1ra-621/2021 — art.264/1 alin.4 CP

1ra-621/2021 — art.264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-621/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Bucatca Vadim în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui

Străjescu Ion xxxx, născut la xxxxxxx, originar r-

nul xxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 24.10.2019 – 30.12.2019;

Instanța de apel: 11.03.2020-20.10.2020;

Instanța de recurs: 18.12.2020 –10.02.2021.

C O N S T A T Ă:

Străjescu Ion, a fost declarat vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod Penal, și cu aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 4 (patru) luni închisoare cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

constatat că, Străjescu Ion, la 04 august 2019, ora 2120, fără să dețină permis de

conducere a mijloacelor de transport, categoria „B”, a condus automobilul de

model „Honda Accord” cu n/î xxxxx, pe traseu, prin localitatea Leușeni,

raionul Telenești, unde, fiind stopat de către polițiștii din cadrul

Inspectoratului Național de Patrulare, Proțenco Dumitru și Jotaru Andrian, în

cadrul verificării actelor ce atestă dreptul de a conduce mijlocul de transport,

la solicitarea polițiștilor de a fi supus testării alcoolscopice, categoric a refuzat.

Prima instanță a examinat cauza penală în procedură simplificată în baza art.

3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Alexei, prin care a solicitat, casarea sentinței, emiterea unei noi decizii prin care

să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, nefiind privat de libertate.

1

3.1 În motivarea cererii de apel a invocat că:

- nu este de acord cu pedeapsa stabilită și o consideră nejustificată

deoarece a fost atras la răspundere penală pentru comiterea unei pedepse

ușoare;

- la aplicarea pedepsei prima instanță a ținut cont de faptul că dânsul

anterior a fost pedepsit pentru comiterea unor infracțiuni similare, însă dânsul

pentru acele infracțiuni deja și-a ispășit pedeapsa;

- prima instanță nu a ținut cont de faptul că are la întreținere întreaga sa

familie compusă din patru persoane: soția, fiul și bunica - Străjescu Margareta

în vârstă de 84 ani care este țintuită la pat;

- privarea sa de libertate ar duce la aceea că familia sa ar fi lipsită de

surse de existență;

- de cele comise sincer se căiește iar cauza a fost examinată în procedură

simplificată. Consideră că sunt toate temeiurile de a aplica în privința sa și altă

pedeapsă în afară de privarea de libertate.

2020, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului și menținută sentința fără

modificări.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și

just a concluzionat că, inculpatul a săvârșit anume infracțiunea incriminată.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit în mod corect

situația de fapt și de drept, vinovăția inculpatului Străjescu Ion care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite de aceștia,

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-

penale privind administrarea probelor.

Prima instanță a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor

cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de vedere a

utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului Străjescu Ion în

prevederile art. 2641 alin. (4) Cod penal - „refuzul conducătorului mijlocului de

transport de la testarea alcoolscopică în vederea stabilirii stării de ebrietate și a

naturii ei, săvârșită de o persoană care nu deține permis de conducere”.

Instanța de apel a remarcat că din cumulul de probe administrat în

cursul urmăririi penale rezultă că acestea sunt suficiente pentru a constata că

faptele există, constituie infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal,

a fost săvârșită de inculpat și sunt de natură să permită stabilirea pedepsei, iar

personalitatea inculpatului Străjescu Ion susceptibilă de a fi supusă

răspunderii penale.

Instanța de apel a constatat că motivele expuse în cerea de apel privind

dezacordul cu sentința nu și-au găsit confirmarea, lipsind temeiuri de

implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea

2

individualizării și stabilirii pedepsei inculpatului Străjescu Ion. La capitolul

numirii pedepsei inculpatului Străjescu Ion, instanța de apel a considerat că

concluzia primei instanțe este corespunzătoare stării de drept și întemeiată din

punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale. Din cuprinsul

sentinței, rezultă că prima instanță a indicat circumstanțe care ar constata cu

certitudine că corectarea inculpatului este posibilă doar cu izolarea lui de

societate, enumerând circumstanțele constatate: inculpatul a comis cu intenție

o infracțiune ușoară, anterior a fost tras la răspundere penală pe infracțiuni

similare și nu s-a corijat, circumstanțe, care nu puteau fi neglijate de prima

instanță la constatarea oportunității aplicării unei pedepse non privative de

libertate.

