1ra-32/2021 — art.307 al.1CP

1ra-32/2021 — art.307 al.1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-32/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura Anticorupție, Cazacov Elena și de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie

2020, în cauza penală în privința lui,

Boubatrîn Tamara XXXXX, născută la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 19.05.2017 – 27.11.2018

instanța de apel: 20.12.2018 – 15.01.2020

instanța de recurs: 08.05.2020 – 10.02.2021

A C O N S T A T A T :

2018, Boubatrîn Tamara a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.307 alin. (1) Cod penal și i-a fost aplicată pedeapsa sub

formă de închisoare pentru un termen de 1 (unu) ani, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții publice sau de demnitate publică, pe un termen

de 1 (unu) ani.

În temeiul art.90 alin.(1) Cod penal, instanța a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate față de Boubatrîn Tamara pentru

un termen de probațiune de 1 (unu) an, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune

îndreptățind prin comportare exemplară încrederea ce i s-a acordat.

În privința lui Boubatrîn Tamara a fost aplicată măsura preventivă -

obligarea de nepărăsire a țării până la intrarea în vigoare a sentinței.

Boubatrîn Tamara, în anul 2014 activând în calitate de judecător în

Judecătoria Glodeni, a săvârșit infracțiunea de pronunțare a unei sentințe

contrare legii în următoarele circumstanțe:

La 19 martie 2014, de către Procuratura Anticorupție, Serviciul Nord,

a fost expediată în Judecătoria Glodeni cauza penală nr. XXXXX de

1

învinuire a lui Bantea Aurel în comiterea infracțiunii prevăzute de art.325

alin.(1) Cod penal.

Conform învinuirii aduse, Bantea Aurel, la 05 martie 2014, a săvârșit

cu intenție acțiuni de corupere activă, manifestate prin promisiunea

personală de bunuri sub formă de valori valutare ce nu i se cuvin în sumă

de 1000,00 lei șefului Serviciului investigare fraude economice al Secției

investigații infracțiuni a Inspectoratului de Poliție Glodeni, Noroc Eduard,

care este persoană publică, în scopul neîndeplinirii unor acțiuni în

exercitarea funcției sale, manifestate prin neînregistrarea și neîntocmirea în

privința lui Bantea Aurel a procesului-verbal cu privire la contravenția

prevăzută de art.265 Cod Contravențional, pe faptul transportării valorilor

materiale spre comercializare fără dovada originii și provenienței, bani care

la 06 martie 2014, în jurul orei 11:58, aflându-se în incinta biroului de serviciu

nr.13 al Inspectoratului de Poliție Glodeni, i-a oferit și i-a dat personal lui

Noroc Eduard.

Cauza penală respectivă a fost repartizată pentru examinare

judecătorului Boubatrîn Tamara.

Urmare a judecării în fond, în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, în procedură simplificată prevăzută de art.364/1 Cod de

procedură penală, a cauzei penale de învinuire a lui Bantea Aurel în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.325 alin.(1) Cod penal, la 04 august

2014 de către judecătorul din cadrul Judecătoriei Glodeni, Boubatrîn Tamara

a fost pronunțată sentința nr. XXXXX de achitare, din motivul lipsei în

acțiunile cet. Bantea Aurel a faptului infracțiunii.

Argumentele de fapt și de drept invocate de către judecătorul

Boubatrîn Tamara întru justificarea soluției dispuse, se rezumă la faptul că

șeful Serviciului investigare fraude economice al Secției investigații

infracțiuni a Inspectoratului de poliție Glodeni, Noroc Eduard, nu are

statutul de agent constatator și, respectiv, acesta nu era competent să

întocmească proces-verbal cu privire la contravenție și să examineze cauza

contravențională în conformitate cu prevederile art.400 Cod

Contravențional, drept urmare el nu întrunește condițiile prevăzute de

art.123 CP persoanei cu funcție de răspundere sau persoanei publice ce poate

fi supusă riscului de corupere.

Mai mult ca atât, instanța de fond, în partea descriptivă a sentinței,

indică în contradictoriu următoarele: „acest cumul de probe stabilesc cu

certitudine vina lui Bantea Aurel în săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art.325 alin.(1) Cod penal - promisiunea, oferirea și darea, personal unei

persoane publice de bunuri sub formă de valori valutare ce nu i se cuvin

pentru aceasta pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției nu este

dovedită.”

2

Sentința judecătoriei Glodeni nr. XXXXX din 04 august 2014, a fost

contestată cu apel de către procurorul în Serviciul Nord al Procuraturii

Anticorupție, Iulian Diaconu și cu apel suplimentar de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, A. Formusatii.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 martie 2015, au fost admise

apelul și apelul suplimentar ale procurorilor, casată sentința Judecătoriei

Glodeni nr. XXXXX din 04 august 2014, și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: Bantea Aurel a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.325 alin.(1) Cod penal, cu

aplicarea art.364/1 Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită pedeapsa de

un an închisoare cu amendă în mărime de 1500 unități convenționale.

Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoarea a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de un an.

Instanța de apel a scos în evidență următoarele deficiențe și încălcări

flagrante ale legii, admise de către instanța de fond la judecarea acestei

cauze:

- „Analizând probele administrate de instanța de fond, materialele

cauzei, Colegiul penal reține, că la examinarea cauzei respective nu s-a dat

eficiență prevederilor art.93-101, art.26-27 Cod de procedură penală, instanța

nu a cercetat cauza multiaspectual, nu a dat aprecieri probelor prezentate

prin prisma pertinenței, concludentei, coroborării lor, în baza probelor

acumulate nu a reținut just starea de fapt pe cauză”;

- „Soluția instanței de fond precum că în acțiunile lui Bantea Aurel nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de art.325 alin.(1) Cod

penal, este neîntemeiată și contravine prevederilor art.364 Cod de procedură

penală, p.30 a Hotărârii Plenului CSJ nr.13 din 16.12.2013 „Cu privire la

aplicarea prevederilor art.364/1 Cod de procedură penală de către instanțele

judecătorești”, precum și bazei probante existente pe cauză, cercetată în

instanța de apel la demersul părții acuzării, care nu a fost pe deplin verificată

și apreciată la justa valoare”;

- „Instanța de fond la adoptarea sentinței ..., deși a acceptat judecarea

cauzei în procedură simplificată, incorect a achitat inculpatul, reținând o altă

situație juridică decât cea stabilită în rechizitoriu”;

- „...sunt neîntemeiate argumentele instanței de fond, precum că șeful

Serviciului investigare fraude economice al Secției investigații infracțiuni a

Inspectoratului de poliție Glodeni nu are calitatea de agent constatator”.

Astfel, instanța intenționat a ignorat cerințele imperative ale art.400

Codul Contravențional, care stipulează că sânt în drept să examineze cauze

contravenționale și să aplice sancțiuni în limitele competenței șefii de direcții

și adjuncții lor, șefii inspectoratelor de poliție și adjuncții lor, șefii secțiilor

de poliție, șefii sectoarelor de poliție, șefii posturilor de poliție, ofițerii

3

principali de sector, ofițerii superiori de sector, ofițerii de sector, angajații

secțiilor securitate publică, angajații serviciilor patrulare, angajații secțiilor

supraveghere transport și circulație rutieră, angajații serviciilor

supraveghere tehnică și accidente rutiere ale inspectoratelor de poliție,

angajații Inspectoratului național de patrulare și ai Inspectoratului național

de investigații din cadrul Inspectoratului General al Poliției, și a pronunțat

prin urmare o hotărâre contrară legii, de achitare a lui Bantea Aurel.

