1ra-660/2021 — art.264 alin.4 CP

1ra-660/2021 — art.264 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-660/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Popa Marin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 octombrie 2020 și sentinței

Judecătoriei Bălți sediul Fălești din 02 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui

Bujor Nicolai XXXXX, născut la XXXXX,

originar din s. XXXXX și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanța: 24.05.2017 - 02.04.2018;

Instanța de apel: 25.04.2018 - 20.10.2020;

Instanța de recurs: 29.12.2020 - 24.03.2021.

a c o n s t a t a t :

Nicolai a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal,

la 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis și cu privarea de

dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 5 ani.

În temeiul art.901 alin.(1) Cod penal, s-a suspendat parțial executarea

pedepsei aplicate lui Bujor Nicolai, urmând ca acesta să execute prima parte a

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani în penitenciar de tip

deschis, iar restul pedepsei sub formă de închisoare s-a suspendat, și i s-a stabilit o

perioadă de probațiune pe un termen de 2 ani.

S-a admis acțiunea civilă intentată de partea civilă și s-a încasat de la Bujor

Nicolai în beneficiul lui Gîrștega Vasile prejudiciul moral în sumă de 150 000 lei.

S-a admis acțiunea civilă intentată de partea civilă și s-a încasat de la Bujor

Nicolai în beneficiul lui Gîrștega Olga prejudiciul moral în sumă de 150 000 lei.

Acțiunea civilă intentată de Rîbac Irina, Gîrștega Olga și Gîrștega Vasile

către Bujor Nicolai, în latura pretențiilor de încasare a despăgubirilor pentru

pierderea întreținătorului, reparare a prejudiciului material și compensare a

cheltuielilor de asistență juridică s-a admis în principiu, urmând ca asupra

1

cuantumului despăgubirilor să hotărască instanță civilă.

Bujor Nicolai la 04 mai 2015, aproximativ la ora 22.35, fără a deține permis de

conducere, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, conducând pe timp

de noapte motocicleta de marcă „Honda NSR”, în lipsa sistemului de iluminare,

care nu funcționa, deplasându-se pe traseul M- 14, km 149, localitatea Mărăndeni,

raionul Fălești, direcția „Chișinău-Bălți”, avându-l ca pasager în partea din spate a

banchetei pe Caimacan Ion, încălcând prevederile pct.42 alin.(2) al

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009, conform căruia „conducătorul de vehicul este obligat în afara

localităților să conducă vehiculul cât mai aproape de marginea dreaptă a

carosabilului” a ieșit pe banda de sens opus a carosabilului, unde a intrat în

coliziune laterală cu automobilul de marcă „XXXXX”, cu numărul de

înmatriculare XXXXX, condus de Gîrștega Adrian, care se deplasa regulamentar,

în care ca pasageri se aflau Grăchilă Oleg și Gorea Oleg, de la ce microbuzul a ieșit

de pe carosabil și s-a inversat, iar Gîrștega Adrian s-a ales cu leziuni corporale sub

formă de traumatism cranio-cerebral deschis, hemoragii în țesuturile moi ale

capului în regiunea parietală pe centru cu extinderea temporală-occipital pe stânga,

fractura oaselor bolții și bazei craniene, contuzie cerebrală în regiunea lobului

parietală și occipital pe stânga, care se califică la vătămări corporale grave, în urma

cărora a survenit decesul.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal.

sentința, solicitând casarea acesteia și recalificarea acțiunilor inculpatului din

prevederile art.264 alin.(4) Cod penal în prevederile art.2641 alin.(4) Cod penal și

încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- motivele invocate de instanța de fond în justificarea condamnării lui Bujor

Nicolai nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt pur declarative și nu

pot pune la îndoială temeinicia cerinței părții apărării privind pronunțarea în

privința inculpatului Bujor Nicolai a sentinței motivate de recalificare a acțiunilor

acestuia din infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(4) Cod penal în art.2641 alin.(4)

Cod penal;

