1ra-55/21 — art.241/1 al.5, 190 alin.5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.241/1 al.5, 190 alin.5 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-55/21 — art.241/1 al.5, 190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr.1ra-55/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
09 februarie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte - Anatolie Țurcan,
Judecători - Ala Cobăneanu, Iurie Bejenaru, Mariana Pitic și Nina Vascan
a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Barbaroș
Mihail în numele inculpaților Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 februarie 2017 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2018, în cauza penală
privindu-i pe
Rusu Veaceslav xxxxx născut la xxxxxx, originar din s.
xxxxx, xxxxx, domiciliat în xxxxx
și
Procopciuc Vera xxxxx, născută la xxxxx, originară și
domiciliată în mun. xxxxx .
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 13.05.2016 - 28.02.2017;
Instanța de apel: 20.04.2017 - 13.12.2017;
Instanța de recurs ordinar: 08.02.2018 - 27.03.2018:
Instanța de apel: 27.04.2018 - 08.12.2018;
Instanța de recurs ordinar: 12.03.2019 - 15.05.2019;
Instanța de recurs în anulare: 15.08.2019 – 12.03.2020;
Instanța de recurs ordinar: 02.06.2020 – 09.02.2021.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 28 februarie 2017:
Rusu Veaceslav xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art.2411 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare;
- art.190 alin.(5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa
funcții de administrare și gestionare a mijloacelor financiare pe termen de 5 ani.
1
În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, lui Rusu Veaceslav i s-a stabilit pedeapsa definitivă cu
închisoare pe termen de 8 ani și 6 luni, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare și gestionare a mijloacelor
financiare pe termen de 5 ani.
Procopciuc Vera xxxxx a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza:
- art.2411 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare;
- art.190 alin.(4) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa
funcții de administrare și gestionare a mijloacelor financiare pe un termen de 5 ani.
În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, lui Procopciuc Vera i s-a stabilit pedeapsa definitivă cu
închisoare pe termen de 7 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar pentru femei, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare și gestionare a mijloacelor
financiare pe termen de 5 ani.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Rusu Veaceslav a
săvârșit practicarea activității financiare fără înregistrare și fără autorizare în modul
prevăzut de legislație și escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane
prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită de mai multe persoane, în proporții
deosebit de mari în următoarele circumstanțe:
Rusu Veaceslav, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,
prin înșelăciune și abuz de încredere, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu
Procopciuc Vera, pe parcursul anului 2015, a organizat și pus în funcțiune pe întreg
teritoriul Republicii Moldova o schemă criminală, creând o entitate de tip „piramidă
financiară”, cu denumirea „Fondul reciproc Mercury”, specializată în colectarea de la
cetățeni a depunerilor sub formă de mijloace bănești în schimbul unor pretinse
dividende avantajoase, entitate care n-a fost înregistrată în Registrul de Stat al
Întreprinderilor și care nu dispune de statut de persoană juridică, nefiind autorizată
pentru desfășurarea unui astfel de gen de activitate, prin care fapt au fost încălcate
prevederile legale, inclusiv:
- art.12 alin.(1) al Legii instituțiilor financiare nr.550 din 21.07.1996, potrivit
căruia, nici o persoană nu poate practica activități financiare, care includ acceptarea de
depozite sau echivalente ale acestora, fără licență emisă de Banca Națională;
- art.7 alin. (1) pct. 2), 27 alin. (1), 28 alin.(1) al Legii asociațiilor de economii și
împrumut nr.139-XVI din 21.06.2007, potrivit cărora, asociația de economii și
împrumut, în funcție de categoria licenței deținute, poate oferi membrilor săi
acceptarea depunerilor de economii. Asociația se înregistrează în conformitate cu
legislația privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor
individuali. Asociația înregistrată se supune licențierii în conformitate cu Legea nr.
451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențieri a activități de
întreprinzător;
- art.8 alin.(1) lit. c) pct.36) al Legii privind reglementarea prin licențiere a
2
activității de întreprinzător nr.451-XV din 30.07.2001, potrivit căruia, se supune
reglementării prin licențiere, de către Comisia Națională a Pieței Financiare activitatea
asociațiilor de economii și împrumut;
- art.6 alin.(4) și 94 alin.(2) al Legii privind piața de capital nr.171 din
11.07.2012, potrivit cărora, fondul de investiții este un organism de plasament
colectiv în valori mobiliare fără personalitate juridică, constituit pe bază de contract
de societate civilă, care donează și răscumpără în mod continuu și fără întârziere
titlurile de participare sub formă de unități de fond și își desfășoară activitatea în
conformitate cu prevederile prezentei legi și cu actele normative ale Comisiei
Naționale a Pieței Financiare. Un fond de investiții poate fi înființat în baza unui
contract de societate civilă numai de o societate de administrare fiduciară a
investițiilor prin adoptarea regulilor fondului și încheierea unui contract cu un
depozitar privind prestarea serviciilor de depozitare.