În acest context este de menționat, că potrivit dispoziției art.15 alin.(1)

lit. a), c) și d) al Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544 din

20.07.1995, „judecătorii sânt obligați să fie imparțiali; să respecte întocmai

cerințele legii la înfăptuirea justiției și să asigure interpretarea și aplicarea

uniformă a legislației; să se abțină de la fapte care dăunează intereselor

serviciului și prestigiului justiției, care compromit cinstea și demnitatea de

judecător, provoacă îndoieli față de obiectivitatea lor.”

Aceste obligațiuni statutare au fost totalmente ignorate de către

judecătorul Judecătoriei Glodeni, Boubatrîn Tamara, la exercitarea

atribuțiilor și executarea obligațiilor de serviciu în cadrul judecării cauzei

penale în speță - de acuzare a lui Bantea Aurel conform art.325 alin.(1) Cod

penal, prin pronunțarea unei sentințe ilegale.

Acțiunile inculpatei Boubatrîn Tamara au fost încadrate în baza art.307

alin.(1) Cod penal, ca pronunțarea cu bună-știință de către judecător a unei

sentințe contrare legii.

- procurorul în Procuratura Anticorupție, Cazacov Elena, prin care a

solicitat casarea sentinței în partea măsurii de pedeapsă stabilite inculpatei

Boubatrîn Tamara, cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care: Tamarei Boubatrîn, în baza art.307 alin. (1)

Cod penal, să-i fie numită pedeapsa 1 an și 6 luni închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar pentru femei de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții publice sau de demnitate publică în sensul

prevederilor art.123 Cod penal, pe un termen de 5 ani;

- inculpata Boubatrîn Tamara, prin care a solicitat casarea sentinței și

emiterea unei noi hotărâri prin care să fie achitată.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- obligațiunile statutare potrivit dispoziției art.15 alin.(1) lit. a), c) și d)

al Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20.07.1995, au fost

totalmente ignorate de către judecătorul Judecătoriei Glodeni, Boubatrîn

Tamara, la exercitarea atribuțiilor și executarea obligațiilor de serviciu în

cadrul judecării cauzei penale în speța - de acuzare a lui Bantea Aurel

conform art.325 alin.(l) Cod penal, prin pronunțarea unei sentințe ilegale;

4

- Boubatrîn Tamara a săvârșit pronunțarea cu bună-știință de către

judecător a unei sentințe contrare legii, infracțiune prevăzută de art.307

alin.(l) Cod Penal. Inculpata nu și-a recunoscut vina nici în cadrul urmăririi

penale, nici în cadrul cercetării judecătorești;

- instanța la aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, s-a limitat doar la

expunerea în sentință a faptului, că restabilirea echității sociale și corectarea

condamnatului poate fi efectuată fără ca acesta să fie izolat de societate, fără

a indica care sunt motivele care au determinat instanța la condamnarea cu

suspendare condiționat a executării pedepsei. Consideră că de către instanța

de fond au fost nefondat aplicate prevederile art.90 Cod penal, deoarece în

acțiunile inculpatei careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite,

aceasta a avut un rol activ la săvârșirea infracțiunii, vina sa în comiterea

infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, nu a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii și careva alte circumstanțe care ar micșora esențial

gravitatea faptei nu s-au stabilit;

- justiția este piatra de temelie într-o societate democratică, a cărei

principala misiune este de a asigura respectarea legalității. Pentru ca justiția

să-și realizeze această misiune este nevoie de încrederea societății în justiție.

Consideră, că este necesar de aplicat față de inculpata Boubatrîn Tamara о

pedeapsă sub formă de închisoare, care va extinde și efectele sancționării

inculpatei pe о perioada mai extinsă până la stingerea antecedentelor penale

ceea ce ii va determina revizuirea comportamentului și integrarea socială, cu

renunțarea la săvârșirea infracțiunilor.

3.2. În motivarea cererii de apel, inculpata a menționat că:

- instanța de fond examinând cauza penală în privința ei a admis erori

procesuale. Instanța de fond a obligat-o, privind prezența apărătorului

Arhiliuc Ion pentru ședința de judecată, mandatul acestuia nefiind în

materialele cauzei pe motivul neîntocmirii contractului cu avocatul respectiv

din cauza bolii acestuia. Consideră că instanța a încălcat prevederile art.71

alin.2,3 Cod de procedură penală. La data de 12.11.2018 în cadrul procesului

penal s-a prezentat avocatul Arhiliuc Ion, dar instanța n-a stabilit identitatea

și împuternicirile lui și nu a anunțat completul de judecată pentru avocat;

- în cadrul ședinței preliminare inculpata Boubatrîn Tamara a înaintat

cerere cu privire la încetarea procesului în ședința preliminară sub aspect

procedural în temeiul art. 345 al.(4) Cod de Procedură Penală din motivul,

că s-a aflat în calitate de bănuit contrar prevederilor art. 63 al.(2) pct.3 Cod

de Procedură Penală mai mult de 3 luni de zile. Potrivit ordonanței

Procuraturii Anticorupție din data de 07 iunie 2016 si ordonanței de punere

sub învinuire din 07.09.2016 adusă la cunoștință la data de 08 septembrie

2016, inculpata Boubatrîn Tamara s-a aflat în calitate de bănuit timp de 3 luni

și 2 zile;

5

- consideră că instanța eronat a ajuns la concluzia vinovăției ei.

Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin.(l) art.307 Cod penal,

îl formează relațiile sociale cu privire la înfăptuirea justiției, sub aspectul

corespunderii legii a unor acte procedural pronunțate de judecători.

Obiectul imaterial al infracțiunii prevăzute la alin.(l) art.307 Cod penal, îl

reprezintă hotărârea, sentința, decizia sau încheierea contrară legii. Este

obligatoriu să existe о confirmare juridică a faptului că hotărârea, sentința,

decizia sau încheierea este contrară legii. О astfel de confirmare о reprezintă

casarea totală sau parțială a actului procedural corespunzător de către

instanța ierarhic superioară. De asemenea, respectiva confirmare juridică se

poate exprima în recunoașterea actului procedural corespunzător, de către

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, drept hotărâre prin care au fost

încălcate drepturile si libertățile fundamentale ale omului. În lipsa oricăreia

din aceste confirmări juridice, nu există temeiul aplicării în baza art.307 al.(l)

Cod Penal.

- potrivit Ordonanței de punere sub învinuire si rechizitoriului este

pusă sub învinuire în baza art.307 al.(l) Cod Penal pentru ignorarea

intenționată a cerințelor prevederilor ale art.400 din Cod Contravențional.

Astfel instanța de apel a ajuns la concluzia că judecătoarea Boubatrîn a

pronunțat sentința din data de 04 august 2014 din motivul, că nu a reținut

just starea de fapt pe cauza, nu a fost pe deplin baza probantă verificată și

apreciată la justa valoare, dar nu din alte considerente și anume ignorarea

cerințelor imperative ale art.400 din Codul Contravențional la calitatea de

agent constatator, după cum este învinuită si condamnată. Instanța de apel

la examinarea apelului a constatat netemeinicia sentinței nr.141/2014 din

data de 04 august 2014 în cauza Bantea Aurel - în baza art.325 al.(l) Cod

Penal, dar nu a constatat ilegalitatea sentinței, după cum a invocat prima

instanță;

- motivele infracțiunii prevăzute la art.307 alin.(l) Cod penal sunt:

interesul material, răzbunarea, ura socială, națională, rasială sau religioasă,

excesul de zel, interpretarea eronată a obligațiilor de serviciu etc. La

pronunțarea sentinței de achitare în privința lui Bantea Aurel la data de 4

august 2014 nu a avut nici un motiv criminal și în acest proces nu a avut

nimeni de suferit, iar sumele de bani ridicate nu au fost întoarse, dar lăsate

în continuare la dosar ca corpuri delicte, ca rezultat careva prejudiciu nu s-a

adus. Comisia de la Venetia menționează că dacă judecătorii pot fi trași la

răspundere penală pentru interpretarea dreptului, pentru stabilirea faptelor

și pentru evaluarea probelor, о asemenea răspundere este posibilă doar în

cazurile de rea-credință și - după cum se poate demonstra - neglijența gravă.