- instanța de fond nu a invocat temeiuri a stării de fapt și de drept, în baza

cărora lui Bujor Nicolai îi poate fi imputată comiterea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(4) Cod penal. Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.1

alin.(2) Cod de procedură penală, și a interpretat probele administrate invers

circumstanțelor ce exprimă ele în realitate, dându-le o apreciere greșită;

- inculpatul se recunoaște vinovat doar în faptul că a condus mijlocul de

transport în stare de ebrietate fără a poseda permis de conducere. Inculpatul nu se

face vinovat de producerea accidentului rutier, deoarece în momentul impactului

coliziunea dintre unitățile de transport pe banda lui de deplasare, adică automobilul

XXXXX a ieșit pe contrasens și din cauza vitezei excesive nu s-a isprăvit cu

2

conducerea;

- declarațiile inculpatului sunt confirmate prin declarațiile martorului

Caimacan Ion. Aceste declarații demonstrează nevinovăția inculpatului în

producerea accidentului rutier, or martorul a redat circumstanțele de fapt care au

avut loc, și anume că conducătorul Bujor Nicolai a condus cu o viteză mică, a

condus pe banda sa de circulație, iar conducătorul microbuzului XXXXX a ieșit la

depășirea unui alt mijloc de transport, făcând manevra de depășire neregulamentar,

neasigurându-se, prin adoptarea unei viteze excesive, care nu i-a permis să se

oprească în cazul apariției obstacolului în fața sa, iar pentru a evita tamponarea

frontală cu motocicleta, a cotit volanul spre stânga ieșind pe acostament, a pierdut

controlul volanului, fapt ce a dus la inversarea mijlocului de transport, ca rezultat

conducătorul s-a ales cu vătămări corporale grave, soldate cu decesul său. Astfel,

se denotă că conducătorul automobilului XXXXX Gîrștega Adrian a încălcat

cerințele pct.45 (1) și (2), 47, 51 lit. c) și d) a Regulamentului Circulației Rutiere;

- declarațiile inculpatului vin în coroborare cu declarațiile martorului

Taracinschi Anatoli. Așadar, declarațiile acestui martor infirmă învinuirea adusă

lui Bujor Nicolai prin faptul că a demonstrat că microbuzul a ieșit la depășire

având o viteză excesivă, numai cum a parcurs în fața automobilului condus de

martorul Taracinschi Anatoli o distanță de 40-50 metri a cotit volanul brusc spre

stânga, ca rezultat a derapat pe acostament și s-a inversat. Tot din declarațiile

martorului Taracinschi Anatoli rezultă că acesta dacă a condus cu viteza

regulamentară de 60 km/h, după cum dânsul a invocat, apoi din momentul când a

fost depășit și din momentul când a observat că microbuzul ce a efectuat manevra

de depășire a lui a schimbat brusc direcția spre stânga, dânsul a întreprins măsura

de frânare și a reușit să se oprească până la băieții ce erau la pământ pe carosabil

adică până la motocicleta de pe carosabil, evitând tamponarea sau traversarea

acestora. Astfel, rezultă că accidentul rutier s-a produs datorită acelei manevre de

depășire făcută de către conducătorul microbuzului, care a adoptat o viteză

excesivă, fapt care nu i-a permis să se oprească în siguranță în cazul apariției

obstacolului în fața sa;

- tot din declarațiile martorului Taracinschi Anatoli rezultă că băieții i-a găsit

pe carosabil la mijlocul lui, lângă marcajul rutier ce separă fluxul de transport în

ambele direcții. Motocicleta la fel a fost depistată la mijlocul carosabilului lângă

acel marcaj rutier, care se afla mai aproape de acostamentul drept conform sensului

de deplasare a motocicletei și a fost mutată de el anume pe acostamentul dat,

datorită faptului că era mai ușor s-o ducă o distanță mai mică;

