1ra-633/2021 — art. 287 alin. 2 lit. b Cp

1ra-633/2021 — art. 287 alin. 2 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-633/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Comrat din 26 martie 2020 și

deciziei Colegiul judiciar al Curții de Apel Comrat din 14 septembrie 2020, declarat de

avocatul Grecu Ion în numele inculpatului

Serbinov Anatolie XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, str. XXXXX,

XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.04.2019 - 27.05.2019,

instanța de apel: 18.06.2019 - 11.09.2019,

instanța de recurs: 21.11.2019 - 15.01.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 6 luni închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat

pe un termen de probațiune de 2 ani.

Serbinova Kateryna a fost condamnată în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal

la 1 an închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat

pe un termen de probațiune de 2 ani.

De la Serbinov Anatolie și Serbinova Kateryna s-a încasat, solidar, în beneficiul

părții vătămate lui Buiuclî Valentina prejudiciul moral de 2000 lei, material de 826 lei

și 2500 lei cheltuieli de judecată.

Serbinova K., fiind într-un loc public, vizavi de clădirea școlii din s. Etulia, r-nul

1

Vulcănești, acționând împreună, au intrat în salonul autobuzului școlar care transportă

copiii, apoi, acționând în mod intenționat, din intenții huligane, încălcând grosolan

ordinea publică și liniștea persoanelor care se aflau în autobuz, printre care majoritate

erau copii, au început să strige și să folosească cuvinte necenzurate în adresa Buiuclî V.,

care se afla la locul de muncă ca persoană care îi însoțea pe copii la școală, înaintând

pretenții pentru faptul că nu i-a permis fiicei lor minore să intre în autobuz, după ce,

Serbinova K. i-a aplicat o lovitură cu mâna în regiunea feței lui Buiuclî V., a apucat-o

de ambele mâini și a început să o scuture, la rândul său, Serbinov A. acționând din

intenții huligane, încălcând grosolan ordinea publică și liniștea cetățenilor, fiind dispus

în mod agresiv, cu o obrăznicie deosebită, a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea

feței lui Buiuclî V., în urma cărui fapt partea vătămată a căzut pe bancheta autobuzului

și a pierdut cunoștința. Ulterior, trezindu-se peste câteva minute mai târziu, Buiuclî V. a

fugit din autobuz, unde a continuat să se afle Serbinov A. și Serbinova K.

În urma acțiunilor violente din partea lui Serbinov A. și Serbinova K., părții

vătămate Buiuclî V. i-au fost cauzate următoarele leziuni corporale: trauma cranio-

cerebrală închisă, manifestată printr-o comoție cerebrală, excoriație pe față, echimoză

pe mâna stângă, calificate, conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 35 l/D din

24.09.2015, ca leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate inculpatul Serbinov A. și inculpata

Serbinova K. acționând în grup, au comis infracțiunea, prevăzută de art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită săvârșită de două sau mai multe persoane.

Instanța a reținut că inculpatul Serbinov A. nu a recunoscut vina și a declarat că,

s-a apropiat de autocar din partea ușii unde Buiuciî V. se certa cu Serbinova K. Când

Buiuclî V. a lovit-o cu piciorul pe Serbinova K. în abdomen și ea a început să cadă, el a

ținut-o. În autobus nu erau copii, numai Buiuclî V., șoferul și Serbinova K. În autobuz

nu a intrat și pe Buiuclî V. nu a lovit-o.

Inculpata Serbinova K. la fel nu a recunoscut vina și a declarat că, așteptând să

iasă toți din autobus, s-a adresat către Buiuclî V. din ce motiv nu a lăsat-o pe fiica ei să

urce în autobus. Ultima i-a spus că pot merge doar copii până la clasa 4-a. Inculpata i-a

făcut observație, că Topal și Zabun P. sunt elevi de clasa 1, iar Econom elev de clasa

zero, mai erau și elevi din clasele superioare, iar Buiuclî V. a început să strige și s-o

numească cu cuvinte obscene. Mai înainte încă n-au avut relații de prietenie, erau

conflicte, certuri. Inculpata a hotărât să se ridice și s-o roage pe Buiuclî V. să se apropie

de ea, ca s-o întrebe de ce a numit-o cu cuvinte obscene. Urcând pe treaptă, a apucat-o

pe Buiuclî V. de mână și s-au încăierat. Buiuclî V. s-a așezat pe scaun și cu piciorul a

lovit-o în abdomen. Ea, involuntar a lovit-o cu mâna peste obraz pe Buiuclî V., a împins-

o și a ieșit din autobuz. Inculpata l-a întrebat pe șofer de ce nu a apărat-o pe fiica ei,

ultimul i-a spus, că există dispoziția primăriei. Ea era la ușa, iar soțul de partea cealaltă

a autobuzului. Serbinov A. nu a intrat în autobuz. El a vrut s-o scoată afară din autobuz.

Totodată, vinovăția inculpaților este dovedită integral prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Buiuclî V. a declarat că Serbinova K. nu a așteptat să iasă

copii din autobuz, a intrat și a început să țipe la ea, că de ce nu ar fi lăsat-o pe fiică să

urce în autobuz. La ce Buiuclî V. i-a spus că există dispoziția primarului, că ea nu trebuie

să permită elevilor din clasele superioare să între în autobuz. Serbinova K. a strigat la ea

2

să tacă, a apucat-o de mână și a început să o zgâlțâie. Încercând să se apere, a apucat-o

pe Serbinova K. de mână. În timpul acela în autobuz a intrat soțul lui Serbinova K. și a

început s-o înjure, a lovit-o în regiunea tâmplei, în rezultat ea pierdut cunoștința și a

căzut pe scaun în autobuz. Nu ține minte cât timp a fost fără cunoștință, când și-a revenit

a mers la spital. Avea un obraz umflat și o zgârietură pe mână. În afară de ea, în autobuz

se mai afla șoferul Nenov M. și femeia în vârstă Econom D., care se ducea la centrul de

sănătate și tot a întrat în autobuz. Această femeie a încercat să-i oprească, dar Serbinova

K. nu a reacționat, ultima s-a speriat și a ieșit din autobuz.

Martorul Econom D. a declarat că, când autobuzul s-a oprit, toată lumea a început

să coboare. Când ea a ajuns la punctul de ieșire, Serbinova K. s-a urcat în autobuz și a

atacat-o pe Buiuclî V. După Serbinova K., soțul ei a urcat în autobuz. El se afla în hol

lângă Serbinova K. Ea era înspăimântată de pașii lui. Ei ambii au atacat-o pe Buiuclî.

