxxx,

originar din xxxx, domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.12.2018 – 22.04.2019;

Instanța de apel: 08.07.2019 – 18.09.2019;

Instanța de recurs: 08.11.2019 – 04.03.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, Zaharia Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.213 lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen 2 ani.

Conform art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea pe un termen de probațiune de 2 ani.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 11 520

lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Zaharia Sergiu, actîvând în calitate de chirurg-stomatolog IMSP SR Drochia ”Nicolae

1

Testemițanu”, contrar fișei de post și obligațiunilor de serviciu, examinînd pacienta

Pascali Galina, a.n. xxxx, locuitoare xxxx, și confirmând diagnoza medicului ORL

Cărăruș Tudor, de ,,Limfoadenită laterocervical dreapta și debut de flegmonă

laterocervical dreapta”, cu încălcarea regulilor stabilite de Ordinul MS NR.596/404

din 21.07.2016 „Privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului

unic al asigurării de asistență medicală”, și anume: capitolul ”Asistența medical

specializată de ambulatoriu”, punctele - 88, 89, 100, 102 alin.(3), 107: - prin

neînscriere în documentația medicală primară sau biletului de trimitere-extras (forma-

027/e) a necesităților consultaților altor specialiști din instituția medico-sanitară la

nivel terțiar, precum și organizarea a programării pentru consultația și investigația

necesară; - neasigurarea specializării sau programării internării, în baza înscrierii

respective în documentația medical primară sau biletului de trimitere-extras (forma

027/e), în cazul transmiterii pacientei din teritoriu în alte instituții de nivel terțiar; -

neasigurarea transmiterii și spitalizării pacientei, pentru investigație în afara instituției

medico-sanitare, reieșind din starea de sănătate gravă a pacientei Pascali Galina; -

nesolicitarea conducerii instituției medico- sanitare raionale și neeliberarea biletului

de trimitere pacientei Pascali Galina, pentru internarea ei de urgență și ulterioara ei

spitalizare prin intermediul serviciului ,,AVIASAN”, cu urgențe medico-chirurgicale,

în instituțiile medicosanitare terțiare, în cazul cînd spectrul și gradul de complexitate a

asistenței mediale depășesc posibilitățile instituției medico-sanitare respective, -

îndreaptă pacienta în stare gravă în secția maxilo-facială a Spitalului de Urgență din

mun. Chișinău, cu transportul de ocazie.

La 25.05.2017 pacienta Pascali Galina, aflându-se în stare gravă se deplasează de

sinestătător la Spitalul de Urgență din mun. Chișinău, unde la orele 16:00, fiind

internată în secția de internare este supusă intervenției chirurgicale de urgență, iar la

01.06.2017 decedează.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.2018D0113 din 03 decembrie 2018,

moartea cet. Pascali Galina, a survenit în rezultatul flegmonei gîtului pe dreapta, care

s-a complicat cu sepsis general și insuficienței poliorganică.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.242 din 15 august 2017,

medicul chirurg-stomotolog Zaharia Sergiu, nu a apreciat starea pacientei corect, nu a

organizat consiliul medical pentru stabilirea tacticii tratamentului pacientei în stare

gravă, ceia ce a favorizat agravarea procesului inflamator și declanșarea consecințelor

ulterioare - bronhopneumonie septică.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a sumei de 11 520 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În argumentarea apelului a invocat că prima instanță neîntemeiat a respins

demersul acuzatorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare ce au

2

fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume pentru

efectuarea expertizelor judiciare.

Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar

plata acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului (art.229

alin.(1) Cod de procedură penală). Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie

suportate de condamnați, însă instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea

cheltuielilor judiciare de la inculpat, în cazul dat suma de 11 520 lei, costul rapoartelor

de expertiză.

fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele, fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând

asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.213 lit. b)

Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele

cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța

de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură

penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate,

n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din

Codul de procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi

reținută o altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.

Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare în legătură cu efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.242

din 15.08.2018 (f.d.40-44 vol. I) și raportului de expertiză judiciară nr.201818D0113

din 03.12.2018 (f.d.151 vol. I), acțiuni procesuale efectuate întru constatarea legăturii

cauzale între acțiunile medicului și declanșarea consecințelor ulterioare, precum și în

vederea constatării cauzei decesului victimei Pascal Galina, în sumă de 11 520 lei,

instanța de apel a indicat că acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale

în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul

statului.

