1ra-168/21 — art. 78, 354 Cod contraventional
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 78, 354 Cod contraventional
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12 CPP
1ra-168/21 — art. 78, 354 Cod contraventional (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1895/2020
1ra-168/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
08 februarie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Boico, Nadejda Toma
judecând, în lipsa părților, recursurile ordinare declarate de către inculpat și de
către părțile vătămate Anatol Mătăsaru și Maria Olar, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020, în cauza penală
prindu-l pe
Manuilenco Alexandru XXXXX, născut la XXXXX,
originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
instanța de fond: 26.02.2019-14.02.2020;
instanța de apel: 05.03.2020-16.06.2020;
instanța de recurs: 25.08.2020-08.02.2021.
a c o n s t a t a t:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 februarie 2020,
Manuilenco Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției
prevăzute de art. 78 și 354 Cod contravențional, fiind eliberat de răspundere
contravențională în legătură cu expirarea termenului general de prescripție.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constat că, inculpatul
Manuilenco Alexandru, la 28 septembrie 2018, aproximativ la orele 15.45, în timp ce se
afla la intrarea în curtea blocului Consiliului Superior al Magistraturii, amplasat în
mun. Chișinău, str. M. Eminescu, 5, apropiindu-se de Olari Maria, care în acel
moment protesta pașnic, exprimându-și dezacordul referitor la comportamentul unui
angajat al Consiliului Superior al Magistraturii, a apucat-o pe aceasta de gât, târând-o
într-o parte, cauzîndu-i leziuni corporale sub formă de echimoză la nivelul brațului
sting și la nivelul degetului doi mâna dreaptă, leziuni care se referă la vătămare
corporală neînsemnată.
Tot el, la 28 septembrie 2018, aproximativ la orele 16:30 în timp ce se afla la
intrarea în curtea blocului Consiliului Superior al Magistraturii, amplasat în mun.
Chișinău, str. M. Eminescu, 5, care constituie loc public, în momentul în care
1
Mătăsaru Anatolie, care avea în mână o cameră video cu care efectua filmarea, l-a
agresat, l-a apucat de geanta care o avea pe umăr și i-a smuls-o, după care s-a
îndreptat în direcția Consiliului Superior al Magistraturii. La intrarea în incinta
blocului, fiind urmărit de către Mătăsaru Anatolie care solicita restituirea genții,
Manuilenco Alexandru i-a restituit geanta direct în mână.
Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel de către:
3.1. Partea vătămată Mătăsaru Anatol, care a solicitat admiterea acestuia,
casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 februarie 2020 și
pronunțarea unei noi sentințe prin prisma legislației în vigoare.
În motivarea cererii de apel a invocat că, la examinarea cauzei în fond, instanța
de judecată eronat a apreciat probele prezentat și a folosit ilegal acest fapt în a
respinge cererea sa de a-i fi restituit prejudiciul material și moral de la inculpatul
Manuilenco Alexandru.
Prin urmare, a indicat că, instanța de judecată nu a dat o apreciere imaginilor
video unde sunt clare acțiunile agresorului când îl deposedează de rucsac apoi mai îl
aruncă, or, în acel moment i-a fost deteriorat aparatul foto de model „SONY”. Mai
mult decât atât, judecătorul la examinarea probelor în instanță a ignorat acest fapt,
făcând referință la o altă cameră de luat vederi de model „JVC” pe care dânsul o avea
în mână și filma în timpul agresiunii.
3.2. Avocatul Tampei Tatiana în numele părții vătămate Mătăsaru Anatol, prin
care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14
februarie 2020, în partea stabilirii vinovăției și pedepsei inculpatului, încasarea în
beneficiul părții vătămate Anatol Mătăsaru din contul inculpatului a contravalorii
camerei de luat vederi de model „Video Sony DSC” în sumă de 200 dolari și 5000 lei a
telefonului mobil de model „General Mobile 5 plus black”, 290 lei cheltuieli pentru
diagnosticarea deteriorărilor bunurilor distruse de inculpat la centrul specializat în
tehnică; încasarea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei.
