1ra-614/2021 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-614/2021 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-614/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 26

noiembrie 2018 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 25

septembrie 2020, declarate de avocata Victoria Gamurari și de inculpatul

Onici Alexandr XXXXXX

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.06.2018 – 26.11.2018,

instanța de apel: 16.05.2019 – 25.09.2020,

instanța de recurs: 17.12.2020 – 17.02.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) lit. b) Cod penal la 8 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar

de tip închis, începând din 26.11.2018, cu includerea perioadei arestări preventive de

la 21.12.2017 până la 26.11.2018.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Șoimu M. suma de 241.380,24 lei.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Petrov E., însă în privința lui hotărârile

judecătorești nu sunt contestate.

noiembrie 2014 - decembrie 2016, inculpatul Onici A., acționând de comun acord și

prin înțelegere prealabilă cu Petrov E., precum și cu alte persoane neidentificate la

moment de către organul de urmărire penală, având intenția dobândirii ilicite a

1

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, fiind condamnat și

ispășindu-și pedeapsa în Penitenciarul nr. 1-Taraclia, amplasat în or. Taraclia, str.

Vodoprovodnaia 5, precum și după eliberarea sa din penitenciar, aflând-se în mun.

Chișinău, sub diverse pretexte inventate, precum că are nevoie de bani pentru

contractarea serviciilor de avocat, din motiv că a comis un accident rutier și a fost

arestat și, totodată, că are nevoie și de tratament urgent, utilizând mai multe telefoane

mobile, în care erau introduse diverse cartelele Sim, prin intermediul rețelei de

socializare vwvv.odnoklassniki.ru. cât și aplicației Viber, prezentând-se cu datele false

ale profilului rețelei de socializare odnoklassniki.ru - „Vadim Carauș” și, postând în

rețelele de socializare poze ce nu-i aparțin, tăinuind astfel identitatea sa reală, a făcut

cunoștință și, în continuare, a purtat discuții cu tentă romantică, în scris și verbal, cu

partea vătămată Șoimu M., ce conțineau promisiuni false de formare a unui cuplu cu

ultima, obținând încrederea acesteia, au dobândit și însușit de la aceasta, atât prin

intermediul persoanelor terțe Cazacioc O., Corjan F., Chilian D., Maxian A., Javgurean

S., Stoian E. și Ochișor R., care ridicau sumele bănești de la instituțiile bancare, urmare

a transferurilor bancare efectuate din Italia de către partea vătămată Șoimu M., atât pe

numele acestora, cât și personal pe numele lui Onici A., bani în tranșe în sumă totală

de 9597,8 euro și 2000 lire sterline, dobândite personal de către Onici A., ceea ce la

momentul comiterii infracțiunii potrivit cursului oficial de schimb al BNM, constituiau

suma de 241.380,24 lei, iar Petrov E., la rândul său, în luna decembrie a anului 2014,

aflând-se în adiacentul magazinului „UNIC”, amplasat în mun. Chișinău, bd. Ștefan

cel Mare și Sfânt, 8, sub același pretext inventat de către Onici A., acționând la indicația

ultimului, a dobândit personal de la partea vătămată Șoimu M. mijloace bănești în sumă

de 3000 euro, ulterior prin intermediul unui transfer bancar rapid, la 12 ianuarie 2015

a ridicat și dobândit suma de 50 euro, expediată din Italia de către Șoimu M. pe numele

ultimului.

Ulterior, mijloacele bănești erau transmise de către persoanele menționate, care

se aflau în diverse locații din mun. Chișinău, rudelor și persoanelor de încredere ale lui

Onici A., și anume lui Talmazan M., Kuznețov E. și altor persoane neidentificate, care

utilizau banii menționați în vederea procurării produselor alimentare, hainelor și altor

bunuri ce erau transmise lui Onici A. și altor persoane neidentificate în penitenciar,

totodată, o altă parte din mijloacele bănești erau transmise în numerar personal lui

Onici A., după ce ultimul a fost eliberat condiționat de la ispășirea pedepsei cu

închisoarea, în așa mod părții vătămate Șoimu M. i-au fost cauzate daune materiale

considerabile, în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 241.380,24 lei.

Instanța a reținut că inculpatul Onici A. a recunoscut vina parțial.