- declarațiile martorului Taracinschi Anatoli coroborează cu raportul de

expertiză auto tehnică nr.1338 din 10.03.2017, concluzia căruia determină că

înaintea impactului ambele unități de transport se deplasau în întâmpinare, însă nu

au stabilit locul impactului pe carosabil potrivit granițelor părții carosabilului, din

motiv că nu au fost prezentate factori trasologici care ar fi putut indica locul

tamponării. Totodată, potrivit schemei schiță pusă la baza raportului de expertiză

auto tehnică, rezultă că urma de frână a microbuzului cu lungimea de 52,5 metri se

începe de la marginea stângă a carosabilului mai aproape de acostament în raport

cu direcția de deplasare a sa, fapt ce denotă că în momentul efectuării manevrei de

schimbare a direcției de deplasare microbuzul se afla pe banda de deplasare de sens

3

opus tocmai în momentul când a efectuat manevra de depășire a mijlocului de

transport condus de martorul Taracinschi Anatoli și care nu a reușit să treacă

definitiv pe banda sa din dreapta datorită faptului că conducătorul ar fi observat

motocicleta prea târziu, abia când a apărut în cumul farurilor sale unde vizibilitatea

la faza scurtă pe timp de noapte a fost stabilită prin procesele-verbale de efectuare

a experimentelor repetate în procedura de urmărire penală, care a fost stabilită de la

61 metri până la 352 metri. Totodată, dacă se ia în considerație și viteza de

deplasare a ambilor unități de transport una în raport cu cealaltă, se poate

determina că microbuzul a schimbat direcția de deplasare când se afla în deplasare

și efectua manevra de depășire pe banda de sens opus, iar motocicleta se afla pe

banda sa dreaptă, deoarece în urma tamponării motocicleta a fost aruncată spre

stânga, însă necătând la acest fapt, oricum a fost oprită definitiv anume pe mijlocul

carosabilului lângă marcajul longitudinal linia îngustă continuă;

- concluzia instanței de fond că motocicleta a ieșit pe contrasens este

arbitrară, ori în cazul în care în momentul impactului s-ar fi aflat pe banda de sens

opus, aflându-se în mișcare și de la tamponare din inerție urma să se găsească după

impact pe acostamentul stâng și nicidecum pe mijlocul carosabilului lângă

marcajul 1.1.1. De aici și rezultă că impactul s-a produs pe banda de deplasare a

motocicletei, și aceasta o demonstrează urmele de frână ale microbuzului, cât și

faptul că potrivit tabelului fotografic de la raportul de expertiză, se arată că partea

dreaptă a volanului motocicletei a intrat în coliziune cu partea dreaptă a

microbuzului în regiune de mijloc a microbuzului, care are o lungime de

aproximativ 4 metri, iar motocicleta o lungime de 1,5 metri;

- dacă imaginar s-ar fixa microbuzul pe carosabil în raport cu direcția

urmelor de frână și cu amprenta urmei de coliziune a părții drepte a volanului

motocicletei la mijlocul microbuzului, se poate deduce că anume partea din față,

cât și cea din spate a microbuzului se afla pe banda de sens opus în momentul

impactului, iar partea din față a motocicletei se afla pe banda sa dreaptă, mai

aproape de marcajul 1.1.1, iar partea din spate a motocicletei se afla la 1 metru de

la linia marcajului 1.1.1 pe banda dreaptă de deplasare;

- declarațiile martorului Gorea Oleg urmează a fi apreciate critic, din motiv

că ultimul în momentul și în timpul aflării sale în calitate de pasager se afla în

spatele șoferului, unde nu putea să vadă în față ce se petrece, la fel a relatat că se

deplasau pe banda dreaptă, ceea ce vine în contradicție cu declarațiile martorilor

menționați, la fel vin în contradicție cu schema schiță a locului accidentului rutier,

și cu raportul de expertiză auto tehnică, conform cărora potrivit schemei schiță,

conducătorul microbuzului a frânat, iar urmele de frână demonstrează acest lucru,

viteza de 70-80 km/h nu corespunde adevărului ori potrivit raportului de expertiză

auto tehnică, microbuzul se deplasa cu viteza de 98 km/h, dar acea viteză putea fi