În susținerea cerințelor sale, avocatul a indicat că, instanța de fond eronat a
constat că inculpatul nu a adus un prejudiciu material și camera video nu a fost
deteriorată de inculpat, invocând faptul că despre existența camerei în geanta lui
Mătăsaru Anatol acesta nu cunoștea. Cu privire la faptul dacă cunoștea sau nu,
instanța urma să constate că prejudiciul material a fost provocat ca rezultat a
acțiunilor inculpatului care nu avea dreptul de a aplica forța fizică în privința părții
vătămate Matasaru Anatol și nici în privința bunurilor acestuia, cum ar fi rucsacul.
La fel, a menționat că, chiar dacă și constată instanța că a expirat termenul de
prescripție pentru sancționarea contravențională a inculpatului Manuilenco Alexandr,
aceasta oricum urma să se expună și asupra prejudiciului moral și material, or, despre
suferințele fizice și psihice instanța nu a făcut nici o constatare.
2
3.3. Avocatul Tampei Tatiana în numele părții vătămate Olar Maria, prin care a
solicitat casarea sentinței în partea stabilirii vinovăției și pedepsei inculpatului,
admiterea acțiunii civile cu încasarea sumei de 3000 lei, ceea ce constituie
contravaloarea telefonului mobil de model „Samsung Galaxy J3” și încasarea
prejudiciului moral în sumă de 20000 lei în beneficiul părții vătămate Olar Maria din
contul inculpatului Manuilenco Alexandru.
În motivarea apelului a invocat că, nu este de accord cu sentința instanței de
fond, o consider neîntemeiată, bazată pe interpretări eronate, întrucât instanța a
neglijat declarațiile părților vătămate și probele care au fost administrate de organul
de urmărire penală, cum ar fi: înregistrări video, procese-verbale de cercetare la fața
locului, procese – verbale de confruntare dintre partea vătămată și inculpat, raport de
expertiză medico-legală, înscrisuri cu privire la starea tehnică a telefonului părții
vătămate Olar Maria.
La fel, a apreciat eronată concluzia instanței de fond prin care a conchis că după
conflict, partea vătămată a continuat să filmeze și prin urmare, că telefonul nu era
deteriorat, dar telefonul de la fisurile care au fost create pe ecranul acestuia, ulterior s-
au agravat și au dus la deteriorarea completă. Telefonul a fost arătat și inculpatului
cum nu mai funcționează.
De continuare, a menționat că, chiar dacă instanța a constatat expirarea
prescripției atragerii la răspundere contravențională, aceasta oricum urma să se
expună și asupra prejudiciului moral și material, or, despre suferințele fizice și psihice
instanța nu a făcut nici o constatare.
3.4. Avocatul Tuhari Igor în numele inculpatului Manuilenco Alexandru, prin
care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani din 14 februarie 2020 în partea recunoașterii lui Manuilenco Alexandru
vinovat în comiterea contravențiilor prevăzute de art. 78 și art. 354 Cod
contravențional, cu emiterea unei sentințe de achitare.
În susținerea cerințelor sale, avocat a indicat că, la luarea deciziei de a-l
recunoaște vinovat pe Manuilenco Alexandru în comiterea contravențiilor prevăzute
de art. 78, 354 Cod contravențional, instanța de fond a dat apreciere greșită
circumstanțelor cauzei, iar în acțiunile lui Manuilenco Alexandru lipsesc elementele
constitive ale componențelor de contravenții prevăzute de art. 78, 354 Cod
contravențional.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020, a
fost respins apelul avocatului Tuhari Igor în numele inculpatului Manuilenco
Alexandru și admise parțial apelurile declarate de către avocatul Tampei Tatiana în
numele părților vătămate Mătăsaru Anatol și Olar Maria, precm și apelul părții
vătămate Mătăsaru Anatol, casetată sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani
3
din 14 februarie 2020 și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, după cum urmează:
Manuilenco Alexandru se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
287 alin. (1), 287 alin. (1) Cod penal și se stabilește următoarea pedeapsă:
- în baza 287 alin.(1) Cod penal (unde figurează partea vătămată Mătăsaru Anatol) se
aplică pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 600 (șase sute) unități convenționale, ce
constituie echivalentul a 30000 (treizeci mii) lei;
- în baza art. 287 alin.(1) Cod penal (unde figurează partea vătămată (Olar Maria) se
aplică pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 600 (șase sute) unități convenționale, ce
constituie echivalentul a 30000 (treizeci mii) lei.