Totodată, vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin prin probele

administrate, inclusiv:

declarațiile martorilor Șoimu S., Talmazan M., Cazacioc O., Corjan F.,

Kuznețov E. și Rotari S.;

procesul-verbal de ridicare din 06.02.2017, prin care de la Șoimu M. au fost

ridicate facturile de transfer a banilor în care sunt indicate data, ora, suma tranzacțiilor

efectuate de aceasta;

răspunsul primit de la compania „Western Union” nr. 878798 din 08.01.2018

prin care tranzacțiile bănești menționate de către Șoimu M. s-au confirmat, fiind

2

înregistrate date cu privire la suma, data, ora, locul transmiterii/primirii banilor,

persoanelor și datelor de identitate ale acestora;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 03.03.2017,

potrivit căruia martorul Șoimu S. recunoaște persoana prezentată în poza cu nr. 2 ca

fiind persoana care s-a prezentat cu numele „Igor”, căruia i-a transmis 2000 de lire la

20.12.2016 lângă magazinul „Unic”;

procesul-verbal de ridicare din 03.03.2017, potrivit căruia au fost ridicate

mijloace bănești în valută - lire sterline, depistate și ridicate la data de 21.12.2016 de

la Onici A. în cauza penală nr. 2016560064, recunoscute ca corp delict prin ordonanța

din 03.03.2017;

corpurile delicte: mijloacele bănești în valută - lire sterline, depistate și ridicate

la data de 21.12.2016 de la cet. Onici A. în cauza penală nr. 2016560064, recunoscute

ca corp delict prin ordonanța din 03.03.2017;

procesul-verbal de examinare din 14.12.2017, cu anexă, potrivit căruia au fost

supuse examinării informațiile ridicate de la SA „Orange Moldova”, „Moldcell” și

„Moldtelecom” cu privire la identificarea abonaților și descifrările convorbirilor

telefonice ale acestora;

documentele - facturile de transfer a banilor, în care sunt indicate data, ora, suma

tranzacției, numele și prenumele persoanelor care au primit mijloacele financiare,

ridicate de la partea vătămată Șoimu M. la 06.02.2017;

răspunsurile băncilor comerciale din Moldova privind rulajele bancare și

safeurile metalice, pe 18 file;

documentele ridicate prin procesul-verbal de ridicare din 16.10.2018 din cadrul

cauzei penale nr. 2017560065.

Ori, sunt neîntemeiate afirmațiile inculpatului că n-a avut intenția să săvârșească

infracțiunea incriminată, deoarece sunt combătute prin probele administrate, fiind date

cu scopul evitării răspunderii penale pentru fapta comisă.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, în privința părților, precum și prin comportamentul dolosiv și

viclean, săvârșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de

mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă care se pedepsește cu

închisoare de la 8 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, că a recunoscut vina parțial,

are antecedente penale și nu a restituit prejudiciul material cauzat părții vătămate,

concluzionând că este oportună stabilirea unei pedepse cu închisoarea și încasarea în

beneficiul părții vătămate a sumei de 241.380,24 lei.

Totodată, instanța a conchis că cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor

judiciare în sumă de 2144,79 lei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece nu au

fost prezentate probe că aceste cheltuieli au fost suportate la instrumentarea cauzei

penale.

3

Cauze Speciale, Tatiana Timofti-Rusanovscaia, a declarat apel, solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care de la inculpat să fie

încasate cheltuielile judiciare în sumă de 4244,79 lei.

Apelanta a invocat că conform art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Or, obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală: întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli. La fel, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală, incluzând

toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru

prima instanță.

3.1. A declarat apel și avocata Victoria Gamurari, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 190

alin. (4) Cod penal la 7 ani închisoare, iar potrivit art. 901 Cod penal, a dispune

executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis, iar

restul pedepsei de 3 ani și 6 luni a o suspenda condiționat.

Apelanta a indicat că calificarea în baza art. 190 alin. (5) Cod penal presupune

estorcarea sumelor bănești în proporții deosebit de mari, însă probele administrate

atestă proporții mari.

Totodată, partea vătămată nu a fost prezentă în ședințele de judecată, astfel că

inculpatul nu a avut posibilitatea reală de a pune întrebări și de a descoperi

circumstanțele concrete care au dus la comiterea infracțiunii. Transferurile bănești

efectuate de partea vătămată și invocate ca fiind estorcate, sunt parțial veridice.

Inculpatul recunoaște vina parțial, și anume, că a primit sume bănești de la partea

vătămată, prin intermediul altor persoane și direct pe numele său, precum și două

colete.