Instanța de apel a remarcat că, sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal în

baza căruia a fost condamnat Străjescu Ion, prevede pedeapsa cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare

de pînă la 1 an, astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și

aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde

principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni

atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Bucatca Vadim în numele inculpatului prin care invocând temei pentru recurs

pct. 6, 8 din dispozițiile de art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei și stabilirea unei pedepse mai blânde inculpatului, non privative de

libertate.

5.1 În susținerea cererii de recurs inculpatul a invocat că:

- instanța de apel nu a luat în considerare faptul că inculpatul atât la

urmărirea penală cît și în ședința de judecată a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii, s-a căit de cele săvîrșite, a contribuit la descoperirea infracțiunii,

este învinuit de comiterea unei infracțiuni ușoare;

- prima instanță și instanța de apel nu au luat în considerare faptul că

proporționalitatea este concepută ca un raport just, echitabil, între situația de

fapt, mijloacele de restrângere a exercițiului unor drepturi și scopul legitim

urmărit sau ca un raport echitabil între interesul individual și interesul public.

Iar pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie proporțională, efectivă și

disuasivă, aptă să conducă la restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, să atingă scopul pedepsei penale

consacrat la art. 61 din Codul penal;

- atât prima instanță cît și instanța de apel nu au luat în considerare

faptul că Străjescu Ion are la întreținere copii minori și o persoană în vârstă, iar

conform certificatului eliberat de la primărie se atestă faptul că Străjescu Ion

este unicul întreținător al familiei, iar privarea de libertate ar crea un impact

3

negative asupra celorlalți membrii ai familiei prin lipsirea de unicul

întreținător al familiei.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând

pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil, considerând corecte constatările

instanței de apel.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să

fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, apărătorul

inculpatului a invocat la caz temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6), 8),

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Verificând lucrările dosarului în raport cu criticile invocate de către

recurent, Colegiul penal consideră că, nici un temei de casare din cele

menționate mai sus nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță.

Potrivit pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în temeiul

căruia recurentul indică precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, Colegiul penal constată lipsa în recursul declarat a oricărei motivații

desfășurate, precum și lipsa argumentelor concrete, esențiale la caz, care în

viziunea recurentului a-r vicia hotărârea contestată.

Colegiul penal, analizând textul deciziei atacate constată că, instanța de

apel a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, și întemeiat a ajuns la concluzia că în acțiunile lui Străjescu

Ion sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod

penal, adică eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și

a naturii ei care nu deține permis de conducere de model stabilit, respectiv nu

au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, instanța de apel expunându-se asupra argumentelor principale

4

invocate în cererea de apel, hotărârea emisă cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră că, de fapt invocările

recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter declarativ, ne fiind

expuse argumente veridice în susținerea erorii pretins a fi comise de către

instanța de apel, or, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, atât în fapt, cât și în drept ceea ce se echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Se mai reține că, partea apărării mai invocă în prezenta speță incidența

cazului de casare prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

contradictoriu cu argumentele și criticele expuse în textul recursului declarat

din care se constată dezacordul apărării cu pedeapsa aplicată în privința

inculpatului (pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală), și se solicită

aplicarea unei pedepse mai blânde non privative de libertate.

Instanța de recurs menționează că, pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă

prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Din lucrările dosarului se constată că cauza penală a fost examinată în

prima instanță în ordinea procedurii simplificate pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în baza art. 3641 Cod procedură

penală, or, până la începerea cercetării judecătorești în baza cererii autentice și

personale înaintate de către inculpatul Străjescu Ion, fiind asistat de către

avocat, cu asigurarea dreptului la apărare prin prezența apărătorului, a

declarat personal prin înscris autentic că recunoaște vina integral, cunoaște

probele acumulate la faza urmăririi penale, nu are careva obiecții asupra

probelor, nu solicită prezentarea altor probe și a solicitat examinarea cauzei

penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală.