Rea-credință și neglijența gravă în acțiunile ei nu a fost din motivul, că nu a

avut nici un interes material sau de altă natură, nici о rea-credință împotriva

6

cuiva și nici neglijența gravă în acțiunile ei nu a existat din motivul, ca într-

adevăr potrivit art.400 Cod Contravențional șeful Serviciului investigare

fraude economice al Secției investigații infracțiuni a Inspectoratului de

poliție nu a avut și nu are calitatea de agent constatator;

- analizând motivele adoptării sentinței de condamnare a inculpatei a

constatat că instanța de judecată și-a luat rolul de acuzator și n-a descris

probele apărării, n-a indicat motivele ne cercetării probelor apărării în cadrul

ședinței de judecată și nici n-a încercat să motiveze motivul de respingere a

probelor apărării. De asemenea instanța de judecată a indicat că

circumstanțe atenuante nu s-au constatat. Astfel și aici instanța și-a luat rolul

de acuzator, n-a considerat ca circumstanță atenuantă munca în calitate 7 de

judecător pe parcurs a 20 de ani fără nici о abatere disciplinară, fapt

confirmat prin referința eliberată de Consiliul Superior al Magistraturii;

- la pronunțarea sentinței de achitare a lui Bantea Aurel la data de 04

august 2014 nu deținea altă funcție publică, pe când instanța de judecată prin

pronunțarea sentinței de condamnare a lui Boubatrîn Tamara la data de 27

noiembrie 2018 și-a depășit atribuțiile de serviciu și a privat-o și de dreptul

de a activa și în alte funcții publice în care nu a comis infracțiune și nici nu

putea să comită infracțiuni din simplu motiv că nu activa, în primul rând,

iar în al doilea rând, în alte funcții publice nu este împuternicită prin lege să

emită și să pronunțe încheieri, hotărâri, sentințe și decizii. Deci instanța era

în drept să o priveze de dreptul de a ocupa funcția de judecător sau să

exercite activitatea de judecător, dar nici de cum nu era în drept să o priveze

și de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de demnitate publică,

fără a enumera concret funcțiile publice și de demnitate publică;

- consideră că învinuirea adusă inculpatei în faptul precum că prin

acțiunile ei s-a dăunat interesului serviciului și prestigiul justiției nu pot fi

puse la baza învinuirii, deoarece aceste acțiuni pot fi constatate doar ca

abateri disciplinare cu condiția comiterii repetate a abaterilor disciplinare

specificate la art.22 a Legii cu privire la statutul judecătorului, precum și în

cazul în care, la evaluarea performanțelor, s-a stabilit necorespunderea lui

evidentă funcției deținute;

- potrivit celor relatate și considerând ca fiind toate temeiurile pentru

admiterea apelului cu casarea sentinței de condamnare și admiterea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, făcând trimitere la

prevederile art. 400, 401, 402, 405, 410, 413, 414, 415 alin.(1) p.2) și în temeiul

art.390 alin. (1) pct.3) Cod de Procedură Penală.

2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procurorul în Procuratura

Anticorupție, Cazacov Elena și admis apelul declarat de Boubatrîn Tamara,

casată sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

7

pentru prima instanță prin care Boubatrîn Tamara învinuită de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.307 alin.(1) Cod penal, a fost achitată, pe motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond a judecat unilateral și superficial cauza, în lipsa unei cercetări obiective

a probelor, cu aprecierea eronată a împrejurărilor de fapt, iar ca rezultat

constatarea greșită a aspectelor de drept, ce au dus la emiterea pe caz a unei

soluții neîntemeiate și eronate în privința lui Boubatrîn Tamara.

Instanța de apel analizând în ansamblu, sub toate aspectele probele

prezentate de către procuror și anume: nota informativă privind

condamnarea lui Bantea Aurel în baza art.325 alin.(1) Cod penal, întocmită

de procurorul adjunct al Procuraturii anticorupție, șef al Serviciului Nord,

Gavajuc Serghei, adresată Procurorului General, Eduard Harunjen (f.d.16-

18, vol. I); rechizitoriul pe cauza penală nr. XXXXX de învinuire a lui Bantea

Aurel în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.325 alin.(1) Cod penal

(f.d.19-22); sentința Judecătoriei Glodeni din 04.08.2014 pe cauza penală în

privința lui Bantea Aurel, prin care a fost achitat pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii prevăzute de art.325 alin.(1) Cod penal, emisă de

judecătorul Boubatrîn Tamara (f.d.23-48); proces-verbal de cercetare din

04.04.2017 (f.d.49); ordonanța procurorul în Procuratura Anticorupție, Dorin

Compan din 04.04.2017, privind recunoașterea actelor ca mijloc de probă pe

cauza penală nr. XXXXX în privința lui Boubatrîn Tamara de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.307 alin.(2) lit. a) Cod penal (f.d.50); raportul

procurorului, șef al direcției judiciare, Mircea Roșioru din 03.03.2016

prezentat d-lui Eduard Harunjen, Procuror General-interimar, prin care se

invocă că se constată o bănuială rezonabilă privind pronunțarea unei

hotărâri contrar legii de către judecătorul Boubatrîn Tamara (f.d.52-53);

sesizarea Procurorului General - interimar, Eduard Harunjen privind

eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală a judecătorului Boubatrîn Tamara din 22.04.2016 către Consiliul

Superior al Magistraturii (58-60); proces-verbal de autosesizare din

23.05.2016 întocmit de procurorul în Procuratura anticorupție, Dorin

Compan ( f.d.66-67); - decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

19.03.2015 pe cauza penală în privința lui Bantea Aurel, prin care au fost

admise apelul și apelul suplimentar al procurorilor, casată sentința

Judecătoriei Glodeni nr. XXXXX din 04 august 2014, și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: Bantea

Aurel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.325 alin.(1) Cod

penal, cu aplicarea art.364/1 Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită

pedeapsa de un an închisoare cu amendă în mărime de 1500 unități

convenționale. Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu

8

închisoarea a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de un an

(f.d.130-136); proces-verbal de cercetare din 27.03.2017 (f.d.140); declarațiile

martorului Noroc Eduard (f.d.41, vol. II); declarațiile martorului Bejenari

Elena (f.d.42-43), inclusiv procesele-verbale ale acțiunilor de urmărire

penală, a considerat că Boubatrîn Tamara, învinuită de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.307 alin.(1) Cod penal, urmează să fie achitată

pe motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a considerat că acuzatorul de stat nu a adus probe în

confirmarea învinuirii aduse. Răspunderea penală a judecătorului în temeiul

art. 307 din Codul penal poate fi compatibilă cu principiul independenței

judecătorului doar în urma unei interpretări restrictive și doar în baza unor

probe incontestabile care ar demonstra intenția judecătorului în emiterea

actului judecătoresc contrar legii. Sarcina acuzatorului de stat constituia în

prezentarea probelor dincolo de orice îndoială rezonabilă, ce constituie o

componentă esențială a dreptului la un proces echitabil și instituie în sarcina

acuzării obligația de a proba toate elementele vinovăției de o manieră aptă

să înlăture dubiul, inclusiv, în cazul articolului 307 din Codul penal, a

intenției judecătorului în pronunțarea unei hotărâri contrare legii. În speță,

acuzarea nu a prezentat probe ce ar confirma intenția lui Boubatrîn Tamara.