Astfel, a primit suma de 5305,29 euro, ce constituie proporții mari și duce la

recalificarea faptei pe art. 190 alin. (4) Cod penal. Or, salariul mediu lunar pentru anul

2016 era de 5050 lei, iar în anul 2015 – 4500 lei, iar proporțiile mari pentru anul 2015

constituie suma de 180.000 lei, iar pentru anul 2016 – 202.000 lei.

De asemenea, în instanța de fond nu a fost asigurată participarea părții vătămate

pentru audierea nemijlocită a acesteia, nefiind întreprinse careva măsuri în acest sens.

Mai mult, organul de urmărire penală a evita desfășurarea confruntării între inculpat și

partea vătămată, deși, potrivit legii, se impunea acest fapt. Or, există dubii în probarea

învinuirii înaintate referitor la sumele de bani și menținute de instanța de fond, care nu

pot fi înlăturate în ședința de judecată și, conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, se interpretează în favoarea inculpatului.

În același timp, la stabilirea pedepsei urmează a ține cont de criteriile generale

de individualizare a pedepsei stipulate la art. 75 Cod penal, că inculpatul a avut un

comportament adecvat în ședința de judecată, ca circumstanțe atenuante fiind stabilite

recunoașterea vinei în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (4) Cod penal

și căința activă.

4

2020, apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

De la inculpați s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 2100 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească fiind efectuată cu respectarea

dispozițiilor procesual-penale.

Astfel, inculpatul Onici A., potrivit declarațiilor făcute în instanța de fond a

recunoscut parțial vinovăția.

Totodată, vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate se demonstrează

integral prin:

declarațiile martorilor Șoimu S., Talmazan M., Cazacioc O., Corjan F.,

Kuznețov E. și Rotaru S.;

procesul-verbal de ridicare din 06.02.2017, prin care de la Șoimu M. au fost

ridicate facturile de transfer a banilor în care sunt indicate data, ora, suma tranzacțiilor

efectuate de aceasta;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.02.2017,

potrivit căruia partea vătămată Șoimu M. recunoaște persoana din poza cu nr. 2 ca fiind

persoana cu care s-a văzut la data de 10.11.2016 în fața magazinului „Unic” și căruia

i-a transmis împreună cu fratele ei un colet;

răspunsul primit de la compania „Western Union” nr. 878798 din 08.01.2018

prin care s-au confirmat tranzacțiile bănești menționate de Șoimu M., fiind înregistrate

date cu privire la suma, data, ora, locul transmiterii/primirii banilor, persoanelor și

datelor de identitate ale acestora;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 03.03.2017,

potrivit căruia martorul Șoimu S. recunoaște persoana din poza cu nr. 4 drept persoana

căruia i-a transmis colete cu produse alimentare lângă magazinul „Unic” la rugămintea

surorii Șoimu M., pentru a fi transmise deținutului „Vadim”;

procesul-verbal de ridicare din 03.03.2017, potrivit căruia au fost ridicate

mijloace bănești în valută - lire sterline, depistate și ridicate la data de 21.12.2016 de

la Onici A. în cauza penală nr. 2016560064, recunoscute ca corp delict prin ordonanța

din 03.03.2017;

corpurile delicte: mijloacele bănești în valută - lire sterline, depistate și ridicate

la data de 21.12.2016 de la Onici A. în cauza penală nr. 2016560064, recunoscute ca

corp delict prin ordonanța din 03.03.2017;

procesul-verbal de examinare din 14.12.2017, cu anexă, potrivit căruia au fost

supuse examinării informațiile ridicate de la SA „Orange Moldova”, „Moldcell” și

„Moldtelecom” cu privire la identificarea abonaților și descifrările convorbirilor

telefonice ale acestora;

procesul-verbal de examinare din 25.12.2017, prin care au fost cercetate

obiectele depistate și ridicate la Onici A. în cadrul reținerii din 21.12.2017, au fost

constatate următoarele: un carnet de notițe de culoare roșie pe copertă cu imaginea unor

5

doamne și inscripția „Holiday Service” în care sunt înscrise cu pix numere de telefoane

și date personale ale unor persoane, conține total 52 de file. La filele 47-49 sunt

înscrisuri cu pix de culoare albastră, fiind înscrise numere de telefon și nume sau familii

ale unor persoane. Printre contacte, la fila 47 se depistează înscrisul respectiv:

079741338 - Serioja (Terpila, iepure). Potrivit informațiilor acumulate în cadrul cauzei

penale, numărul de telefon aparține Șoimu S., care este fratele părții vătămate Șoimu

M., acesta fiind și persoana care a transmis la 20.12.2016 bani în sumă de 3000 lire

sterline lui Onici A., care s-a folosit la acel moment de identitatea lui Petrov E.;

facturile de transfer a banilor, în care sunt indicate data, ora, suma tranzacției,

numele și prenumele persoanelor care au primit mijloacele financiare, ridicate de la

partea vătămată Șoimu M., ridicate la 06.02.2017;

informația din extrasele din stenogramele relevante cercetării cauzei penale nr.

