1ra-74/21 — art.42 al.5, 361 al.2 CP

1ra-74/21 — art.42 al.5, 361 al.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-74/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2020, în cauza penală privindu-l

pe

Fendic Nicolae xxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.03.2019 – 09.12.2019;

Instanța de apel: 22.01.2020 – 11.03.2020;

Instanța de recurs: 22.06.2020 – 26.01.2021.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.42 alin.(5), 361 alin.(2) din Cod penal la

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale, ceea ce constituie

35 000 lei.

S-a dispus încasarea de la Fendic Nicolae, în beneficiul statului suma de 362 lei, 50

bani, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

încriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(5), 361 alin.(2) Codul penal,

precum că la data de 24.09.2018, ora 17:45, în cadrul controlului de frontieră efectuat pe

sensul de ieșire din Republica Moldova a PTF Sculeni, la cet. Fendic Nicolae dom. sat.

Xxxxx, r-nul Xxxxx, a fost depistată și ridicată blancheta permisului de conducere

1

internațional cu seria și nr. XXXXX, eliberat la data de 04.09.2017 și blancheta anexei

permisului de conducere internațional cu seria și nr. ITC - xxxxx eliberată la data de

04.09.2017, ambele pe numele lui Fendic Nicolae a.n. xxxxx, documente ce prezentau

semne evidente de falsificare.

Astfel, Fendic Nicolae, prin acțiunile sale intenționate, a confecționat prin

participație blancheta permisului de conducere internațional cu seria și nr. XXXXX

eliberat la data de 04.09.2017 și blancheta anexei permisului de conducere internațional

cu seria și nr. XXXXX eliberată la data de 04.09.2017, ambele pe numele său, documente

oficiale false pe care le-a deținut și folosit pe până la 24.09.2018, când au fost depistate în

cadrul controlului de frontieră efectuat pe sensul de ieșire din Republica Moldova a PTF

Sculeni.

Potrivit învinuirii, acțiunile inculpatului Fendic Nicolae au fost încadrate în baza

art.42 alin.(5), 361 alin.(2) Codul penal, participație la confecționarea documentelor

oficiale, care acordă drepturi, săvârșite de două sau mai multe persoane.

Fendic Nicolae, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie achitat, deoarece nu a comis fapta imputată, cu anularea actelor

administrate de către OUP.

3.1 În motivarea apelului s-a indicat că actele administrate de către OUP urmează a

fi declarate nule pe motiv că au fost acumulate cu încălcarea în privința inculpatului a

dreptului la apărare, dreptului de a nu face declarații, inculpatului nu i s-a explicat dreptul

de a nu face declarații, or acestea puteau fi interpretate în defavoarea lui.

Mai mult, probele acumulate nu au fost examinate de procuror și nu a fost stabilită

pertinența lor.

Totodată, s-a indicat că cauza penală a fost pornită cu întârziere, cu depășirea

termenului de 30 de zile. Nu există alte persoane constatate, procurorul nu a pornit o altă

cauză în privința altor participanți. Instanța l-a recunoscut vinovat pe Fendic Nicolae fără

a analiza probele, fără a le da o apreciere, la general a fost transcris rechizitoriul, care este

întocmit pe o altă persoană Bargan Dinu, care nu are nici o tangență cu Fendic Nicolae.

Judecătorul nici nu a văzut eroarea gravă, ceea ce este încă o dovadă că instanță nici nu a

citit rechizitoriul.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.367 din 12.10.2018, nu s-a putut

răspunde dacă actele supuse expertizării sunt false. Iar, instanța de judecată l-a recunoscut

vinovat pe Fendic Nicolae de acțiuni intenționate în participare art.42 alin.(5) din Codul

penal și cu mai multe persoane, pentru falsificarea unui act oficial. Probele care au stat la

aprecierea instanței cu privire la acțiunile de falsificare nu există. Toate dubiile se

interpretează în favoarea persoanei puse sub acuzare, dar în speță, instanță nici pe departe

nu a ținut cont de o astfel de prevedere.