Astfel, cu trimitere la prevederile art.art.229 alin.(3), 227 alin.(3), 142 alin.(2) Cod

de procedură penală, art.art.2, 75 alin.(3) a Legii nr.68 din 14.04.2016, ,,Cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”, instanța de apel a indicat că,

rapoartele de expertiză judiciară, au fost ordonate de către organul de urmărire penală,

în vederea constatării legăturii cauzale între acțiunile medicului și declanșarea

3

consecințelor ulterioare, precum și în vederea constatării cauzei decesului victimei

Pascal Galina, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.

Instanța de apel a reiterat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare la

caz, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului

necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe

seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală,

care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc

infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii.

Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul

în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu

rămână nepedepsit.

recurs ordinar, indicând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, solicitând casarea acesteia, în partea respingerii cererii privind încasare a

cheltuielilor judiciare, cu trimiterea cauzei la rejudecare, în instanța de apel, într-un alt

complet de judecată.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că cheltuielile pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară nr.242 din 15.08.2018 și raportului de expertiză

judiciară nr.201818D0113 din 03.12.2018, au fost suportate cu scop de a asigura buna

desfășurare a procesului penal.

În continuare recurentul a făcut trimitere la prevederile art.art.227 alin.(1), (3),

229 alin.(1) Cod de procedură penală.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că, procurorul nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată și încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpată,

invocând doar dezacordul cu soluția instanței de apel în partea ce ține de cheltuielile

judiciare, din care motiv hotărârea judecătorească contestată va fi supusă verificării

doar sub acest aspect.

Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile procurorului, instanța de

recurs ajunge la concluzia că cele invocate de recurent, nu și-au găsit confirmarea, iar

soluțiile adoptate pe marginea acestei spețe atât de către instanța de fond, cât și de cea

de apel, sunt legale, întemeiate și urmează a fi menținute integral.

4

Colegiul penal găsește vădit nefondată invocarea procurorului în partea ce ține de

pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizelor judiciare din contul inculpatului, dat fiind că, art.143 alin.(1) Cod de

procedură penală stipulează expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat,

inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.

Din actele cauzei se constată că, expertizele judiciare au fost dispuse de către

organul de urmărire penală în vederea acumulării probelor care confirmă vinovăția

inculpatului, acestea fiind o acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului

în vederea posibilității formulării învinuirii și atragerea persoanei la răspundere

penală, acțiune care este pusă în sarcina părții acuzării.

Dispozițiile alin.(3), art.75 al Legii nr.68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilesc că „în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din

Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire

penală și nu partea apărării, prin urmare, instanțele de fond corect au ajuns la

concluzia de a nu încasa din contul inculpatei cheltuielile judiciare solicitate de

acuzatorul de stat.

Colegiul penal mai menționează că art.229 alin.(1) și (3) Cod de procedură penală,

stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Tot aici se menționează că, instanța de apel a constatat că inculpatul fiind de o

vârstă înaintată, care este pensionar, având o pensie de întreținere în mărime de 1 800

lei și nu dispune de mijloace necesare pentru achitarea acestor cheltuieli, iar obligarea

la plata cheltuielilor judiciare ar pune în dificultate materială inculpatul, care are o

stare materială dificilă, or, procurorul nu a prezentat probe ce ar confirma veniturile

și sursele financiare ale inculpatului ce ar face posibil încasarea cheltuielilor

judiciare din contul acestuia.

Totodată, Colegiul penal reține că argumentele procurorului din recurs, ce țin de

încasarea cheltuielilor judiciare, sunt de ordin formal, deoarece se face referire doar la

norme de drept, fără a aduce careva motive în acest sens.

Prin urmare, corect instanța de apel a statuat asupra faptului că, plata pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 11 520 lei, urmează a fi încasată din

contul bugetului de stat, dar nu a inculpatului, or, aceste cheltuieli sunt suportate de

stat, care reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea unui proces penal

5

urmează să realizeze în mod prompt și eficient acțiuni în vederea descoperirii

infracțiunilor comise.

Astfel, instanța de recurs atestă că, primele instanțe în fond corect au conchis că

cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor nominalizate, urmează a fi

acoperite de bugetul de stat, acestea neputând face obiectul unei rambursări din partea

inculpatului, în cazul în care acesta nu a fost ordonatorul unei atare acțiuni procesuale

și nici nu sau combătut de către recurent concluziile că, inculpatul nu este în stare să

achite astfel de cheltuieli.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se constată

admiterea erorilor de drept semnalate de procuror și prevăzute de art.427 alin.(1) pct.

6) Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală și a

pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, neexistând vreun temei pentru admiterea

recursului în sensul declarant.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Zaharia

Sergiu xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 06 aprilie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6