și mai mare. La fel și declarațiile martorului Grachilă Oleg urmează de apreciat

critic, din considerentul că a comunicat date care nu corespund adevărului, și

anume că se deplasau cu o viteză de 70-80 km/h. El a observat motocicleta în

ultimul moment până la 3 metri. Ei se deplasau pe partea dreaptă, iar motocicleta

venea pe banda lor. Șoferul microbuzului nu a frânat, nu a dovedit căci a virat într-

o parte să nu-i pălească pe cei cu motocicleta. Faza luminii a microbuzului era

scurtă;

4

- declarațiile martorului Grachilă Oleg la fel vin în contradicție cu schema

schiță a locului accidentului rutier, cu procesul-verbal al experimentului în

procedura de urmărire penală, unde vizibilitatea era de 127 metri fază lungă și de

61 metri fază scurtă, iar conform procesului-verbal al experimentului în procedura

de urmărire penală, vizibilitatea la faza scurtă a luminii era de 352 metri și

nicidecum nu putea ca motocicleta să apară în câmpul de vizibilitate până la 3

metri. Mai mult ca atât, acesta nu vorbește nimic despre acea manevră de depășire

făcută de către conducătorul microbuzului prin adoptarea unei viteze excesive în

raport cu viteza permisă pe porțiunea dată de drum de 70 km/h, fapt confirmat prin

certificatul de la SA ”Drumuri Bălți”;

- conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, schiței accidentului

rutier, se denotă că carosabilul are o lățime de 7,20 metri cu două sensuri de

deplasare, a câte o bandă în fiecare direcție, care are o lățime de 3,60 metri. Urmele

de frână a roții stânga spate a microbuzului se începe de pe a doua parte, marginea

stângă a carosabilului de pe banda de sens opus conform direcției de deplasare, iar

urma de frânare a roții drepte a microbuzului se începe de la marginea stângă a

carosabilului de la acostament, conform aceleiași direcții de deplasare. Urma de

frână are o lungime de 52,50 metri, iar microbuzul de la finele urmei de frânare de

52,50 metri se află la o depărtare de 41,60 metri. Astfel, microbuzul se află la o

distanță de 94,10 metri de la locul începutului urmei de frână. De aici rezultă că în

acele circumstanțe în care s-a produs accidentul, microbuzul ar fi avut o viteză

excesivă, care se adeverește și prin raportul de expertiză auto tehnică, prin care s-a

stabilit viteza de deplasare de 98 km/h, dar putea fi și mai mare;

- potrivit schemei schiță a locului accidentului rutier, cât și procesului verbal

de cercetare la fața locului, a fot-o tabelului, se vede că accidentul s-a produs pe o

porțiune de carosabil care este despărțit de marcajul longitudinal linia îngustă

continuă. Tocmai pe porțiunea dată de drum microbuzul condus de Gîrștega

Adrian a efectuat manevra de depășire prin adoptarea vitezei contrare limitei

stabilite de 70 km/h, fapt confirmat și prin declarațiile martorului ocular

Taracinschi Anatoli. Iar urmele de frână demonstrează schimbarea direcției de

deplasare, prin care a fost încălcat pct.45 alin. (1) lit. a), b), d) și 2) din

Regulamentului Circulației Rutiere;

- analizând materialele cauzei accidentului rutier, a tuturor probelor cercetate

și acumulate în cadrul cercetării judecătorești, s-a constatat că Bujor Nicolai nu a

avut posibilitatea să evite coliziunea prin frânarea bruscă din momentul apariției în

fața sa ca obstacol microbuzul de model XXXXX, deoarece a apărut în câmpul de

vizibilitate a șoferului la distanță insuficientă pentru oprire în siguranță, fapt

confirmat prin raportul de expertiză auto tehnică nr.1338 din 10 martie 2017,

schema accidentului rutier, procesul-verbal de cercetare a locului accidentului

rutier, declarațiile martorilor oculari ai accidentului rutier, precum și declarațiile lui

