1re-12/21 — Art. 91 CP

Prin încheierea Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 17 ianuarie 2020, a fost admisă cererea condamnatului Lisnic Iurie privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. Lisnic Iurie, deținut în Penitenciarul nr. 6-Soroca, a fost liberat condiționat înainte de termen de pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei raionului Ceremușkinskii, regiunea Moscova, Federația Rusă din 11 martie 2015, preluată prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 13 octombrie 2016, pentru termenul rămas de 2 (doi) ani 2 (două) luni 14 (paisprezece) zile.

Administrația Penitenciarului nr. 6 Soroca a contestat cu recurs încheierea primei instanțe, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea condamnatului Lisnic Iurie privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, să fie respinsă ca nefondată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iulie 2020, a fost admis recursul declarat și casată încheierea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea condamnatului Lisnic Iurie 1 privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, a fost respinsă ca nefondată. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că la examinarea cererii depuse de condamnatul Lisnic Iurie, prima instanță nu a ținut cont de prevederile legale, precum și de personalitatea condamnatului. Instanța de apel a menționat, că potrivit materialelor cauzei se atestă că Lisnic Iurie nu a realizat programul individual cu privire la executarea pedepsei penale, din care motiv comisia Penitenciarului nr. 6 Soroca, a respins posibilitatea expedierii, conform art. 266 alin. (1) Cod de execuare, în instanța de judecată pentru examinare, demersul de aplicare a art. 91 Cod penal în privința lui Lisnic Iurie. Astfel, instanța de apel a precizat că condamnatul nu a fost angajat la muncile remunerate și neremunerate din cadrul penitenciarului, împrejurări care atestă faptul că Lisnic Iurie, pe parcursul ispășirii termenului de pedeapsă a dat dovadă de un comportament contrar normelor de conduită menite să corijeze comportamentul antisocial al condamnatului. De asemenea, instanța de apel a mai indicat că în cadrul comisiei Penitenciarului nr. 6-Soroca, Lisnic Iurie a primit califcativul „nerealizat” prin votul unanim al membrilor comisiei. Prin urmare, instanța de apel a conchis că pedeapsa penală nu și-a atins scopul reeducării condamnatului. Or, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen a condamnatului Lisnic Iurie, care nu a dorit să fie antrenat la munci remunerate, neremunerate sau alte măsuri cultural educative, ignorarea argumentelor aduse de colaboratorii sistemului penitenciar, se v-a răsfrânge negativ asupra lucrului educativ efectuat în penitenciar de către lucrătorii sistemului penitenciar.

Avocatul Țurcan Dorel în numele condamnatului Lisnic Iurie, contestă decizia instanței de recurs, cu recurs în anulare, solicitând casarea acesteia cu trimiterea cauzei la rejudecare. În argumentarea recursului menționează, că cererea condamnatului privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, a fost examinată în lipsa acestuia, deoarece nu a fost citat la locul de trai, și astfel instanța de judecată a fost indusă în eroare prin argumentele invocate de administrația penitenciarului referitor la atitudinea negativă a condamnatului. Consideră apărarea că examinarea în lipsa condamnatului a cererii privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, încalcă dreptul acestuia la apărare, întrucât Lisnic Iurie nu a avut posibilitatea legală să se expună asupra motivelor invocate în recurs.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. 2 În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că, decizia instanței de recurs prin care a fost casată încheierea Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 17 ianuarie 2020, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs în speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Țurcan Dorel în numele condamnatului Lisnic Iurie împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iulie 2020, în cauza penală în privința lui 3 Lisnic Iurie xxxxx, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 12 martie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Boico Victor 4