2016560064;

informația din raportul ofițerului de investigații din 09.12.2016;

informația din raportul ofițerului de investigații din 21.12.2016;

informația din procesul-verbal de percheziție corporală a lui Onici A. din

21.12.2016;

informația din răspunsurile băncilor comerciale din Moldova privind rulajele

bancare și safeurile metalice obținute în cadrul cauzei penale nr. 2016560064,

recunoscute ca mijloc material de probă prin ordonanța din 22.05.2018.

Astfel, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a concluzionat că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată, iar în instanța de

apel probe noi nu au fost prezentate, fiind solicitată o nouă apreciere a celor cercetate

de instanța de fond pentru recalificarea acțiunilor acestuia de la art. 190 alin. (5) Cod

penal la art. 190 alin. (4) Cod penal, precum și individualizarea pedepsei, acțiunea

civilă și cheltuielile de judecată.

Referitor la circumstanța agravantă indicată la art. 190 alin. (5) Cod penal, se

atestă că potrivit art. 126 alin. (11) Cod penal, se consideră proporții deosebit de mari

valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei

pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 40 de salarii medii

lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la

momentul săvârșirii faptei (modificat prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016).

Or, instanța de fond - la emiterea sentinței și acuzarea - la întocmirea

rechizitoriului, au luat în considerație momentul săvârșirii infracțiunii, și anume,

perioada noiembrie 2014 - decembrie 2016, în care salariul mediu pe economie pentru

anul 2014 era în mărime de 4225 de lei, pentru anul 2015 - 4500 lei, pentru anul 2016

- 5050 lei, astfel că 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate prin hotărârea

de Guvern la momentul săvârșirii faptei, potrivit formulei de calcul 40x4591 (4225 +

4500 + 5050 = 13775:3 = 4591) este egal cu 183.666 lei, iar prejudiciul material cauzat

fiind de 241.380,24 lei, sumă care depășește 40 de salarii medii lunare pe economie

stabilite prin hotărârea de Guvern la momentul săvârșirii faptei, astfel fiind săvârșită

infracțiunea în proporții deosebit de mari, cu atât mai mult că valoarea bunurilor

sustrase, ca semn calificativ al componenței de infracțiune care prevede răspunderea

pentru sustragere, se determină conform art. 126 Cod penal, ținându-se cont de unitatea

6

convențională de amendă stabilită de legislație la momentul săvârșirii infracțiunii. La

calificarea sustragerii valutei străine sau a titlurilor de valoare străine, este necesar să

se reiasă din recalcularea în moneda națională, conform cursului oficial al leului

moldovenesc în raport cu valutele străine, stabilit de Banca Națională a Moldovei la

ziua săvârșirii infracțiunii.

Deci, este confirmat faptul cauzării de către inculpat care, prin dobândirea ilicită,

inducerea în eroare, prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, comportament

dolosiv și viclean, i-a cauzat părții vătămate o daună materială în sumă de 241.380,24

lei, ceea ce pentru ultima constituie prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Astfel, afirmațiile apărării privind lipsa vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și reîncadrarea acțiunilor acestuia

în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, sunt irelevante, deoarece instanța de fond minuțios,

sub toate aspectele, complet și obiectiv, a apreciat fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor și, fără nici un dubiu, a stabilit vinovăția inculpatului, corect

calificând acțiunile acestuia în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Sunt lipsite de suport probatoriu și argumentele apărării că concluziile instanței

sunt greșite și contravin circumstanțelor cauzei, or, instanța de fond a stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare probelor

administrate.

Or, recunoașterea parțială a vinovăției de către inculpatul constituie o metodă de

apărare, în scopul de a se eschiva de răspundere, deoarece aceste argumente sunt

combătute prin probele administrate în cadrul ședinței de judecată.