Urmare a desfășurării ilegale a activități financiare de către Rusu Veaceslav, prin
intermediul „Fondului reciproc Mercury”, pe parcursul anului 2015, au fost colectate
ilegal, de la mai multe persoane, mijloace financiare, după cum urmează: pe parcursul
lunilor ianuarie-martie 2015 de la Drujco Pavel suma de 55 000 lei; la 06.07.2015 și
28.07.2015 de la Țigan Ion sumele de 50 000 lei și 100 000 lei; în luna septembrie
2015 de la Rusu Zinaida suma de 10 000 lei; în luna septembrie 2015 de la Bețivu
Valentin suma de 30 000 lei; la 18.09.2015 de la Borodin Grigore suma de 30 000 lei;
în luna septembrie 2015 de la Arventiev Victor suma de 40 000 lei; în luna septembrie
2015 de la Simonova Svetlana suma de 10 000 lei.
Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Rusu Veaceslav în baza art.2411
alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi - practicarea activității financiare fără
înregistrare și fără autorizare în modul prevăzut de legislație.
Tot el, Rusu Veaceslav, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei
persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, în urma înțelegerii prealabile și
împreună cu Procopciuc Vera, pe parcursul anului 2015, a organizat și pus în
funcțiune pe întreg teritoriul Republicii Moldova o schemă criminală, creând o
entitate de tip „piramidă financiară”, cu denumirea „Fondul reciproc Mercury”,
specializată în colectarea de la cetățeni a depunerilor sub formă de mijloace bănești, în
schimbul unor pretinse dividende avantajoase, entitate care n-a fost înregistrată în
Registrul de Stat al Întreprinderilor și care nu dispune de statut de persoană juridică,
nefiind autorizată pentru desfășurarea unui astfel de gen de activitate, după ce a primit
și însușit de la diferite persoane fizice mijloace bănești în sumă de 325 000 lei,
cauzându-le daune în proporții deosebit de mari, inclusiv pe parcursul lunilor ianuarie
- martie 2015 de la Drujco Pavel suma de 55 000 lei, în mun. Chișinău; la 06.07.2015
de la Țigan Ion suma de 50 000 lei și la 28.07.2015 în satulxxxxx, raionul Xxxxx
suma de 100 000 lei; în luna septembrie 2015 de la Rusu Zinaida suma de 10 000 lei
în satul xxxxx, raionul xxxxx; în luna septembrie 2015 de la Bețivu Valentin suma de
30 000 lei în satulxxxxx, raionul Xxxxx; la 18.09.2015 de la cet. Borodin Grigore
3
suma de 30 000 lei, în satulxxxxx, raionul Xxxxx; în luna septembrie 2015 de la
Arventiev Victor suma de 40 000 lei, în incinta unei cafenele din sect. Ciocana, mun.
Chișinău; în luna septembrie 2015 de la Simonova Svetlana, prin intermediul lui
Arventiev Victor, suma de 10 000 lei, în incinta unei cafenele din sect. Ciocana, mun.
Chișinău.
Acțiunile inculpatului Rusu Veaceslav au fost încadrate de prima instanță în
baza art.190 alin.(5) Cod penal, după indicii calificativi escrocheria - dobândirea
ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită de
mai multe persoane, în proporții deosebit de mari.
La fel, prima instanță a constatat în fapt că, Procopciuc Vera a comis practicarea
activității financiare fără înregistrare și fără autorizare în modul prevăzut de legislație
și escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și
abuz de încredere, săvârșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții
mari, în următoarele circumstanțe:
Procopciuc Vera, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,
prin înșelăciune și abuz de încredere, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu
Rusu Veaceslav, pe parcursul anului 2015, a organizat și pus în funcțiune pe întreg
teritoriul Republicii Moldova o schemă criminală, creând o entitate de tip „piramidă
financiară”, cu denumirea „Fondul reciproc Mercury”, specializată în colectarea de la
cetățeni a depunerilor sub formă de mijloace bănești, în schimbul unor pretinse
dividende avantajoase, entitate care n-a fost înregistrată în Registrul de Stat al
Întreprinderilor și care nu dispune de statut de persoană juridică, nefiind autorizată
pentru desfășurarea unui astfel de gen de activitate, prin care fapt au fost încălcate
prevederile legale, inclusiv:
- art.12 alin.(1) al Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1996,
potrivit căruia, nici o persoană nu poate practica activități financiare, care includ
acceptarea de depozite sau echivalente ale acestora, fără licență emisă de Banca
Națională;
- art.7 alin.(1) pct. 2), 27 alin. (1), 28 alin.(1) al Legii asociațiilor de economii și
împrumut nr.139-XVI din 21.06.2007, potrivit cărora, asociația de economii și
împrumut, în funcție de categoria licenței deținute, poate oferi membrilor săi
acceptarea depunerilor de economii. Asociația se înregistrează în conformitate cu
legislația privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor
individuali.