Instanța de apel a considerat că acuzațiile aduse lui Boubatrîn Tamara

nu reflectă un caracter penal și sunt contrare garanțiilor prevăzute de art.6

paragrafele 2 și 3 lit. a), b) din Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului, din care rezultă că, orice persoană acuzată de o infracțiune este

prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită; orice acuzat

are, în special, dreptul: a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o

limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei

acuzației aduse împotriva sa; b) să dispună de timpul și de înlesnirile

necesare pregătirii apărării sale.

De-facto nu este stabilită-constatată fapta criminală ca fiind săvârșită

de către Boubatrîn Tamara, în raport cu dispozițiile art.307 Cod penal și

elementelor componenței de infracțiune, în special latura obiectivă și latura

subiectivă.

Analizând învinuirea adusă lui Boubatrîn Tamara și sentința instanței

de fond prin care a constatat în fapt semnele calificative ale infracțiunii

prevăzute de art.307 alin.(1) Cod penal incriminate lui Boubatrîn Tamara,

Colegiul penal apreciază sentința în cauză ca fiind o transcriere a

rechizitoriului.

Colegiul atenționează că, nu este suficient ca instanța să enumere în

hotărârea judecătorească probele citite în ședința de judecată, aceasta

urmează a le analiza complet, sub toate aspectele, cu o argumentare

desfășurată a concluziilor sale, prin prisma coroborării lor una cu alta,

9

pentru a confirma sau infirma vinovăția inculpatei pe învinuirea

incriminată, ceea ce în speță nu a fost făcut.

Prima instanță a preluat interpretarea acuzării formulată în

rechizitoriu, indicând ”Instanța de apel a scos în evidență următoarele

deficiențe și încălcări flagrante ale legii”, or în textul deciziei Curții de Apel

Bălți din 19 martie 2015, prin care au fost admise apelul și apelul suplimentar

ale procurorilor, casată sentința Judecătoriei Glodeni din 04 august 2014 - nu

se regăsesc astfel de constatări.

Or, din textul acestei decizii se constată altă concluzie,- „...instanța nu

a cercetat cauza multiaspectual, nu a dat aprecieri probelor prezentate prin

prisma pertinenței, concludentei, coroborării lor, în baza probelor acumulate

nu a reținut just starea de fapt pe cauza”. O astfel de stare de fapt constatată

de instanța de apel, exclude orice semn calificativ a componenței de

infracțiune.

La fel, potrivit Hotărârii Curții Constituționale din 22.07.2016, Cu

privire la forța juridică a hotărârilor explicative ale Plenului Curții Supreme

de Justiție, Curtea Constituțională a indicat în mod categoric că, nu se poate

face referire în hotărârile judecătorești la hotărârile explicative ale Plenului

Curții Supreme de Justiție, inclusiv recomandările, deoarece ele nu sunt

izvor oficial de drept, totodată Curtea a subliniat că, în conformitate cu

principiul interzicerii interpretării extensive a legii penale, analogia nu este

niciodată permisă în dreptul penal în detrimentul inculpatului.

Instanța de apel, în decizia de casare a sentinței adoptate de

judecătoarea Boubatrîn Tamara, n-a constatat încălcări a normelor de drept

cu caracter imperativ, astfel că în consecință n-a conchis că sentința

Judecătoriei Glodeni din 04 august 2014, ar fi contrară legii. Așa fiind, se

deduce clar și incontestabil că, instanța de apel a constatat încălcări

procesuale care ar putea fi sancționate în aspect disciplinar, a se vedea după

text: nu s-a dat eficiență prevederilor art.93-101, 26-27 Cod de procedură; nu

a dat aprecieri probelor prezentate; în baza probelor acumulate nu a reținut

just starea de fapt pe cauză; care nu a fost pe deplin verificată si apreciată la

justa valoare; incorect a achitat inculpatul; sunt neîntemeiate argumentele

instanței de fond, precum că șeful Serviciului investigare fraude economice

al Secției investigații infracțiuni a Inspectoratului de politie Glodeni nu are

calitatea de agent constatator.

Instanța de apel a constatat că acuzațiile aduse lui Boubatrîn Tamara

nu reflectă un caracter penal și sunt contrare garanțiilor prevăzute de art.6

paragrafele 2 și 3 lit. a), b) din Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului, din care rezultă că, orice persoană acuzată de o infracțiune este

prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Astfel spus,

de-facto nu este stabilită - constatată fapta criminală ca fiind săvârșită de

10

către Boubatrîn Tamara, în raport cu dispozițiile art.307 Cod penal și

elementelor componenței de infracțiune, în special latura obiectivă și latura

subiectivă. Colegiul penal consideră că acuzațiile incriminate lui Boubatrîn

T. sunt absolut imprecise, inclusiv prin faptul că nu există nicio probă care

ar confirma intenția directă a lui Boubatrîn T. la pronunțarea cu bună-știință

a sentinței Judecătoriei Glodeni dosar nr. XXXXX din 04.08.2016 ca fiind

contrară legii.

În acest sens instanța reține că, vinovăția persoanei se stabilește în

cadrul unui proces cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla

învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției, sarcina probațiunii fiind pusă

pe seama acuzării. Legea procesual penală stabilește că, răsturnarea

prezumției nevinovăției sau concluziile despre vinovăția persoanei în

comiterea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Or, în

conformitate cu prevederile art.26 alin.(3) Cod de procedură penală și

jurisprudența CEDO, sarcina probatoriului în ședințele de judecată în prima

instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de stat în virtutea funcțiilor

lui procesuale (art.51, 53 și 320 CPP). În cauza Capean vs Belgiei din

13.01.2005, Curtea a constatat că în materie penală problema administrării

probelor trebuie să fie abordată prin prisma art.6 & 2 și e obligatoriu, inter

alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

Instanța de apel a menționat, că la 28 martie 2017, Curtea

Constituțională a pronunțat hotărârea privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 307 din Codul penal (sesizarea

nr.155g/2016), prin care a menționat: potrivit standardelor internaționale,

imunitatea, de regulă, se acordă judecătorilor pentru asigurarea exercitării

atribuțiilor de serviciu. Independența judiciară nu este o prerogativă sau un

privilegiu acordat în interesul propriu al judecătorului, ci este un principiu

fundamental, un element esențial al oricărui stat democratic, o condiție

prealabilă a statului de drept și garanția fundamentală a unui proces

echitabil. Independența judecătorilor trebuie să fie considerată ca o garanție

a libertății, a respectării drepturilor omului și aplicării imparțiale a legii.

Puterea judecătorească trebuie să fie independentă pentru a-și îndeplini

rolul în raport cu celelalte puteri ale statului, a societății în general, și cu

părțile litigiului, în particular.

În același timp, Curtea a subliniat că independența judecătorului nu

exclude angajarea responsabilității acestuia, ea fiind realizată sub rezerva

unei prudențe determinate de necesitatea garantării libertății depline a

judecătorului contra tuturor presiunilor induse.

Curtea a menționat că, deoarece într-o societate democratică

judecătorul nu poate fi la adăpostul unei imunități absolute, se reliefează

problema condițiilor și modalităților de angajare a răspunderii

11

judecătorului. Astfel, trebuie remarcat faptul că, deși standardele europene

permit judecătorilor să fie trași la răspundere penală în exercitarea funcțiilor

lor judiciare, pragul este destul de înalt.

