1ra-228/2021 — art.172 alin. 3, lit. a CP

1ra-228/2021 — art.172 alin. 3, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-228/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Dragomir Aliona în numele inculpatului și de către avocatul

Chitoroga Ion în numele părții vătămate, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020 și sentinței

Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 16 decembrie 2019, în cauza

penală în privința lui

Plujnicov Victor XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 24.01.2019 – 16.12.2019;

Instanța de apel: 26.02.2020-16.06.2020;

Instanța de recurs: 17.09.2020 –20.01.2021.

A C O N S T A T A T:

2019, Plujnicov Victor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de articolul 172 alin.(3) lit. a) Cod penal și conform acestei

Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

10 (zece) ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru minori.

Cheltuielile de judecată în mărime de 4686 lei au fost trecute în

contul statului.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și a fost încasat din contul lui

Plujnicov Lidia în beneficiul lui Turcan Ana prejudiciul moral în mărime

de 50000 (cincizeci mii) lei, în rest cerințele s-au respins.

Victor, în perioada mai - XXXXX, având scopul satisfacerii poftei sexuale

în formă perversă, intenționat, la domiciliul minorului XXXXX, situat în

s. XXXXX, r-nul XXXXX și în alte locuri din teritoriul s. XXXXX, r-nul

XXXXX, în repetate rânduri, inclusiv și la XXXXX, în timpul zilei în

1

subsolul casei de cultură din s. XXXXX, r-nul XXXXX, aplicând

constrângerea fizică l-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți pe minorul

XXXXX, și profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra și a-și

exprima voința, știind cu certitudine că XXXXX nu a împlinit vârsta de

14 ani, a întreținut cu ultimul rapoarte sexual în formă perversă.

Acțiunile lui Plujnicov Victor au fost încadrate în baza art.172

alin.(3) lit. a) Cod penal, adică, acțiuni violente cu caracter sexual după

indicii calificativi ai satisfacerii poftei sexuale în forme perverse,

săvârșită prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința,

săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a

atins vârsta de 14 ani.

3.1 Avocatul Diaconov Vladimir în numele inculpatului Plujnicov

Victor, prin care solicită casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Plujnicov Victor să fie achitat.

În motivarea cererii de apel a invocat că:

- conform expertizei judiciare nr. XXXXX din 15.09.2018, careva

leziuni corporale vizibile în regiunea anusului la cet. XXXXX nu s-au

depistat;

- conform examenului biologic, în conținutul anal prelevat de la

XXXXX spermatozoizi nu s-au depistat, iar caracterul defectului minor

depistat nu s-a putut stabili;

- s-a demonstrat că învinuirea adusă lui Plujnicov Victor a fost o

invenție și că în acțiunile lui Plujnicov Victor nu s-a întrunit elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

penal, iar careva probe pentru a constata contrariul au lipsit, respectiv s-

a solicitat achitarea inculpatului Plujnicov Victor;

- consideră că toate dubiile și interpretările urma a fi tratate în

favoarea inculpatului. Iar dacă totuși vina lui Plujnicov Victor va fi

demonstrată pe deplin, instanța de apel este obligată să aplice

prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal, minorilor;

- la aplicarea pedepsei condamnatului Plujnicov Victor instanța de

judecată a omis să aplice prevederile art. 79 Cod penal, conform căruia

minoratul constituie o circumstanță excepțională.

3.2 Reprezentantul legal al părții vătămate, XXXXX, prin care a

solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei și încasarea

2

prejudiciului material și moral, cu pronunțarea unei noi decizii prin care

Plujnicov Victor să fie recunoscut de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 172 alin. 3, lit. a) Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră,

cu admiterea integrală a acțiunii civile și încasarea în beneficiul lui

XXXXX prin intermediul lui XXXXX în calitate de reprezentant legal în

interesele lui XXXXX din contul inculpatului Plujnicov Victor și a

părinților acestuia mama Plujnicov Lidia a prejudiciului moral în sumă

de 250000 (două sute cinzeci mii) lei.

