1ra-146/2021 — art. 174 alin. 1 CP

1ra-146/2021 — art. 174 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-146/2021

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

20 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Lilian,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai

2020, în cauza penală privindu-l pe

Mariniuc Anatolie Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei).

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea aplicată

inculpatului, a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 (doi)

ani, cu obligarea inculpatului, pe parcursul termenului de probațiune, să nu comită

o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească

încrederea ce i s-a acordat.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Xxxxx Xxxxx împotriva lui

Mariniuc Anatolie cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin

infracțiune a fost admisă integral.

A fost încasat de la Mariniuc Anatolie în beneficiul Xxxxx Xxxxx prejudiciul

moral în mărime de 10 000 (zece mii) lei.

A fost încasat din contul lui Mariniuc Anatolie în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în mărime de 320 (trei sute douăzeci) lei.

1

Anatolie, în primăvara anului 2016 (data și luna nu a fost posibil de stabilit),

aflându-se în sat. Xxxxx, raionul Xxxxx, acționând intenționat, urmărind premeditat

scopul satisfacerii poftei sexuale, cunoscând cu certitudine faptul că cet. Xxxxx

Xxxxx, născută la xxxxx, nu a împlinit vârsta de 16 ani, a întreținut cu aceasta un

raport sexual benevol. Astfel, prin acțiunile sale, inculpatul Mariniuc Anatolie a

săvârșit „raportul sexual, altul decât violul actele de penetrare vaginală, comise

asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16

ani”, adică a comis infracțiunea incriminată și sancționată de art. 174 alin. (1) Cod

penal.

În ședința de judecată, până la începerea cercetării judecătorești inculpatul

Mariniuc Anatolie a declarat, personal, prin înscris autentic semnat de el, că

recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ne

fiind solicitată administrarea de noi probe, a declarat că îi sunt cunoscute probele

din dosar și nu are obiecții în privința lor, astfel cauza a fost examinată în ordinea

art. 3641 Cod de procedură penală.

Nisporeni, Diaconu Teodor, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială

a sentinței, în partea ce ține de pedeapsa stabilită și condamnarea inculpatului

Mariniuc Anatolie în baza art. 174 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei - 2 ani

și 6 luni închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat

următoarele:

- instanța de fond a aplicat eronat legea în cazul numirii inculpatului

Mariniuc Anatolie a pedepsei penale, neținând cont de scopul pedepsei care

primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Aplicarea unei

pedepse non-privative de libertate, va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii

infracțiunilor similare de către inculpatul Mariniuc Anatolie și de către alte

persoane;

- referitor la obiectivitatea și legalitatea sentinței, este oportun a exclude

prevederile art. 90 Cod penal, în privința lui Mariniuc Anatolie, deoarece pedeapsa

stabilită de instanță prin dispunerea suspendării condiționate a executării ei, pe

motiv că inculpatul se poate îndrepta fără a executa real pedeapsa închisorii, este o

concluzie drept eronată, care nu poate fi menținută. Instanța de fond la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana

2

inculpatului, care anterior a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute

la art. 264 alin. (2) Cod penal și art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia;

- aplicarea unei pedepse penale cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, practic atribuie o pedeapsă formală aplicată lui Mariniuc Anatolie,

acceptând și tolerând un comportament ignorant al acestuia în privința altor

persoane, fiind admisibilă ipoteza admiterii unei recidive similare, fără a avea

perceperea de sancționare;

- reeducarea și încadrarea inculpatului Mariniuc Anatolie în societate

urmează a fi efectuată numai prin privarea temporară a acestuia de libertate,

deoarece numai această pedeapsă poate duce la restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

apelul declarat de către procuror a fost respins, ca nefondat, cu menținerea

sentinței.

4.1. În motivarea hotărârii adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța

de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Mariniuc Anatolie

se atribuie la categoria infracțiunilor grave.

Sancțiunea normei juridice prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal,

stabilește pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport. Aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, noile limite ale pedepsei vor fi închisoare de la 2 ani la 4 ani și 8

luni.

3

Reieșind din circumstanțele cazului, și anume, că inculpatul Mariniuc

Anatolie a recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de procedură

penală, căința sinceră și ținând cont de scopul pedepsei penale, instanța de fond

corect a aplicat inculpatului o pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

(trei) ani.

Ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, a manifestat o căință

sinceră față de faptele săvârșite, a conștientizat pericolul sporit al faptelor comise,

instanța de fond întemeiat a concluzionat că pentru a restabili echitatea socială și a

preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane, este necesar de a-i stabili pedeapsa cu închisoare cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal. Astfel, s-a concluzionat că nu este rațional ca acesta

să execute real pedeapsa închisorii, stabilindu-i un termen de probă de 2 (doi) ani,

pe parcursul cărui condamnatul va fi obligat să nu comită o nouă infracțiune și prin

comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a

acordat.

De asemenea, instanța de fond corect a ajuns la concluzia de a admite cererea

părții vătămate Șișcovschi Olga privind încasarea sumei de 10000 (zece mii) lei,

pentru recuperarea prejudiciului moral.

care în temeiul pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea

parțială a acesteia, în latura stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului ordinar declarat procurorul menționează

următoarele:

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat pe caz prevederile art.

75 Cod penal, iar la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui Mariniuc Anatolie nu

a ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale și consecințele survenite, în

special și acel impact al faptei avut loc asupra părții vătămate;

- instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului Mariniuc Anatolie nu a

ținut cont de faptul că: fapta săvârșită de inculpat se prezintă de o rezonanță social

deosebit de sporită; rolul și scopul pedepsei penale de a curma și preîntâmpina

săvârșirea de noi infracțiuni, în special din categoria analizată, or în situația

constatării majorării amplorii infracțiunilor analogice, statul are scop primordial de

a contracara săvârșirea acestora.

Astfel, instanțele de judecată nu au luat în considerație consecințele faptei

săvârșite, or pe caz părții vătămate pe lângă faptul că a fost agresată inclusiv fizic,

acestei persoane i-au fost cauzate și suferințe psihice, care sporesc gravitatea faptei

4

imputate;

- instanța de apel, diminuînd pedeapsa numită lui Mariniuc Anatolie nu a

ținut cont de coraportul circumstanțelor atenuante (care lipsesc pe caz) și celor

agravante stabilite, precum și de faptul că pedeapsa redusă până la minimul

prevăzut de sancțiune se consideră echitabilă atunci când s-au constatat un cumul

de circumstanțe atenuante din cele enumerate la art. 76 Cod penal.

Instanțele de judecată au admis acea dublă valență la interpretarea unora și

acelorași circumstanțe atenuante, având în vedere că a interpretat acele

circumstanțe atenuante identificate atât la diminuarea pedepsei, cât și la aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal;

- totodată, pe caz acuzarea a atras atenția și la comportamentul inculpatului

Mariniuc Anatolie, or pe lângă faptul că anterior, în privința dânsului a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei penale prin prisma art. 90 Cod penal și

aceasta nu și-a atins scopul, inculpatul și pe parcursul prezentului proces penal a

manifestat un comportament iresponsabil, în raport cu obligațiile sale, având în

vedere că s-a sustras de la instanța de apel, fiind anunțat în căutare.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că autorul

acestuia nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, încadrarea

juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpat, invocând doar dezacordul cu

soluția instanței de apel în partea pedepsei stabilită inculpatului, din care motiv

hotărârea judecătorească contestată va fi supusă verificării doar sub acest aspect.

Astfel, cu referire la alegațiile recurentului, indicate sub aspectul temeiului de

drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal

le consideră nefondate și în acest sens, menționează că potrivit prevederilor art. 75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

5

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77 Cod

penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Din materialele cauzei, instanța de recurs constată, că inculpatul a fost pus

sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de prima instanță în baza art. 174

alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 90 Cod penal, soluție menținută de instanța de

apel, care a verificat legalitatea hotărârii primei instanțe în ce privește aplicarea

pedepsei și a concluzionat că, prima instanță corect i-a stabilit pedeapsa

inculpatului Mariniuc Anatolie, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

ajungând la concluzia corectă, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

fără izolarea acestuia de societate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră că instanța de apel legal

și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului

declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa

cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează, că temeiurile invocate de

către recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare la

judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele

judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate.

Subsidiar, instanța de recurs notifică faptul, că instituția suspendării

condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege

infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care

derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

6

Instanța de judecată dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe un termen de încercare în limitele de la 1 an la 5 ani (alin. (2) art. 90 Cod penal).

Termenul este stabilit de către instanța de judecată și reprezintă durata de timp în

care condamnatul trebuie să nu săvârșească o nouă infracțiune, să facă dovadă că s-

a corectat și că scopul pedepsei s-a atins și fără executarea efectivă a acesteia.

Urmare celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, astfel

încât soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul

declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2020, în cauza penală

privindu-l pe Mariniuc Anatolie Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 17 februarie 2021.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

7