1ra-770/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-770/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-770/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
24 februarie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Boico Victor
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul
în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020, în cauza penală
privindu-l pe
HUZUN Grigore XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 20.08.2019– 28.02.2020;
Instanța de apel: 20.03.2020 – 28.10.2020;
Instanța de recurs: 20.01.2021 – 24.02.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 28 februarie 2020, cauza
fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Huzun
Grigore a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin.
(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității pe o durată de 160 ore.
S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile de judecată în
mărime de 740 lei. A fost soluționată chestiunea corpurilor delicte.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Huzun Grigore
la data de 29.06.2019, ora 15.20, nefiind deținător al permisului de conducere, dându-
și seama de consecințele care pot surveni în rezultatul consumului alcoolului,
conștientizând caracterul social periculos al acțiunilor sale de conducere a mijlocului
de transport în stare de ebrietate și consecințele care pot surveni în cazul conducerii
mijlocului de transport în stare de ebrietate și fără deținerea permisului de conducere,
după ce a întrebuințat băuturi alcoolice, a urcat la volanul autoturismului de model
„DAF XF105”, cu XXXXX, și deplasându-se pe teritoriul XXXXX, a fost implicat
într-un accident rutier, în legătură cu ce la fața locului a intervenit ofițerul superior de
sector, Sectorul nr.1 „Centru” al Inspectoratului Poliție Bălți, Palii Vladimir.
În cadrul discuției cu ofițerul superior de sector Vladimir Palii, Huzun Grigore
avea semne vizibile ale stării de ebrietate alcoolică, exprimate prin miros specific de
alcool din cavitatea bucală, dereglarea vorbirii, reacție încetinită și neadecvată, în
legătură cu ce, el a fost supus testării alcoolscopice cu alcooltestul de model „DRAGER
1
6810”, test nr.12551, în rezultat la ce s-a stabilit, că concentrația de alcool pur în aerul
expirat de către Huzun Grigore era de 1,14 mg/l, cantitate care conform art. 13412 alin.
(3) Cod penal, se atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat.
Ulterior, Huzun Grigore a fost condus la punctul traumatologie al Spitalului clinic
municipal Bălți, de către ofițerul superior de sector Vladimir Palii, unde de către
medicul Chiureciu Alexei i-au fost prelevate probe de sânge pentru examinare
toxicologică, fapt confirmat prin procesul-verbal nr.1690 al examinării medicale de
constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și natura ei din
29.06.2019, iar ca rezultat conform raportului de expertiză judiciară nr.
201906P0338/201902D1480 din 11.07.2019, în proba de sânge a lui Huzun Grigore s-
a depistat alcool etilic în cantitate de 2,78% - echivalent a 2,78 gr/l, cantitate care
conform pct. 4) lit. b) din Hotărârea Guvernului a Republicii Moldova nr.296 din
16.04.2009 și conform prevederilor art.13412 alin.(3) din Codul penal, se atribuie la
stare de ebrietate cu grad avansat.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către
procuror, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut culpabil
în comiterea infracțiunii prevăzute art.2641 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa
sub formă de 6 luni închisoare, cu ispășire în penitenciar de tip semiînchis, în rest să se
mențină sentința fără modificări. În motivarea apelului a invocat că, aplicarea față de
inculpat a pedepsei stabilite, contravine prevederilor art. 75 și 61 alin. (2) Cod penal și
nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020,
apelul procurorului a fost respins ca nefondat, iar sentința s-a menținut fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond
la stabilirea pedepsei inculpatului a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile
generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal ce ține de
scopul pedepsei penale, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei,
prevăzute de art. 75 Cod penal, iar, ținând cont de circumstanțele reale și personale și
de persoana vinovatului, corect stabilind inculpatului pedeapsa sub formă de 160 ore
muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsă solicitată și de procuror în
dezbaterile judiciare, potrivit conținutului procesului-verbal al ședinței judiciare.
Stabilind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, calificând
acțiunile acestuia, instanța de fond la determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte,
atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al
necesității de reeducare a făptuitorului, a ținut cont de prevederile art. 7, 75-88 Cod
penal și anume de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul săvârșirii acestora, de
personalitatea inculpatului, precum și de circumstanțele cauzei, care atenuează ori
agravează răspunderea.
Instanța de fond a indicat că pedeapsa este echitabilă când ea impune persoanei
vinovate lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii
2
săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și
intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă.
Instanța de fond a menționat, că infracțiunea comisă potrivit art. 16 alin. (2) Cod
penal, este calificată ca infracțiune ușoară. Ca circumstanțe atenuante conform art. 76
Cod penal, instanța de fond a reținut căința sinceră, iar ca circumstanță agravantă, în
conformitate cu prevederile art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, săvârșirea infracțiunii de
către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.
Instanța de fond a constatat că inculpatul la evidentă medicului psihiatru nu se
află (f.d.52), însă se află la evidenta medicului narcolog cu diagnoza ”narcomanie
opiată”, anterior a fost atras la răspundere penală (f.d.53-54), nu este angajat în câmpul
muncii.
Prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Central din 26.02.2018 și a deciziei Curții
de Apel Bălți din 25.04.2018 în baza art. 152 alin.(1), 152 alin.(2) lit. e), 287 alin.(2)
lit. a), b) Cod penal, în baza art. 84 alin.(1) Cod penal, inculpatul a fost condamnat la
3 ani 8 luni închisoare, iar prin încheierea Judecătoriei Bălți din 16.05.2018, cu
aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis. Pedeapsa aplicată a fost executată de către Huzun
Grigore, fapt pentru care la data de 04.04.2019 a fost eliberat din Penitenciarul nr. 2
Lipcani, fapt confirmat prin certificatul eliberat de Penitenciarul nr. 2 Lipcani cu nr.