În motivarea cererii de apel a invocat că:

- prin acțiunile lui Plujnicov Victor lui XXXXX i-au fost cauzate

suferințe fizice și psihice enorme ce îl vor marca toată viața;

- datorită acțiunilor criminale ale lui Plujnicov Victor au fost

nevoiți a suporta cheltuieli de deplasare și tratament care însă nu le pot

confirma prin bonuri de plată întrucât din șocul psiho-emoțional suferit

nu sau dat seama că trebuiau păstrate;

- conform materialelor cauzei penale s-a demonstrat că XXXXX

avea nevoie de consiliere psihologică, a efectuat astfel de consiliere. În

urma traumei minorul XXXXX adesea înțelegea denaturat faptele și

conținutul discuției pe care o are mama cu el ceia ce până la săvârșirea

abuzului asupra lui nu era. Din discuțiile cu medicul psiholog acesta a

relatat mamei că tratamentul va fi unul îndelungat, costisitor și încă nu

se știe dacă se va recupera total;

- referitor la pedeapsă, prima instanță nu a luat în calcul

următoarele circumstanțe agravante: comiterea infracțiunii împotriva

unui minor de 8 ani, profitând de starea de vulnerabilitate a acestuia,

caracterul repetat a acțiunilor infracționale, înjosirea părții vătămate prin

comiterea acțiunilor infracționale în prezența surorii XXXXX și a

prietenilor copii XXXXX, XXXXX, ceia ce creează un impact negativ

psiho-social și asupra acestor martori cât și asupra minorului XXXXX

fiind umilit în prezența lor;

- consideră rezonabil aplicarea unei pedepse mult mai aspre în

privința lui Plujnicov Victor sub formă de închisoare pe un termen de 20

ani.

2020, a fost admis parțial apelul declarat de reprezentantul legal al părții

vătămate XXXXX și a avocatului acesteia, admis parțial apelul avocatului

în numele inculpatului Plujnicov Victor, casată sentința în partea

stabilirii pedepsei și acțiunii civile ce ține de prejudiciul moral și

3

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Lui Plujnicov Victor recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal, și cu aplicarea art.70

alin.(3) și art.79 Cod penal i-a fost stabilită o pedeapsă de 9 (nouă) ani

închisoare, cu ispășirea pedepsei în centre de detenție pentru minori și

tineri.

A fost admisă acțiunea civilă și s-a încasat de la reprezentantul

legal al inculpatului Plujnicov Victor – Plujnicov Lidia în beneficiul

reprezentantul legal al părții vătămate XXXXX – prejudiciul moral în

mărime de 100000 (una sută mii) lei. În rest celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, din cumulul

probatorului administrat, este dovedită pe deplin, în afara dubiilor

rezonabile, vina inculpatului Plujnicov Victor în comiterea infracțiunii de

acțiuni violente cu caracter sexual după indicii calificativi ai satisfacerii

poftei sexuale în forme perverse, săvârșită prin constrângere fizică sau

psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra

sau de a-și exprima voința, săvârșite asupra unei persoane despre care se

știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani, s-a confirmat și prin

materialele cauzei penale administrate la faza urmăririi penale și studiate

în ședința de judecată.

Instanța de apel a respins argumentele părții apărării privind

nevinovăția inculpatului, și a apreciat critic declarațiile inculpatului

potrivit cărora pledează nevinovat, dând o apreciere declaraților

martorilor minori XXXXX, XXXXX și XXXXX (f.d. 45-47; 53-54; 60-61),

fapt ce confirmă declarațiile părții vătămate XXXXX, audiat în condițiile

art.1101 Cod de procedură penală, și care au fost audiate în cadrul

ședinței de judecată, care cu certitudine confirmă vinovăția inculpatului

și exclude orice dubiu în acest sens. În veridicitatea declarațiilor părții

vătămate, instanța nu are temei de a se îndoi, deși el având o vârstă

fragedă a relatat (inclusiv la etapa urmăririi penale) ferm faptele cum au

purces acțiunile criminale ale inculpatului Plujnicov Victor, a indicat

locul și circumstanțele în care au avut loc acțiunile date într-un limbaj

simplu - că l-a lovit și l-a târât în subsolul casei de cultură, unde i-a scos

pantalonii și chiloții și i-a băgat ”cocoșelul” în ”funduleț”, la fel că l-a

târât sub podul de lângă casa lor și la fel a comis aceleași acțiuni față de

el, de asemenea a comis asemenea acțiuni în timp ce se aflau acasă la ei,

4

fapte confirmate și prin declarațiile martorilor minori XXXXX, XXXXX și

XXXXX audiați la fel în condiții speciale în conformitate prevederile

art.1101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a constatat că prima instanță la aplicarea pedepsei

pentru inculpatul Plujnicov Victor învinuit și condamnat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Codul penal nu a

acordat deplină atenție prevederilor art. 70 și 79 Codul penal, stabilindu-

i pedeapsa 10 (zece) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar

pentru minori, ori prin criteriul de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în

procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de

săvârșirea infracțiunii.

Instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului Plujnicov

Victor are temei de a interveni în sentința primei instanțe în partea

stabilirii pedepsei or, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă

inculpatului, nu s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale

privind individualizarea pedepsei, acestuia ne fiindu-i aplicată o

pedeapsă corectă, echitabilă, fără a fi acordată eficiență deplină

prevederilor art.art.6, 7, 61, 70, 75, 79 Codul penal.

Instanța de apel a purces la operațiunea de individualizare a

pedepsei penale în privința inculpatului Plujnicov Victor pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(3) lit. a) Codul penal și

ținând cont de faptul că inculpatul anterior nu a fost judecat, în temeiul

art. 70, 79 Codul penal, acordând prioritate circumstanței excepționale

prezente în speță și anume minoratul inculpatului la data comiterii

infracțiunii, a aplicat inculpatului Plujnicov Victor pedeapsa sub formă

de închisoare pe termen de 9 ani, cu ispășirea pedepsei în centre de

detenție pentru minori și tineri.

Referitor la acțiunea civilă a reprezentantului părții vătămate,

instanța de apel a considerat că acțiunea civilă este întemeiată și

justificată în parte, ținând cont de faptul că prin infracțiunea săvîrșită,

inculpatul i-a cauzat părții vătămate XXXXX suferințe fizice și psihice.

Cu referire la prejudiciul moral, instanța de apel a considerat că

suma de 50 000 lei în beneficiul lui XXXXX din contul lui Plujnicov Lidia,

este insuficientă pentru a acoperi suferințele morale cauzate părții

vătămate. Prima instanță a ignorat semnificația valorilor sociale lezate și

prejudiciul cauzat și a examinat superficial capătul de cerere referitor la

încasarea prejudiciului moral.

5

Instanța de apel a ținut cont de gravitatea cauzării suferințelor

psihice și fizice a părții vătămate, de faptul că părții vătămate XXXXX i-

au fost cauzate suferințe psihice care au fost condiționate de vătămările

corporale, îngrijorarea pentru aceste efecte ulterioare, epuizarea

emoțională, prin urmare, la acest capăt de cerere, instanța de apel a

considerat oportun de a dispune încasarea de reprezentantul legal al

inculpatului Plujnicov Victor - Plujnicov Lidia în beneficiul

reprezentantului legal al părții vătămate XXXXX – prejudiciul moral în

mărime de 100000 (una sută mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat

prin infracțiune, ce constituie o satisfacție echitabilă în coraport cu

suferințele fizice și psihice cauzate prin infracțiune, luând în considerație

totodată și faptul că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral,

urmează a se ține cont atât de gravitatea suferințelor pricinuite, dar și de

starea materială a inculpatului.

5.1 Avocatul Dragomir Aliona în numele inculpatului prin care

invocând temei pentru recurs pct. 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei, pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Plujnicov Victor să fie achitat.

În susținerea cererii de recurs, avocatul Dragomir Aliona a menționat

aceleași motive expuse de către avocatul Diaconov Vladimir în cererea sa de apel

împotriva sentinței primei instanțe menționând că:

- declarațiile părții vătămate și martorilor sunt contradictorii.

