1ra-199/21 — art. 335 alin. 1, art. 191 alin. 4 CP

1ra-199/21 — art. 335 alin. 1, art. 191 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-199/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de către avocatul Leșan Nicolae în numele lui XXXXX și de către avocatul

Spînu Oleg în numele inculpatului Movileanu Alexandr, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2020 și

sentinței Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din 26 noiembrie 2019, în cauza

penală în privința lui

Movileanu Alexandr XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 04.05.2017 – 26.11.2019;

Instanța de apel: 10.01.2020 – 07.07.2020;

Instanța de recurs: 10.09.2020 – 10.02.2021.

A C O N S T A T A T :

examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, procesul penal în

privința lui Movileanu Alexandr învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 335 alin. (1) Codul penal, a fost încetat în legătură cu expirarea termenului

pentru tragere la răspundere penală.

Movileanu Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, fiind-ui stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Codul penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani.

Movileanu Alexandr, activând în calitate de director al întreprinderii

SA ”BAZA AUTOFAR” cu sediul în or. XXXXX, XXXXX, fiind numit în această

funcție prin procesul-verbal al ședinței acționarilor întreprinderii nominalizate

din data de 15.05.2009, fiind persoană care gestionează o organizație

1

comercială, folosind situația de serviciu în interesul material și interesul

persoanelor terțe, știind cu certitudine că la balanța întreprinderii SA ”BAZA

AUTOFAR” se află un microbuz de model ”MERCEDES-303” cu numerele de

înmatriculare XXXXX, cu valoarea de bilanț de 52153 lei, intenționat și fără

careva acte care justifică acțiunile sale, în luna decembrie 2012, l-a transmis în

posesie și folosință lui Burlacenco Alexandru, cauzându-i întreprinderii SA

”BAZA AUTOFAR” un prejudiciu material considerabil în sumă de 52153 lei.

Tot el, activând în calitate de director al întreprinderii SA ”BAZA

AUTOFAR”, fiind persoană care gestionează o organizație comercială, urmând

scopul delapidării averii străine și anume a bunurilor întreprinderii SA ”BAZA

AUTOFAR”, prin însușire, împreună și la o înțelegere prealabilă cu o altă

persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, care este acționar la

întreprinderea nominalizată, în luna decembrie 2012, folosind situația de

serviciu, au realizat ilegal microbuzul de model ”MERCEDES 303” cu numerele

de înmatriculare XXXXX, lui Burlacenco Alexandru, contra sumei de 11000 euro

(echivalentul la 173977,1 lei), bani care nu au fost introduși în casa

întreprinderii SA ”BAZA AUTOFAR”, dar au fost însușiți de ultimii, cauzându-i

întreprinderii SA ”BAZA AUTOFAR” un prejudiciu material considerabil în

sumă de 173977,1 lei.

3.1. Avocatul Leșan Nicolae în numele lui XXXXX, prin care a solicitat

casarea sentinței ca fiind neîntemeiată și dispunerea rejudecării cauzei penale

privind învinuirea lui XXXXX în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 335 alin.

(1), art. 191 alin. (4) Cod penal.

În motivarea apelului declarat, avocatul a menționat că:

- inculpatul Movileanu Alexandr, a fost învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 335 alin. (1) Cod penal, însă în declarațiile date în vederea

recunoașterii vinei, a declarat, că avea dreptul de a încheia/realiza tranzacție

de vânzare - cumpărare a bunurilor societății comerciale SA ”BAZA AUTOFAR”;

- martorul Burlacenco Alexandru (la etapa urmăririi penale), a declarat,

că până la încheierea/realizarea tranzacției de vânzare-cumpărare a bunurilor

societății comerciale SA ”BAZA AUTOFAR”, a achitat inculpatului suma de 1000

(una mie) EURO, însă în declarațiile date de către Movileanu Alexandru, întru

recunoașterea vinei, numitul nu a recunoscut faptul primirii sumei;

- deși potrivit învinuirii în sarcina inculpatului Movileanu Alexandr s-a

reținut cauzarea societății comerciale SA ”BAZA AUTOFAR” unui prejudiciu

material considerabil in sumă de 52.153 MDL, inculpatul nu a recunoscut

cauzarea prejudiciului cauzat;

- în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut vina potrivit actului de

învinuire, a dat și declarații și astfel a negat circumstanțele/concluziile reținute

în rechizitoriu, examinarea cauzei în privința lui Movileanu Alexandr, nu a

putut fi dispusă și continuată în procedura simplificată contrar prevederilor

art. 3641 alin. (2) Cod de procedură penală.