2

admis apelul avocatului Tatiana Tampei declarat în numele inculpatului Fendic Nicolae,

casată sentință și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Fendic Nicolae a fost achitat de la comiterea infracțiunii prevăzute de

art. art.42 alin.(5), 361 alin.(2) Codul penal pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, prin rechizitoriu,

Fendic Nicolae, la data de 24.09.2018, ora 17:45, în cadrul controlului de frontieră

efectuat pe sensul de ieșire din Republica Moldova a RTF Sculeni, la cet. Fendic Nicolae,

dom. sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx, a fost depistată și ridicată blancheta permisului de

conducere internațional cu scria și nr. ITC- xxxxx eliberat la data de 04.09.2017 și

blancheta anexei permisului de conducere internațional cu seria și nr. XXXXX eliberată la

data de 04.09.2017, ambele pe numele lui Fendic Nicolae, a.n. xxxxx, documente ce

prezentau semne evidente de falsificare.

Astfel, Fendic Nicolae, prin acțiunile sale intenționate, a confecționat prin

participație blancheta permisului de conducere internațional cu seria și nr. ITC- xxxxx,

eliberat la data de 04.09.2017 și blancheta anexei permisului de conducere internațional

cu seria și nr. XXXXX, eliberată la data de 04.09.2017, ambele pe numele său, documente

oficiale false pe care le-a deținut și folosit pe până la 24.09.2018, când au fost depistate

în cadrul controlului de frontieră efectuat pe sensul de ieșire din Republica Moldova a

RTF Sculeni.

Astfel, cet. Fendic Nicolae prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit infracțiunea,

participație la confecționarea documentelor oficiale, care acordă drepturi, săvârșite de

două sau mai multe persoane, infracțiune prevăzută la art. art.42 alin.(5), 361 alin.(2) lit.

b) din Cod penal.

Instanța de apel analizînd materialele cauzei și raportîndu-le la actul de învinuire,

ținând cont de prevederile legale, a constatat cu certitudine că în acțiunile inculpatului

Fendic Nicolae lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la de art. art.42

alin.(5), 361 alin.(2) din Codul penal.

Pe parcursul judecării cauzei n-au fost aduse careva probe pertinente, concludente,

utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra vinovăția lui Fendic Nicolae că

a comis acțiunea imputată lui.

Instanța de apel a reținut că, la baza învinuirii de către acuzare au fost puse, iar de

instanța de fond au fost preluate, declarațiile martorului Baxan Oleg, însă aceste declarații

nu confirmă faptul că inculpatul ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. art.42 alin.(5),

361 alin.(2) Codul penal.

La fel, instanța de apel a reținut că sistemul de acte și documente acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale nu indică că în acțiunile inculpatului sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute la de art. art.42 alin.(5), 361 alin.(2) din Codul penal.

3

Organul de urmărire penală nu a probat sub nici o formă existența laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art.361 Codul penal, iar instanța de fond s-a limitat în a prelua

toate actele prezentate de acuzare, însă nu le-a apreciat pe fiecare în parte din punct de

vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor, or scrisorile Centrului Cooperare

Polițienească au comunicat că autoritățile interpelate au eliberat actele în speță

inculpatului, permisul de conducere, însă informația oferită nu indică că inculpatul a

participat la confecționarea unor documente false, mai mult, însăși organul de urmărire

penală a prezentat raportul de constatare tehnico-științifică nr.367 din 12.10.2018,

conform căruia blancheta permisului de conducere internațional cu seria și numărul XXXXX

eliberat la data de 04.09.2017, pe numele Fendic Nicolae în litigiu, este confecționată din

material plastificat, laminat pe ambele pârți, cu prezența elementelor optic variabile, cu

folosirea imprimării prin termosublimare - plasa de fond, fotografia titularului, numărul

documentului și textele. Blancheta anexei permisului de conducere internațional cu seria

și numărul ITC - xxxxx eliberat la data de 04.09.2017, pe numele Fendic Nicolae în

litigiu, este confecționată din hârtie, cu folosirea formei de tip ofset - plasa de fond,

textile, cu folosirea imprimantei jet de cerneală color-plasa de fond, fotografa titularului,

numărul documentului și textele. A răspunde la întrebarea dacă blancheta permisului de

conducere internațional cu seria și numărul ITC- xxxxx eliberat la data de 04.09.2017, pe

numele Fendic Nicolae și a anexei acesteia, corespunde metodei de confecționare a

blanchetei permisul de conducere internațional autentic nu este posibil, din motivul că în

colecția de documente autentice din cadrul Direcției expertiză a documentelor din cadrul

IGPF nu este prezent un astfel de speciment, (f.d.19- 26), respectiv acest act național

indică direct că suspiciunile/dubiile OUP nu au fost adeverite, ceea ce denotă că în speță

se atestă dubii privitor la vinovăția inculpatului.