Asociația înregistrată se supune licențierii în conformitate cu Legea nr.451-XV
din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător;
- art.8 alin.(1) lit. c) pct.36) al Legii privind reglementarea prin licențiere a
activității de întreprinzător nr.451-XV din 30.07.2001, potrivit căruia, se supune
reglementării prin licențieri, de către Comisia Națională a Pieței Financiare activitatea
asociațiilor de economii și împrumut;
- art.6 alin.(1) și 94 alin. (2) al Legii privind piața de capital nr.171 din
4
11.07.2012, potrivit cărora, fondul de investiții este un organism de plasament
colectiv în valori mobiliare fără personalitate juridică, constituită pe bază de contract
de societate civilă, care așază și răscumpără în mod continuu și fără întârziere titlurile
de participare sub formă de unități de fond și își desfășoară activitatea în conformitate
cu prevederile prezentei legi cu actele normative ale Comisiei Naționale a Pieței
Financiare. Un fond de investiții poate fi înființat în baza unui contract de societate
civilă numai de o societate de administrare fiduciară a investițiilor prin adoptarea
regulilor fondului și încheierea unui contract cu un depozitar privind prestarea
serviciilor de depozitare.
Urmare a desfășurării ilegale a activității financiare de către Procopciuc Vera,
prin intermediul „Fondului reciproc Mercury”, pe parcursul anului 2015, au fost
colectate ilegal de la mai multe persoane, mijloace financiare, după cum urmează: pe
parcursul lunilor ianuarie-martie 2015 de la Drujco Pavel suma de 55 000 lei; în luna
septembrie 2015 de la Arventiev Victor, suma de 40 000 lei.
Acțiunile inculpatei Procopciuc Vera au fost încadrate de prima instanță în baza
art.2411 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi - practicarea activității financiare
fără înregistrare și fără autorizare în modul prevăzut de legislație.
Tot ea, Procopciuc Vera, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei
persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, în urma înțelegerii prealabile și
împreună cu Rusu Veaceslav, pe parcursul anului 2015, a organizat și pus în funcțiune
pe întreg teritoriul Republicii Moldova o schemă criminală, creând o entitate de tip
„piramidă financiară”, cu denumirea „Fondul reciproc Mercury”, specializată în
colectarea de la cetățeni a depunerilor sub formă de mijloace bănești, în schimbul unor
pretinse dividende avantajoase, entitate care nu a fost înregistrată în Registrul de Stat
al Întreprinderilor și care nu dispune de statut de persoană juridică, nefiind autorizată
pentru desfășurarea unui astfel de gen de activitate, după ce a primit și însușit de la
diferite persoane fizice mijloace bănești în sumă de 95 000 lei, cauzându-le daune în
proporții mari, inclusiv: pe parcursul lunilor ianuarie-martie 2015 de la Drujco Pavel
suma de 55 000 lei, în mun. Chișinău; în luna septembrie 2015 de la Arventiev Victor
suma de 40 000 lei în incinta unei cafenele din sect. Ciocana, mun. Chișinău.
Acțiunile inculpatei Procopciuc Vera au fost încadrate în baza art.190 alin.(4)
Cod penal, după indicii calificativi escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor
altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită de mai multe persoane,
cu cauzarea de daune în proporții mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Barbaroș Mihail în numele
inculpaților, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rusu Veaceslav și Procopciuc
Vera să fie achitați de sub învinuirile înaintate, din motiv că nu există faptele
infracțiunilor sau faptele inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunilor.
3.1. În motivarea apelului declarat, avocatul a menționat că:
- constatările instanței sunt în contradicție cu acțiunile inculpaților, în
5
rechizitoriu nu este indicată suma presupusă a fi însușită de către Rusu Veaceslav și
Procopciuc Vera, calculată abstract aceasta fiind de 325 000 lei și 95 000 lei;
- părțile vătămate audiate au declarat că nu au pretenții materiale și nici morale
față de inculpați;
- în cazul când în urma audierilor tuturor părților vătămate acuzarea de stat ar fi
constatat existența semnelor de infracțiune prevăzute de dispozițiile art.190 Cod
penal, stabilind un prejudiciu presupus real, urma să recalifice acțiunile ambilor
inculpați din alin.(5) și (4) ale art.190 Cod penal în alin.(1) art.190 Cod penal, în cazul
existenței elementelor infracțiunii de escrocherie, iar în lipsa lor, urma obligatoriu să-
și retragă învinuirea adusă ambilor inculpați;
- cât privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin.(1) art.2411 Cod penal, s-a
dovedit că nici unul din inculpați nu este fondatorul fondului „Mercury”, inculpații
fiind simpli membri incluși și folosiți tot de către coordonatorii fondului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie
2017, a fost admis apelul declarat, casată sentința, inclusiv din oficiu în baza art.409
alin.(2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care:
- Rusu Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.196 alin. (4)
Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani,
cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art.90 alin.(1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost
suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.
- Procopciuc Vera a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 196
alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3
ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art.90 alin.(1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost
suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani.
A fost dispusă încasarea în mod solidar de la Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera
în beneficiul lui Arventiev Victor suma de 26 418 lei cu titlu de prejudiciu material.
A fost dispusă încasarea în mod solidar de la Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera
în beneficiul lui Simonova Svetlana suma de 3 349 lei cu titlu de prejudiciu material.
În rest, sentința a fost menținută fără modificări.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către:
5.1 Procuror, care invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea totală a acesteia cu menținerea sentinței, deoarece
apelul avocatului declarat în numele inculpaților, a fost admis greșit.