Bujor Nicolai, totodată s-a ajuns la concluzia că accidentul s-a produs din vina

conducătorului microbuzului de model XXXXX Gîrștega Adrian, care a ignorat

cerințele pct. pct.3 și 45 (1) și (2), 47, 51 lit. c) și d) a Regulamentului Circulației

Rutier, iar legătura de cauzalitate la producerea accidentului rutier se datorează

adoptării vitezei excesive cu efectuarea unei manevre de depășire neregulamentară

pe o porțiune de carosabil unde acea manevră este strict interzisă prin existența

5

marcajului longitudinal 1.1.1. Astfel, Bujor Nicolai nu a încălcat regulile de

securitate a circulației rutiere care s-ar fi aflat în legătură de cauzalitate cu

producerea accidentului rutier;

- Cât privește exploatarea mijlocului de transport cu defecte la sistemul de

iluminare, care nu are legătură cu cauza producerii accidentului rutier, aceasta se

sancționează contravențional, iar conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat la fel nu se află în legătură de cauzalitate cu

producerea accidentului rutier, astfel rezultă că în acțiunile inculpatului nu există

latura subiectivă a infracțiunii, or nu au fost prezentate careva probe despre

acțiunile neglijente sau încrederii exagerate în sine, deoarece împrejurările

demonstrează că Bujor Nicolai se deplasa regulamentar, cu o viteză permisă, se

deplasa în limita benzii drepte de circulație, ținând cont de lățimea carosabilului,

gabaritele vehiculului și intervalele de siguranță necesare, cât și a celor ce se

deplasau din sens opus, și nicidecum nu a putut și nu a trebuit să cunoască din timp

că automobilul ce se deplasa din sens opus va încălca pct. pct. 3 și 45 (1) și (2), 47,

51 lit. c) și d) a Regulamentului Circulației Rutiere, și va ieși pe contrasens

creându-i o situație de accident;

- în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești nu au fost

infirmate declarațiile lui Bujor Nicolai și a martorilor oculari ai accidentului rutier,

mai mult ca atât, acuzarea adusă precum că Bujor Nicolae a ieșit pe banda de

circulație din sens opus în timpul conducerii mijlocului de transport, este una

arbitrară, lipsită de existența căror va probe. Astfel, instanța de fond a lăsat fără

apreciere circumstanțele în care s-a produs accidentul, fără a remarca dacă

conducătorul automobilului de model XXXXX Gîrștega Adrian, a încălcat sau nu

regulamentul circulației rutiere și dacă anume acțiunile acestuia s-ar afla în

legătură de cauzalitate cu producerea accidentului rutier. Din aceasta rezultă că

instanța de fond a examinat cauza penală unilateral și tendențios, fără a lua în

calcul probele administrate, care demonstrează nevinovăția lui Bujor Nicolai,

instanța apreciind incorect probele date;

- instanța la fel a pus la baza sentinței declarațiile succesorului Gîrștega

Vasile și a părții civile Gîrștega Olga, care în realitate nu au fost martori oculari, nu

au văzut în ce circumstanțe s-a produs accidentul rutier, și aceste declarații nu pot

fi luate în considerație la stabilirea vinovăției lui Bujor Nicolai;

- prima instanță a fost părtinitoare la adoptarea sentinței de condamnare, prin

faptul că a interpretat greșit declarațiile martorilor Gorea Oleg și Grăchilă Oleg, or

potrivit declarațiilor acestora, ei nu au furnizat nici o informație care ar fi

demonstrat că accidentul rutier s-a produs pe banda cu sens opus a lui Bujor

Nicolai, or toate probele acumulate demonstrează cu certitudine că accidentul

rutier s-a produs din vina conducătorului automobilului, iar declarațiile acestor

martori vin în contradicție cu probele enunțate mai sus.