Serbinova K. a făcut mișcări cu mâinile spre Buiuclî V. Ea a decis să plece, s-au va

trebui să fie martor, și așa s-a întâmplat. În autobuz au fost auzite țipete, copiii s-au

speriat. Ulterior, Buiuclî V. i-a spus că a fost bătută. Buiuclî V. avea o zgârietură pe

obraz. Odată, când era în magazin, soțul lui Serbinova K. i-a strigat: ”Hei ticăloas-o, ești

martor, ai văzut ce era acolo”, ea nu a reacționat, dar apoi i-a spus polițistului de sector

despre aceasta.

Martorul Nenov M. a declarat că, este șoferul autobuzului. Serbinov A. s-a

apropiat și l-a întrebat de ce nu a luat-o pe fiica lor. El i-a spus, că fata singură nu s-a

urcat în autobuz, dacă ea era să urce în autobuz nimeni nu era să o dea jos. Buiuclî V.

ședea în spatele lui, pe scaunul din față. Serbinov T. și Serbinova K. au urcat în autobuz,

Ei a atacat-o pe Buiuclî V. Astfel, Serbinova K. a început să o lovească pe Buiuclî V cu

mâinile. Era zgomotos, erau copiii și despre ce vorbeau nu se înțelegea. Serbinov T. se

exprima cu cuvinte necenzurate și a lovit-o pe Buiuclî V. A văzut cum Serbinov A. a

lovit-o cu palma pe Buiuclî V. peste față. Vedea totul prin oglindă. Când Serbinov A. a

lovit-o pe Buiuclî V., ea a căzut pe scaun. Buiuclî V. numai striga ce ei fac. Ei doi dădeau

din mâini. El tot le-a strigat, ce fac, aceasta a durat câteva minute. Buiuclî V. a fugit de

ei. Serbinov A. a lovit-o pe Buiuclî V. și ea a căzut, apoi ea a fugit de la ei. Ei au lăsat-

o căzută jos. Buiuclî V. peste o minută și-a revenit în fire, ei erau alături de ea și ea când

și-a revenit a fugit de ei.

Martorul minor XXXXX, a declarat că când autobuzul s-a oprit lângă școală,

copiii au început să coboare iar în autobuz a intrat o femeie și a început să se certe cu

însoțitoarea lor. Apoi a intrat un bărbat și ei au continuat să se certe. Ei se certau lângă

trecere, fiind astfel aceasta închisă, iar pasagerii nu au putut ieși imediat. Nu toți

pasagerii reușise să coboare din autobuz. S-au certat pentru că fiica lor nu a mers cu

autobuzul, deoarece nu i-a fost permis să urce. Ei s-au certat cu glas ridicat, apoi au

strâns-o pe Buiuclî de scaun, Atunci trecerea s-a deschis și ei au ieșit. La acea moment

avea 14-15 ani, era speriată și îi era milă de Buiuclî V., care cerea să o lase în pace. În

autobuz se afla și șoferul, care era la volan.

Reprezentantul legal la momentul audierii martorului minor XXXXX, martorul

Chemecsiz A., a declarat că fiica Chemecsiz A. a venit acasă cu lacrimi în ochi și a spus

că dimineața a fost așa ceva. Un bărbat și o femeie s-au urcat în autobuz, și ei nu au

putut coborî, și au ieșit doar când trecerea a devenit disponibilă și însoțitoarea Buiuclî

V. a căzut pe scaun, deoarece bărbatul ar fi lovit-o. Ea a spus că a văzut prima dată cum

un bărbat necunoscut bate o femeie. Ea a spus că nu va intra în detalii în privința acestei

situației. A fost o scrisoare colectivă, părinții acelor copii care erau în autobuz și au

3

devenit martori oculari. Fiica lui Chemecsiz A. nu le știe pe femeia și pe bărbatul care

au intrat în autobuz. Fiica i-a spus, că femeia o ținea de mână, iar fiica Chemecsiz A. a

spus a vrut mai repede să coboare din autobuz. Șoferul s-a uitat în oglinda lângă ușă.

Martorul minor XXXXX a declarat că se deplasau la școală, când a vrut să iasă, a

intrat o femeie, apoi un bărbat, care au strigat și au împins-o pe Buiuclî V. Ultima stătea

întinsă pe o bancă, femeia s-a urcat deasupra și a început să țipe și să se certe. Femeia a

încercat să o lovească pe Buiuclî V., aceasta se apăra, dând din mâini. Apoi a intrat

bărbatul și i-a aplicat o lovitură cu mâna în regiunea feței lui Buiuclî V., în acest moment,

ultima a încercat să se ridice. El stătea lângă ușa din spate, ei erau lângă ușa din față. El

era la o distanță aproximativ de 4 metri de la ei, ușă din spate nu se deschidea, astfel nu

a putut să iasă de acolo. În autobuz în momentul altercațiilor mai erau patru copii, elevi.

El era într-o stare de șoc, nu a mai văzut așa ceva și era speriat.

Reprezentantul legal la momentul audierii martorului minor XXXXX, martorul

Simonenco V., a declarat că, fiul i-a povestit dar, nu ține minte exact. Cine a intrat

anume, posibil familia Serbinov. Copilul a spus că au lovit-o pe femeia, ea nu a căzut,

sau s-a așezat. Buiuclî V. aștepta ca toți să coboare din autobuz, ea se afla la serviciu.

Cine a lovit-o primul pe Buiuclî V. femeia sau bărbatul Simonenco V. nu știe, dar partea

vătămată a căzut pe bancă. Prima întrebarea a Simonenco V. a fost ce a făcut fiul ei, el

a spus că nimic n-au putut face, bărbatul era zdravăn. Fiul lui ei era acolo personal,

deoarece ei ultimii au coborât din autobuz.

Martorul minor XXXXX a explicat că a avut loc un incident când persoane mature

s-au bătut în autobuz. Prima a urcat în autobuz o femeie și a început să se certe, apoi un

bărbat a intrat și a lovit-o pe femeia care ținea ordinea în autobuz. El ședea în fața

autobuzului în spatele șoferului, nu a dovedit să coboare, aștepta ca toții să iasă. Cei mai

mari de clasa a 4-a nu au fost luați în autobuz, iar cei care locuiau la stația Etulia au fost

luați, femeia s-a certat de ce n-au luat pe fiica lor. Femeia care păstra ordinea a strigat la

șofer să o ajute. Bărbatul a intrat și a lovit-o pe femeia care păstra ordinea. Când bărbatul

a lovit-o, ea a căzut pe scaun. El era foarte speriat.