Divergențele sunt în declarațiile părții vătămate minore XXXXX și a

martorului XXXXX, prin care primul a declarat că la bibliotecă Plujnicov

Victor nu a săvârșit careva prostii, și în subsol nu a fost. Iar XXXXX a

declarat că chipurile în subsol Plujnicov Victor ar fi săvârșit careva

acțiuni pe care le-a văzut pe geamul stricat de la subsol, fără a întra în

subsol, însă acolo este întuneric și nimic nu

se vede și este imposibil de a vedea ceva pe geamul respectiv ce se

întâmplă înăuntru. Consideră că declarațiile martorului XXXXX nu pot fi

puse la baza sentinței de condamnare. Demersul avocatului de a verifica

la fața locului posibilitatea vizualizării din afară subsolului de pe

fereastra stricată ce se întâmplă în interior a fost respinsă;

- din declarațiilor părții vătămate minore ar reieși că în timp

ce era în casă, Plujnicov Victor ar fi scos un cui de la geam și ar fi întrat

pe geam în casă, unde iarăși a făcut chipurile careva prostii. La fel și

6

aceste declarații părții vătămate consideră că nu pot fi puse la baza

învinuirii. Demersul apărătorului de a verifica la fața locului posibilitatea

pătrunderii inculpatului în odaia unde se afla chipurile victima la fel a

fost respinsă. Iar, conform planșei fotografice, geamurile sunt mici și

inculpatul Plujnicov Victor nu a avut posibilitate să între, iar faptul că un

careva geam ar fi având cui și doar prin scoaterea cuiului e posibil de a

pătrunde în casă nu poate fi probat;

- instanța nu poate pune la baza învinuirii declarațiile martorului

XXXXX, care a declarat, chipurile la râpă Plujnicov i-ar fi făcut prostii lui

XXXXX și a văzut acțiunile deoarece s-a urcat într-un copac mare și a

luat o pătură mare-mare și s-a acoperit că cei doi nu au văzut-o.

Demersul avocatului de a verifica la fața locului declarațiile a fost

respins;

- conform expertizei judiciare nr. XXXXX din 15.09.2018, careva

leziuni corporale vizibile în regiunea anusului la partea vătămată cet.

XXXXX nu s- a depistat. Conform expertizei biologic, în conținutul anal

prelevat de la XXXXX spermatozoizi nu s-a depistat, caracterul

defectului minor depistat nu s-a putut stabili;

- inculpatul anterior nu a fost tras la răspunderea penală, este

minor și invalid de gradul 2.

5.2 Avocatul Chitoroga Ion în numele părții vătămate prin care

neinvocând un careva temei pentru recurs prevăzut de art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială deciziei și a sentinței,

emitere unei noi decizii în partea ce ține de stabilirea pedepsei și

încasarea prejudiciului material și moral, cu pronunțarea unei noi decizii

prin care Plujnicov Victor să fie recunoscut de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 172 alin. 3, lit. a) Cod penal și să-i fie stabilită o

pedeapsă mai aspră, cu admiterea integrală a acțiunii civile și încasarea

în beneficiul lui XXXXX prin intermediul lui XXXXX în calitate de

reprezentant legal în interesele lui XXXXX din contul lui Plujnicov Victor

și a părinților acestuia mama Plujnicov Lidia a prejudiciului moral în

sumă de 250000 (două sute cinzeci mii) lei.

În susținerea cererii de recurs, avocatul Chitoroga Ion pe lângă aceleași

temeiuri expuse în cererea sa de apel privitor la pedeapsa aplicată față de

inculpat și soluția instanței de apel privitor la acțiunea civilă, considerând că:

- pedeapsa aplicată lui Plujnicov Victor este prea blîndă și a

solicitat pedepsirea acestuia cu o pedeapsă maximă reieșind din limitele

art. 172 alin. 3) lit. b Cod penal și anume condamnarea acestuia la o

7

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen maxim, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar pentru minori, consider oportună stabilirea unei

astfel de pedepse ținând cont de gravitatea faptei comise;

- prin infracțiunea comisă de către Plujnicov Victor, i-au fost

cauzate părții vătămate un prejudiciu moral în sumă de 250000 lei, care

este proporțional în raport cu caracterul continuu și îndelungat al

suferințelor fizice și psihice;

- suferințele morale ale lui XXXXX și a familiei au fost enorme

atunci cînd au aflat de infracțiunea comisă asupra lui XXXXX;

- suferințele psihice au fost condiționate de vătămările corporale,

de provocarea bolilor, slăbirea rezistenței fizice la boli sau de alte

complicații, îngrijorarea pentru aceste efecte ulterioare, epuizarea

emoțională.