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor aplicate, se stabilește pedeapsa definitivă lui Manuilenco Alexandru - amendă în
beneficiul statului în mărime de 700 (șapte sute) unități convenționale, ceea ce constituie suma
de 35000 (treizeci și cinci mii) lei.
Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea cu titlu de prejudiciu moral
de la Manuilenco Alexandru în beneficiul părților vătămate Mătăsaru Anatol și Olar Maria a
câte 3000 (trei mii) lei pentru fiecare.
Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material înaintată de Olar Maria și
Mătăsaru Anatol a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirii să
se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, situația de
fapt și de drept reținută de instanța de fond nu corespunde probelor din dosar, care
au fost apreciate incorect, instanța de fond ajungând eronat la concluzia că în acțiunile
lui Manuilenco Alexandr lipsesc indicii infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (1) și
art. 287 alin. (1) Cod penal, reîncadrând acțiunile acestuia în prevederile art. 78 Cod
contravențional (pe episodul în care figurează în calitate de parte vătămată Olar
Maria), deoarece acțiunile lui Manuilenco Alexandr nu constituie un comportament
însoțit de un cinism deosebit și obrăznicie deosebită, ci constituie acțiuni de violență
care s-au soldat cu vătămare neînsemnată a integrității corporale și respectiv art. 354
Cod contravențional (pe episodul în care figurează în calitate de parte vătămată
Anatol Mătăsaru), deoarece acțiunile lui Manuilenco Alexandru nu constituie un
comportament însoțit de un cinism deosebit și obrăznicie deosebită, ci constituie
huliganism nu prea grav, deoarece se manifestă doar prin acostarea jignitoare, în
locuri publice, a persoanei fizice.
Astfel, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, audiind
inculpatul și părțile vătămate, cercetând suplimentar probele administrate în primă
instanță, instanța de apel constată că, la 28 septembrie 2018, aproximativ la orele
4
15:45, Manuilenco Alexandru în timp ce se afla la intrarea în curtea blocului
Consiliului Superior al Magistraturii, amplasat în mun. Chișinău, str. M. Eminescu, 5,
care constituie loc public, fără careva motive, încălcând grosolan ordinea publică și
manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, din intenții huliganice,
exprimându-se cu cuvinte necenzurate, manifestând un cinism și obrăznicie deosebită
față de societate și regulilor de conduită, apropiindu-se de Olari Maria XXXXX care în
acel moment protesta pașnic exprimându-și dezacordul referitor la comportamentul
unui angajat al acestei instituții, a apucat-o pe aceasta de gât târând-o într-o parte și
totodată, a încercat să-i ridice telefonul mobil filma și în acel moment, i-a cauzat
dureri fizice și traumă la mînă.
Ulterior, în timpul în care Manuilenco Alexandru ieșea de pe teritoriul
Consiliului Superior al Magistraturii și se îndrepta în direcția automobilului său,
conștientizând că este filmat de către Olari Maria, a ridicat o piatră de jos și a aruncat-
o în direcția ultimii deteriorându-i telefonul acesteia.
Tot el, la 28 septembrie 2018, aproximativ la orele 1635 în timp ce se afla la
intrarea în curtea blocului Consiliului Superior al Magistraturii, amplasat în mun.