Reprezentantul legal al martorului minor XXXXX, martorul Uzun S., a declarat

că, soțul a adus copilul acasă și ea a observat că băiatul se comporta emoțional, de obicei

ele este foarte liniștit. L-a întrebat ce s-a întâmplat. El a răspuns că atunci când au coborât

din autobuz, a intrat o femeie și a început să se certe cu însoțitoarea. Apoi a intrat un

bărbat și a lovit-o pe femeia însoțitoare, care a căzut.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 17.09.2015, la

Buiuclî V. a fost depistată trauma cranio-cerebrală închisă, manifestată printr-o comoție

cerebrală (confirmată neurologic), echimoză pe față, excoriație pe antebrațul stângă,

produs la acțiunea traumatică cu obiect(e) contondent(e) dur(e), posibil în timpul și

circumstanțele indicate, condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată și se

calificată ca vătămarea corporală ușoară.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 24.09.2015, în

privința lui Buiuclî V., după examinarea ei medicală suplimentară, conform căreia la

Buiuclî V. a fost depistată trauma cranio-cerebrală închisă, manifestată printr-o comoție

cerebrală (confirmată neurologic), echimoză pe față, excoriație pe antebrațul stângă,

produs la acțiunea traumatică a unui obiect(e) contondent(e) dur(e), nu se exclude

formarea lor la lovituri cu pumnii, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată și se calificată ca vătămarea

corporală ușoară.

4

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 14.09.2015, la

Serbinova K. sunt: echimoze, excoriație pe brațul drept, produs la acțiunea traumatice

cu obiect contondent dur, posibil în timpul relatat se calificată ca vătămarea corporală

neînsemnată.

Pericolul public al infracțiunii, prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal se explică

în primul rând prin totalitatea relațiilor sociale care asigură o atmosferă normală în

societate, inviolabilitatea personalității și integritatea averii.

Prin huliganism se înțelege - acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Latura obiectivă a infracțiunii analizate , se caracterizează prin săvîrșirea unei din

acțiuni alternative:

a) acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor;

b) acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu

aplicarea violenței asupra persoanelor;

c)acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de opunerea de

rezistență violentă reprezentanțelor autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice;

d) acțiunile care, prin conținutul lor, se deosibesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

În calitate de obiect direct al infracțiunii analizate urmează a recunoaște ordinea

publică ca una din sferele securității publice.

Un obiect suplimentar îi revine integrității fizice, sănătatea persoanei, dreptul la

proprietate ale persoanelor fizice și juridice.

Totodată, sistemul acesta de relații între oameni presupune cumulul de reguli de

conduită și conventurile, stabilite de normele sociale, acte normative, obiceiuri, tradiții,

normele morale, asigurând atmosfera de liniște, protecție personală în domeniul muncii,

vieții și odihnei.

Locul comiterii huliganismului sunt de obicei locuri publice (transport,

cinematograf, cafeneaua, parcul, strada) pot fi și locurile nepopulate (pădure, loc viran,

apartament).

Potrivit art. 131 Cod penal, prin faptă săvârșită în public se înțelege fapta omisă:

a) într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului,

chiar dacă în momentul săvîrșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar

făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului; b) în orice

alt loc accesibil publicului dacă în momentul săvîrșirii faptei erau de față două sau mai

multe persoane; c) într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită

sau văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane; d) într-o

adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi

considerate cu caracter familial, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante;

e) prin orice mijloace recurgând la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea

ajunge la cunoștința publicului.

Potrivit Hotărârii Plenului CSJ RM nr. 4 din 19.06.2006 (cu modificările

introduse în Hotărârea Plenumului CSJ RM nr. 6 din 15.05.2017) - ordinea publică

5

înseamnă relațiile sociale în ansamblu, care asigură o atmosferă normală de conviețuire

în societate.

Deci, ordinea publică înseamnă relațiile sociale în ansamblu, care asigură o

atmosferă normală de conviețuire în societate, inviolabilitatea persoanei și integritatea

proprietății, precum și funcționarea normală a instituțiilor de stat și publice.

Prin încălcarea grosolană a ordinii publice, ce exprimă o vădită lipsă de respect

față de societate, se are în vedere săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la

regulile sociale și morale de conviețuire care sunt încălcate întru-n mod grosolan și

demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare

batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității personalității, încălcarea

îndelungată și insistența a ordinii publice, zădărnicire a activităților de masă,

suspendarea temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor,

organizațiilor, transportului obștesc, etc. S-a ajuns la concluzia, că ”prin acțiunile, care

încalcă grosolan ordinea publică” se subînțelege acțiunea comisă față de societate,

orientate împotriva ordini publice, care se concretizează pe înjosirea și agățarea

persoanei, și în alte acțiuni similar, care încalcă norma de conduită, ordinea publică și

liniștea cetățenilor.

Astfel, huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau cu

aplicarea unei asemenea violenței psihică cânt și cea fizică, care se manifestă prin

cauzarea unor prejudicii sănătății care pot surveni în urma săvîrșirii unor acțiuni cu

caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrânceala,

punerea unei piedici, ale căror consecințe sunt vătămarea corporală sau fără cauzarea

daunei sănătății.

Totodată, sistemul acesta de relații între oameni presupune cumulul de reguli de

conduită și conviețuire, stabilite de normele sociale: acte normative, obiceiuri, tradiții,

normele morale, asigurând și atmosfera de liniște, protecție personală în domeniul

muncii, vieții și odihnei.

Unul dintre principalele criterii care caracterizează partea obiectivă a

huliganismului pot fi considerate acțiuni care personifică dorința persoanei de a

demonstra societății neglijarea principiilor, normelor și regulilor, liniștii și stării de spirit

a cetățenilor, asupra cinstei și demnității lor.

Consecințele specifice ale acestor acțiuni ale agresorului, de regulă, nu le pasă ce

se întâmplă în acest caz.

Argumentele avocaților precum că inculpații nu au comis huliganismul, deoarece

acestea nu sunt în concordanță cu materialele cauzei și sunt respinse de dovezile

prezentate de partea acuzării.

Prin urmare, acțiunile inculpaților Serbinov A. și Serbinova K. urmează a fi

calificate conform prevederilor art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal - huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită săvârșită de două sau mai multe persoane.

În conformitate cu cerințele art. 16 Cod penal infracțiunea, prevăzută de art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, se referă de către lege la infracțiuni mai puțin grave.

La numirea pedepsei penale inculpatului Serbinov A., instanța s-a condus de

prevederile art. 61, 75-87 Cod penal, a ținut cont că el a comis o infracțiune mai puțin

gravă, de nivelul pericolului social al crimei săvârșite, de toate circumstanțele de

conduită a inculpatului la comiterea infracțiunii și după, concluzionând oportun de a-i

6

numi pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu suspendarea

condiționată a executării ei conform art. 90 Cod penal.

