1ra-563/21 — art.27, 171 al.3 lit. a, b CP

1ra-563/21 — art.27, 171 al.3 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-563/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Moșnoi Veniamin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2020 și sentinței Judecătoriei

Ungheni din 5 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Moșnoi Veniamin XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în r-nul

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanța: 04.04.2018 - 05.11.2018;

Instanța de apel: 19.12.2018 - 14.05.2019;

Instanța de recurs: 09.07.2019 - 08.10.2019;

Instanța de apel: 04.11.2019 - 24.09.2020;

Instanța de recurs:10.12.2020 - 03.03.2021.

A C O N S T A T A T :

Veniamin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.27, 171 alin.(3)

lit. a) și b) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis.

Totodată, instanța a dispus încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 4 562 lei în folosul statului.

Veniamin începând cu anul 2014 și până în una din zilele lunii decembrie a anului

2017, dățile precise nu au putut fi stabilite de organul de urmărire penală, în

locuința proprie situată în XXXXX, având-o în grijă pe Moșunoi L., a.n. XXXX

care nu avea împliniți XXXXX ani, acționând cu premeditate în scopul

întreținerii cu aceasta a raporturilor sexuale forțate, atât treaz, precum și în stare

de ebrietate alcoolică, în momentele în care rămâneau în doi, aplicând

1

constrângerea fizică și psihică exprimată prin aplicarea multiplelor lovituri cu

palmele peste suprafața corpului, amenințând-o cu moartea, profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și exprima voința dat fiind faptul că se afla

în dependență totală față de el după decesul soției sale în anul 2017, a fost impusă

de mai multe ori să întrețină relații sexuale, fiind dezbrăcată forțat de haine și

lingerie de corp, însă din motive independente de voința acestuia, nu și-a dus

intenția până la capăt.

Pe baza stării de fapt expuse supra, acțiunile inculpatului, în drept, au fost

încadrate în baza art.art.27, 171 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, tentativa de

întreținere a rapoartelor sexuale, săvârșită prin constrângerea fizică și psihică a

persoanei, despre care se cunoștea cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 14

ani și care se afla la îngrijirea făptuitorului.

sentința solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Moșnoi Veniamin să fie achitat

din motivul că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

În argumentarea apelului partea apărării a invocat următoarele:

- în învinuirea acuzatorului de stat insistă că inculpatul Moșnoi Veniamin a

vrut să o violeze pe Moșnoi L., însă din motive independente nu și-a dus scopul

până la capăt, însă care sunt acele motive, procurorul nu le-a indicat, deși instanța

urma să stabilească faptele, care au împiedicat finisarea comiterii infracțiunii la

caz, nici procurorul, nici instanța nu au putut să stabilească aceste fapte, deoarece

ele nu există. Asta rezultă din două probe importante: raport de expertiza

psihologică a minorei, unde se indică că aceasta nu era în stare să-i opună

presupusului agresor careva rezistență și a doua probă, nimeni nu indică că a

violul a fost consumat;

- sentința este bazată numai pe declarațiile părții vătămate, de la care aceasta

în ședința de judecată s-a dezis;

- la ultima audiere a victimei, minora practic a fost atacată cu întrebări din

partea instanței, iar grefierul care are statutul separat, nu scria ce spune victima,

dar scria ce dicta președintele ședinței, căruia i s-a creat impresia că numai de cât

trebuia sentința de condamnare;

- partea a solicitat în instanța de apel ascultarea repetată a înregistrării audio a

declarațiilor părții vătămate XXXXX din 31 octombrie 2018 (ultimele minute a

ședinței, întrebări la urmă), unde se vede foarte bine neimparțialitatea

judecătorului;

- nu s-a indicat în procesul-verbal concluzia pedagogului - că minora a fost

audiată în condiții nefavorabile, cu stres și în gălăgie;

- declarațiile părții vătămate sunt contradictorii;

- pe cazul dat există opinia separată a judecătorului M. Stratan, pe care partea

apărării o susține integral.

3.1. Inculpatul a contestat cu apel sentința solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei cu emiterea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

2

prima instanță, prin care să fie achitat, din motiv că nu este vinovat de comiterea

infracțiunii incriminate.