5.2 Avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpaților, care invocând prevederile
art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor
adoptate de către instanțele de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera să fie achitați, din motiv că
acțiunile acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate.
6
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27
martie 2018, au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia instanței de apel
și dispusă rejudecarea cauzei de aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
6.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că, la judecarea
apelului instanța de apel nu a respectat prevederile din art.414, 417 Cod de procedură
penală, în acest sens menționând că instanța de apel, în partea dispozitivă a deciziei,
recalificând acțiunile inculpaților, i-a recunoscut vinovați și i-a condamnat în baza
art.196 alin.(4) Cod penal, pe când în partea descriptivă a acesteia, a constatat ca
fiind dovedită în acțiunile inculpaților fapta penală comisă de către aceștia, însă fapta
expusă de către instanța de apel este una greșită și neclară, ce contravine textului
normei penale prevăzute de art.196 alin.(4) Cod penal, or aceasta reprezintă doar o
selectare de text din învinuirea înaintată inculpaților în baza art.190 Cod penal.
Instanța de recurs a constatat că, de către instanța de apel au fost încălcate
cerințele art.394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală și art.395 alin.(1) pct. 2) și
3) Cod de procedură penală,
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie
2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Barbaroș Mihail în
numele inculpaților și menținută sentința fără modificări.
7.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a
stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că
inculpații Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera au săvârșit infracțiunile încriminate.
Totodată, instanța de apel a notat că, deși inculpații nu și-au recunoscut
vinovăția, aceasta a fost demonstrată prin probele cercetate, în cadrul ședinței
instanței de apel, descrise în decizia instanței de apel (f.d.241-251, vol. III).
Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpaților Rusu Veaceslav și
Procopciuc Vera, menționând că sunt date cu scopul de a se eschiva de la
răspunderea și pedeapsa penală, fiind combătute prin probatoriul administrat, iar
vinovăția acestora a fost dovedită pe deplin și se confirmă prin ansamblul de probe
administrate și cercetate în ședința instanței de apel.
Cu privire la episodul comiterii infracțiunii prevăzute de art.2411 alin.(1) Cod
penal, instanța de apel a reținut că, prima instanță întemeiat a reținut că, prin faptele
comise de către Rusu Veaceslav și de către Procopciuc Vera a avut loc atentarea la
relațiile sociale cu privire la practicarea activității financiare, adică de prestare a
serviciilor financiare, privită ca gen al activității de întreprinzător, în condiții de
legalitate, presupunând înregistrare și autorizare, care constituie obiectul juridic
special al infracțiunii prevăzute la art.2411 alin.(1) Cod penal.
Astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță a constatat just că forma de
activitate organizată și desfășurată de Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera în cadrul
Fondului de ajutor reciproc „Mercury”, urma a fi înregistrată de către stat.
7
Deși fiind admisă ipoteza parvenirii concepțiilor de afacere din Ucraina, odată
ce activitatea se desfășura pe teritoriul Republicii Moldova, aceasta urma a fi
înregistrată corespunzător în Republica Moldova.
Din aceste considerente, instanța de apel a considerat ca absolut inadmisibilă
versiunea invocată de apărare privind activitatea neînregistrată a afacerii. Mai mult,
s-a reținut că fiind desfășurată o activitate specifică din domeniul financiar, entitatea
Fondului Mercury, urma a fi supusă licențierii de către Comisia Națională a Pieței
Financiare, fapt care nu a fost realizat.
Instanța de apel a conchis că cea de-a doua componentă a faptei prejudiciabile
prevăzute la art.2411 alin.(1) Cod penal, inacțiunea prin omisiune a înregistrării și
obținerii autorizării în modul prevăzut de legislație, a fost desfășurată activitatea
financiară, cu omisiunea înregistrării în corespundere cu art.27 alin. (1) din Legea cu
privire la antreprenorial și întreprinderi, a întreprinderii - Fondul „Mercury” până la
desfășurarea activități pe teritoriul Republicii Moldova.
La fel, instanța de apel a notat că, prima instanță întemeiat a apreciat faptul că
anume Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera au desfășurat nemijlocit activitatea
financiară utilizând ca instrument site-ul și baza electronică cu improvizatul fond
„Mercury”, activitate neînregistrată și nelicențiată în pofida normelor prohibitive.
Cu privire la argumentele invocate de către inculpați, precum că au fost
asigurați de către alte persoane că activitatea este legală, instanța de apel a indicat că,
acest fapt nu înlătură răspunderea acestora, or faptul că activitatea a fost desfășurată
de către inculpații este confirmat atât de către toate părțile vătămate, cât și de probele
materiale, actele cu caracter probator administrate la dosar.
Instanța de apel a reținut că infracțiunea în cauză este una formală și s-a
consumat din momentul practicării activități financiare fără înregistrare și fără
autorizare prin licență în modul prevăzut de lege a Fondului „Mercury”. Atât Rusu
Veaceslav, cât și Procopciuc Vera conștientizau caracterul prejudiciabil al acțiunilor
și inacțiunilor lor, au prevăzut urmările prejudiciabile și conștient admiteau
survenirea urmărilor.