La numirea pedepsei penale inculpatei Serbinova K., instanța la fel s-a condus de

prevederile art. 61, 75-87 Cod penal, a ținut cont că ea a comis infracțiune mai puțin

gravă, de nivelul pericolului social al crimei săvârșite, de toate circumstanțele de

conduită a inculpatei la comiterea infracțiunii și după, considerând oportun de a-i numi

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu suspendarea condiționată a

executare ei în conformitate cu art. 90 Cod penal.

În ceea ce privește mărimea achitării prejudiciului moral, instanța a concluzionat

din cerințele articolelor menționate, din caracterul si gravitatea suferințelor fizice și

morale, cauzate lui Buiuclî V. și pe baza principiilor corectitudinii și proporționalității

la determinat în mărime de 20.000 lei.

a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la câte 1

an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probațiune de 3 ani, în temeiul art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că, luând în considerație circumstanțele săvârșirii infracțiunii,

atitudinea inculpaților la faza urmăririi penale și examinării cauzei în instanța de fond,

pentru reeducarea lor se impune stabilirea unei pedepse mai aspre.

3.1. A declarat apel și avocatul Grecu Ion, solicitând casarea sentinței și încheierii

Judecătoriei Comrat din 26 martie 2020, prin care s-a dispus respingerea demersului

apărării cu privire la reluarea cercetării judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Serbinov A. să fie achitat, iar acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Buiuclî V. să fie respinsă

Apelantul a invocat că, la 26.02.2020, a înaintat demers cu privire la reluarea

cercetării judecătorești pe motivul nulității absolute a proceselor-verbale de notificare a

lui Serbinov K. și Serbinov A. privind dispunerea efectuării expertizei din 12.10.2015 și

14.10.2015 și raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX, întocmit de expert

judiciar medico-legal Ceban A. la 24.09.2015, deoarece sunt lovite de nulitate în legătură

cu ce nu pot sta la baza probatoriului pe prezentul caz. Conform materialelor dosarului

penal, Serbinov A. a fost notificat despre dispunerea expertizei la 14.10.2015, iar

Serbinova K. la 12.10.2015, deci după ce deja era întocmit raportul de expertiză.

Serbinov A. și Serbinova K. urmau să fie citați pentru a li se aduse la cunoștință

obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuia să dea răspuns, de asemenea

urma să explice dreptul de a face observații cu privire la aceste întrebări, de a cere

modificarea sau completarea lor. Toate aceste acțiuni urma să fie întreprinse până la

efectuarea expertizei.

Raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX, întocmit de expert judiciar

medico-legal Ceban A. la 24.09.2015, este lovit de nulitate absolută din motivul că

expertul Ceban A. înaintea efectuării raportului de expertiză medico-legal a fost antrenat

în calitate de specialist efectuând raportul specialistului nr. 573 din 14.09.2015, raportul

nr. XXXXX din 17.09.2015.

S-a solicitat dispunerea reluării cercetării judecătorești pentru a dispune

efectuarea unei expertize judiciare medico-legale repetate.

Fiind stabilită ședința de judecată pentru data de 26.03.2020, inculpații Serbinov

K. și Serbinov A. au făcut telefonogramă prin care au solicitat amânarea ședinței de

7

judecată în legătură cu imposibilitatea prezentării în ședința de judecată pe motivul

survenitei pandemiei de ”COVID-19”, or, transportul public la acel moment nu circula.

Totuși, încălcând dreptul inculpaților la un proces echitabil, instanța a petrecut

ședința de judecată în absența inculpaților și a apărării.

În cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești, s-a dovedit cu certitudine

faptul nevinovăției inculpatului Serbinov A.

Prin acțiunile sale Buiuclî V. a urmat scopul de înjosire în public a minorei.

S-a dovedit cu certitudine că Serbinov A. și cu Serbinova K. s-au apropiat de

Buiuclî V., de șoferul autobuzului, nu pentru a încălca ordinea publică și pentru a-și arăta

lipsa de respect față de cei din jur, dar pentru a cere o explicație de ce aceștia au dat-o

jos pe fiica lor din autobuz, fiind autobuzul plin cu persoane mature și copii peste clasa

a-6, dar a ales de a o înjosi anume pe Serbinova S.

Atât Serbinov K. cât și Serbinov A. nu au aplicat careva lovituri așa zisei părți

vătămate Buiuclî V., or, declarațiile date în acest sens în calitate de martor sunt a

colegilor de clasă și prietenilor feciorului părții vătămate, și a colegilor de lucru a

acesteia.

Aprecierea eronată și superficială a circumstanțelor cauzei penale de către prima

instanță, duce la încălcarea drepturilor inculpaților la un proces echitabil.

3.2. Avocatul Bojenco Nicolae la fel a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

încheierii Judecătoriei Comrat din 26 martie 2020, prin care s-a dispus respingerea

demersului apărării cu privire la reluarea cercetării judecătorești, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care Serbinova K. să fie achitată și respinsă acțiunea civilă înaintată de

partea vătămată Buiuclî V.

Apelantul a invocat că, instanța nu a luat în considerație declarațiile martorului

minor XXXXX

Nu a fost examinată nicio probă concludentă care ar demonstra intenția lui

Serbinova K. în săvîrșirea infracțiunii încriminate, respectiv nu sunt depistate și ridicate

mijloacele și obiectele de la locul infracțiunii.

Prin acțiunile sale Buiuclî V. a urmat scopul de înjosire în public a minorei.

Fără apreciere au fost lăsate declarațiile a inculpaților, care atât în cadrul urmăririi

penale cât și în ședința de judecată au declarat că nu au aplicat lovituri peste corpul părții

vătămate și din contra, ultima a fost persoana agresivă.

Raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX, întocmit de expert judiciar

medico-legal Ceban A. la 24.09.2015 este lovit de nulitate absolută din motivul că

expertul Ceban A. înaintea efectuării raportului de expertiză medico-legal a fost antrenat

în calitate de specialist efectuând raportul specialistului nr. 573 din 14.09.2015.

Instanța la 26.03.2020, încălcând dreptul inculpaților la un proces echitabil, a

petrecut ședința de judecată în absența lor și a apărării.

2020, apelul procurorului a fost respins ca neîntemeiat.

Admise apelurile declarate de avocații Grecu Ion și Bojenco Nicolae, casată

sentința în partea încasării prejudiciului moral și pronunțată o nouă hotărâre.

De la inculpații Serbinov Anatolii și Serbinova Kateryna s-a încasat în beneficiul

lui Buiuclî Valentina prejudiciul moral în sumă de a câte 7000 lei, fiecare.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, prima instanță a dat o apreciere corectă probelor

administrate și prezentate de către părți și întemeiat a ajuns la concluzia că inculpații

8

sunt vinovați în săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite

de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor,

se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de două persoane.