3.2. Partea - vătămată Moșnoi Liuba a contestat cu apel sentința solicitând

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu emiterea unei noi hotărâri de achitare în

privința lui Moșnoi Veniamin, din următoarele motive:

- din cauza decesului mamei, partea vătămată era în depresie totală, acasă avea

mult de lucru, la școală profesorii îi spuneau că nu va susține examenele și nu știa

ce să facă;

- scrisoarea pe care a scris-o cu colega Cătălina a fost o glumă, i-a spus să o

rupă și să nu o dea la nimeni;

- în instanța de judecată a dorit să spună adevărul și a declarat că nu dorește să

vorbească pe această temă, pentru că nu este adevărat ce a scris la poliței, însă

avocatul și procurorul au dat-o afară și i-au spus să spună cum a fost scris prima

dată, unde nimic nu este adevărat;

- la următoarea ședință a spus adevărul și a fost atacată de judecător cu

întrebări pe care nu le înțelegea, însă de frică spunea că le înțelege, căci îi dădeau

foarte multe întrebări neclare, dar răspundea ca să o lase în pace;

- nu înțelegea ce înseamnă cuvântul „viol” dar zicea că înțelegea;

- calomnia a fost făcută deoarece era în depresie, se simțea singură, avea

nevoie de atenție, niciodată nu i-au fost rupte hainele de cineva;

- tatăl său nu este vinovat și solicită achitarea acestuia.

apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței de

condamnare fără modificări.

decizia, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de achitare, din

motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

5.1. Avocatul Cazacu Dumitru în numele părții- vătămate Moșnoi Liuba,

au contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi

hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

penală, asupra recursurile declarate de către inculpatul și avocatul acestuia Sandu

Daniela și avocatul Cazacu Dumitru în numele părții - vătămate Moșnoi Liuba a

prezentat referință procurorul care s-a expus pentru inadmisibilitatea acestora ca

fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

6.1. Asupra recursului declarat de către inculpatul și avocatul acestuia Sandu

Daniela, a prezentat referință Axente Xenia reprezentatul legal a părți vătămate

Moșnoi Liuba prin care s-a expus pentru admiterea recursului declarat.

6.2. Asupra recursului declarat de către avocatul Cazacu Dumitru în numele

părții - vătămate Moșnoi Liuba a prezentat referință avocatul Sandu Daniela în

numele inculpatului prin care s-a expus pentru admiterea recursului declarat.

3

octombrie 2019, au fost admise recursurile ordinare declarate de inculpat și

avocatul acestuia, Sandu Daniela, precum și de avocatul Dumitru Cazacu în

numele părții vătămate Moșnoi Liuba, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea deciziei luate, care a fost analizat cu actul adoptat de instanța de

apel, în raport cu erorile semnalate de recurenți, Colegiul penal lărgit a constatat

că instanța a eșuat să examineze minuțios aspectele învinuirii înaintate

inculpatului Moșnoi Veniamin, raportându-le la actele cauzei și statuările

pertinente din practica judiciară, totodată investigația efectuată vizavi de

declarațiile părții vătămate a fost inadecvată cerințelor inerente obligațiilor

pozitive ale Statului de a investiga eficient și de a pedepsi toate formele de viol și

abuz sexual îndreptat contra minorilor. De facto, instanța de apel, ajungând la

aceiași concluzie despre vinovăția inculpatului, ca și prima instanță, nu a pătruns

în esența problemei de drept deduse judecății, ci în linii generale a statuat că

Moșnoi Veniamin se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.art.27, 171 alin.(3) lit. a), b) Cod penal.

Cu referire la încadrarea juridică, Colegiul penal lărgit a notat că, în materie

penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei

persoane și implicit cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care instanța o

poate reține împotriva sa, este o condiție esențială a echității procedurii.

Instanțele de fond deși urmau să verifice minuțios aspectele factologice ale

învinuirii în coroborare cu încadrarea juridică a faptei imputate inculpatului, nu

au evidențiat aceste momente în hotărârile judecătorești adoptate. De fapt,

instanțele, neraportând învinuirea înaintată inculpatului la prevederile art.325 Cod

de procedură penală, au conchis că vinovăția lui Moșnoi Veniamin de comiterea

infracțiunii prescrise de art.art.27, 171 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, a fost dovedită

indubitabil prin probatoriul administrat și cercetat în cadrul ședințelor de judecată.

2020, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în

ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Moșnoi Veniamin în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3) lit. a), b) Codul penal,

conform semnelor calificative: tentative ale unor raporturi sexuale, săvârșite prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, despre care cunoștea că nu a împlinit

vârsta de 14 ani și care se află în grija făptuitorului.