- instanța de apel eronat a considerat prejudiciul moral cauzat în

valoare de 50000 lei, acesta este unul foarte mic în raport cu suferințele

cauzate.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursurilor declarate,

pledând pentru netemeinicia recursurilor ca vădit neîntemeiate,

considerând că pedeapsa stabilită de instanța de apel corespunde

criteriilor prevăzute de art. 76-77 Cod de procedură penală precum și

efectelor prescrise de art. 78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală.

declarate, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia

procurorului expusă în referință, prin care solicită inadmisibilitatea

acestora, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind

vădit neîntemeiate, or, în vederea acestei statuări se expun următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute

de lege.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

8

7.1 Colegiul penal remarcă că din textul recursului declarat de către

avocatul Dragomir Aliona, reiese că pe de o parte apărătorul face referire la

temeiul de declarare a recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, și anume: o hotărâre a instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale însă, în esență critică decizia sub aspectul aprecierii

probelor administrate de instanța de apel ce au fost puse la baza

învinuirii lui Plujnicov Victor, considerând-o ca neîntemeiată și

argumentând opinia sa cum urmau a fi apreciate probele ce îl

dezvinovățesc pe inculpat.

Studiind lucrările dosarului, Colegiul penal constată că, în

conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, celor recercetate în

cadrul ședinței instanței de apel, ajungând la concluzia ca fiind dovedită

pe deplin, în afara dubiilor rezonabile, vina inculpatului Plujnicov Victor

în comiterea infracțiunii de acțiuni violente cu caracter sexual după

indicii calificativi ai satisfacerii poftei sexuale în forme perverse,

săvârșită prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința,

săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a

atins vârsta de 14 ani, s-a confirmat și prin materialele cauzei penale

administrate la faza urmăririi penale și studiate în ședința de judecată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în

textul hotărârii judecătorești atacate (vezi punctul 10 al deciziei).

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe

nu s-au stabilit de către instanța de recurs.

Cu referire la cele invocate de către avocatul Dragomir Aliona

privitor la chestiunea de apreciere a probelor de către instanța de apel,

formulând în aceste sens propria apreciere, instanța de recurs reține

următoarele.

Procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei,

iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond.

Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal

al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la

etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile

9

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a

concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice

menționate în rechizitoriu, potrivit căruia Plujnicov Victor a fost învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Cu referire la alegația avocatului Dragomir Aliona că inculpatul

urmează a fi achitat, Colegiul penal remarcă că sub acest aspect se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă

sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Deși în esență se invocă faptul că inculpatul nu este vinovat de

săvârșirea infracțiunii incriminate, instanța de apel întemeiat a conchis că

aceasta nu generează achitarea acestuia precum s-a solicitat în cererea de

apel, or în cursul judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate

probe care înlătură orice dubiu judiciar și dovedesc cu certitudine

vinovăția lui Plujnicov Victor în cele imputate.

Versiunea apărării este combătută prin probe pertinente,

concludente, utile și veridice, iar pe parcursul examinării cauzei în

instanțele de judecată a fost stabilit cu certitudine că acțiunile lui

Plujnicov Victor întrunesc elementele constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzute de art. art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, argumente

pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le

însușește (vezi pct. 12 din decizia atacată).

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală. Potrivit jurisprudenței CtEDO,

în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului

mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția privind

vinovăția inculpatului. În cazul în care instanța de apel și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe.

10

Așadar, potrivit rechizitoriului, rezultă că, Plujnicov Victor, în

perioada mai - 12 august 2018, având scopul satisfacerii poftei sexuale în

formă perversă, intenționat, la domiciliul minorului XXXXX, situat în s.

XXXXX, r-nul XXXXX și în alte locuri din teritoriul s. XXXXX, r-nul

XXXXX, în repetate rânduri, inclusiv și la 16 mai 2018, în timpul zilei în

subsolul casei de cultură din s. XXXXX, r-nul XXXXX, aplicând

constrângerea fizică l-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți pe minorul

XXXXX, și profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra și a-și

exprima voința, știind cu certitudine că XXXXX nu a împlinit vârsta de

14 ani, a întreținut cu ultimul rapoarte sexual în formă perversă.