Totodată, instanța de apel a specificat că, potrivit declarațiilor acestora, ei aveau
dubii asupra caracterului legal al activități desfășurate și au purces la activitatea în
baza motivării unor parteneri din Ucraina și ulterior a unui avocat al acestora.
În condițiile cadrului legal existent, inculpații puteau și trebuiau să cunoască
caracterul ilegal al activități desfășurate, invocările opuse în acest sens, fiind
apreciată ca tactică de apărare.
Cu referire la episoadele comiterii escrocheriei, instanța de apel a menționat că
prima instanță întemeiat a reținut latura obiectivă a infracțiunii încriminate în
acțiunile inculpaților Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera, și s-a manifestat prin
acțiuni directe utilizate de primii.
Astfel, instanța de apel a conchis că inculpații, sub pretextul de a spori activul
patrimonial al părților vătămate Arventiev Victor, Simonova Svetlana, Borodin
8
Grigore, Bețivu Valentin, Rusu Zinaida, Țigan Ion și Drujco Pavel prin tranzacții
patrimoniale de împrumut cu dobândă, i-au convins pe aceștia să depună sume
băneștii în „Fondul reciproc Mercury”, astfel urmărind scopul de a spori activul
patrimonial propriu de pe seama acumulărilor de mijloace bănești străine atrase în
fond. În vederea creării unei aparente de executare a obligației de a spori capitalul,
după primirea mijloacelor bănești de la părțile vătămate pentru depunere în fond, prin
transmiterea în mână sau prin intermediari, au creat cont părților vătămate în softul
electronic pe site-ul Mercury, cu cabinetul personal, unde pretinsa semnătură a
acceptantului în soft, reprezenta o bifă de acceptare a condițiilor și nu corespundea
semnăturii electronice conform prevederilor Legii nr.91 din 29 mai 2014.
Instanța de apel a acceptat concluzia primei instanțe că modalitatea descrisă
reprezintă o schemă piramidală clasică, care prin definiție este un circuit financiar, în
care investitorilor li se promit câștiguri substanțiale, într-un termen foarte scurt, și
care, practic există din extinderea bazei de deponenți până în momentul în care nu se
mai poate susține, pentru că nu are din ce să returneze câștigurile.
Atunci, sistemul se prăbușește, iar majoritatea investitorilor de la nivelurile de
jos sunt în imposibilitate de a recupera pierderile.
Din materialele cauzei se atestă că inculpații, erau pe treaptă superioară părților
vătămate, aceștia având atât rol de a atrage noii investitori, fiind menționați drept
„Keep-eri” cu funcții de administrare a resurselor financiare.
Instanța de apel a conchis că ambii inculpații conștientizau mecanismul de
funcționare a sistemului, din moment ce căutau atragerea a cât mai multor investitori,
chiar și a rudelor acestora.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că, prima instanță just și întemeiat a
stabilit faptul că inculpații Procopciuc Vera și Rusu Veaceslav, fiind printre primele
persoane implicate în fondul „Mercury” în Republica Moldova, având grad piramidal
mai înalt ca a altor investitori, având ambii studii superioare, conștientizau, că de fapt
prin activitatea desfășurată de ei nemijlocit, rudele apropiate își vor recupera și chiar
majora capitalul de pe seama fondului, iar investitorii atrași sunt supuși riscului de a
pierde total sau parțial sumele investite.
La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a considerat că
prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.75-77 Cod penal.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Barbaroș Mihail în numele inculpaților Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera, prin care
indicând temeiurile de recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpaților Rusu
Veaceslav și Procopciuc Vera, din motiv că nu există fapta infracțională și în
acțiunile lor nu se întrunesc elementele infracțiunilor încriminate.
8.1. În motivarea recursului, avocatul a invocat că:
9
- prima instanță și instanța de apel au adoptat soluția de condamnare, în lipsa
probelor care ar demonstra vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor
imputate;
- absolut eronat și în „contextul integral” al concluziilor susținute doar pe
descrierea actului final de învinuire, pentru acțiunile ambilor inculpații, instanța de
apel a dat apreciere probelor administrate de către partea acuzării, în lipsa cercetării
lor judiciare, nemotivat ignorând aprecierea probelor apărării, care sunt susținute și
solicitate spre cercetare în cererea de apel;
- toate părțile vătămate au declarat că nu au pretenții materiale și nici morale
față de inculpați;
- nu a fost demonstrat prin probe că în acțiunile inculpaților Rusu Veaceslav și
Procopciuc Vera sunt prezente elementele infracțiunilor încriminate;
- de către organul de urmărire penală nu a fost stabilit rolul inculpaților în
activitatea fondului menționat, fiind stabilit doar prejudicierea inculpaților de către
acest fond;
- prima instanță și instanța de apel urma a aplica retroactivitatea pentru a
califica acțiunile ambilor inculpați, în cazul în care au stabilit vinovăția, or prin
dispozițiile din art. IV, pct. 4 și art. I, pct.3 a Legii nr.170 din 26.07.2018, pentru
modificare unor acte legislative, în vigoare din 17.08.2018, a fost modificat textul
art.190 alin. (1) Cod penal și art. 126 alin. (1) Cod penal;
- acțiunile, precum că inculpații au obținut de la părțile vătămate prin
înșelăciune mijloace financiare folosite de aceștia în scopuri personale, au fost negate
atât de părțile vătămate, cât și de inculpați;
- instanța de apel avea obligația și diligența de a modifica sentința contestată,