2020, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, probele administrate

de instanța de fond, materialele cauzei cercetate în instanța de apel, s-a reținut că la

examinarea cauzei respective s-a dat eficiență prevederilor art.art.93-101, 26-27

6

Cod de procedură penală, instanța a cercetat cauza mult aspectual, a dat aprecieri

probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenții, coroborării lor, în baza

probelor acumulate just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect a ajuns

la concluzia privind vinovăția inculpatului Bujor Nicolai în baza art.264 alin.(4)

Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către o

persoană care conduce mijlocul de transport, săvârșită în stare de ebrietate

alcoolică avansată, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Instanța de apel a statuat că, probele cercetate în cadrul ședinței de judecată

formează un ansamblu probator al vinovăției inculpatului și combat argumentele

acestuia precum că, nu este vinovat de producerea accidentului rutier, deoarece se

deplasa pe banda dreaptă de circulație.

În acest sens este neîntemeiată cerința inculpatului și apărătorului acestuia

privind achitarea lui din motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii incriminate.

A indicat că, prima instanță întemeiat a dedus, că vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod de procedură penală,

rezultă pe deplin din declarațiile martorilor oculari ai accidentului rutier, care au

relatat amănunțit despre circumstanțele comiterii accidentului, și care au confirmat

că impactul mijloacelor de transport a avut loc pe banda de deplasare dreaptă a

direcției de deplasare a microbuzului condus de partea vătămată Gîrștega Adrian.

Declarațiile martorilor audiați combat întru totul argumentele invocate de partea

apărării privind faptul că inculpatul se deplasa regulamentar cu motocicleta pe

partea dreaptă a carosabilului în direcția sa de deplasare și impactul a avut loc pe

banda sa de deplasare.

Instanța de apel a respins argumentele părții apărării, precum că declarațiile

martorului Tarasinschi Anatoli combat învinuirea adusă lui Bujor Nicolai, din

motiv că prin declarațiile acestui martor se confirmă că microbuzul a ieșit la

depășire având o viteză excesivă, iar accidentul rutier s-a produs din cauza

manevrei de depășire. Or, declarațiile martorului Tarasinschi Anatoli din contra

elucidează circumstanțele relevante în care s-a produs accidentul rutier și confirmă

vinovăția inculpatului în producerea accidentului rutier.

În continuare instanța de apel a reliefat că, urmează a fi apreciate ca veridice

declarațiile martorului Grăchilă Oleg, care a indicat, că au observat motocicleta în

ultimul moment, până la 3 metri înainte de tamponare. Aceste concluzi se fortifică

și prin raportul de expertiză judiciară nr. 1338LEJTA nr. 132LEGIT din 10 martie

2017, prin care s-a constatat că în momentul tamponării automobilul „XXXXX” și

motocicleta „XXXXX” se deplasau unul în întâmpinarea alteia. Iar, unele elemente

ale echipamentului electric al motocicletei, după asamblare de fabrică, au fost

supuse unor intervenții, care au modificat starea lor. Pe filamentele incandescente

ale becului bifilar al farului din față al motocicletei „XXXXX” sunt prezente

semne materiale, care atestă faptul că filamentele incandescente ale becului bifilar

al farului din față, în timpul impactului în care a fost deteriorat vidul din interiorul

colbei de sticlă, ele nu se aflau sub potențial electric.

În sinteza celor constate instanța de apel a notat că, prima instanță corect s-a

expus și asupra argumentului părții apărării expus în apel, precum că în acțiunile

lui Bujor Nicolai nu există faptul infracțiunii incriminate, iar acțiunile acestuia

7

urmează a fi recalificate conform art.2641 alin.(4) Codul penal, reținând că în

situația invocată de partea apărării se constată problema calificării infracțiunii în

cazul concurenței dintre o parte și un întreg. Astfel conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat reprezintă doar o parte a

faptei comise de inculpat, și anume încălcarea regulilor de circulație rutieră de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane, acțiune săvârșită în stare de ebrietate. Astfel,

potrivit art.118 alin.(1) Cod penal, în cazul concurenței infracțiunilor dintre o parte

și un întreg, calificarea se face în baza normei care cuprinde în întregime toate

semnele faptei prejudiciabile săvârșite. În cazul examinat fapta lui Bujor Nicolai

este corect calificată conform art.264 alin.(4) Cod penal.