2

3.2. Avocatul Spînu Oleg în numele inculpatului Movileanu Alexandr, prin

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care lui Movileanu

Alexandr să-i fie aplicata o pedeapsă condiționată pe un termen de un an.

În motivarea cererii de apel a invocat că:

- inculpatul Movileanu Alexandr, și-a recunoscut integral vina în

comiterea infracțiunii incriminate, confirmând circumstanțele comiterii ei,

indicate în rechizitoriu;

- instanța nu a stabilit o pedeapsă echitabilă, nu a luat în considerație și

nu a supus aprecierii circumstanțele reale ale cauzei, precum și cele personale,

căința sinceră de fapta comisă, faptul că, în urma comiterii infracțiunii,

condamnatul a conștientizat fapta comisă, poziția condamnatului față de

consecințele survenite, astfel urmează să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

2020, apelul avocatului Leșan Nicolae în numele lui XXXXX, a fost respins ca

inadmisibil, iar apelul avocatului Spînu Oleg în numele inculpatului Movileanu

Alexandr, a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în prima

instanță, respectiva cauza penală a fost examinată în ordinea procedurii

simplificate pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, or, până

la începerea cercetării judecătorești în baza cererii autentice și personale

înaintate de către inculpatul Movileanu Alexandr, cu asigurarea dreptului la

apărare prin prezența apărătorului, a declarat personal prin înscris autentic că

recunoaște vina integral, cunoaște probele acumulate la faza urmăririi penale,

nu are careva obiecții asupra probelor, nu solicită prezentarea altor probe.

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din 26.11.2019 s-a

dispus disjungerea din cauza penală nr. 1-132/17 (18-1-1929-04052017),

materialele privind învinuirea unei alte persoane, într-o cauză penală separată,

dat fiind faptul că, Movileanu Alexandr a depus cerere privind examinarea

cauzei în procedură simplificată, care a fost admisă de către instanța de

judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din 07.08.2019 s-a

dispus respingerea cererii lui XXXXX privind recunoașterea în calitate de parte

vătămată în cauza penală în învinuirea lui Movileanu Alexandr, ca fiind

neîntemeiată.

Conform art. 409 alin. (1) Cod procedură penală, instanța de apel judecă

apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se

referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are

în proces.

În conformitate cu art. 415 alin. (1), pct. 1), lit. b) Cod procedură penală,

instanța de apel a conchis asupra inadmisibilității apelului declarat de avocatul

Leșan Nicolae în numele lui XXXXX și împotriva încheierii Judecătoriei Căușeni

(sediul Central) din 26.11.2019, reieșind din faptul că cauza penală de învinuire

a lui Movileanu Alexandr în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin.

3

(1), art. 191 alin. (4) Cod penal a fost examinată în ordinea prevăzută de art.

3641 Cod procedură penală, iar cauza penală de învinuire a inculpatului XXXXX

a fost disjunsă în altă cauză penală, în procedură generală, respectiv, instanța

de apel nu poate examina pretențiile invocate de către avocatul Leșan Nicolae

în numele lui XXXXX.

Ca urmare a faptului că apelul declarat de avocatul Leșan Nicolae în

numele lui XXXXX împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din

26.11.2019 a fost considerat inadmisibil, instanța de apel nu s-a expus asupra

fondului apelului și nu s-a implicat în verificarea încheierii și hotărârii atacate,

lăsând fără apreciere argumentele invocate de către avocatul Leșan Nicolae în

numele lui XXXXX în cererea de apel, întrucât instanța de apel nu poate proceda

la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat

în mod legal.