În același timp, starea de fapt reținută și de drept apreciată concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, analizate în cuprinsul sentinței și

verificate în apel.

Prin urmare, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de

apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la

baza sentinței de condamnare.

Concluziile primei instanțe sunt motivate și argumentate din punct de vedere al

temeiniciei și legalității, sub aspectul, că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate este dovedită în cadrul procesului penal, astfel faptele acestuia,

întrunesc elementele infracțiunilor imputate și au fost dovedite pe deplin.

Pe lângă aceasta, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală, ținând cont de toate circumstanțele reale și personale, precum și de

faptul că acesta a comis o infracțiune deosebit de gravă, a recunoscut parțial vina,

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni care au relevanță pentru cauză, fapta fiind

comisă în timp ce executa pedeapsa în penitenciar pentru o altă cauză penală, astfel că

aplicarea unei pedepse prin prisma art. 901 Cod penal nu-și va atinge scopul urmărit.

Cu toate că inculpatul și-a recunoscut vina parțial, corectarea acestuia nu este

posibilă fără izolare de societate, or, acesta executând pedeapsa în penitenciar, a comis

o infracțiune și și-a continuat faptele infracționale chiar și după eliberarea din locurile

de detenție, deci, anterior fiind condamnat la închisoare, nu a mers pe calea corijării.

Astfel, instanța de fond corect a considerat că reeducarea și corectarea inculpatului este

7

posibilă numai în condițiile izolării de societate pe un termen de 8 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 4 ani, or, pedeapsa stabilită este

legală și întemeiată.

Prin urmare, sunt nefondate argumentele apărării cu privire la asprimea

pedepsei, deoarece aceasta a fost individualizată de prima instanță, corespunde

principiului proporționalității și scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2)

Cod penal.

La fel, sunt neîntemeiate alegațiile apărării în partea ce vizează condițiile de

detenție ale inculpatul și anume, încălcarea drepturilor prevăzute de art. 3 din CEDO

în Penitenciarul nr. 13-Chișinău, or, potrivit art. 4733 alin. (2) Cod procedură penală,

sarcina probațiunii lipsei de încălcare a condițiilor de detenție invocate de condamnat

sau prevenit și a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine reprezentantului

administrației instituției penitenciare.

Astfel, inculpatul s-a aflat în arest preventiv în Penitenciarul nr. 13-Chișinău din

21.12.2017 până la data emiterii sentinței, însă, la materialele cauzei lipsește raportul

instituției penitenciare pentru a proba atât perioada deținerii în arest preventiv, cât și

încălcarea condițiilor de detenție, prin urmare această pretenție este neprobată și

urmează a fi respinsă.

Totodată, potrivit art. 229 alin. (1) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Deci, urmează a fi admis apelul acuzării în partea cheltuielilor suportate pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară, în sumă de 2100 lei.

În același timp, conform art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea

civilă în procesul penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului

sau instanței de judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost

cauzate prejudicii materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea)

interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Partea vătămată Șoimu M., prin acțiunea civilă înaintată, a solicitat încasarea de

la persoane necunoscute la acel moment, care vor fi responsabile de acțiunile

bănuitului, învinuitului, inculpatului a prejudiciului în sumă de 243.827,87 lei.

De asemenea, partea vătămată a indicat că în perioada de timp noiembrie 2014

- decembrie 2016, persoane neidentificate de organul de urmărire penală, având scopul

însușirii bunurilor altei persoane, folosind diverse conturi în rețeaua de socializare

„odnoklassniki.ru” și de comunicare „Skype”, au dobândit prin înșelăciune și abuz de

încredere de la ea mijloace financiare și alte bunuri în sumă totală de 9704,8 euro și

2000 lire sterline.

Acțiunea civilă înaintată a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul

inculpatului Onici A. în beneficiul lui Șoimu M. a sume de 241.380,24 lei, iar din

contul inculpatului Petrov E. - 58.066,29 lei.

Apărarea a contestat legalitatea sentinței în latura civilă pe motiv că acțiunea

civilă nu a fost probată cu acte confirmative, fiind fondată pe declarații fără suport

faptic, nefiind dovedită valoarea prejudiciului solicitat, considerând că aceasta nu poate

fi admisă în cuantumul solicitat, ca lipsită de temeinicie. Însă, apărarea nu și-a motivat

8

cerința sa și nu a indicat care anume parte a prejudiciului cauzat prin infracțiunea

comisă de inculpat, prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, urmează a fi admisă și

care urmează a fi respinsă, precum și motivele respingerii.