În acest sens, standardele internaționale privind independența

judecătorilor stabilesc că sarcinile de interpretare a legii, de examinare a

probelor și de evaluare a faptelor, îndeplinite de un judecător pentru a

soluționa cazurile, nu trebuie să dea naștere la răspunderea civilă, penală

sau disciplinară a judecătorului, decât în cazuri de rea-credință, culpă

intenționată sau neglijentă gravă dovedită.

Curtea a menționat că independența judecătorească impune condiția

ca judecătorii să fie protejați de influența din partea altor puteri ale statului

și ca fiecare judecător să beneficieze de libertate profesională în interpretarea

legii, în evaluarea faptelor și aprecierea probelor în fiecare caz individual.

Prin urmare, deciziile eronate trebuie să poată fi corectate prin intermediul

căilor de atac și nu pot avea drept consecință responsabilizarea individuală

a judecătorilor. În calitate de excepții pot servi doar cazurile în care, în

procesul de luare a deciziilor, judecătorii au acționat cu rea-voință sau au

admis o omisiune gravă. Aceeași opinie este împărtășită de către Comisia de

la Veneția.

În continuare, Curtea a reținut că Parlamentul este liber să decidă cu

privire la politica penală a statului, în virtutea prevederilor art.60 alin. (1)

din Constituție în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării. Totodată,

Curtea a reținut că nu are competența de a se implica în domeniul legiferării

și al politicii penale a statului, orice atitudine contrară constituind o

imixtiune în competența acestei autorități constituționale.

Astfel, Curtea a recunoscut că, în acest domeniu, legiuitorul se bucură

de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află

într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii,

necesitatea unei anumite politici penale. Cu toate acestea, Curtea a reținut

că, deși, în principiu, Parlamentul se bucură de o competență exclusivă în

reglementarea măsurilor ce țin de politica penală a statului, această

competență nu este absolută în sensul excluderii exercitării controlului de

constituționalitate asupra măsurilor adoptate.

Curtea a constatat că incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori

reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracțiuni, țin de marja de

apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de

principiile, valorile și exigențele constituționale.

În acest sens, Curtea a reținut că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea

mijloacelor penale în funcție de valoarea socială ocrotită, Curtea fiind

competentă să cenzureze opțiunea legiuitorului în cazul în care acestea

contravin principiilor și exigențelor de rang constituțional.

12

În acest context, Curtea a reținut că, în exercitarea competenței de

legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să țină seama de principiul

potrivit căruia incriminarea unei fapte ca infracțiune trebuie să intervină ca

ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul

„ultima ratio", care semnifică că legea penală este unica măsură ce poate

atinge scopul urmărit, altele de ordin civil, administrativ, disciplinar etc.

fiind ineficiente în realizarea acestui deziderat.

În aceeași ordine de idei, Curtea a reținut că, din perspectiva

principiului „ultima ratio" în materie penală, nu este suficient să se constate

că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această

atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care

să justifice sancțiunea penală.

Curtea a menționat, cu titlu de principiu, că responsabilitatea de a nu

recurge nejustificat la aplicarea articolului 307 din Codul penal împotriva

judecătorilor și de a evita un efect stigmatizant asupra acestora, ține nu doar

de procurorul general și instanțele de judecată, ci, în special, de Consiliul

Superior al Magistraturii, în calitate de garant al independenței puterii

judecătorești. Prin urmare, Consiliul Superior al Magistraturii, la autorizarea

pornirii urmării penale în 17 baza articolului 307 din Codul penal, este

obligat să țină cont de faptul că răspunderea penală trebuie să rămână

întotdeauna o măsură la care se recurge în ultimă instanță. Prin urmare,

trebuie să se analizeze, de fiecare dată, dacă alte măsuri decât cele de ordin

penal, de exemplu sancțiuni de natură disciplinară, nu ar putea fi eficace.

Curtea a subliniat că judecătorii nu pot fi constrânși să-și exercite

atribuțiile sub amenințarea unei sancțiuni, fapt care poate influența în mod

nefavorabil hotărârile ce urmează a fi adoptate. Or, în exercitarea atribuțiilor

ce le revin, judecătorii trebuie să beneficieze de libertatea neîngrădită de a

soluționa cauzele în mod imparțial, în conformitate cu prevederile legale în

vigoare și propriile aprecieri, neafectate de rea-credință. Din aceste

raționamente, considerentele judecătorului care au determinat adoptarea

unei hotărâri într-o anumită cauză, hotărâre judecătorească care a fost

anulată sau modificată, nu poate servi în calitate de temei determinant

pentru sancționarea judecătorului.

Curtea a constatat că, prin instituirea la art. 307 din Codul penal a

sintagmei „pronunțarea cu bună-știință", legiuitorul a stabilit expres că

judecătorul poate fi atras la răspundere penală pentru această componență

de infracțiune exclusiv în cazul în care este demonstrată intenția acestuia de

a pronunța hotărârea, sentința, decizia sau încheierea contrar prevederilor

legale.

Remediul principal pentru corectarea erorilor judiciare constă în

exercitarea căilor de atac, iar casarea unei hotărâri, sentințe, decizii sau

13

încheieri de către instanțele superioare nu este temei în sine pentru pornirea

urmăririi penale împotriva judecătorului.

Curtea a reținut că răspunderea penală a judecătorului în temeiul art.

307 din Codul penal poate fi compatibilă cu principiul independenței

judecătorului doar în urma unei interpretări restrictive și doar în baza unor

probe incontestabile care ar demonstra intenția judecătorului în emiterea

actului judecătoresc contrar legii.

În acest sens, Curtea a menționat că, potrivit principiilor de drept

procesual penal, sarcina probațiunii revine acuzării, iar situația de dubiu

este interpretată în favoarea celui acuzat (in dubio pro reo).

Verificând toate probele administrate sub toate aspectele, complet și

obiectiv, fiecare probă fiind apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

18 punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a ajuns la concluzia că,

Boubatrîn Tamara urmează a fi achitată de sub învinuirea înaintată în baza

art.307 alin.(1) Cod penal, din motivul că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Instanța de apel a constatat că judecătorul Boubatrîn T. pronunțând o

sentință de achitare în privința lui Bantea A., la examinarea cauzei sus

nominalizate a admis derogări de la cerințele art.364/1 Cod de procedură

penală. În același timp abaterea de la prevederile art.364/1 CPP, alte încălcări

ce țin de administrarea și aprecierea probelor la examinarea cauzei penale

sus nominalizate, nu pot fi calificate ca acțiuni intenționate, comise de

judecătorul Boubatrîn T., acestea constituind erori admise de judecător în

procesul examinării cauzei.

Totodată, instanța de apel a menționat că conform prevederilor

art.364/1 Cod de procedură penală, alin.(1) Pînă la începerea cercetării

judecătorești, inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic, că

recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Conform aceluiași articol alin.(7) În caz de soluționare a cauzei prin

aplicarea prevederilor alin. (1), dispozițiile art.382–398 se aplică în mod

corespunzător.

Dispozițiile art.382-398 Cod de procedură penală, cuprind în sine și

dispozițiile Articolului 389. Sentința de condamnare; Articolului 390.

Sentința de achitare; Articolului 391. Sentința de încetare a procesului penal,

etc.

Prevederile art.364/1 alin.(7) Cod de procedură penală, sunt prevăzute

de legiuitor și de fapt contravin cu recomandările din pct.30 a Hotărîrii

Plenului CSJ din 16.12.2013.

14

Instanța de apel a reținut că, vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se

consideră dovedită numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se

de principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele

prezentate, iar îndoielile care nu pot fi înlăturate fiind interpretate în

favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a elucidat toate

chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură penală.

