1re-33/21 — art. 469 CPP

Dosarul nr. 1re-33/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecătorii – Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

către condamnatul Pîrlițan Iurie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2020,

A C O N S T A T A T

care a fost menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 13 iunie 2018 și decizia

Curții Supreme de Justiție din 07 noiembrie 2018, pe baza probelor administrate la

faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Pîrlițan Iurie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2171

alin. (4) lit. d) Cod penal, 4 ani 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activități în ceea ce

privește gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani.

condamnatul Pîrlițan Iurie, a depus cerere prin care a solicitat aplicarea în privința

sa a retroactivității legii penale noi conform art. 10, art. 101 Cod penal, și stabilirea

unei pedepse mai blânde.

a fost respinsă ca nefondată cererea condamnatului Pîrlițan Iurie privind aplicarea

retroactivității legii penale noi.

solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță, în

alt complet de judecată, deoarece la examinarea cererii, prima instanță nu a luat în

considerație argumentele invocate în susținerea solicitării privind aplicarea

prevederilor art. 10, art. 101 Cod penal, și aceasta nu s-a expus asupra tuturor

motivelor.

a fost respins recursul declarat ca fiind nefondat și menținută fără modificări

încheierea primei instanțe.

În motivarea soluției pronunțate instanța de recurs a indicat, că examinând

cererea condamnatului, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat

complet, obiectiv, suficient și în ansamblu circumstanțele cauzei, precum și

1

argumentele formulate în cererea condamnatului, corect ajungând la concluzia

privind respingerea cererii înaintate de către acesta, ca fiind nefondată.

Instanța de recurs a menționat, că potrivit cererii înaintată de către

condamnat, precum și recursului acestuia, Pîrlițan Iurie solicită ca să-i fie

micșorată pedeapsa, prin aplicarea prevederilor art. 10, 101 Cod penal, care i-a fost

stabilită în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, prin prisma prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de 4 ani 8 luni, prin sentința

Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 14 martie 2018, care a fost menținută prin

decizia Curții de Apel Bălți din 13 iunie 2018 și decizia Curții Supreme de Justiție

din 07 noiembrie 2018.

Astfel, instanța de recurs a stabilit că formulând aceste cerințe, condamnatul

Pîrlițan Iurie nu indică careva circumstanțe concrete care să determine aplicarea

în privința sa a prevederilor art. 10, 101 Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs indicând prevederile art. 10 alin. (1), 101

alin. (1), (3), (6) și (7) Cod penal, și analizând cerințele condamnatului prin prisma

prevederilor legale menționate și în conformitate cu art. 2171 Cod penal, a reținut

concluzia primei instanțe referitor la faptul că, în speță nu sunt prezente

circumstanțe care ar ușura pedeapsa ori în alt mod, ar ameliora situația

condamnatului Pîrlițan Iurie prin prisma art. 10 și 101 Cod penal, întrucât nu au

fost operate careva modificări în ce privește conținutul art. 2171 Cod penal, din

momentul republicării Codului penal (MO al RM nr. 72-74 art. 195 din 14 aprilie

2009), astfel nefiind prezente temeiuri pentru micșorarea cuantumului pedepsei

aplicate lui Pîrlițan Iurie prin sentința Judecătoriei Soroca (sediul Central) din

14 martie 2018.

în anulare, solicitând casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie admisă

cererea cu privire la aplicarea în privința sa a retroactivității legii penale noi,

invocând în acest sens prevederile art. 10 și 101 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1)

pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot

declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor

judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.

Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în

anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea

cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv

2

când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs

în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a

fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că,

decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea Judecătoriei

Soroca (sediul Central) din 30 septembrie 2020, nu cade sub incidența categoriilor

de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce

pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul

declarat împotriva deciziei instanței de recurs în speță este inadmisibil, deoarece

o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare.

Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât

acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de

procedură penală.

pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de către condamnatul Pîrlițan

Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie

2020, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

3