fapt determinat și prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
din 27.03.2018, chiar dacă constata vinovăția inculpaților în baza art.2411 alin.(1)
Cod penal, urma să verifice aplicabilitatea art.60 alin.(1) lit. a) sau b) Cod penal,
ținând cont de modificările operate în lege;
- gradul prejudiciabil al infracțiunii nu a fost stabilit nici de către organul de
urmărire penală și nici de instanța de judecată, deoarece nu s-a constatat înregistrarea
plângerilor victimelor la data disjungerii cauzei penale și pornirii urmăririi penale,
precum și prejudiciul cauzat;
- în calitatea acțiunilor de activitate ilegală de antreprenoriat, organul de
urmărire penală urma să constate rolul învinuiților în activitatea entității de tip -
„piramidă financiară”, cu denumirea „Fondul reciproc MERCURY”, specializată în
colectarea sub forma depunerilor de mijloace bănești de la cetățenii Republicii
Moldova în schimbul achitărilor dividendelor deponenților, or acestea au fost
executate sub altă formă decât expusă de către OUP și instanță de judecată. Când de
fapt și de drept o asemenea entitate nu a fost creată pe teritoriul Republicii Moldova,
ci pe teritoriul unui stat străin, de către alți participanți și prin înțelegere prealabilă cu
10
„alți cetățeni - apatrizi”, iar din componența membrilor săi, sunt înregistrate și
presupusele părți vătămate, iar inculpații au aceeași calitate de părți vătămate;
- distincția calității procesual-penale atribuite învinuiților, în corespundere cu
rolul, statutul și calitatea de acțiune sunt identice celor de acțiune a părților vătămate,
pe când mijloacele bănești nu a fost demonstrat să fi fost însușite de către învinuiți,
dar au fost înregistrate în circuit civil, în lipsa acțiunilor învinuitei, doar cu acordul
tuturor părților implicate în același proces, fiecare acționând individual, în lipsa unor
înțelegeri reciproce dintre părțile vătămate și învinuiți.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15 mai 2019, a
fost dispusă inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Barbaroș
Mihail în numele inculpaților Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera, ca fiind vădit
neîntemeiat.
9.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a menționat că, temeiurile
și motivele invocate de recurent în susținerea acestora, nu s-au confirmat, dat fiind
faptul că, instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat
prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, s-a
expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelul declarat,
fiind reflectate clar concluziile pe care se întemeiază soluția instanței de apel de
menținere fără modificări a sentinței de condamnare adoptată de prima instanță,
soluție întemeiată just pe cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate de
ambele instanțe ierarhic inferioare prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor,
iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, fără a manifesta
o atitudine selectivă față de probele administrate în prezenta cauză.
Cu referire la critica privind necesitatea aplicării retroactivității legii pentru a
califica acțiunile inculpaților, instanța de recurs ordinar a notat că, aceste alegații sunt
irelevante pentru prezenta speță, or, din conținutul noilor modificări ale art.190 Cod
penal, rezultă că legislatorul nu a decriminalizat, dar a concretizat acțiunile și
consecințele prejudiciabile prin care este comisă infracțiunea de escrocherie
„dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau mai
multor persoane care a cauzat daune considerabile”, mai mult, legislatorul a adoptat
un concept mai concret a metodelor prin care se comite dobândirea ilicită a bunurilor
altei persoane, în cazul de escrocherie și anume: a) prin inducerea în eroare a uneia
sau mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase; b)
prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane prin prezentarea ca
mincinoasă a unei fapte adevărate.
Astfel, prin modificările legislative operate în conținutul art.190 Cod penal, nu
s-au decriminalizat acțiunile inculpaților Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera,
întrucât legislatorul nu a schimbat conceptul de escrocherie sau conținutul ei, dar
ținând cont de jurisprudența CtEDO, recomandările naționale și internaționale,
precum și de hotărârile Curții Constituționale a RM privitor la claritatea și
11
previzibilitatea normei penale, a înlocuit sintagmele pre generale, utilizate anterior -
„înșelăciunea sau abuzul de încredere”, cu fapte prejudiciabile, metode și mijloace de
comitere a escrocheriei mai concrete, mai clare.
În consecință, instanța de recurs ordinar a conchis că temeiuri de a pune la
îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe
aspectele contestate nu a fost identificată, considerând recursul ordinar, vădit
neîntemeiat
Decizia instanței de recurs ordinar a fost atacată cu recurs în anulare de
către:
10.1. Avocatul Barbaroș Mihail în numele condamnaților Rusu Veaceslav și
Procopciuc Vera, solicitând casarea hotărârilor instanțelor de fond și de recurs
ordinar, rejudecarea cauzei cu emiterea unei noi hotărâri de achitare, deoarece în
acțiunile condamnaților nu se întrunesc elementele infracțiunilor.
În motivarea recursului, avocatul a invocat că instanța de recurs ordinar a admis
mai multe erori de drept, cărora legea materială le prescrie în altă formă materială
decât celor interpretate de către instanța de recurs, substituindu-le cu formule
abrogate fapt prin care a fost admisă încălcarea gravă a drepturilor persoanelor.