Opinia Amicus Curiae adoptată de Comisia de la Veneția la cea de-a

110-a Sesiune Plenară privind răspunderea penală a judecătorilor (Veneția,

10-11 martie 2017), a menționat: doar erorile săvârșite în mod intenționat, cu

abuz deliberat sau, fără îndoială, cu neglijență repetată, serioasă sau gravă

ar trebui să se soldeze cu acțiuni și sancțiuni disciplinare, răspundere penală

sau răspundere civilă.

Potrivit p.31 din hotărârea Curții Constituționale nr.9 din 28.06.2012,

Curtea a subliniat, făcând referire și la alte hotărâri ale sale anterioare, că

independența judecătorului este o premisă a statului de drept și o garanție

fundamentală a unei judecăți corecte, ceea ce presupune că nimeni nu poate

interveni în deciziile și modul de gândire ale unui judecător, decât prin

procedurile judiciare stabilite.

În conformitate cu p.7.3. din aceeași hotărâre a Curții Constituționale

nr.28 din 14.12.2010 controlul legalității și temeiniciei actului judecătoresc

poate fi exercitat numai de către instanțele de apel și recurs, în conformitate

cu procedurile jurisdicționale.

Astfel, instanța de recurs a considerat că la caz abaterea de la

prevederile art.364/1 Cod de procedură penală, alte încălcări ce țin de

administrarea și aprecierea probelor la examinarea cauzei penale sus

nominalizate, nu pot fi calificate ca acțiuni intenționate, comise de

judecătorul Boubatrîn Tamara, acestea constituind erori admise de judecător

în procesul examinării cauzei.

- procurorul în Procuratura Anticorupție, Cazacov Elena, prin care,

invocând ca temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei, cu menținerea sentinței

fără modificări;

- procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina,

prin care, invocând ca temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care procesul penal în privința lui Boubatrîn Tamara conform

art. 307 alin.(1) Cod penal, să fie încetat în legătură cu expirarea termenului

de prescripție.

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul în Procuratura

Anticorupție, Cazacov Elena a menționat că:

15

- în cazul în care, instanța de apel, nu a fost de acord cu aprecierea

probelor de către procuror sau de către instanța de fond și a ajuns la

concluzia de a achita inculpatul, urma să dezvăluie această concluzie,

expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii și puse la baza sentinței de condamnare, fapt ce pe caz nu a avut

loc fiind prezentă o apreciere incorectă, tendențioasă și formală de ordin

general a probelor si circumstanțelor cauzei penale, nefiind indicat în decizie

dovezi convingătoare, de ce în acțiunile inculpatei nu sunt prezente

elementele infracțiunii incriminate de către organul de urmărire penală și

constatate de către instanța de fond;

- instanța de apel în motivarea soluției, în nici un mod nu a făcut o

analiză a probatoriului, în baza căreia să fi ajuns la concluzia de achitare a

inculpatei Boubatrîn Tamara, invocând doar norme generale ale unor acte

naționale și internaționale cu referire la independența judecătorească, astfel,

nu a îndeplinit prevederile normelor menționate mai sus, precum și

explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al

Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale in ordine de apel”, din sensul cărora rezultă că

nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului;

- instanța de apel s-a limitat doar la enumerarea probelor pe care

acuzarea le-a prezentat în susținerea învinuirii aduse inculpatei Boubatrîn

Tamara, fără însă a le face o analiză conform căreia a ajuns la concluzia de

achitare a inculpatei;

- instanța de fond corect a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatei

Boubatrîn Tamara, după o analiză amplă a probelor prezentate de către

acuzarea de stat, dându-le fiecăreia din acestea o apreciere corespunzătoare

și care coroborate dovedesc vinovăția inculpatei Boubatrîn Tamara în

comiterea infracțiunii incriminate;

- instanța de fond a constatat, că la emiterea sentinței nr. XXXXX din

04.08.2014, judecătorul Boubatrîn Tamara, intenționat, a ignorat cerințele

imperative ale art.400 Cod contravențional, care stipulează că sânt în drept

să examineze cauze contravenționale și să aplice sancțiuni în limitele

competenței șefii de direcții și adjuncții lor, șefii inspectoratelor de poliție și

adjuncții lor, șefii secțiilor de poliție, șefii sectoarelor de poliție, șefii

posturilor de poliție, ofițerii principali de sector, ofițerii superiori de sector,

ofițerii de sector, angajații secțiilor securitate publică, angajații serviciilor

patrulare, angajații secțiilor supraveghere transport și circulație rutieră,

angajații serviciilor supraveghere tehnică și accidente rutiere ale

inspectoratelor de poliție, angajații Inspectoratului național de patrulare și

ai Inspectoratului național de investigații din cadrul Inspectoratului General

16

al Poliției, indicând că, Noroc Eduard, care la acel moment deținea funcția

de șef al Serviciului de Investigare a Fraudelor Economice al IP Glodeni, nu

era în drept să întocmească proces contravențional;

- instanța de fond corect a ajuns la concluzia că, vinovăția lui Boubatrîn

Tamara în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (1) Cod penal,

este pe deplin dovedită. Astfel, acțiunile inculpatei Boubatrîn Tamara au fost

corect încadrate juridic în baza art.307 alin.(l) Cod penal al „pronunțarea cu

bună-știință de către judecător a unei sentințe contrare legii;

- instanța de apel în motivarea soluției, a luat partea inculpatei

Boubatrîn Tamara, care cât în cadrul urmăririi penale atât și cercetării

judecătorești a dat declarații contradictorii, urmând scopul evitării

răspunderii penale;

- vina lui Boubatrîn Tamara, în comiterea infracțiunii incriminate se

dovedește și prin următoarele probe și mijloace materiale, care au fost

administrate legal, fiind cercetate și verificate, potrivit art. art. 414, 415 alin.

(21) Cod procedură penală, următoarele materiale probatorii, după cum

urmează: declarațiile martorului Noroc Eduard care fiind audiat atât în

cadrul urmăririi penale cât și în instanța de fond, verificate prin citire în

instanța de apel, a declarat, că pe dna Tamara Boubatrîn o cunoaște de când

era judecător; declarațiile martorului Bejenari Elena care fiind audiată atât în

cadrul urmăririi penale cât și în instanța de fond, verificate prin citire în

instanța de apel a declarat, că la moment activează în calitate de asistent

judiciar la Judecătoria Drochia, sediul Glodeni. Pe Tamara Boubatrîn o

cunoaște, era asistenta ei judiciară; procesul-verbal de cercetare din

04.04.2017 prin care au fost examinate materialele cauzei penale nr. XXXXX,

eliberate de Serviciul Nord al Procuraturii Anticorupție pe 30 file; Procesul-

verbal de cercetare din 27.03.2017 prin care au fost examinate materialele

cauzei penale nr. XXXXX, eliberate de Judecătoria Glodeni la interpelarea

procurorului. Sunt cusute, numerotate în total pe 39 file, fiind aplicată

ștampila judecătoriei;

- Consiliul Superior al Magistraturii a examinat sesizarea Procurorului

General Interimar Eduard Harunjen, privind eliberarea acordului la

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a judecătorului

Judecătoriei Ialoveni Boubatrîn T. în baza art.307 alin. (2) lit. a) Cod penal și

ca rezultat prin hotărârea din 11.05.216 a dat acordul său pentru pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a judecătorului în

Judecătoria Ialoveni, Boubatrîn Tamara;

- a reținut că hotărârea respectivă a CSM a fost menținută în vigoare și

prin Hotărârea Curții Supreme de Justiție din 30.06.2016 prin care a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Boubatrîn