De asemenea, instanța a statuat că, la caz acuzarea nu a adus nici o probă ce ar

certifica că inculpatul ar fi acționat cu intenție directă, atâta timp cât intenția directă în

speță urmează să fie desfășurată instantaneu cu una din modalitățile laturii obiective, care

nu au fost probate.

În continuare, instanța de apel a reținut că, instanța de fond condamnându-l pe

inculpat, nu a constatat fapta comisă, deși era obligată, or, instanța a indicat în partea

introductivă a sentinței că ”în instanță de judecată a parvenit cauza penală în privința lui

Fendic Nicolae, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5),

361 alin.(2) din Codul penal” și că ”potrivit învinuirii, acțiunile inculpatului Fendic

Nicolae sunt încadrate la infracțiunea prevăzută de art.42 alin.(5), 361 alin.(2) Cod penal

al RM - participație la confecționarea documentelor oficiale, care acordă drepturi,

săvârșite de două sau mai multe persoane”.

La acest capitol instanța de apel a reținut că instanța de fond enumerând probele

acuzării și trasîndu-le în textul sentinței fără a le aprecia prin prisma prevederilor art.101

din Codul de procedură penală, a stabilit că ”vinovăția inculpatului în comiterea

4

infracțiunii prevăzute de art. 42 al. (5), 361 alin.(2) lit. b) Cod penal, a fost confirmată

inclusiv prin ansamblul de probe administrate la urmărirea penală”, însă în dispozitivul

sentinței, instanța l-a condamnat pe Fendic Nicolae, pentru infracțiunea prevăzută de art.

art.42 alin.(5), 361 alin.(2) din Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, prima instanță nu a ținut cont de

prevederile art.96 alin.(1) pct.1 și pct.6 Codul de procedură penală, care pledează că

instanța de judecată urmează să țină cont de faptele referitoare la existența elementelor

infracțiunii, precum și cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, dar și a tuturor

circumstanțelor în speță.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit cu certitudine că din probele acumulate și

administrate de OUP și susținute de procuror în ședința de judecată nu rezultă că

inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Mai mult, inculpatul a fost învinuit de faptul că a acționat prin participație, însă

organul de urmărire penală nu a prezentat nici o probă, nici un înscris din care ar rezulta

că inculpatul ar fi acționat prin participație, acuzarea nu a indicat în actul de învinuire cu

cine ar fi comis eventual inculpatul infracțiunea, nu a prezentat careva acte din care ar

rezulta că ar exista o altă cauză penală în privința altor persoane eventual identificate sau

în curs de identificare.

Respectiv, inculpatul nici nu a fost pus sub învinuire pe infracțiunea pentru care a

fost condamnat, circumstanțe care contravin art.281 alin.(2) din Codul de procedură

penală, care pledează că ordonanța de punere sub învinuire trebuie să cuprindă: data și

locul întocmirii; de către cine a fost întocmită; numele, prenumele, ziua, luna, anul și locul

nașterii persoanei puse sub învinuire, precum și alte date despre persoană care au

importanță juridică în cauză; formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor

și modului de săvîrșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterului vinei, motivelor și

semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei, circumstanțelor în virtutea cărora

infracțiunea nu a fost consumată în cazul pregătirii sau tentativei de infracțiune,

mențiunea despre punerea persoanei respective sub învinuire în calitate de învinuit în

această cauză conform articolului, alineatului și literei articolului din Codul penal care

prevăd răspunderea pentru infracțiunea comisă.

Nulitatea actului de sesizare a instanței de judecată în cazul lui Fendic Nicolae se

datorează inclusiv viciilor fundamentale generate de încălcarea exigențelor ce însoțesc

procesul de calificare a infracțiunii ce i se incriminează, sub aspectul reproșării pretinsei

participații penale, care nu este concretizată și individualizată în conformitate și prin

prisma normelor din Codul penal.