Acestea au fost confirmate prin declarațiile reprezentantului părții

vătămate minore, XXXXX; declarațiile părții vătămate minore XXXXX

fiind audiată în condițiile art.1101 Cod de procedură penală cu

participarea reprezentantului legal; declarațiile martorului minor XXXXX

fiind audiată în condițiile art.1101 Cod de procedură penală; declarațiile

martorului minor XXXXX fiind audiată în condițiile art.1101 Cod de

procedură penală; declarațiile martorului minor XXXXX fiind audiat în

condițiile art.1101 Cod de procedură penală; Raportul de expertiză

psihiatrică nr. XXXXX din 07.12.2018; Raportul de expertiză psihiatrică

nr. XXXXX din 07.12.2018; Raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din

15.09.2018; plângerea cet. XXXXX referitoare la pretinsele acțiuni ilegale

ale minorului Plujnicov Victor; copia procesului penal nr. XXXXX din

26.10.2015 referitor la acțiunile ilegale ale minorului Plujnicov Victor care

a abuzat sexual pe minorul XXXXX.

Astfel, toate probele au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

lor, instanțele de fond și de apel indicând argumentat și detaliat motivele

pentru care au respins versiunile și dovezile apărării ( vezi pct. 13 din

decizia atacată).

Din materialele cauzei se atestă că, instanța de apel s-a pronunțat

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării,

consemnând că probele administrate demonstrează prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 172 alin. (3) lit. a)

Cod penal.

Instanța de recurs relevă că, argumentele recurenților invocate în

recursuri, referitor la nevinovăția inculpatului și la presupusele

divergențe ale declarațiilor părții vătămate minore și și a martorilor

11

minori, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra

cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra tuturor alegațiilor apărării, pe care Colegiul penal le însușește, ce

este conform practicii CtEDO, hotărârea Albert vs România din

16.02.2010.

Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii.

Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că

concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară privind vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, sunt corecte și corespund

materialului probator.

De asemenea, referitor la alegația apărării care a invocat că

inculpatul anterior nu a fost tras la răspundere penală, este minor și că

este invalid de gradul 2, Colegiul penal, menționează, că instanța de apel

la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Plujnicov

Victor pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(3) lit. a)

Codul penal a ținut cont de faptul că inculpatul anterior nu a fost

judecat, în temeiul art. 70, 79 Codul penal, a acordat prioritate

circumstanței excepționale prezente în speță și anume minoratul

inculpatului la data comiterii infracțiunii, și a aplicat inculpatului

Plujnicov Victor pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 9 ani,

cu ispășirea pedepsei în centre de detenție pentru minori și tineri.

În virtutea considerentelor expuse anterior, constatând că în cauză

există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt

stabilită de instanța de apel, în privința inculpatului Plujnicov Victor

nefiind identificată de instanța de recurs ordinar prezența erorilor

judiciare invocate în recurs, care ar putea servi drept temei de casare a

deciziei recurate, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile

formulate în recursul ordinar declarat de către avocatul Dragomir Aliona

în numele inculpatului.

7.2 Cu referire la argumentele invocate în recursul declarat avocatul

Chitoroga Ion în numele părții vătămate în partea soluționării acțiunii civile,

Colegiul penal apreciază că solicitările recurentului și motivele invocate

în susținerea acestora se axează asupra unor convingeri personale ale

recurentei și nicidecum pe fapte concrete ce ar demonstra necesitatea și

12

posibilitatea reală a inculpatului de a oferi integral prejudiciul moral

solicitat.

În textul cererii de recurs cu referire la acțiunea civilă se invocă

faptul, că instanța de apel eronat a considerat prejudiciul moral cauzat în

valoare de 50000 lei echitabil suferințelor cauzate, considerându-l prea

mic. Colegiul penal constată că apărătorul face referire la cuantumul

prejudiciului moral încasat de prima instanță și nu cel încasat de instanța

de apel.

Sub respectivul aspect, Colegiul penal consideră că instanța de apel

a motivat complet soluția de admitere parțială a acțiunii civile ținând

cont și de faptul a că fost admis apelul declarat de reprezentantul părții

vătămate XXXXX, fiind majorată mărimea compensației în raport cu cea

stabilită prin sentință, prin urmare Colegiul penal apreciază că decizia

instanței de apel este legală și întemeiată în ce privește latura civilă,

inclusiv judecarea și admiterea acțiunii civile, iar recursul constituie o

reproducere a motivelor din cererea de apel, cu aceleași alegații, asupra

cărora instanța de apel sa expus argumentat și complet.