Tamara împotriva CSM privind anularea hotărârii CSM nr. 321/14 din

17

11.05.2016 „ Cu privire la sesizarea Procurorului General interimar Eduard

Harunjen referitor la eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală a unui judecător”. Curtea a constatat că, prin

instituirea la art. 307 din Codul penal a sintagmei „pronunțarea cu bună-

știință", legiuitorul a stabilit expres că judecătorul poate fi atras la

răspundere penală pentru această componență de infracțiune exclusiv în

cazul în care este demonstrată intenția acestuia de a pronunța hotărârea,

sentința, decizia sau încheierea contrar prevederilor legale;

- în cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate suficiente probe,

care fiind cercetate prin prisma rigorilor de drept, dovedesc vinovăția

inculpatei Boubatrîn Tamara în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 307

alin.(1) Cod penal, deoarece au fost acumulate de către organul de urmărire

penală în strictă conformitate cu prevederile legislației procesual penale. Ori,

cumulul de probe prezentate în cadrul cercetării judecătorești de către partea

acuzării dovedesc incontestabil vinovăția inculpatei în săvârșirea

infracțiunii imputate și nu contravin prevederilor art.93, 94 Cod de

procedură penală, iar nulitatea lor nu a fost invocată conform art.251 Cod de

procedură penală;

- instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului

administrat, însă instanța de apel greșit, prin aprecierea eronată a probelor

cât și a prevederilor legislației în vigoare, a concluzionat pripit precum că

Boubatrîn Tamara nu se face vinovată de comiterea infracțiunii incriminate

și că în acțiunile acesteia lipsesc elementele infracțiunii incriminate;

- instanța de apel, a dat o apreciere greșită probelor prezentate de

acuzare, or nu le-a analizat multilateral și obiectiv, care dovedesc cu

certitudine vinovăția lui Boubătrîn Tamara în comiterea infracțiunii

imputate în baza art. 307 alin.(1) Cod penal.

5.2. În motivarea recursului ordinar, procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina a menționat că:

- soluția instanței de apel privind achitarea inculpatei Boubatrîn

Tamara conform art. 307 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, este neîntemeiată și contrară probelor examinate pe

dosar. Ajungând la această concluzie, instanța de apel a indicat că

răspunderea penală a judecătorului în temeiul art. 307 Cod penal poate avea

loc doar în baza unor probe incontestabile care ar demonstra intenția

judecătorului în emiterea actului judecătoresc ar legii. Respectiv, acuzarea

nu a prezentat probe ce ar confirma intenția judecătorului în pronunțarea

unei hotărâri contrare legii;

- potrivit dispoziției art. 15 alin. (1) lit. a), c) și d) al Legii cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20.07.1995 „judecătorii sânt obligați să fie

imparțiali; să respecte întocmai cerințele legii la înfăptuirea justiției și să

18

asigure interpretarea și aplicarea uniformă a legislației; sa se abțină de la

fapte care dăunează intereselor serviciului și prestigiului justiției, care

compromit cinstea și demnitatea de judecător, provoacă îndoieli față de

obiectivitatea lor”;

- în cadrul judecării cauzei penale în speță - de acuzare a lui Bantea

Aurel conform art. 325 alin. (1) Cod penal, aceste obligațiuni statutare au fost

totalmente ignorate de către judecătorul Judecătoriei Glodeni, Boubatrîn

Tamara, în exercitarea atribuțiilor și executarea obligațiilor de serviciu, ca

consecință fiind pronunțată o sentință ilegală;

- acceptând examinarea cauzei în procedură simplificată, judecătorul

Boubătrîn Tamara a recurs la examinarea cauzei conform acestei proceduri

și chiar a intrat în camera de deliberare, unde chipurile a depistat precum,

că Șeful Serviciului Investigare fraude economice al Secției investigații

infracțiuni a Inspectoratului de politie Glodeni - nu are statut de agent

constatator, drept urmare el nu întrunește condițiile prevăzute de art. 123

Cod penal. Respectiv Bantea Aurel, nu poate fi recunoscut vinovat conform

art. 325 alin. 1) Cod penal;

- dacă instanța constata lipsa subiectului prevăzut de lege pentru

infracțiunea art. 325 Cod penal, urma să nu accepte examinarea cauzei în

procedură simplificată, dar, dacă și a acceptat, stabilind acest fapt în camera

de deliberare, urma să reia cercetarea judecătorească și să respingă cererea

inculpatului de examinare a cauzei în art. 3641 Cod de procedură penală și

să purceadă la examinarea în fond a cauzei. Conform prevederilor art.3641

alin.(4) Cod de procedură penală rezultă că procedura simplificată este abilă

doar dacă din probele administrate în cursul urmăririi penale reiese că

faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la

persoana sa pentru a permite stabilire unei pedepse. Când această condiție

nu este îndeplinită, instanța va respinge cererea de judecare a cauzei în

procedura simplificată. În situația în care insuficiența probatoriului se

constată abia cu prilejul deliberării, cauza va fi repusă pe rol și judecată în

procedura generală;

- în susținerea poziției sale, inculpata Boubatrîn Tamara a declarat că

la întocmirea sentinței motivate în camera de deliberare a ajuns la concluzia

că potrivit art. 400 alin. (2) Cod Contravențional, șeful serviciului de

investigare a fraudelor economice din cadrul secției de investigare a

Fraudelor economice, Eduard Noroc nu avea calitatea de agent constatator

din motivul că aceste atribuții le avea șeful secției investigații infracțiuni a

Inspectoratului de Poliție Glodeni;

- nu este clar în ce bază, inculpata a ajuns la așa concluzie, cu toate că,

chiar în lipsa unor probe directe precum că șeful serviciului de investigare a

fraudelor economice din cadrul secției de investigare a Fraudelor economice

19

Eduard Noroc avea sau nu calitatea de agent constatator, judecătorul

Băubatrîn Tamara urma să aprecieze conform prevederilor art.123 Cod

penal.

inculpata Boubatrîn Tamara, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibile

a recursurilor declarate de către procurorul în Procuratura Anticorupție,

Cazacova Elena și de către procurorul în Procuratura de Circumscripție

Bălți, Gavdiuc Valentina.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea

sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut,

prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală sau recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond ți de apel la judecarea

cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că procurorii indică ca temei pentru

declararea recursurilor ordinare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

reține că motivele și temeiurile de recurs invocate de recurenți nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest

context următoarele.

Astfel, temeiul de recurs indicat de recurenți, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază”, Colegiul penal în urma cercetării

materialelor cauzei constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind

faptul că, reieșind din lucrările dosarului, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod

20

de procedură penală și prin hotărârea adoptată și-a întemeiat soluția de

casare a sentinței primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Boubatrîn Tamara învinuită

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin.(1) Cod penal, a fost

achitată pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, concluzia la

care a ajuns instanța de apel în urma verificării probelor apreciate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală și a circumstanțelor cauzei,

conformându-se cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, a emis o

decizie care cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția, și în partea

contestată de către procurori în prezentele recursuri, din care considerente

instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni în

respectiva decizie.