De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerare faptul că procurorul a expus,

aquatic, în rechizitoriu, acuzațiile aduse inculpatului, circumstanțe defectuoase, contravin

inclusiv prevederilor art.21 din Constituție, conform căruia: „Orice persoană acuzată de

un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în

5

cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i sau asigurat toate garanțiile necesare

apărării sale”.

Această situație a generat vicii fundamentale, care în opinia instanței de apel

afectează procesul penal, inclusiv prin prisma încălcării dreptului la apărare și care nu pot

fi înlăturate în nici un fel, decât prin aplicarea efectelor nulității actului de sesizare a

instanței de judecată, conținutul căruia este neclar, generând imposibilitatea realizării de

către inculpați a dreptului efectiv la apărare.

Din considerentele reținute, instanța de apel a conchis că inculpatul urmează a fi

achitat, or în acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a

fost condamnat.

Dorina, invocând drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează expres că, hotărârile instanței de

apel pot supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond, în

cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar și solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței contestate fără modificări.

În motivarea recursului, autorul a invocat următoarele argumente:

- instanța de apel nu a luat în considerație toate probele acuzării și nu le-a apreciat la

justa lor valoare, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe

probe ce ar combate învinuirea încriminată inculpatului, astfel încălcând prevederile

art.101 alin.(l) Cod de procedură penală, conform căruia fiecare probă urmează a fi

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor;

- instanța de apel nu a apreciat probatoriul administrat în prezentat cauza la justa

valoare de către instanța de apel: declarațiile martorului Baxan Oleg, care în ședința de

judecată a declarat că, la data de 24.04.2018, inculpatul Fendic Nicolae s-a prezentat la

controlul de frontieră la punctul de trecere Sculeni. Indică că, în timpul controlului de

frontieră la cet. Fendic Nicolae au fost depistate actele care au fost ridicate și anume

permisul de conducere eliberat de Federația Rusă și o blanchetă la permisul dat. Susține

că, în timpul controlului și examinării s-a depistat că, actele menționate conțin semne de

falsificare. Notează că, în timpul audierii inculpatului a întocmit și procesul verbal de

constatare. Explică că, la momentul audierii apăruse dubii, iar în cadrul audierii scopul a

fost de a examina aceste dubii; raportul de constatare tehnico-științific nr.367 din

12.10.2018, conform căruia blancheta permisului de conducere internațional cu seria și

numărul ITC- xxxxx, eliberat la data de 04.09.2017, pe numele Fendic Nicolae, d.n.

xxxxx, în litigiu, este confecționată din material plastificat, laminat pe ambele părți, cu

prezența elementelor optic variabile, cu folosirea imprimării prin termosublimare - plasa

de fond, fotografia titularului, numărul documentului și textele. Blancheta anexei

6

permisului de conducere internațional cu seria și numărul ITC - xxxxx eliberat la data de

04.09.2017, pe numele Fendic Nicolae, d.n.xxxxx, în litigiu, este confecționată din hârtie,

cu folosirea formei de tip ofset - plasa de fond, textile, cu folosirea imprimantei jet de

cerneală color-plasa de fond, fotografa titularului, numărul documentului și textele. A

răspunde la întrebarea dacă blancheta permisului de conducere internațional cu seria și

numărul XXXXX eliberat la data de pe numele Fendic Nicolae, d.n.xxxxx și a anexei

acesteia, corespunde metodei de confecționare a blanchetei permisul de conducere

internațional autentic nu este posibil, din motivul că în colecția de documente autentice

din cadrul Direcției expertiză a documentelor din cadrul IGPF nu este prezent un astfel de

speciment, (f.d.19-26); proces-verbal privind actele de constatare (pentru acțiuni de

constatare) din 24.09.2018, întocmit de către Baxan Oleg - șef de schimb SPF ” Sculeni”

prin care au fost constatate circumstanțele depistării asupra cet. Fendic Nicolae a

blanchetei permisului de conducere internațional cu seria și nr. XXXXX eliberat la data

de 04.09.2017 și a blanchetei anexei permisului de conducere internațional cu seria și

nr.XXXXX eliberată la data de 04.09.2017, ambele pe numele său, (f.d.10); proces-verbal

de ridicare a obiectelor și documentelor din data de 24.09.2018, întocmit de către Baxan