10.2. Condamnata Procopciuc Vera împreună cu avocatul Barbăneagră Alexei
au declarat recurs în anulare, solicitând admiterea acestuia, rejudecarea cauzei cu
încetarea procesului penal în privința condamnatei Procopciuc Vera referitor la
infracțiunea prevăzută de art.2411 alin.(1) Cod penal, excluderea din sentință a
prevederilor art.84 alin. (1) Cod penal, precum și recalificarea acțiunilor condamnatei
Procopciuc Vera din prevederile art.190 alin.(4) Cod penal în baza art.190 alin.(2) lit.
b) Cod penal și aplicarea unei pedepse non-privative de libertate în limitele normei.
În argumentarea recursului în anulare recurenții au menționat că în speță
urmează a fi aplicată retroactivitatea legii penale, conform prevederilor art.10, 101
Cod penal. Infracțiunile încriminate condamnatei Procopciuc Vera, prevăzute de
art.2411 alin.(1) și 190 alin.(4) Cod penal, sunt identificate prin prezența semnului
constitutiv obligatoriu – cauzarea de daune în proporții mari.
În speță acțiunile condamnatei Procopciuc Vera urmau a fi recalificate din
prevederile art.190 alin.(4) Cod penal, în baza art.190 alin.(2) lit. b) Cod penal, din
considerentul lipsei agravantelor prevăzute de art.190 alin.(3) Cod penal.
La stabilirea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2)
lit. b) Cod penal, urmau a fi reținute circumstanțele că inculpata pentru prima data
este supusă răspunderii penale, este grav bolnavă (conform certificatului medical), a
recuperat daunele materiale, este în vârstă, a recunoscut vina, nu ea este inițiatorul
săvârșirii infracțiunii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12 martie
2020, au fost admise recursurile în anulare declarate de către avocatul Barbaroș
Mihail în numele condamnaților Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera și de către
condamnata Procopciuc Vera împreună cu avocatul Barbăneagră Alexei, casată total
12
decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15 mai 2019, în cauza
penală în privința lui Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera și dispusă rejudecarea
cauzei la etapa admisibilității în principiu a recursului ordinar, de către Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție.
În argumentarea soluție adoptate, instanța de recurs în anulare a menționat că,
instanța de recurs nu a pătruns pe deplin în esența argumentelor invocate, or,
constatând că modificările realizate la prevederile art.190 Cod penal, nu au relevanță
în speță, instanța de recurs ordinar a omis să verifice legalitatea argumentelor
recurentului prin prisma modificărilor înfăptuite la art.126 Cod penal, conform Legii
nr.207 din 29 iulie 2016, menționând că prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018, la
art.126 Cod penal nu au fost introduse modificări.
La fel, instanța de apel nu a intervenit nici în contextul stabilirii pedepsei
definitive.
Ca urmare, aceste aspecte au fost trecute cu vederea și de către instanța de
recurs ordinar, cu toate că au fost invocate în recursul ordinar al apărării.
Mai mult, au rămas fără nici o apreciere și argumentele apărării cu privire la
verificarea oportunității aplicării prevederilor art.60 Cod penal.
Instanța de recurs în anulare a statuat că încălcările nominalizate ale normelor
procesuale-penale, comise de către instanța de recurs ordinar, lezează dreptul
inculpaților la un proces echitabil, garantat de art.6 CEDO, și constituie un viciu
fundamental care a afectat hotărârea adoptată de această instanță, adică reprezintă
erori de drept care permit redeschiderea procesului penal în privința inculpaților
Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera, cu dispunerea rejudecării cauzei în procedura
recursului ordinar de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție.
Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și
motivele invocate, Colegiul penal lărgit, consideră că acesta urmează a fi admis, din
următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune
rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, judecând apelul,
instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi
prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da
13
o nouă apreciere probelor, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima
instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori
numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce
împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de
probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură
penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește
elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost
individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau
administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate
motivele invocate.
Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,
potrivit art.417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și
temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea
apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la
chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu
trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de
instanță de recurs.
După cum rezultă din conținutul cererii de recurs, aceasta este bazată pe
temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură
penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a
afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Se reține că recurentul formulează mai multe critici îndreptate împotriva soluției
pronunțate de instanțele inferioare, în acest sens consemnând asupra necesității
aplicării în speță a principiului retroactivității legii, prin prisma modificărilor operate
la art.190 Cod penal (red. Legii nr.179 din 26 iulie 2018), precum și modificărilor
operate la art.126 Cod penal (red. Legii nr.207 din 29 iulie 2016).
De asemenea, în recursul ordinar apărătorul a menționat despre necesitatea
modificării pedepsei penale aplicate inculpaților în baza art.2411 Cod penal, în
legătură cu modificările survenite la sancțiunea acestei norme, și anume excluderea
pedepsei sub formă de închisoare și înlocuirea acesteia cu pedeapsa sub formă de
amendă, modificări operate prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018 (în vigoare 17 august
2018). În rezultat apărarea solicitând și verificarea de către instanța de recurs ordinar
a aplicabilității prevederilor art.60 Cod penal.