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia adoptată,

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe motiv că

în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4)

Codul penal, după caz recalificarea acțiunilor inculpatului în comiterea infracțiuni

prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal și încetarea procesului penal în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor menționate în cererea de apel (pct.3 din prezenta decizie), suplimentar a

indicat că:

- în acțiunile lui Bujor Nicolai nu există latura obiectivă și cea subiectivă a

infracțiunii, or nu a fost prezentate careva probe despre acțiunile neglijente s-au

încredere exagerată în sine, deoarece împrejurările au denaturat în acea că Bujor

Nicolai se deplasa regulamentar, cu o viteză permisă se deplasa în limita benzii

drepte de circulație care a fost determinată potrivit art.42 alin.(1) din Regulamentul

Circulației Rutiere;

- soluția pronunțată de instanțele inferioare privind condamnarea inculpatului

se bazează doar pe interpretarea greșită a probelor apărării fiind apreciate critic și

că instanța de apel nu as dat răspuns la toate argumentele invocate de apelanți,

fiind încălcat dreptul la un proces echitabil;

- instanța de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către

părți sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării acestora nu și-a motivat soluția adoptată , de asemenea instanța de apel

nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de apelant și astfel

nu a soluționat fondul apelului declarat.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

8

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat în speță, acesta se întemeiază pe

prevederile art.427 alin. (1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, potrivit

căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, 8) nu au fost întrunite

elementele infracțiunii; 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

7.1 Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, temeiul

menționat nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.1), 5), 417 alin. 8) Cod de

procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante

invocate în apelul avocatului în numele inculpatului motivarea soluției corespunde

dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a

admis nici o eroare gravă de fapt.

Colegiul penal constată că, temeiul la care se referă autorul recursului nu

persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele

administrate au fost analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate argumentele

apărării expuse în apel.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe

cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât

ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Bujor

Nicolai privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Codul penal să

fie întemeiată și legală, concluzii descrise detaliat în deciziei instanței de apel

(f.d.143 Vol. III), inclusiv și în pct.4 al prezentei decizii, iar careva temei de a

considera că concluzia instanței de apel este eronată la caz lipsește.

Astfel, Colegiul penal este solidar cu concluzia instanței de apel privind

condamnarea inculpatului Bujor Nicolai în baza art.264 alin.(4) Codul penal,

concluzie care este legală, argumentată, bazată pe cumulul de probe, verificate și

apreciate de instanța de apel.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că, „instanța de apel la

examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către părți sub toate

aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

acestora ”.

9

În primul rând, relevant este de menționat, că la această etapă a procedurilor,

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al instanțelor

de fond. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa

greșită reținere sau examinarea unilaterală a probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită

de instanța de apel, corectitudinea soluției de condamnare adoptate în privința lui

Bujor Nicolai.

Sub acest aspect, Colegiul penal ține să menționeze că, din materialele

dosarului rezultă că instanța de apel, la examinarea cauzei, a ținut seama în deplină

măsură de prevederile art.art.27, 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub

toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o apreciere

justă, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, care în

ansamblul au confirmat vinovăția inculpatului Bujor Nicolai anume încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, acțiune care a provocat decesul

unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate prevăzută de alin. (4) art.264 Cod

penal, fapt constatat prin declarațiile martorilor Grăchila Oleg, Gorea Oleg,

Taranschi Anatol, Boico Renata.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal specifică, că această instanță corect a

ajuns la concluzia despre condamnarea inculpatului și just a apreciat probele

administrate în cauză. Prin urmare, opozabil celor enunțate de avocat în recurs,

Colegiul penal, subsidiar verificând materialele dosarului specifică, că judecând

apelul declarat instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă de condamnare a lui Bujor Nicolai.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de

apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra alegațiilor apărării, pe care Colegiul le însușește, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct.37 că art.6§1

CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, și extinderea la care se

aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de

caracterul deciziei.