5/1272 din 04.10.2019, anexat la materialele cauzei.
Reieșind din faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu, iar la solicitarea sa judecarea cauzei a avut loc pe baza probelor
administrate la faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, acesta beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității ceea
ce constituie de la 133,33 ore la 160 ore, și a pedepsei sub formă de închisoare, ceea ce
constituie până la 8 luni.
În opinia instanței de apel pedeapsa inculpatului a fost numită cu respectarea
principiului individualizării pedepsei penale, fiind echitabilă faptelor infracționale
săvârșite și în limitele legii, în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și
instanța a considerat că își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului,
careva temeiuri de modificare a sentinței în latura pedepsei cu agravarea pedepsei, după
cum a solicitat procurorul anume cu stabilirea pedepsei cu închisoare cu executare
reală, nu au fost stabilite.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs
ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10 Cod de procedură penală,
solicitând casarea deciziei, cu remiterea cauzei la o nouă examinare în aceeași instanță
în alt complet de judecată.
În motivare recurentul a indicat că, atât instanța de fond cât și instanța de apel
greșit și-a motivat soluția de individualizare a pedepsei în privința inculpatului și nu a
pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește
3
aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de 160 ore de muncă neremunerată în
folosul comunității.
Referitor la recunoașterea vinei pe deplin în instanța de judecată de către inculpat,
acuzarea este de părerea că inculpatul nu s-a căit sincer de cele comise, însă și-a
recunoscut vina pentru a evita privarea reală de libertate, așa persoane ca inculpații
urmează a fi izolate de societate, pentru a preîntâmpina comiterea de noi infracțiuni din
partea acestora, și nu există nici o circumstanță care va împiedica executarea pedepsei
cu închisoarea.
Nu s-a luat în considerație că, inculpatul a comis infracțiunea fiind în stare de
ebrietate, fără a deține permis de conducere, ca rezultat fiind implicat într-un accident
rutier. La fel, nu s-a ținut cont de faptul că Huzun Grigore a fost eliberat din locurile
de detenție la 04.04.2019, iar infracțiunea nouă a comis-o la data de 29.06.2019, adică
peste 2 luni și 25 zile, antecedentul penal nefiind stins.
Avocata Palade Rodica în interesele inculpatului a depus referință la recursul
declarat de procuror împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28.10.2020 și a solicitat
respingerea recursului menționat ca inadmisibil cu menținerea deciziei instanței de apel
în privința lui Huzun Grigore.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza
materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta
urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se
constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod
de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
În ce privește argumentul care reprezintă temeiul prevăzut la pct. 10), alin (1) art.
427 Cod de procedură penală conform căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul
reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată,
precum și cu încadrarea juridică a acțiuni inculpatului și critică decizia instanțelor de
fond numai cu referire la pedeapsa stabilită, invocând că pedeapsa stabilită nu este
echitabilă față de infracțiunea comisă.
Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel, Colegiul
consideră că aceasta și-a motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină
eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la
individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolelor incriminate, iar în
sprijinul statuării respective relevă următoarele.
4
Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța
de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de
regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a
cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia
a fost condamnat inculpatul.
Colegiul consideră că soluția instanței inferioare este una justificată, deoarece
pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect,
capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și
pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal
și în limitele fixate în partea specială.
Articolul 75 Cod penal, stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei
prin care se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța
de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a
principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de
caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Una din prerogativele instanței de judecată este să aprecieze că scopul pedepsei
penale poate fi atins chiar și prin aplicarea unei pedepse non privative de libertate. În
formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres
prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de
săvârșirea faptei, după săvârșirea acesteia, în timpul judecății, precum și alte aspecte
ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate
în cadrul cercetării judecătorești.
Cu referire la argumentele procurorului, Colegiul accentuează că la judecarea în
prima instanță, procurorul a solicitat aplicarea pedepsei sub formă de 160 ore de muncă
neremunerată în folosul comunității și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de
740 lei (f.d. 109), cerințe pe care instanța de judecată le-a admis și a fost menținută de
Curtea de Apel Bălți.
Conform învinuirii, lui Huzun Grigore i se incriminează săvârșirea infracțiunii
conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și
care nu deține permis de conducere, așa cum a reținut instanța de fond, deci
circumstanțele invocate de recurent se dețin în latura obiectivă a infracțiunii constatate
de instanțe. Infracțiunea comisă de inculpat potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, este
5
calificată ca infracțiune ușoară. Au fost stabilite circumstanțe atenuante- căința sinceră
și circumstanțe agravante- săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a
fost condamnată pentru infracțiune similară.
Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanțele de fond au
pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a unei
pedepse sub formă de muncă neremunerată, pedeapsă care răspunde scopului de
corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la
formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de
conviețuire socială și principiile morale, iar argumentele invocate de recurent privind
aplicarea pedepsei privative de libertate, urmând a fi declarate ca neîntemeiate.
În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel
în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna
situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în
sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel. Reținând prevederile
sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admitere a
recursului ordinar declarat și potrivit legii decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 28 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe HUZUN Grigore
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 martie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Boico Victor
6