Instanța, după ce a analizat toate probele în ansamblu, a ajuns la o concluzie

întemeiată că inculpații, în același timp și în același loc, au comis acțiuni huliganice,

exprimate în acțiuni intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de două persoane.

Inculpatul Serbinov A., aplicând o lovitură cu pumnul în regiunea feței părții

vătămate Buiuclî V., iar inculpata Serbinova K. aplicând lovitura cu mâna în regiunea

feței lui Buiuclî V., au aplicat violență față de ea, exprimată în aplicarea loviturilor părții

vătămate Buiuclî V., ce la rândul său este un element de bază a infracțiunii imputate

inculpaților.

Vinovăția lor în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost confirmată prin

probele administrate pe cauză și prin datele de fapt administrate la etapa urmăririi

penale, indicate în procesele-verbale și rapoartele de expertiză, depozițiile părții

vătămate Buiuclî V. și a martorilor Econom D., Nenov M., Chemicsiz A., Chemicsiz E.,

Simonenco V., Uzun S., XXXXX și XXXXX

Astfel, partea vătămată Buiuclî V. a explicat că în ușă Buiuclî V. a văzut-o pe

Serbinova K., care, fără să aștepte ca toți copiii să iasă, s-a urcat în autobuz și a început

să strige la Buiuclî, ce drept are să nu-i permite fiicei să intre în autobuz. La ce Buiuclî

V. a încercat să o liniștească, că este o astfel de decizie și nu trebuie să permite să intre

în autobuz elevilor cu clase mai mare. A strigat la Buiuclî V. să tacă, a apucat-o de mâini

și a început să o zgudui. Bineînțeles, Buiuclî V. a încercat să se protejeze și a apucat-o

de mâini. În același timp în autobuz a intrat soțul lui Serbinova K. care a înjurat-o pe

Buiuclî V. cu cuvinte necenzurate, a lovit-o în zona templului și a pierdut cunoștința. În

timp ce Buiuclî V. și Serbinova K. se certau, partea vătămată a văzut cu coada ochiului

cum Anatolie s-a apropiat de șofer și l-a întrebat cultural de ce fiicei nu i-au permis să

intre în autobuz și a atacat-o pe Buiuclî V. Nu știe cât a fost fără cunoștință, și-a revenit

în fire, și-a luat geanta și a fugit la spital.

Declarațiile părții vătămate Buiuclî V. sunt confirmate prin cele ale martorilor

Econom D., Nenov M., Chemicsiz A., Chemicsiz E., Simonenco V., Uzun S., XXXXX

și XXXXX

Martorul Econom D. a explicat că, când a ajuns la punctul de ieșire din autobuz,

Serbinova K. s-a urcat în autobuz și a atacat-o pe Buiuclî V. Apoi un bărbat a urcat în

autobuz și ea coborât din autobuz. Peste careva timp, a ajuns-o din urmă pe Buiuclî V.

și a spus că a primit bine. A întrebat ce s-a întâmplat și Buiuclî V. a spus că a fost bătută.

A văzut că Serbinova K. a intrat cu ochii mari, rotunzi și ea a ieșit repede. Buiuclî V.

avea o zgârietură pe obraz. După Serbinova K., soțul ei a urcat în autobuz. El se afla în

hol lângă Serbinova K. Ea nu s-a uitat la el. Era înspăimântată de pașii lui. Ei ambii au

atacat-o pe femeia. Econom D. și-a spus că trebuie să plece, altfel va trebui să fie martor

și așa s-a întâmplat. Au fost țipete în autobuz, dar a cu-i țipăt, nu cunoaște. Au spus că

în autobuz erau copii și s-au speriat. Nu a auzit cuvinte necenzurate, ea plecase deja. A

auzit țipete, copiii s-au speriat, apoi seara au fost duși la bunici ca să-i citească. I-a spus

lui Serbinova K. ce face, deoarece a atacat femeia. Ea stătea cu spatele la ei, deoarece

deja pleca. A văzut mâinile lui Serbinova K. atunci și a spus, ce face.

9

Martorul Nenov M. a declarat că, inculpații Serbinov A. și Serbinova K. au ajuns

într-un mini autobuz. Serbinov A. s-a apropiat de el și la întrebat de ce nu i-au luat fiica,

la care a răspuns că ea însăși nu a urcat în autobuz. Buiuclî V. stătea în spatele lui pe

scaunul din față. Serbinov A. și Katia au urcat în autobuz, iar ultima a atacat-o pe Buiuclî

V. și din spate Serbinov A. Serbinova K. a început să o lovească pe Buiuclî V. Era

zgomotos acolo, erau copii și el nu a înțeles conversația. Serbinov A. s-a certat folosind

cuvinte necenzurate și i-a aplicat lovituri cu palma față de Buiuclî V. Când Serbinov A.

a lovit-o pe Buiuclî V., ea a căzut pe scaune. Ultima a strigat ce fac. A durat câteva

minute. Buiuclî V. s-a scăpat de la ei și a fugit. Martorul nu a văzut cu ce a fost aplicată

lovitura, cu pumnul, mâna sau cu alt ceva.

Martorul Chemicsiz A. a explicat că, fiica Chemicsiz A. a venit acasă cu lacrimi

în ochi și a spus că dimineața a fost așa ceva. Bărbatul și femeia s-au urcat în autobuz,

și ei nu au putut coborî din autobuz, și ea a ieșit doar când trecerea a devenit disponibilă

și însoțitoarea Buiuclî V. a căzut pe scaun, deoarece bărbatul a lovit-o. Ea a spus că a

văzut prima dată cum un bărbat necunoscut bate o femeie necunoscută. Ea a spus că nu

va intra în detalii în privința acestei situației. A fost o scrisoare colectivă, părinții acelor

copii care erau în autobuz și au devenit martori oculari.

Martorul Chemicsiz E. a relatat că, în ziua aceea când autobuzul s-a oprit lângă

școală, copiii au început să coboare din autobuz, iar în acel moment o femeie s-a urcat

în autobuz și a început să se certe cu însoțitoarea. Apoi a intrat un bărbat și Chemicsiz

E. a crezut că îi va separa, dar ei au continuat să se certe. Ei se certau lângă trecere și

trecerea a fost închisă, pasagerii nu au putut ieși imediat. Nu mulți au rămas în autobuz.