În partea judecării cauzei prin prisma apelului declarat în numele

inculpatului Movileanu Alexandru, instanța de apel a menționat că prima

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept, vinovăția

inculpatului Movileanu Alexandr a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

apreciind corect faptele săvârșite de acesta și încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească

s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind

administrarea probelor.

Din conținutul apelului declarat de avocatul Spînu Oleg în numele

inculpatului Movileanu Alexandr, instanța de apel a reținut că apelantul a

invocat individualizarea incorectă a pedepsei de către prima instanță.

Sub acest aspect, instanța de apel a notat că concluzia primei instanțe

corespunzătoare stării de drept și întemeiată din punct de vedere al principiilor

stabilirii pedepsei penale și a prevederilor art. 96, art. 385 alin. (1) și art. 394

alin. (1) și alin. (2) Cod procedură penală, conform cărora instanța este obligată

să indice în partea descriptivă a sentinței care sunt circumstanțele care

atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează

persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la

stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.

La stabilirea și individualizarea pedepsei penale prima instanță în

corespundere cu prevederile art. 76, 77 Cod penal, a stabilit ca circumstanțe

atenuante contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, circumstanțe

agravante în privința inculpatului Movileanu Alexandr nu au fost reținute.

În conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității

și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu amendă.

4

Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță just a individualizat

pedeapsa în baza art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub

formă de închisoare, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii

comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii, care se califică ca fiind

una gravă, de circumstanțele cauzei, de prezența circumstanțelor atenuante

precum și de lipsa circumstanțelor agravante în privința lui

Movileanu Alexandr, de personalitatea inculpatului care nu are antecedente

penale, a recunoscut vinovăția, inculpatul a manifestat căință sinceră, acțiune

civilă nu a fost înaintată, inculpatul are la întreținere doi copii minori, de aceea

instanța de judecată a ajuns la concluzia că nu este rațional ca inculpatul să

execute real pedeapsa stabilită, de aceea a dispus suspendarea condiționată pe

un termen de probațiune de 3 ani, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei

penale de restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

Instanța de apel a evidențiat că, realizarea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, precum și,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane, este posibilă numindu-i o pedeapsă penală în limitele prevăzute de

norma legală, nefiind posibilă atingerea scopului pedepsei prin stabilirea

termenului de suspendarea condiționată de un an, așa cum a solicitat apelantul.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de

respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate

de acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze

activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu

prevederile legii.

Pedeapsa penală reprezintă un remediu echitabil atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de

către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

Reieșind din aceste considerente, instanța de apel a concluzionat că,

argumentele invocate în cererile de apel, sunt neîntemeiate și nu pot servi

temei de admitere, iar sentința este întemeiată și motivată legal.

5.1. Avocatul Leșan Nicolae în numele lui XXXXX, prin care, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei în partea ce ține de inadmisibilitatea apelului declarat în numele lui

XXXXX și cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- analizând declarațiile date de către inculpat, în vederea recunoașterii

vinei în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 335 alin. (1) Cod penal,

recurentul conchide, că - declarațiile acestuia contravin materialelor cauzei

5

penale, respectiv și actului de învinuire-rechizitoriului. În condițiile în care

inculpatul nu a recunoscut vina potrivit actului de învinuire, a dat și declarații

și astfel a negat circumstanțele-concluziile reținute în rechizitoriu, examinarea

cauzei în privința lui Movileanu Alexandr, nu a putut fi dispusă și continuată în

procedura simplificată;

- refuzul instanței de apel, de a supune examinării apelului declarat în

interesele lui XXXXX, atestă nu numai încălcarea dreptului numitului la un

proces echitabil, dar și condiționează ilegalitatea actului de justiție astfel

exercitat în apel.

5.2. Avocatul Spînu Oleg în numele inculpatului Movileanu Alexandru,

prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea parțială a sentinței și a deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care condamnatului Movileanu Alexandr să-

i fie aplicata o pedeapsă condiționată pe un termen de un an.