Or, instanța de apel la soluționarea acțiunii civile a ținut cont în

deplină măsură de gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice a

părții vătămate, de faptul că părții vătămate XXXXX i-au fost cauzate

suferințe psihice care au fost condiționate de vătămările corporale,

îngrijorarea pentru aceste efecte ulterioare, epuizarea emoțională, prin

urmare, just a considerat oportun de a dispune încasarea prejudiciul

moral în mărime de 100 000 (una sută mii) lei, cauzat prin infracțiune, ce

în opinia Colegiului penal constituie o satisfacție echitabilă în coraport

cu suferințele fizice și psihice cauzate prin infracțiune, precum și ținând

cont și de starea materială a inculpatului.

Colegiul penal reține că în conformitate cu art. 219 alin. (1) și (2)

Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi

intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost

cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună

reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea)

interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit

prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă

privitor la despăgubire prin: 1) restituirea în natură a obiectelor sau a

contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei

interzise de legea penală.

13

În același context, potrivit art. 221 alin. (2) Cod de procedură

penală acțiunea civilă se înaintează față de bănuit, învinuit, inculpat, față

de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau

față de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile învinuitului,

inculpatului.

Colegiul penal lărgit menționează vinovăția lui Plujnicov Victor în

comiterea faptei prejudiciabile a fost demonstrată în afara oricăror dubii,

fiind demonstrată fapta prejudiciabilă, existența prejudiciului cauzat și

legătura cauzală dintre fapta ilicită, iar răspunderea civilă are ca scop

repararea prejudiciului moral cauzat și care trebuie sa fie proporțional și

echitabil faptei comise, dar care să nu cauzeze depășirea în mod vădit a

posibilităților reale a inculpatului reieșind din personalitatea acestuia,

genul de activitate, persoane aflate la întreținere, compensarea

prejudiciului cauzat transformându-se în pedeapsă.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că mărimea compensației cu

titluri de prejudiciu moral stabilit de instanța de apel este echitabil, în

raport cu cele comise, cu suferințele părții vătămate în legătură cu

infracțiunea comisă, ce nu vine în contradicție cu prevederile art. 41 din

Convenția Europeană pentru drepturile Omului, din care rezultă că

suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire

fără temei, sumele admise fiind obiective și proporționale faptei comise.

Potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată,

luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

Prejudiciul moral se apreciază individual pentru fiecare caz,

luându-se în considerare argumentele ambelor părți în proces și

excluzându-se pretențiile excesive și vădit exagerate.

Complementar, potrivit jurisprudenței CtEDO, o satisfacție

echitabilă în sine poate constitui și simpla recunoaștere a încălcării

(cauza Nikolova vs Bulgaria din 25.03.1999). Recunoașterea încălcării se

consideră a constitui o satisfacție echitabilă în situația în care, aceasta

este suficientă pentru a aplana suferințele morale ale victimei. Doar în

14

cazul în care Curtea constată că încălcarea este atât de gravă, încât printr-

o simplă recunoaștere situația morală a victimei nu se va revendica,

aceasta oferă o reparație echitabilă în formă bănească.

Totodată se reține că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor

echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii:

consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic,

importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste

valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămări,

măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială,

având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se

urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și,

nu îmbogățirea fără justă cauză.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază argumentele

invocate în recursul ordinar declarat ca nefondate, deoarece nu sunt

incidente în speță cazurile de casare la care a făcut referire autorul, ce ar

servi drept temei de implicare a instanței de recurs ordinar, în sensul

casării deciziei contestate și astfel se impune concluzia privind

respingerea, ca inadmisibilă, a recursului ordinar declarat de către

avocatul Chitoroga Ion în numele părții vătămate, cu menținerea deciziei

atacate, ca fiind legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de

apel a pronunțat o decizie întemeiată și motivată iar concluziile expuse

pe larg de către instanța de apel în decizia sa, sunt juste, or, criticile

recurenților nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta

cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul

casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că

nu există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate și

potrivit legii decide inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Dragomir Aliona în numele inculpatului și de către avocatul Chitoroga

Ion în numele părții vătămate, împotriva deciziei Colegiului penal al

15

Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Plujnicov Victor XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

16