Erau XXXXX și Galaju. Femeia și bărbatul care au urcat în autobuz sunt în sala ședinței

de judecată. În privința la ce ei se certau, Chemicsiz E. nu-și amintește, dar, așa cum a

înțeles, s-au certat pentru că fiica lor nu a mers cu autobuzul, pentru că a ezitat și șoferul

a început să se certe. Prin urmare, nu a reușit să urce în autobuz. Ei s-au certat cu glas

ridicat și, dacă s-au atins unul de celălalt, martorul nu cunoaște. Ei s-au certat cu

însoțitoarea. Femeia care s-a urcat în autobuz a fost prima care a început să se certe. De

la început ei au stat, apoi bărbatul și femeia au strâns-o de scaun, însă martorul nu își

amintește dacă însoțitoarea a căzut sau nu. La acea vreme, martora avea 14-15 ani, era

speriată și îi era milă de Buiuclî V.

Martorul Simonenco V. a explicat că, ea învață în aceeași clasă cu fiul familiei

părții vătămate Buiuclî V., nu își amintește ce s-a întâmplat, care a intrat prima dată în

autobuz nu-și amintește, dar se pare că familia Serbinov. El a spus că au lovit-o pe

femeia, ea nu a căzut, ci s-a așezat. Buiuclî V. aștepta ca toți să coboare din autobuz.

Ea a mai explicat că Buiuclî V. se afla la serviciu. Cine a lovit primul pe Buiuclî

V. femeia sau bărbatul XXXXX nu știe, dar partea vătămată a căzut pe bancă. Fiul lui

Simonenco V. era prezent personal când ei au coborât din autobuz. Dacă fiul ei s-a

speriat, martorul nu știe.

Martorul Uzun C. a declarat că, ea a explicat că în acea zi au început să apeleze

părinți, deoarece copiii erau foarte speriați, pentru că s-a întâmplat ceva. Când fiul a

venit acasă de la școală, martorul l-a întrebat ce s-a întâmplat, deoarece băiatul se

comporta emoțional. El a răspuns că atunci când au coborât din autobuz, a intrat o femeie

și a început să se certe cu însoțitoarea. Apoi a intrat un bărbat și a lovit-o pe femeia,

însoțitoarea a căzut, unde Uzun S. nu l-a întrebat.

Martorul XXXXX a explicat că, a fost un singur caz când ei au ajuns la școală,

XXXXX a vrut să iasă, a intrat o femeie, apoi un bărbat care au împins-o pe Buiuclî V.

10

o femeie a intrat și a început să strige la Buiuclî V. ce anume striga, nu-și amintește, ea

a împins-o pe Buiuclî V., aceasta stătea întinsă pe o bancă, femeia s-a urcat deasupra și

a început să țipe și să se certe. Buiuclî V. a strigat că o să dea în judecată. Femeia a

încercat să o lovească pe Buiuclî V., aceasta din urmă se apărea, dând din mâini. Buiuclî

V. stătea întinsă pe un scaun. Apoi a intrat un bărbat și i-a aplicat o lovitură cu mâna lui

Buiuclî V. în regiunea feței. În acest moment, Buiuclî V. a încercat să se ridice. În acel

moment erau mai mulți copii în autobuz. După aceea, martorul a înțeles de ce a apărut

conflictul, deoarece fiica lor nu a fost luată în autobuz. XXXXX era într-o stare de șoc,

de obicei el nu a văzut așa ceva, era speriat. Era în toamna anului 2015.

Martorul XXXXX a explicat că, a avut loc un incident când maturii s-au bătut în

autobuz. XXXXX nu știe numele de familie a lor, erau o femeie și un bărbat. XXXXX

era în autobuz cu un prieten, Radu I. Femeia ținea ordinea în autobuz, o femeie a urcat

în autobuz și a început să se certe, apoi un bărbat a intrat și a lovit-o pe femeia care ținea

ordinea în autobuz, aceasta a avut loc cu mult timp în urmă. Altă femeie care a urcat în

autobuz a fost prima care s-a certat. Cei mai mari de clasa a IV-a nu au fost luați în

autobuz, iar cei care locuiau la stația ”Etulia” au fost luați, ea s-a certat de ce nu au luat

pe fiica lor. Femeia care păstra ordinea a țipat la șofer să o ajute. Ei nu s-au atins reciproc

cu mâinile. Bărbatul a intrat și a lovit-o pe femeia care păstra ordinea. Când bărbatul a

lovit-o, ea a căzut pe scaun. Nu a mai văzut pe nimeni, a intrat doar în fața autobuzului,

era foarte speriat, nu a mai fost așa ceva, nu a mai văzut pe nimeni în autobuz când toți

au coborât, femeia singură a intrat.

În afară de acestea, faptul săvârșirii de către inculpații Serbinov A. și Serbinova

K. a acțiunilor intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de două persoane, de asemenea se confirmă prin

Raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 24.09.2015 cercetat în ședința de

judecată conform căreia la Buiuclî V. au fost depistate următoarele leziuni corporale sub

formă de: trauma cranio-cerebrală închisă, manifestată printr-o comoție cerebrală,

excoriație pe față, echimoză pe mâna stângă, calificate, ca leziuni corporale ușoare cu

dereglarea sănătății de scurtă durată și prin raportul de expertiză medico-legală nr.

XXXXX din 14.09.2015 efectuată în privința Serbinova K., conform căreia la Serbinova

K. au fost depistate excoriații, echimoze la mâna dreaptă, calificate ca vătămări

corporale ușoare.

Astfel, prezența excoriațiilor pe mâna dreaptă la Serbinova K. confirmă faptul că

a avut contact fizic cu partea vătămată Buiuclî V.

În același timp, nerecunoașterea vinovăției de către inculpați este forma aleasă de

apărare a acestora și încercarea de evitare a răspunderii penale, întrucât probele de mai

sus prezentate de partea acuzării dovedesc vinovăția lor în săvârșirea faptei incriminate

de aceștia.

Partea apărării atrage atenția asupra faptului că Buiuclî V. chipurile nu i-a permis

S. Serbinova să intre în autobuz și, de asemenea, că Buiuclî V. nu avea dreptul să se afle

în autobuz, iar ceilalți pasageri nu aveau nici dreptul să meargă în autobuz, iar inculpații

au vrut doar să se clarifice cu acest lucru omenește.

În acest caz, obiectul cercetării sunt actele huliganice ale lui Serbinova K. și

Serbinov A., săvârșite în salonul autobuzului după oprire, și nu se examinează faptul

permiterii sau nepermiterii lui Serbinova S. să intre în autobuz, însă acest fapt este doar

un motiv pentru comiterea infracțiunii de către inculpați.