14
Analizând textul deciziei contestate, prin prisma argumentelor invocate în
recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticele
aduse de către apărător și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea
instanței de apel urmează a fi desființată, deoarece nu au fost respectate pe deplin
prevederile procesual penale cu privire la rejudecarea cauzei.
În contextul dat instanța de recurs reține, că prin sentința Judecătoriei Chișinău,
sediul Ciocana din 28 februarie 2017, Rusu Veaceslav a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art.2411 alin.(1) Cod penal și în baza art.190 alin.(5) Cod penal,
iar Procopciuc Vera a fost recunoscută vinovată și condamnată pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art.2411 alin.(1) Cod penal și art.190 alin.(4) Cod penal.
Potrivit sentinței, acțiunile inculpatului Rusu Veaceslav au fost încadrate în
baza art.2411 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi „practicarea activității
financiare fără înregistrare și fără autorizare în modul prevăzut de legislație” și în
baza art.190 alin.(5) Cod penal, după indicii calificativi „escrocheria, adică
dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,
săvârșită de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari.”
Totodată, acțiunile inculpatei Procopciuc Vera au fost încadrate de prima
instanță conform art.2411 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi „practicarea
activității financiare fără înregistrare și fără autorizare în modul prevăzut de
legislație” și potrivit art.190 alin.(4) Cod penal, după indicii calificativi „escrocheria,
adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de
încredere, săvârșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții
mari.”
Așadar, Colegiul penal lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art.126
alin.(1) Cod penal, în redacția Legii nr.207 din 29 iulie 2016, Lege pentru
modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare din 07 noiembrie 2016,
se consideră proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate,
distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera
vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care
depășește 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea
de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei
Reieșind din faptele încriminate inculpatei Procopciuc Vera conform
prevederilor art.2411 alin.(1) Cod penal și art.190 alin.(4) Cod penal, Colegiul penal
lărgit reține că instanțele de fond au reținut în sarcina inculpatei, colectarea ilegală pe
parcursul lunilor ianuarie-martie 2015, de la Drujco Pavel suma de 55 000 lei; în luna
septembrie 2015 de la Arventiev Victor, suma de 40 000 lei, în total suma de 95 000
lei, însă nu a analizat argumentele apărării cu referire la faptul dacă suma respectivă
constituie proporții mari, raportată la prevederile art.126 alin.(1) Cod penal în
coroborare cu hotărârea Guvernului nr.974 din 04 decembrie 2014, (în vigoare 09
decembrie 2014), potrivit căreia cuantumul salariului mediu lunar pe economie,
prognozat pentru anul 2015 a fost aprobat în sumă de 4 500 lei.
15
De asemenea, Colegiul penal lărgit atestă că, prin Legea nr.179 din 26 iulie
2018 (în vigoare 17 august 2018) pentru modificarea unor acte legislative, au fost
operate modificări în sancțiunea alineatului (1) art.2411 Cod penal, textul „de la 500
la 750” fiind substituit cu textul „de la 1 000 la 1 500 de”, iar textul „sau cu
închisoare de până la 3 ani” a fost exclus.
Prin urmare, deși aceste modificări legislative erau în vigoare la data examinării
cauzei în ordine de apel, instanța de apel nu a ținut cont de ele și nu a intervenit în
sentință prin prisma prevederilor art.10, 101 Cod penal, în contextul în care
sancțiunea infracțiunii prevăzute de art.2411 alin.(1) Cod penal, de săvârșirea căreia
inculpații Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera au fost condamnați, a fost modificată
în sensul atenuării pedepsei.
La fel, instanța de apel nu a intervenit nici în contextul stabilirii pedepsei
definitive și nu a verificat posibilitatea aplicării prescripției tragerii la răspundere
penală conform art.60 Cod penal.
Colegiul penal lărgit menționează că, eroarea comisă de către instanța de apel
nu poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu
este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii,
substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale.
În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe
statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr.25236/02),
hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a
considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție
nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce țin de un proces
echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice prezentate de părți pe
marginea speței deferite judecății (a se vedea Botten v. Norway, 19 februarie 1996,
§§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions 1996-I și Popovici, citată mai sus, §
72). Având în vedere că, Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o
examinare directă în fapt, ea are competența de a dispune rejudecarea cauzei de către
instanța ierarhic inferioară.
Reieșind din contextul celor descrise supra, decizia atacată urmează a fi casată
cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art.436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și
limitele acesteia, să se pronunțe argumentat și în strictă conformitate cu prevederile
legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să
țină seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele
administrate și examinate în instanța de fond, să le dea o apreciere corespunzătoare,
ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să
pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod
de procedură penală.
16
În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Barbaroș Mihail în numele
inculpaților Rusu Veaceslav și Procopciuc Vera, casează total decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2018, în cauza penală privindu-i pe
Rusu Veaceslav xxxxx și Procopciuc Vera xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de
către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată integral la 25 martie 2021.
Președinte Anatolie Țurcan
Judecători Ala Cobăneanu
Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
Nina Vascan
17