În motivarea recursului declarat, avocatul a menționat că:

- instanțele de fond la individualizarea pedepsei inculpatului

Movileanu Alexandr cât și la interpretarea aplicării art. 90 Cod penal, nu au luat

în calcul persoana celui vinovat, or, categoria și termenul (limita) de pedeapsă

ce urmează a fi stabilit este în dependență de circumstanțele atenuante și

agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora

prescrise în art. 78 Cod penal;

- o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestora din considerentele ce urmează.

7.1. Cu privire la recursul ordinar declarat de către avocatul

Leșan Nicolae în numele lui XXXXX, Colegiul penal notează că, potrivit art. 432

alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, dispune inadmisibilitatea lui în cazul în care recursul nu

îndeplinește cerințele de formă și conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de

procedură penală.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform

prevederilor art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul se depune de

persoanele menționate în art. 421 și trebuie să fie motivat.

6

La rândul său, art. 430 pct. 2) Cod de procedură penală, prevede că

cererea de recurs trebuie să conțină numele și prenumele recurentului,

calitatea procesuală sau mențiune cu privire la persoana interesele căreia le

reprezintă și adresa ei.

Potrivit art. 401 alin.(1) Cod de procedură penală, pot declara apel: 1)

procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă; 2) inculpatul, în ce

privește latura penală și latura civilă. Sentințele de achitare sau de încetare a

procesului penal pot fi atacate și în ce privește temeiurile achitării sau încetării

procesului penal; 3) partea vătămată, în ce privește latura penală; 4) partea

civilă și partea civilmente responsabilă, în ce privește latura civilă; 5) martorul,

expertul, interpretul, traducătorul și apărătorul, în ce privește cheltuielile

judiciare cuvenite acestora; 6) orice persoană ale cărei interese legitime au fost

prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanței. La alin.(2) al

articolului nominalizat se stipulează, că apelul poate fi declarat în numele

persoanelor menționate în alin.(1) pct. 2)-4) și de către apărător sau

reprezentantul lor legal.

Studiind materialele cauzei, în vederea identificarea calității procesuale a

recurentului XXXXX, prin prisma prevederilor art. 421, 401 Cod de procedură

penală, Colegiul penal a stabilit că acesta în respectiva cauză penală nu deține o

calitate procesuală din cele prevăzute la art. 421, 401 alin. (1) pct. 1)-5) Cod de

procedură penală.

Cu referire la alegațiile recurentului precum că refuzul instanței de apel,

de a supune examinării apelului declarat în interesele lui XXXXX, atestă nu numai

încălcarea dreptului numitului la un proces echitabil, dar și condiționează

ilegalitatea actului de justiție astfel exercitat în apel, Colegiul penal le apreciază

critic întrucât odată ce cauza penală în privința lui Movileanu Alexandr a fost

disjunsă într-o cauză separată, de la cauza penală în privința lui Movileanu

Alexandr și XXXXX, ultimul nu se regăsește în lista persoanelor prevăzute de

art. 421 care face trimitere la art. 401 Cod de procedură penală, care pot ataca

hotărârile emise doar în privința inculpatului Movileanu Alexandr.

Totodată, în special, cu privire la prevederile art. 401 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, Colegiul penal analizând minuțios conținutul recursului

declarat de către avocatul Leșan Nicolae în numele lui XXXXX, nu a identificat

invocarea afectării cărorva interese legitime care ar fi fost prejudiciate printr-

o măsură sau printr-un act al instanțelor de fond, or, XXXXX în propria cauză

penală își poate exercita efectiv dreptul la un proces echitabil, iar judecarea

cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, la fel

reprezintă un drept exclusiv al oricărui inculpat, ce a fost valorificat la caz de

către inculpatul Movileanu Alexandr.