Colegiul penal, menționează că soluția instanței de apel privind

casarea sentinței primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Boubatrîn Tamara

învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin.(1) Cod penal,

a fost achitată pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, este

una corectă și argumentată, motivare pe care instanța de recurs o însușește,

astfel respingând alegațiile procurorilor precum că, instanța de apel a dat o

apreciere greșită probelor care, în viziunea părții acuzării dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate în baza

art. 307 Cod penal, or, instanța de apel a reținut că învinuirea incriminată

inculpatei Boubatrîn Tamara, este una neclară și neconcretizată, deoarece,

acuzatorul de stat nu a adus probe în confirmarea învinuirii aduse, dat fiind

că răspunderea penală a judecătorului în temeiul art. 307 din Codul penal

poate fi compatibilă cu principiul independenței judecătorului doar în urma

unei interpretări restrictive și doar în baza unor probe incontestabile care ar

demonstra intenția judecătorului în emiterea actului judecătoresc contrar

legii. Sarcina acuzatorului de stat constituia în prezentarea probelor dincolo

de orice îndoială rezonabilă, ce constituie o componentă esențială a

dreptului la un proces echitabil și instituie în sarcina acuzării obligația de a

proba toate elementele vinovăției de o manieră aptă să înlăture dubiul,

inclusiv, în cazul articolului 307 din Codul penal, a intenției judecătorului în

pronunțarea unei hotărâri contrare legii, însă în speță, acuzarea nu a

prezentat probe ce ar confirma intenția inculpatei Boubatrîn Tamara.

Deci, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești a

constatat și expus situația de fapt și de drept reținută, just concluzionând, că

acuzațiile aduse lui Boubatrîn Tamara nu reflectă un caracter penal și sunt

contrare garanțiilor prevăzute de art.6 paragrafele 2 și 3 lit. a), b) din

Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, din care rezultă că, orice

persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce

21

vinovăția sa va fi legal stabilită; orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie

informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod

amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa; b) să

dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale.

Totodată, analizând învinuirea adusă lui Boubătrîn Tamara și sentința

instanței de fond prin care s-au constatat în fapt semnele calificative ale

infracțiunii prevăzute de art.307 alin.(1) Cod penal incriminate lui Boubătrîn

Tamara, instanța de apel corect a apreciat sentința în cauză ca fiind o

transcriere a rechizitoriului.

Astfel, instanța de apel corect a invocat că, nu este suficient ca instanța

să enumere în hotărârea judecătorească probele citite în ședința de judecată,

aceasta urmează a le analiza complet, sub toate aspectele, cu o argumentare

desfășurată a concluziilor sale, prin prisma coroborării lor una cu alta,

pentru a confirma sau infirma vinovăția inculpatei pe învinuirea

incriminată, ceea ce în speță nu a fost făcut, or, prima instanță a preluat

interpretarea acuzării formulată în rechizitoriu, indicând că: ”Instanța de

apel a scos în evidentă următoarele deficiențe și încălcări flagrante ale legii”,

or, în textul deciziei Curții de Apel Bălți din 19 martie 2015, prin care au fost

admise apelul și apelul suplimentar ale procurorilor, casată sentința

Judecătoriei Glodeni din 04 august 2014 - nu se regăsesc astfel de constatări.

Prin urmare, instanța de apel justificat a conchis că acuzațiile aduse

inculpatei Boubatrîn Tamara sunt absolut imprecise, inclusiv prin faptul că

nu există nicio probă care ar confirma intenția directă a acesteia la

pronunțarea cu bună-știință a sentinței Judecătoriei Glodeni dosar nr.

XXXXX din 04.08.2016 ca fiind contrară legii.

Colegiul penal reține că, instanța de apel în decizia de casare a sentinței

adoptate de judecătorul Boubatrîn Tamara, n-a constatat încălcări a normelor

de drept cu caracter imperativ, și nu a conchis că sentința Judecătoriei Glodeni

din 04 august 2014, este contrară legii, însă a constatat încălcări procesuale

care ar putea fi sancționate disciplinar și anume:

- nu s-a dat eficientă prevederilor art.93-101, 26-27 Cod de procedură

penală;

- nu s-a dat apreciere probelor prezentate;

- în baza probelor acumulate nu s-a reținut just starea de fapt pe cauză,

care nu a fost pe deplin verificată și apreciată la justa valoare;

- incorect a achitat inculpatul;

- sunt neîntemeiate argumentele instanței de fond, precum că șeful

Serviciului investigare fraude economice al Secției investigații infracțiuni a

Inspectoratului de poliție Glodeni nu are calitatea de agent constatator.

În asemenea împrejurări, instanța de recurs atestă că, nu a fost

constatată fapta criminală ca fiind săvârșită de către judecătorul Boubatrîn

22

Tamara în raport cu prevederile art. 307 Cod penal și elementele

componenței de infracțiune – latura obiectivă și latura subiectivă.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal consideră că, de fapt

invocările recurenților sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter declarativ,

ne fiind expuse argumente veridice în susținerea erorii pretins a fi comise de

către instanța de apel, or, decizia atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, atât în fapt, cât și în drept.

La acest capitol, Colegiul penal apreciază ca fiind nefondate alegațiile

recurenților și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa

judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a

circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând decizia atacată, Colegiul penal apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Colegiul penal reține că, în recursurile declarate recurenții critică în

bună parte hotărârea instanței de apel, prin prisma faptului că nu au fost

apreciate la justa valoare probele prezentate de către partea acuzării, în

opinia cărora acestea dovedesc vinovăția inculpatei Boubatrîn Tamara în

cele incriminate ei. Însă, verificând temeinicia deciziei adoptate de către

instanța de apel, Colegiul penal consideră că criticile menționate nu și-au

găsit confirmarea la caz, deoarece în urma analizei hotărârii contestate, atât

cumulul de probe prezentate de către partea acuzării, cât și cele prezentate

de către inculpată, toate au fost apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

Totodată, raportat la criticile recurenților, Colegiul penal reiterează că

acestea se referă doar la chestiunea de apreciere a probelor. Prin urmare,

reieșind din analiza textuală a recursurilor ordinare declarate, se constată că

autorii acestora expun conținutul unor probe cercetate de instanțele de fond,

după care în cele din urmă conchid că acestea constituie un ansamblu

probator indubitabil prin care se confirmă vinovăția inculpatei în comiterea

infracțiunii imputate.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția

ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar

convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

23

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Colegiul penal consemnează că, instanța de apel verificând cele

imputate inculpatei Boubatrîn Tamara, a conchis corect că abaterea de la

prevederile art.364/1Cod de procedură penală, alte încălcări ce țin de

administrarea și aprecierea probelor la examinarea cauzei penale în privința

lui Bantea Aurel, nu pot fi calificate ca acțiuni intenționate, contrare legii,

comise de judecătorul Boubatrîn Tamara, acestea constituind erori admise

de judecător în procesul examinării cauzei.

În acest context, instanța de recurs reține dispozițiile art. 8 alin. (3) Cod

de procedură penală, potrivit cărora, concluziile despre vinovăția persoanei

de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază ca justificate concluziile

instanței de apel, deoarece probele prezentate de către partea acuzării în

vederea susținerii învinuirii înaintate inculpatei, nu sunt certe și concludente

sau de natură ce ar permite formarea unei concluzii justificate, în vederea

stabilirii culpei în comiterea unei fapte prejudiciabile prevăzute de norma

art. 307 alin.(1) Cod penal.

Finalmente, Colegiul penal a stabilit că cumulul de probe cercetat și

analizat în cauza deferită judecării, circumstanțele stabilite în prezenta speță,

au fost deplin cercetate de instanța de apel ce i-a permis de a ajunge la

concluzia că acțiunile inculpatei Boubatrîn Tamara nu întrunesc latura

obiectivă și subiectivă ale acțiunii de pronunțare cu bună-știință de către

judecător a unei sentințe contrare legii – art. 307 alin.(1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

24

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura Anticorupție, Cazacov Elena și de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie 2020, în cauza penală

în privința lui Boubatrîn Tamara XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

25