Or, cuantumul prejudiciului încasat din contul inculpatului, în mărime de

241.380,24 lei, este echitabil ținând cont de prejudicial cauzat părții vătămate Șoimu

M., iar, instanța de fond corect și legal s-a expus asupra acțiunii civile, constatând că

suma de 241.380,24 lei constituie prejudiciul cauzat în urma infracțiunii săvârșite de

inculpat și legal a fost dispusă de a fi încasată din contul ultimului în beneficiul părții

vătămate.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 7 ani închisoare, iar potrivit art. 901

Cod penal, a dispune executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare în penitenciar

de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 3 ani și 6 luni a o suspenda condiționat, cu

includerea perioadei arestării preventive, cu aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5)

Cod de procedură penală și admiterea parțială a acțiunii civile.

Recurenta a invocat că calificarea în baza art. 190 alin. (5) Cod penal presupune

estorcarea sumelor bănești în proporții deosebit de mari, însă probele administrate

atestă proporții mari.

Totodată, transferurile bănești efectuate de partea vătămată și invocate ca fiind

estorcate, sunt parțial veridice.

Inculpatul recunoaște vina parțial, și anume că a primit sume bănești de la partea

vătămată, prin intermediul altor persoane și direct pe numele său, precum și două

colete.

Astfel, a primit suma de 5305,29 euro, ce constituie proporții mari și duce la

recalificarea faptei pe art. 190 alin. (4) Cod penal. Or, salariul mediu lunar pentru anul

2016 era de 5050 lei, iar în anul 2015 – 4500 lei, iar proporțiile mari pentru anul 2015

constituie suma de 180.000 lei, iar pentru anul 2016 – 202.000 lei.

De asemenea, în instanța de fond nu a fost asigurată participarea părții vătămate

pentru audierea nemijlocită a acesteia, nefiind întreprinse careva măsuri în acest sens.

Mai mult, organul de urmărire penală a evita desfășurarea confruntării între inculpat și

partea vătămată, deși, potrivit legii, se impunea acest fapt. Or, există dubii în probarea

învinuirii înaintate referitor la sumele de bani și menținute de instanța de fond, care nu

pot fi înlăturate în ședința de judecată și, conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, se interpretează în favoarea inculpatului.

La stabilirea pedepsei urmează a ține cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei stipulate la art. 75 Cod penal, că inculpatul a avut un

comportament adecvat în ședința de judecată, ca circumstanțe atenuante fiind stabilite

recunoașterea vinei în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (4) Cod penal

și căința activă.

Pe lângă aceasta, acțiunea civilă nu a fost probată prin acte confirmative, fiind

fondată pe declarații fără suport faptic, nefiind dovedită valoarea prejudiciului solicitat,

astfel că acțiunea civilă nu poate fi admisă în cuantumul solicitat, urmând a fi admisă

parțial.

9

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită adoptarea unei

hotărâri bazată pe fapte.

Recurentul a indicat că partea vătămată a indicat persoane care nu au atribuție la

dosar.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că, în recursul inculpatului, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (pct. 5.1. din

decizie), iar recursul avocatei este fondat inclusiv pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

(pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, asupra căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel,

care ar fi erorile de drept și esența că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța ar fi admis o eroare gravă de fapt, dar

raportată la prevederile art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat

soluția, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest

sens (pct. 5., 5.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile declarate nu întrunesc condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursurile ordinare ale apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar

justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.

10

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5., 5.1. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a

acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, ale martorilor Șoimu S., Talmazan

M., Cazacioc O., Corjan F., Kuznețov E. și Rotaru S.; procesul-verbal de ridicare din

06.02.2017, prin care de la Șoimu M. au fost ridicate facturile de transfer a banilor în

care sunt indicate data, ora, suma tranzacțiilor efectuate de aceasta; procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.02.2017, potrivit căruia partea

vătămată Șoimu M. recunoaște persoana din poza cu nr. 2 ca fiind persoana cu care s-

a văzut la data de 10.11.2016 în fața magazinului „Unic” și căruia i-a transmis

împreună cu fratele ei un colet; răspunsul primit de la compania „Western Union” nr.