În consecință, dat fiind faptul că în fața instanței de recurs ordinar este

un recurs declarat de către o persoană ce nu se regăsește în cercul persoanelor

titulare a dreptului de a declara recurs, prevăzute la art. 421 Cod de procedură

penală, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocatul Leșan Nicolae în numele lui XXXXX, deoarece nu

7

îndeplinește cerințele de formă prevăzute în art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală.

7.2. Cu privire la recursul ordinar declarat de către avocatul Spînu Oleg

în numele inculpatului Movileanu Alexandr, Colegiul penal notează că, potrivit

dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

a invocat în calitate de temeiuri pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția precum și când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând conținutul recursului în raport cu temeiurile invocate, Colegiul

penal atestă că recurentul în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, nu a expus o motivare, astfel atestându-se

formalitatea invocării respectivului temei.

Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs a reținut că

argumentele recursului apărării se concentrează asupra asprimii pedepsei

aplicate, însă în esență recurentul invocă dezacordul cu perioada de probațiune

stabilită de prima instanță, în opinia recurentului aceasta urmând a fi stabilită

pe un an.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

8

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Colegiul penal apreciază că alegațiile recurentului privind aplicarea

eronată a prevederilor legale ce reglementează stabilirea pedepsei, sunt

abătute total de la solicitarea recurentului privind reducerea termenului

suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoare stabilite deja la

limita minimă posibilă de către prima instanță, întrucât anume acest fapt a și

oferit posibilitatea dispunerii suspendării executării acesteia prin prisma

condițiilor prevăzute la art. 90 alin. (1) Cod penal, mai ales ținând cont de faptul

că inculpatul Movileanu Alexandr a comis o infracțiune gravă, cu intenție, deși

instanța, pentru infracțiunea prevăzută de art. 191 alin. (4) Cod penal, cu

aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, avea posibilitate de a

aplica o pedeapsa cu închisoare de un segment larg, de la 4 ani și 8 luni până

la 8 ani.

Mai mult, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu reprezintă o

pedeapsă aparte și nu poate fi apreciată ca fiind o pedeapsă blândă sau aspră,

dar reprezintă o modalitate de executare a pedepsei oferită inculpaților în urma

individualizării pedepsei.

Potrivit art. 90 alin. (2) Cod penal, perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă se stabilește de instanța de judecată în limitele de la 1 an la

5 ani.

Analizând circumstanțele cauzei Colegiul penal apreciază ca fiind corectă

și echitabilă perioada de probațiune stabilită de către prima instanță, care a

motivat complet și obiectiv stabilirea respectivului mod de executare a

pedepsei cu închisoare pentru o infracțiune gravă comisă cu intenție.

Mai mult, deși recurentul a susținut că instanța de apel în mod eronat a

raportat circumstanțele prezentei cauze la normele penale și procesual –

penale, acesta a eșuat a prezenta care anume prevederi legale au fost eronat

aplicate ce a dus la stabilirea unei pedepse greșit individualizate, or, esența

prevederilor art. 61, 75, 90 Cod penal, acordă posibilitate doar instanței de

judecată de a stabili o pedeapsa echitabilă anume reieșind din circumstanțele

concrete a fiecărui caz în parte, în vederea aplicării eficiente a prevederilor

art. 6 CEDO.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de

apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la

casarea acesteia.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea în esență sunt

identice celor din cererea de apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus,

complet, argumentat și motivat legal.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

9

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de

Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor motivelor invocate în apelul părții

apărării, pedeapsa fiind una proporțională, echitabilă și individualizată corect.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală

și întemeiată, astfel că recursul declarat de către avocatul Spînu Oleg în numele

inculpatului Movileanu Alexandr urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Leșan Nicolae în numele lui XXXXX și de către avocatul Spînu Oleg în numele

inculpatului Movileanu Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 07 iulie 2020, în cauza penală în privința lui

Movileanu Alexandr XXXXX, după cum urmează:

- cel declarat de către avocatul Leșan Nicolae în numele lui XXXXX,

deoarece nu corespunde cerințelor de formă,

- cel declarat de către avocatul Spînu Oleg în numele inculpatului

Movileanu Alexandr, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

10