Chișinău, str. M. Eminescu, 5, care constituie loc public, fără careva motive, încălcând
grosolan ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, din
intenții huliganice, exprimându-se cu cuvinte necenzurate, manifestând un cinism și
obrăznicie deosebită față de societate și regulilor de conduită, a insultat-o pe Olari
Maria care în acel moment era intervievată de către Mătăsaru Anatolie. În momentul
în care Mătăsaru Anatolie, care având în mână o cameră video cu care efectua
filmarea, i-a luat apărarea Mariei Olar, Manuilenco Alexandru l-a amenințat cu
răfuială fizică și apropiindu-se de el a încercat să-l deposedeze de camera video iar
ulterior, apucându-1 de geanta i-a smuls-o deteriorând-o, după ce avînd acea geantă
s-a îndreptat în direcția Consiliului Superior al Magistraturii. La intrarea în incinta
blocului, fiind urmărit de către Mătăsaru Anatolie care solicita restituirea genții,
Manuilenco Alexandru i-a aruncat geanta în direcția acestuia deteriorându-i bunurile
ce le avea în acea geantă și totodată, s-a repezit spre Mătăsaru Anatolie și aplicând
forța fizică a încercat să-l deposedeze de camera video cu care filma acțiunile acestuia,
cauzându-i astfel dureri fizice.
Prin urmare, instanța de apel a reținut că, în baza declarațiilor părților
vătămate, a martorului și probelor scrise cercetate în ședința de judecată, prin analiza
lor, cu certitudine se dovedește vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor
incriminate, iar acuzațiile sunt bine justificate standardului de dovadă „în afara
dubiilor rezonabile”, la această concluzie ajunge instanța de apel din analiza probelor
pertinente și concludente, utile administrate în ședința de judecată care nu au fost
combătute de către partea apărării.
5
Instanța de apel a accentuat că, s-a demonstrat în afara oricăror dubii că în
acțiunile inculpatului Manuilenco Alexandru sunt întrunite elementele infracțiunii de
huliganism prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, astfel încât este absolut
neîntemeiată soluția primei instanță de reîncadrare a acțiunilor acestuia în prevederile
art. 78 Cod contravențional, și respectiv art. 354 Cod contravențional.
Astfel, Colegiului penal a stabilit cu certitudine și incontestabil că, inculpatul
Manuilenco Alexandru a săvârșit faptele în speță într-un loc public, aflându-se în fața
Consiliului Superior al Magistraturii, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunilor sale, prevăzând urmările și admițând în mod conștient survenirea acestor
urmări, încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față
de societate, apropiindu-se de Olari Maria care în acel moment protesta pașnic
exprimându-și dezacordul referitor la comportamentul unui angajat al acestei
instituții, a apucat-o pe aceasta de gât târând-o într-o parte și totodată, a încercat să-i
ridice telefonul mobil cu care filma și în acel moment, i-a cauzat dureri fizice și
traumă la mînă.
Ulterior, în timpul în care Manuilenco Alexandru ieșea de pe teritoriul
Consiliului Superior al Magistraturii și se îndrepta în direcția automobilului său,
conștientizând că este filmat de către Olari Maria, a ridicat o piatră de jos și a aruncat-
o în direcția ultimii deteriorându-i telefonul acesteia.
Cu referire la acțiunea civilă înaintată, instanța de apel a reținut că, instanța nu
a acordat deplină eficiență prevederilor art. 219 alin.(4), 220 alin.(3) Cod de procedură
penală și ale Codului civil, conform căror mărimea compensației pentru prejudiciu
moral se determină în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice
cauzate persoanelor vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,
circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, statutul social al persoanelor vătămate
și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanelor vătămate.
Astfel, luând în considerare caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice
cauzate părților vătămate, circumstanțele în care au fost cauzate aceste prejudicii,
gradul de vinovăție al inculpatului, cuantumul prejudiciului moral a câte 3000 lei care
se va încasa de la inculpat în beneficiul părților vătămate Olar Maria și Mătăsaru
Anatol este unul vădit suficient, adecvat și proporțional împrejurărilor în care au fost
săvârșite faptele infracționale și gravitatea consecințelor survenite, inclusiv cele
reproduse în decizia instanței de apel.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către părțile
vătămate Mătăsaru Anatol și inculpatul Manuilenco Alexandru, prin care se
solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel,
în alt complet de judecată.
6
5.1. Părțile vătămate Mătăsaru Anatol și Olar Maria, fără a indicat un temei
prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, critică decizia instanței de apel
sub aspectul faptului că instanța a stabilit o pedeapsă blândă inculpatului, care nu
corespunde faptei comise.