878798 din 08.01.2018 prin care s-au confirmat tranzacțiile bănești menționate de

Șoimu M.; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 03.03.2017,

potrivit căruia martorul Șoimu S. recunoaște persoana din poza cu nr. 4 drept persoana

căruia i-a transmis colete cu produse alimentare lângă magazinul „Unic” la rugămintea

surorii Șoimu M., pentru a fi transmise deținutului „Vadim”; procesul-verbal de

ridicare din 03.03.2017, potrivit căruia au fost ridicate mijloace bănești în valută - lire

sterline, depistate și ridicate la data de 21.12.2016 de la Onici A., recunoscute ca corp

delict prin ordonanța din 03.03.2017; corpurile delicte: mijloacele bănești în valută -

lire sterline, depistate și ridicate la data de 21.12.2016 de la Onici A., recunoscute ca

corp delict prin ordonanța din 03.03.2017; procesul-verbal de examinare din

14.12.2017, cu anexă, potrivit căruia au fost supuse examinării informațiile ridicate de

la SA „Orange Moldova”, „Moldcell” și „Moldtelecom” cu privire la identificarea

abonaților și descifrările convorbirilor telefonice ale acestora; procesul-verbal de

examinare din 25.12.2017, prin care au fost cercetate obiectele depistate și ridicate la

11

Onici A. în cadrul reținerii din 21.12.2017, au fost constatate următoarele: un carnet de

notițe de culoare roșie pe copertă cu imaginea unor doamne și inscripția „Holiday

Service” în care sunt înscrise cu pix numere de telefoane și date personale ale unor

persoane, conține total 52 de file. La filele 47-49 sunt înscrisuri cu pix de culoare

albastră, fiind înscrise numere de telefon și nume sau familii ale unor persoane. Printre

contacte, la fila 47 se depistează înscrisul respectiv: 079741338 - Serioja (Terpila,

iepure). Potrivit informațiilor acumulate în cadrul cauzei penale, numărul de telefon

aparține Șoimu S., care este fratele părții vătămate Șoimu M., acesta fiind și persoana

care a transmis la 20.12.2016 bani în sumă de 3000 lire sterline lui Onici A., care s-a

folosit la acel moment de identitatea lui Petrov E.; facturile de transfer a banilor, în

care sunt indicate data, ora, suma tranzacției, numele și prenumele persoanelor care au

primit mijloacele financiare, ridicate de la partea vătămată Șoimu M., ridicate la

06.02.2017; extrasele din stenogramele relevante cercetării cauzei penale nr.

2016560064; rapoartele ofițerului de investigații din 09.12.2016 și 21.12.2016;

informația din procesul-verbal de percheziție corporală a lui Onici A. din 21.12.2016;

informația din răspunsurile băncilor comerciale din Moldova privind rulajele bancare

și safeurile metalice obținute în cadrul cauzei penale nr. 2016560064, recunoscute ca

mijloc material de probă prin ordonanța din 22.05.2018, toate probele fiind apreciate

în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele

indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile

apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, ca

escrocheria săvârșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit

de mari (pct. 2., 4. din decizie).

Totodată, se reține că potrivit circumstanțelor reproduse în pct. 2., 4. din prezenta

decizie, instanțele întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind soluționarea acțiunii civile în partea prejudiciului material, suma de 241.380,24

lei fiind constatată în fapta infracțională descrisă ca fiind dovedită. Or, conform art.

220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea privind acțiunea civilă

se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil și ale altor domenii de drept. Odată

cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă.

În același timp, la individualizarea pedepsei penale, instanțele legal și întemeiat

au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75, Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

12

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deci, în circumstanțele în care că inculpatul a recunoscut parțial vina, dar a

comis o infracțiune deosebit de gravă, care se pedepsește în exclusivitate cu închisoare

de la 8 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, a săvârșit infracțiunea în timp ce

executa pedeapsa cu închisoare în penitenciar, continuându-și acțiunile infracționale și

după eliberarea din locurile de detenție, instanțele just au concluzionat, că chiar și în

prezența circumstanțelor invocate de recurenți (pct. 5., 5.1. din decizie), stabilirea pedepsei

în temeiul art. 901 Cod penal ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea blândă,

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat și a scopului pedepsei penale sub aspectul

restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat

la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de

Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei

penale aplicate inculpatului (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

13

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârile

contestate conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, că s-a aplicat inculpatului pedeapsă

individualizată conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul Penal

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocata Victoria Gamurari și

de inculpatul Onici Alexandr XXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 26

noiembrie 2018 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 25

septembrie 2020, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 19 martie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

14