11

Apelanții solicită casarea încheierii judecătoriei Comrat din 26 februarie 2020

privind respingerea demersului de reluare a cercetării judecătorești, întrucât raportul de

expertiză medico-legală nr.XXXXX din 24.09.2015 urmează a fi recunoscut nul,

deoarece inculpații au fost informați după ce a fost efectuată expertiza, precum și această

expertiză a fost întocmită de expertul judiciar Ceban A., deoarece expertul Ceban A. a

fost implicat în calitatea de specialist la întocmirea raportului al specialistului nr. 573

din 14.09.2015 și raportului nr. XXXXX din 17.09.2015.

Însă, instanța de judecată nu a încălcat normele Codului de procedură penală al

RM la respingerea demersului avocatului Grecu I. în interesele inculpatei Serbinova K.

privind reluarea cercetării judecătorești pe această cauză, întrucât reieșind din

prevederile art. 383 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în cursul deliberării instanța

constată că o anumită circumstanță necesită concretizare pentru justa soluționare a

cauzei, instanța poate relua cercetarea judecătorească prin încheiere motivată.

Norma sus-menționată nu poartă un caracter imperativ și nu obligă instanța să reia

cercetarea judecătorească, de aceea instanța nu prevede temeiuri legale pentru anularea

încheierii atacate.

Cu privire la recunoașterea raportului de expertiză medico-legală nr. 35 l/D din

24.09.2015 ca fiind nul, motive lipsesc, întrucât raportul este obiectiv și complet,

expertiza a fost efectuată cu cercetarea documentelor medicale, au fost date răspunsuri

la toate întrebările posibile, inclusiv s-a indicat faptul că vătămările ar putea fi cauzate

ca urmare a unei lovituri cu pumnul.

De asemenea, nu poate servi ca temei pentru recunoașterea raportului de expertiză

medico-legală nr. XXXXX din 24.09.2015 ca fiind nul, acel fapt că inculpații au fost

informații despre efectuarea expertizei după ce a fost efectuată expertiza, întrucât dreptul

participanților la proces de a face cunoștință cu numirea expertizei și cu raportul, nu

influențează asupra raportului și opiniei expertului, care descrie și apreciază leziunile

corporale vizibile sau din documente medicale.

Ori, în cadrul luării de cunoștință cu numirea expertizei medico-legale și cu

rezultatele acesteia, inculpații și apărătorii acestora nu au înaintat careva cereri sau

obiecții și, de asemenea, nu au înaintat obiecții făcând cunoștință cu materialele

dosarului.

În afară de acestea, pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată, partea

apărării a avut posibilitate să depună demersul privind efectuarea expertizei medico-

legale suplimentare, totodată de acest drept nu s-au utilizat și la examinarea cauzei în

instanța de apel.

Analizând probele administrate în ansamblu care sunt în materialele cauzei

penale, s-a constatat că Serbinov A. și Serbinova K. au conștientizat faptul că săvârșeau

acțiuni ilegale împotriva lui Buiuclî V., care se afla în autobuz, în prezența șoferului și

altor pasageri, dintre care în majoritate erau copii, manifestând în mod vădit ne respect

față de societate. Comportamentul inculpaților a fost agresiv cu aplicarea violenței

fizice.

În afară de aceasta, cererile de apel depuse nu conțin niciun argument concret care

să permită instanței de apel să constate netemeinicia sentinței emise de către instanța de

fond, iar după conținutul lor sunt doar o apreciere a acțiunilor părții vătămate Buiuclî

V., care nu i-a permis copilului minor al inculpaților să intre în autobuzul școlar, precum

și declarațiile martorului Arabaji I., care confirmă acțiunile lui Buiuclî V.

12

Astfel, instanța de judecată, în conformitate cu cerințele legii de procedură penală,

a apreciat corect toate probele din cauză din punctul de vedere al pertinenței,

concludentei și veridicității ei, iar în ansamblu a suficienței acestora pentru soluționarea

justă a cauzei și a ajuns la o concluzie rezonabilă cu privire la vinovăția lui Serbinov A.

și Serbinova K. în comiterea infracțiunii sus-menționate.

Argumentele cererii de apel cu privire la încălcarea de către instanța de fond a

drepturilor inculpaților la un proces echitabil, în temeiul art. 6 CoEDO, sunt

neîntemeiate reieșind din următoarele circumstanțe.

Apărătorii Grecu I. și Bojenco N. consideră că instanța de judecată a încălcat

Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a R. Moldova nr. 1 din 18.03.2020, și

anume alin. (2) pct. 10 din anexă se prevede în mod direct că procesele penale aflate în

curs pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de etapa de examinare, se suspendă de

drept pe durata stării de urgență, cu excepția celor de la alin. (1) lit. c) apreciate ca atare

de judecător sau instanța de judecată, precum și a următoarelor cauze: cele privind

infracțiunile flagrante, cele în care au fost dispuse măsuri preventive, cele referitoare la

contestații împotriva măsurilor asigurătorii, cele privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală, cele ce cuprind măsuri de protecție a victimelor și a

martorilor, cele privind aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter

medical, cele privind infracțiuni contra securității naționale, cele privind acte de terorism

sau de spălare a banilor, inculpații Serbinov A. și Serbinova K. prin intermediul

telefonogramei au solicitat amânarea ședinței de judecată, stabilită pentru 26.03.2020

din cauza apariției pandemiei ”COVID-19”, deoarece transportul public la acel moment

nu circula. Totodată, necătând la cererea motivată instanța de judecată a încălcat dreptul

inculpaților la un proces echitabil, a petrecut ședința de judecată atât în lipsa acestora

cât și a apărătorilor lor.

Cele menționate nu pot fi apreciate de către instanță ca o încălcare a dreptului la

un proces echitabil și dreptul la apărare, pentru că conform procesului-verbal al ședinței

de judecată din 26.03.2020, instanța de judecată a stabilit data pronunțării sentinței în

conformitate cu prevederile art. 338 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 338 alin. (3) și alin. (4) Cod de procedură

penală, este prevăzut că hotărârea motivată se pronunță în termen de până la 30 de zile.

În situații excepționale, când, raportată la complexitatea cauzei, pronunțarea nu poate

avea loc în termenul prevăzut, instanța poate amâna pronunțarea pentru cel mult 15 zile.

Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de

judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în

termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Din sensul normelor susmenționatei, neprezența participanților la proces sau

imposibilitatea prezentării la pronunțarea sentinței nu este temei pentru amânarea date

de pronunțare a hotărâri motivate.

Ansamblul probelor reflectate mai sus confirmă netemeinicia poziției inculpaților

și a părții apărării cu privire la existența unor motive pentru emiterea sentinței de achitare

a inculpaților pentru infracțiunea încriminată.

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de judecată a luat în

considerație toate circumstanțele cauzei și prevederile normelor de drept sus-

menționate.