Oleg - șef de schimb SPF „Sculeni” prin care a fost ridicat permisului de conducere

internațional cu seria și nr. XXXXX și anexa permisului de conducere internațional cu

seria și nr.XXXXX, ambele pe numele Fendic Nicolae, (f.d.11); proces-verbal privind

actele de constatare (pentru audieri) din 24.09.2018, întocmit de către Baxan Oleg - șef de

schimb SPF „Sculeni” prin care Fendic Nicolae a comunicat că, permisului de conducere

internațional cu seria și nr. XXXXX și anexa permisului de conducere internațional cu

seria și nr. XXXXX, i le-a perfectat o persoană pe numele Anatolie, căruia i-a trimis

datele sale personale prin intermediul rețelei de socializare „Odnoklassniki.ru” și

aproximativ peste două luni – s-a întâlnit cu această persoană în or. Moscova, Rusia, și a

primit aceste documente. Nu a achitat bani pentru acestea, deoarece Anatolie îi era dator

cu un serviciu (f.d.12); scrisoarea nr.34/33-20633 din 08.11.2018, parvenită din adresa

Centrului Cooperare Polițienească Internațională, potrivit căreia permisul de conducere în

litigiu nu a fost eliberat de către autoritățile competente ale SUA, (f.d.39); scrisoarea

nr.34/33-22438-18 din 06.12.2018, parvenită din adresa Centrului Cooperare

Polițienească Internațională, potrivit căreia Fendic Nicolae, d.n.xxxxx, nu este cetățean

rus și nu există informații privind înregistrarea sa pe teritoriul Federației Ruse (f.d.41-42);

scrisoare nr.34/33-19564 din 23.10.2018 parvenită din adresa Centrului Cooperare

Polițienească Internațională, potrivit căreia permisul de conducere în litigiu nu a fost

eliberat de către autoritățile competente ale Rusiei, (f.d.16); scrisoare nr.03/02-7954 din

19.11.2018, parvenită din adresa Departamentului Înmatriculare a conducătorilor auto,

potrivit căreia Fendic Nicolae Xxxxx, a.n. xxxxx, nu a fost documentat cu permis dc

conducere al Republicii Moldova (f.d.34);

- probele expuse supra denotă că inculpatul Fendic Nicolae a comis infracțiunea

7

imputată, iar acțiunile lui corect au fost încadrate în baza în baza art. art.42 alin.(5), 361

alin.(2) din Codul penal, participație la confecționarea documentelor oficiale, care acordă

drepturi, săvârșite de două sau mai multe persoane;

- instanța de fond corect a calificat acțiunile inculpatului Fendic Nicolae în baza

art.42 alin.(5) art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi participație la

confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi sau

eliberează de obligații, ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de

proprietate și forma juridică de organizare, acțiuni săvârșite de două persoane sau mai

multe persoane;

- instanța de apel, nu a motivat întemeiat soluția sa privind achitarea inculpatului

Fendic Nicolae, iar prin neaprecierea obiectivă a probelor cercetate în ședința judiciară,

instanța de apel la adoptarea deciziei a admis o eroare de drept, fără a acorda o valoare

primară, care în opinia acuzării demonstrează vinovăția inculpatului, astfel încât concluzia

instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei

minuțioase cercetări în ambele instanțe, făcându-se referire la declarațiile detaliate ale

participanților la proces, iar în astfel de condiții, instanței de apel, îi rămânea doar să

aprecieze aceste probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din considerentele ce vor fi desfășurate

în continuare.

Astfel, potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță, procurorul își

întemeiază cererea de recurs pe temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar.

Din esența criticilor aduse de către recurent, Colegiul penal constată că dezacordul

acuzatorului de stat se focusează asupra soluției de achitare pronunțată de către instanța de

8

apel, ultimul pledând pentru menținerea sentinței de condamnare a inculpatului.

Colegiul penal lărgit, analizând lucrul judecat de către instanțele ierarhic inferioare

constată că, atât sentința cât și decizia instanței de apel sunt afectate de erori procesuale,

care nu pot fi remediate în prezenta procedură, din atare considerente cele avansate de

recurent urmează a fi admise parțial, inclusiv din alte motive decât cele specificate de

recurent, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel, în alt complet de judecată.