Colegiul penal menționează și faptul că în jurisprudența sa, CtEDO a

afirmat că, atunci când o acuzație penală împotriva inculpatului este stabilită

printr-o formă prescurtată de examinare judiciară, aceasta duce, în esență, la

renunțarea la o serie de drepturi procedurale. Acest lucru nu poate fi o

problemă în sine, deoarece nici litera, nici spiritul art.6 din CtEDO nu

împiedică o persoană să renunțe la aceste garanții din propria sa voință.

(cauza Scoppola vs Italia nr. 2, 17.09.2009)

Prin urmare, Colegiul penal găsește corecte concluziile instanța de apel

că prima instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept,

vinovăția inculpatului Străjescu Ion care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, apreciind faptele săvârșite de aceștia, încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească

5

s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind

administrarea probelor. Prin urmare, fiind dată o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului Străjescu

Ion în prevederile art. 2641 alin. (4) Cod penal - „refuzul conducătorului

mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică în vederea stabilirii stării de

ebrietate și a naturii ei, săvârșită de o persoană care nu deține permis de conducere”.

Deci, analizând textul hotărârii atacate în raport cu argumentele

invocate în recurs, Colegiul penal consideră că, instanța de apel și-a motivat

decizia în concordanță cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

respingerea apelului inculpatului Străjescu Ion declarat în prezenta cauză,

fiind motivată just adoptarea unei asemenea soluții. Totodată, Colegiul penal

atestă că, instanța de apel a respectat și prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, expunându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel și prin

hotărârea adoptată a oferit răspunsuri plauzibile, detaliate și argumentate

asupra acestora, în coraport cu probele administrate în prezenta speță ce au

fost verificate în ședințele de judecată.

Cu referire la criticele apărării în privința modalității de

individualizare a pedepsei, Colegiul penal reține că, pedeapsa cu închisoarea,

stabilită inculpatului Străjescu Ion pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(4), Cod penal, este echitabilă, proporțională și va contribui la

atingerea scopului de corectare și reeducare a acestuia, în așa fel încât acesta să

se convingă de necesitatea respectării legii penale și totodată, evitarea în viitor

a săvârșirii unor fapte similare.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar, se atestă că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului Străjescu Ion, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut

cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal, și art. 3641Cod de procedură

penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate

cu dispozițiile legii. Or, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

6

Instanța de recurs mai reține că recurentul înaintează cerințe prin care

solicită aplicarea unei pedepse non privative de libertate, solicitări care pe

lângă faptul că sunt contradictorii, de fapt nici nu au fost motivate de către

recurent, fiind neîntemeiate, or doar faptul că ultimul nu este de acord cu

pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță

pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative de

libertate.

Instanța de recurs ordinar găsește neîntemeiat argumentul recurentului

precum că „ambele instanțe nu au luat în considerare faptul că Străjescu Ion

are la întreținere copii minori și o persoană în vârstă, iar conform certificatului

eliberat de la primărie se atestă faptul că Străjescu Ion este unicul întreținător

al familiei” în această ordine de idei este de menționat faptul că Străjescu Ion a

mai fost condamnat de două ori la muncă neremunerată în folosul comunității

pentru aceeași infracțiune și nu a ales calea corijării comițând din nou o

infracțiune similară, prin urmare, Colegiul penal consideră corectă și

întemeiată concluzia instanțelor de fond cu privire la incorectitudinea aplicării

unei pedepse non privative de libertate, or aplicarea repetată a unei pedepse

cu muncă neremunerată în speța dată nu va asigura atingerea scopului

pedepsei penale.

Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe

care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și

le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.

37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de 9 Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că pedeapsă

aplicată inculpatului corespunde scopului de corectare și reeducare a

inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind

aplicarea pedepsei non privative de libertate, urmând a fi declarat ca

neîntemeiat.

Colegiul penal apreciază argumentele invocate în recursul ordinar

declarat ca nefondate, deoarece nu sunt incidente în speță cauzele de casare la

care au făcut referire autorul, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs ordinar, în sensul casării deciziei contestate și astfel se impune

concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către

avocatul Bucatca Vadim în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bucatca

Vadim în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui Străjescu

Ion xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8