7.2. Cu referire la eroarea de drept indicată în recurs prin prisma pct.8) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului nu sunt

întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal subliniază următoarele.

Potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Colegiul penal reține că, argumentele recurentului, prin care se invocă că „în

acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii și anume latura

10

obiectivă și subiectivă, deoarece materialele cauzei penale nu conțin probe care să

dovedească vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, nu și-a

găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Or, prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate

în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești. Astfel, se

constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunilor

imputate inculpatului, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din decizia

instanței de apel, care s-a pronunțat detaliat asupra circumstanțelor de fapt și și-a

motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate

pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Astfel, Colegiul penal menționează că, judecând apelul comun a avocatului

și inculpatului Bujor Nicolae, respectând prevederile art.414 Cod de procedură

penală, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind

cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel instanța de

apel corect ajungând la concluzia enunțată la pct.4 din prezenta decizie, stabilind

totodată, că vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin în baza probelor

prezentate la cauza penală, care demonstrează vinovăția inculpatului în afara

oricărui dubiu rezonabil, iar careva încălcări de procedură, sau încălcări a

drepturilor și intereselor inculpatului, nu au fost depistate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, în speță nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului prezența erorii de drept prevăzută de art.427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

7.3. Cu referire la temeiul pentru recurs semnalat de avocatul Popa Marin

precum că - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, specificat la

pct.12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează

că, o astfel de eroare în speța dată nu se constată, deoarece, supunând verificării

decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de recurent în baza

pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul a statuat ca fiind legală și

întemeiată concluzia instanței de apel privind recunoașterea vinovăției inculpatului

Bujor Nicolai în baza art.264 alin.(4) Cod penal, concluzie pe care instanța de

recurs și-a însușit-o și în acest sens nefiind necesară o reinterpretare.

Mai mult decât atât, Colegiul penal consideră necesar de a menționa că,

instanțele inferioare s-au expus asupra argumentului părții apărării, că în acțiunile

lui Bujor Nicolai nu există faptul infracțiunii incriminate, iar acțiunile acestuia

urmează a fi recalificate conform art.2641 alin.(4) Codul penal, reținând că în

situația invocată se constată problema calificării infracțiunii în cazul concurenței

dintre o parte și un întreg. Astfel conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat reprezintă doar o parte a faptei comise de

inculpat, și anume încălcarea regulilor de circulație rutieră de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane, acțiune săvârșită în stare de ebrietate.

11

Astfel, potrivit art.118 alin. (1) Cod penal, în cazul concurenței infracțiunilor

dintre o parte și un întreg, calificarea se face în baza normei care cuprinde în

întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite. În cazul examinat fapta lui

Bujor Nicolai este corect calificată conform art.264 alin. (4) Cod penal.

Reieșind din argumentele sus-menționate, Colegiul penal conchide că în

speța dată nu se constată eroarea de drept prevăzută de pct.12) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală.

7.4. Generalizând cele expuse mai sus și constatând că, în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpatului, de către instanța de recurs nu este

identificată vreo eroare gravă de drept, care ar putea servi drept temei de casare a

hotărârii judecătorești atacate prin prisma temeiurilor de casare prevăzute de pct.6),

8) și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală și prin urmare, recursul declarat

este vădit neîntemeiat, respectiv acesta urmează a fi respins ca inadmisibil.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, fapt ce impune declararea, ca inadmisibil a recursului ordinar.

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Popa Marin în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

20 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui Bujor Nicolai XXXXX, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 24 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Elena Cobzac

12