Pentru a detalia considerațiunile ce fundamentează soluția de trimitere a cauzei la

rejudecare, Colegiul penal lărgit pornește de la aceea că, principala problemă adusă în

discuție pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite

judecății în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

Potrivit textului încriminator Fendic Nicolae, de fapt, a fost pus sub învinuire pentru

faptul că: „ la data de 24.09.2018, ora 17:45, în cadrul controlului de frontieră efectuat

pe sensul de ieșire din Republica Moldova a RTF Sculeni, la cet. Fendic Nicolae, dom.

sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx, a fost depistată și ridicată blancheta permisului de conducere

internațional cu scria și nr. ITC- xxxxx eliberat la data de 04.09.2017 și blancheta anexei

permisului de conducere internațional cu seria și nr. XXXXX eliberată la data de

04.09.2017, ambele pe numele lui Fendic Nicolae, a.n. xxxxx, documente ce prezentau

semne evidente de falsificare.

Astfel, Fendic Nicolae, prin acțiunile sale intenționate, a confecționat prin

participație blancheta permisului de conducere internațional cu seria și nr. ITC- xxxxx,

eliberat la data de 04.09.2017 și blancheta anexei permisului de conducere internațional

cu seria și nr. XXXXX, eliberată la data de 04.09.2017, ambele pe numele său, documente

oficiale false pe care le-a deținut și folosit pe până la 24.09.2018, când au fost depistate

în cadrul controlului de frontieră efectuat pe sensul de ieșire din Republica Moldova a

RTF Sculeni.”

Prin rechizitoriu, acțiunile inculpatului, în drept, au fost încadrate în baza art.42

alin.(5), 361 alin.(2) lit. b) Codul penal – participație la confecționarea documentelor

oficiale, care acordă drepturi, săvârșite de două sau mai multe persoane. (f.d.89).

Potrivit sentinței, Fendic Nicolae, a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(5), 361 alin.(2) Codul penal.

Din conținutul sentinței se deduce faptul că, prima instanță constată vinovăția

inculpatului Fendic Nicolae de săvârșirea infracțiunii încriminate potrivit rechizitoriului

indicând că „(..) vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.

(5), 361 alin.(2) lit. b) Cod penal, a fost confirmată inclusiv prin ansamblul de probe

administrate la urmărirea penală…”, însă în dispozitivul sentinței instanța l-a condamnat

pe Fendic Nicolae, pentru infracțiunea prevăzută de art.42 alin.(5), 361 alin.(2) din Cod

penal, din învinuirea înaintată fiind exclus calificativul de la lit. b) „ săvârșite de două sau

mai multe persoane.”

La fel, Colegiul penal lărgit accentuează, că instanța de fond condamnându-l pe

9

inculpat nu a constatat fapta comisă, deși era obligată, or instanța a indicat în partea

introductivă a sentinței că „ în instanța de judecată a parvenit cauza penală în privința lui

Fendic Nicolae Xxxxx, fiindu-i încriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42

alin. (5), 361 alin.(2) din Codul penal” și că ”potrivit învinuirii, acțiunile inculpatului

Fendic Nicolae Xxxxx sunt încadrate la infracțiunea prevăzută de art.42 alin.(5), 361

alin.(2) Cod penal al RM - participate la confecționarea documentelor oficiale, care

acordă drepturi, săvârșite de două sau mai multe persoane”.

Astfel, instanța de fond în partea dispozitivă a hotărârii stabilește vinovăția lui

Fendic Nicolae în baza art.42 alin.(5), 361 alin.(2) din Cod penal, pe când în partea

descriptivă constată ca fiind dovedită fapta conform art.42 alin.(5), 361 alin.(2) lit. b) din

Cod penal.

Prin urmare, au fost încălcate cerințele art.394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură

penală potrivit căruia, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită și art.395 alin.(1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală potrivit căruia, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să

fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare

infracțiune constatată ca dovedită, astfel, Fendic Nicolae a fost recunoscut vinovat pentru

altă faptă decât cea constatată de către instanța de judecată.

În consecință, având în vedere circumstanțele descrise, Colegiul penal conchide

asupra imposibilității menținerii unei asemenea sentințe, întrucât aceasta nu conține

motive legale pe care se întemeiază soluția.