După cum rezultă din materialele dosarului, partea vătămată este partea civilă

Buiuclî V. care s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată în care a solicitat încasarea

13

în beneficiul d-nei de la pârâți Serbinov A. și Serbinova K., în mod solidar prejudiciul

material cauzat în suma de 826 lei și suma în mărime de 2500 lei pentru serviciile

avocatului. Precum și prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

Este legală și întemeiată sentința instanței de fond în partea soluționării acțiunii

civile lui Buiuclî V., fiind admise cerințele acțiunii privind încasarea prejudiciului

material în suma de 826 și 2500 lei pentru serviciile avocatului.

Însă, în partea admiterii cerințelor acțiunii privind încasarea prejudiciului moral

de la inculpați urmează de casat și de emis în această parte o nouă hotărâre, prin care de

încasat în beneficiul lui Buiuclî V. de la părțile civilmente responsabile Serbinov A. și

Serbinova K. a prejudiciul moral în mărime de a câte 7000 de lei, fiecare.

Ori, instanța de judecată eronat a încasat în mod solidar de la Serbinov A. și

Serbinova K. prejudiciul moral în mărime de 20.000 de lei, întrucât nu au fost luate în

considerație prevederile art. 1398 alin. (1), 1422 și 1423 Cod civil.

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Serbinov A.

să fie achitat

Recurentul a invocat că, s-a dovedit cu certitudine că Serbinov A. și cu Serbinova

K. s-au apropiat de Buiuclî V. și de șoferul autobuzului nu pentru a încălca ordinea

publică și a-și arăta lipsa de respect față de cei din jur, ci pentru a cere o explicație de ce

aceștia a dat-o jos pe fiica lor din autobuz, fiind autobuzul plin cu persoane mature și

copii peste clasa a 6, dar a ales de a o înjosi anume pe Serbinova S.

Serbinov K. și Serbinov A. nu au aplicat careva lovituri așa zisei părți vătămate

Buiuclî V., or, declarațiile date în acest sens în calitate de martor sunt a colegilor de

clasă și prietenilor feciorului părții vătămate și a colegilor de lucru a acesteia.

Fiind stabilită ședința de judecată pentru 26.03.2020, inculpații au făcut

telefonogramă prin care au solicitat amânarea ședinței.

Instanța a încălcat Dispoziția nr. 1 din 18.03.2020 Comisiei pentru Situații

Excepționale a R. Moldova, pentru care urma să ducă răspundere pentru nesuspendarea

procesului, mai mult ca atât a petrecut ședința de judecată în absența atât a inculpaților

cât și a apărării.

Tot la 26.03.2020, instanța a emis și încheierea judecătorească prin care a dispus

respingerea demersului apărării privind reluarea cercetării judecătorești.

Conform materialelor cauzei, Serbinov A. a fost notificat despre dispunerea

expertizei la 14.10.2015, iar Serbinova K. a fost notificată la 12.10.2020, deci după ce

deja era întocmit raportul de expertiză.

Deci, Serbinov A. și Serbinova K. urmau să fie citați pentru a li se aduse la

cunoștință obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuia să dea răspuns, de

asemenea urma să explice dreptul de a face observații cu privire la aceste întrebări, de a

cere modificarea sau completarea lor. Toate aceste acțiuni urma să fie întreprinse până

la efectuarea expertizei.

Raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX, întocmit de expert judiciar

medico-legal Ceban A. la 24.09.2015 este lovit de nulitate absolută din motivul că

expertul Ceban A. înaintea efectuării raportului de expertiză medico-legal a fost antrenat

în calitate de specialist efectuând raportul specialistului nr. 573 din 14.09.2015 și

raportul nr. XXXXX din 17.09.2015.

Art. 89 Cod de procedură penală direct dispune că persoana nu poate lua parte la

proces în calitate de expert, dacă a participat în calitate de specialist în acest proces.

14

În urma celor sus relatate, atât procesele-verbale de notificare despre dispunerea

efectuării expertizei medico-legale, cât și raportul de expertiză, sunt lovite de nulitate,

conform art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală.

În acest sens, s-a solicitat dispunerea reluării cercetării judecătorești pentru a

dispune efectuarea unei expertize judiciare medico-legale repetate, conform art. 148 Cod

de procedură penală.

Argumentele prezentate asupra lovirii de nulitate a raportului au fost argumentate

prin normele imperative, în special că persoana care a fost anterior antrenat în calitate

de specialist, nu a avut dreptul de a fi antrenat în calitate de expert. Instanța a trecut sub

tăcere acest fapt.

La caz, este relevant faptul că instanțele ierarhic inferioare au încălcat dreptul la

un proces echitabil, or garanțiile implicite ale art. 6§1 CoEDO includ obligația de a

motiva hotărârile.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală - nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5. din

decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului Serbinov A. și încadrarea juridică

justă a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Buiuclî V., martorilor

Econom D., Nenov M., Chemicsiz A., Chemicsiz E., Simonenco V., Uzun S., XXXXX

și XXXXX, raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 17.09.2015,

raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 24.09.2015, raportului de

expertiză medico-legală nr. XXXXX din 14.09.2015, toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de

apel pronunțându-se argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării, instanțele indicând concludent motivele pentru care au respins dovezile și

versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând clar și cert prezența în

acțiunile inculpatului Serbinov A. a elementelor infracțiunilor prevăzute la art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal.

Totodată, soluția instanțelor coroborează cu prevederile art. 131 lit. a), b), 1347

Cod penal, cât și cu jurisprudența națională, conform căror prin faptă săvărșită în public

se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna

15

accesibil publicului, în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul săvîrșirii

faptei erau de față două sau mai multe persoane. Ordine publică înseamnă o totalitate de

relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate

a persoanei. Încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect se

consideră săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale

de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către

violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu

cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei, etc. Prin acțiuni care încalcă

grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvârșită în public, îndreptată împotriva

ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni

similare, ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor constituie violența fizică,

ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma

săvîrșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin

imobilizarea, îmbrîncirea, urmate de vătămarea integrității corporale sau de leziuni

corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din

19.06.2006, nr.4 - Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct.3.).

Ori, prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile infracționale ale

inculpatului, este demonstrată concludent prin probele administrate pe caz.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția

dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune

în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,

argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază

relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de fond și

de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

16

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

atacate cuprind motive clare legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile

inculpatului Serbinov A. sunt întrunite elementele infracțiunii, și că recursul ordinar este

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Grecu Ion, împotriva

sentinței Judecătoriei Comrat din 26 martie 2020 și deciziei Colegiul judiciar al Curții

de Apel Comrat din 14 septembrie 2020, în privința inculpatului Serbinov Anatolie

XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integrala la 26 martie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

17