Totodată, indică că, a fost dispusă încasarea prejudiciului moral într-o sumă
foarte mică, iar în privința prejudiciului material s-a dispus admiterea acesteia în
principiu, fapt pe care-l consideră neântemeiat, de vreme ce au fost prezentate probe
suficiente în vederea determinării cuantumului prejudiciului material.
5.2. Inculpatul Manuilenco Alexandru declară recurs ordinar în temeiul art. 427
alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei
Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020 și emiterea unei noi hotărâri prin care
acțiunile acestuia să fie reîncadrate în temeiul art. 78 și 354 Cod contravențional.
Totodată, indică că instanța de apel nu a fost în drept să pronunțe o hotărîre de
condamnare bazîndu-se exclusiv pe materialele cauzei penale administrate în prima
instanța care conțin declarațiile martorilor, părților vătămate și ale inculpatului,
aceleași în temeiul cărora acțiunile inculpatului au fost recalificate conform art. 78 și
354 Cod contravențional de către prima instanță.
Judecând recursurile ordinare în raport cu materialele dosarului, Colegiul
penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise în conformitate cu prevederile
art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând
recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către
instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către
instanța de recurs.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,
inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a
dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea
la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și
conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra
cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se
7
transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a
fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări
a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant,
dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate,
dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de
probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură
penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,
acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost
corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de
drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.
Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,
Colegiul penal lărgit verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de apel,
raportată la criticele recurenților constată că, instanța de apel la adoptarea soluției nu
a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în
partea motivării hotărârii, or, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor
legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi
desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi
corectată de instanța de recurs.
Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6§1 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile (hotărârea Boldea
versus România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la
fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele
esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii
trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.
În continuarea aceluiași gând, CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la
judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate
limita la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci
trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în
situația pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile invocate
de părți, or doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării
acestei cauze penale.
Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit stabilește că, deși instnța de apel constată
fapta conform rechizitoriului, în descriptivul deciziei sale a indicat un șir de concluzii
care sunt într-o contradicție vădită cu circumstanțele de fapt constatate, cum ar fi „(...)
versiunea inculpatului nu constituie motiv pentru a considera că acțiunile sale au fost de a o
da la o parte pe Olar Maria (...) acțiunile lui Manuilenco Alexandru nu constituie un
8
comportament însoțit de un cinims deosebit și obrăznicie (...) inculpatul intenționat a acționat
încălcând ordinea publică (...) acțiunile lui Manuilenco Alexandru constituie un
comportament însoțit de cinism deosebit și obrăznicie (...)”.
La fel, Colegiul penal lărgit constată că, în susținerea soluției sale de condamnare
a inculpatului, instanța de apel recurge la termeni și formulări generale, cum ar fi „(...)
potrivit declarațiilor martorilor, a părților vătămate și a probelor materiale (...)”, or, în urma
sintezei concluziilor evocate de către instanța de apel în hotărârea pronunțată și
menționate supra, se observă o neclaritate în determinarea mijloacelor de probă care
au stat la baza condamnării inculpatului.
Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit semnalează prezența temeiului
pentru recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”, care este prevăzută
la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
Subsecvent, Colegiul penal lărgit reamintește că, rolul unei decizii motivate este
să demonstreze părților că ele au fost auzite.
Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și
posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin
adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării
justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta
argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta,
în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau
respinse (vezi cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).
În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei
de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și
conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept
consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.
Rezumând cele menționate mai sus, încălcările enunțate determină
incontestabil Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa
decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în
alt complet de judecată.
La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte
prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,
să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate,
minuțios să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul
lor, să țină cont de jurisprudența națională, de cele expuse în prezenta decizie legate
de justa apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor
cauzei, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate atât în cererile de apel cât și
în cererile de recurs și în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre
9
legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de
procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
admite recursurile ordinare declarate de către inculpat și de către părțile
vătămate Anatol Mătăsaru și Maria Olar, casează total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020, în cauza penală în privința lui Manuilenco
Alexandru XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în
alt complet de judecată.
Decizia este irevocabilă, pronunțarea integrală la 05 martie 2021.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
Victor Boico
Nadejda Toma
10