Pe de altă parte, verificând decizia instanței de apel în raport cu argumentele

recursului ordinar, Colegiul penal conchide că nici această hotărâre nu corespunde întru

totul prevederilor legii procesuale, și în consecință urmează a fi casată, cu remiterea

cauzei pentru o nouă rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art.414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect

au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

10

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ

au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie

motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare.

Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

După cum rezultă din dosar, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

partea apărării, instanța de apel l-a considerat întemeiat și dispunând admiterea acestuia, a

pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a dispus

achitarea lui Fendic Nicolae de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.42 alin.(5), 361 alin.(2) Codul penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Potrivit art.394 alin.(3) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

achitare trebuie să cuprindă: 1) indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința

învinuitului a fost trimisă în judecată; 2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate de

instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea

motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite

introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția

celui achitat.

Contrar prevederilor legale citate, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel

casând sentința și pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, or ajungând la concluzia

privind achitarea inculpatului Fendic Nicolae de la comiterea infracțiunii prevăzute de

art.42 alin.(5), 361 alin.(2) din Codul penal, la fel ca și instanța de fond a omis a indică

calificativul atribuit de lit. b) al normei penale indicate și anume „săvârșite de doua sau

mai multe persoane”, încriminat prin rechizitoriu, în context nefiind clar de sub învinuirea

căror fapte este achitat inculpatul.

Prin urmare, divergențele conținute în descriptivul deciziei adoptate, denotă o

neclaritate totală privind constatarea vinovăției inculpatului de săvârșirea faptei

infracționale încriminate, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia.

Potrivit practicii judiciare, instanța de apel, soluționând apelul, poate să caseze

(desființeze) sentința primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță. Instanța de apel poate adopta una din soluțiile pe care le poate

pronunța prima instanță, apreciind temeinicia sau netemeinicia învinuirii sau dispunând,

11

după caz, condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Totodată, una din condițiile adoptării unei sentințe legale este corespunderea părții

descriptive a ei cu circumstanțele constatate în ședința de judecată.

La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art.394 Cod de procedură

penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură penală, în

aceeași consecutivitate. Sentința trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, urmând a fi

expusă în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă

legătură logică cu ea.

Analizând conținutul deciziei recurate prin prisma argumentelor invocate în recursul

procurorului și cerințelor legale ce urmează a fi respectate la pronunțarea unei sentințe de

achitare, Colegiul penal lărgit conchide că decizia instanței de apel nu conține motive

legale pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul deciziei.

În contextul dat instanța de recurs remarcă faptul, că deși instanța de apel a invocat

temeiul pentru achitare prevăzut la art.390 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală - fapta

nu întrunește elementele infracțiunii, în motivarea deciziei pronunțate instanța de apel s-a

expus într-un mod contradictoriu referitor la acest temei de achitare, or deși Fendic

Nicolae a fost achitat din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art.42 alin. (5), 361 alin.(2) din Codul penal, pe alocuri în conținutul deciziei

pronunțate, invocă că învinuirea este vagă, neclară, abstractă sau neconcretizată, iar într-

un alt context instanța susține că „ pe parcursul judecării cauzei n-au fost aduse careva

probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra

vinovăția lui Fendic Nicolae Xxxxx că a comis acțiunea imputată lui.”

De altfel, Colegiul penal lărgit remarcă că instanța de apel, enumerând probele aduse

de către acuzatorul de stat în susținerea învinuirii, conchide că acestea nu coroborează

între ele și nu dovedesc vinovăția inculpatului Fendic Nicolae, însă potrivit practicii

judiciare o sentință de achitare nu trebuie să se limiteze la o trecere în revistă a probelor

prezentate de către părți, ci trebuie să conțină analiza acestora, temeinicia concluziilor

instanței despre faptul că învinuirea nu și-a găsit confirmare, precum și motivarea de ce

instanța respinge probele puse la baza învinuirii, fapt care în speță nu a fost realizat.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor

art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea

altora.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-au găsit

confirmare temeiurile prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

„hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

12

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să țină

seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea apreciere obiectivă probelor administrate în cauză,

având în vedere prevederile art. art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Dorina Tăut, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 11 martie 2020, în cauza penală privindu-l pe Fendic Nicolae Xxxxx, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 11 martie 2021.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

13