În privința criticilor aduse de către recurenți în privința declarațiilor

contradictorii date de către partea vătămate la diferire faze de examinare a cauzei

penale, instanța de apel a subliniat că, modificarea poziției procesuale în cadrul

instanței de fond putându-se explica din punct de vedere psihologic din punct de

vedere al posibilelor presiuni exercitate asupra sa ținând cont de specificul

infracțiunii incriminate, în legătură cu ce instanța a apreciat declarațiile acesteia

4

date în instanța de judecată, în mod critic, atitudinea sa oscilantă nu poate

influenta situația de fapt stabilită în condiții de regularitate procedurală anterior

sesizării instanței.

În continuare instanța de apel a menționat că, nerecunoașterea vinovăției de

către Moșnoi Veniamin în comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171

alin.(3), lit. a), b) Cod penal, nu poate servi temei de achitare, de vreme ce în

cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii nominalizate și este

apreciată de către instanța drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Cu referire la încadrarea juridică, instanța de apel făcând o analiză amplă cu

trimitere la doctrina penală și la prevederile pct.5 din Hotărârea plenului Curții

Supreme de Justiție nr.17 din 07 noiembrie 2005 „ Despre practica judiciară în

cazurile din categoria infracțiunilor privind viața sexuală” a conchis că în

acțiunile inculpatului sunt prezente semnele constitutive ale infracțiunii,

prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3), lit. a), b) Cod penal.

acestora și dispunerea rejudecării în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că:

- solicită rejudecarea cauzei penale, deoarece nu este decacord cu sentința

primei instanțe prin care a fost condamnat în baza de art.art.27, 171 alin.(3) lit. a,)

și b) Cod penal, de vreme ce a fost scos din sala de judecată la audierea fiicei lui,

care a fost impusă să depună declarații false;

- la 14 mai 2019 în sala de judecată fiind întrebată fiica lui, dacă tatăl ei

este vinovat de comiterea infracțiunii imputate a răspuns că nu este vinovat și să

fie eliberat. Tot, atunci a menționat că, a fost impusă de către polițiști să semneze

acele declarații de învinuire;

- nu este decacord cu declarațiile părții vătămate prin care a fost acuzat că

s-a dezbrăcat în fața ei. Dosarul fiind fabricat, iar cele relatate în expertiză nu

corespund adevărului;

- totodată, a relatat că este decacord să treacă detectorul de minciuni

(poligraful) care va demonstra cine spune adevărul și cine minte.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârilor

instanțelor ierarhic inferioare, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond ori de apel.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal evidențiază că,

5

recurentul invocă drept temei de casare prevederile art.427 Cod de procedură

penală, fără a indica concret un temei din cele 16 prevăzute pentru declararea

recursului, însă din textul lui se deduce că motivele recursului se încadrează în

prevederile art.427 alin.(1) pct.6 Cod de procedură penală și anume că, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanțele ierarhic

inferioare nu au intrat pe deplin în esența acțiunilor, acestea fiind apreciate greșit,

eronat menținând soluția primei instanțe de condamnare a lui.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății și în

acest sens menționează următoarele:

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea

sentinței în partea condamnării inculpatului în baza art.art.27, 171 alin.(3) lit. a,)

și b) Cod penal, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale

ale inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și

coroborării lor.

Cu referire la argumentele recurentului precum că parte a vătămată a depus

declarați false sub presiunea polițistelor, instanța de recurs le apreciază critic

considerându-le declarative, nefiind valorificate prin probe ce ar confirma aceste

alegații.

Cu referire la argumentele recurentului privind greșita apreciere a probelor,

instanța de recurs ține să menționeze că motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, astfel,

criticele formulate de acesta nu este motivat sub aspectul casării hotărârii

recurate, ca fiind ilegală.

Mai mult, criticile recurentului au format obiect de discuție în instanța de

apel, asupra cărora aceasta s-a expus, concluzii ale instanței de apel care se

însușesc de către instanța de recurs pe deplin și astfel nu se mai impune reluarea

unei motivări repetate, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct.37 al hotărârii sale în cauza Albert c. României din 16 februarie 2010, a

statuat că, art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

6

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Moșnoi

Veniamin împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

septembrie 2020 și sentinței Judecătoriei Ungheni din 5 noiembrie 2018, în cauza

penală în privința lui Moșnoi Veniamin XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 martie 2021.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Cobzac Elena

7