1ra-560/21 — art.190 alin.4 CP

1ra-560/21 — art.190 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-560/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 07 octombrie 2020, în cauza

penală în privința lui

XXXXXX, născut la XXXXX, originar din

XXXXX și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.12.2016 – 11.12.2019;

Instanță de apel: 14.01.2020 – -07.10.2020;

Instanță de recurs: 09.12.2020 – 03.03.2021.

A C O N S T A T A T :

Manole Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(4), Cod

penal, la 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea mijloacelor bănești pe

un termen de 3 ani.

S-a a încasat de la Manole Ion în beneficiul părții vătămate Mutruc Ludmila

prejudiciul material în sumă de 124 000 lei.

perioada de timp 14 aprilie 2016 până în luna august 2016, sub pretextul de a o

face pe Mutruc Ludmila companion a unei firme de confecționat uși și ferestre din

metaloplastic, a dobândit ilicit de la ultima suma de 6000 euro, echivalent a 132

000 lei, prin inducerea în eroare a lui Mutruc Ludmila prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase în următoarele circumstanțe:

Manole Ion activând ca taximetrist la firma de taxi „14099” din mun. Bălți,

transportând călători a cunoscut-o pe Mutruc Ludmila, căreia i-a insuflat încredere.

Astfel, aceasta când avea nevoie de servicii de taxi î-l apela pe Manole Ion. La

14.04.2016 Mutruc Ludmila, aflându-se în or. Soroca și având necesitatea de a se

1

deplasa acasă în mun. Bălți, l-a telefonat pe Manole Ion ca să o aducă în mun. Bălți.

Acesta a venit în or. Soroca și în drum spre mun. Bălți acesta i-a povestit lui

Mutruc Ludmila că are o afacere de confecționare a ușilor și ferestrelor din

metaloplastic și dorește să o dezvolte, însă nu are destui bani. Din discuții Manole

Ion a aflat că Mutruc Ludmila are 6 000 euro depozitați la bancă și atunci acesta

prin abuz de încredere și înșelând-o pe Mutruc Ludmila că el ar dori să o ea ca

companion în această afacere cu un venit de 40 procente din câștiguri, i-a propus

ca aceasta chipurile să investească bani în sumă de 5 000 euro în afacerea dată și

banii să-i dea lui în mână. Mutruc Ludmila, lăsându-se mințită, gândindu-se că nu

este angajată și ar dori să aibă un venit, a căzut de acord și tot în aceeași zi

ajungând la Bălți, mai spre seară, Manole Ion a venit la ea acasă și a primit de la

Mutruc Ludmila suma de 5 000 euro, acesta, dobândind ilegal banii solicitați, și ca

Mutruc Ludmila să nu aibă careva dubii că a fost înșelată i-a comunicat acesteia că

a doua zi vor înregistra un contract de împrumut la notar. Astfel, a doua zi Mutruc

Ludmila l-a telefonat pe Manole Ion ca să se întâlnească cu el pentru ca să

înregistreze contractul de împrumut la notar, la ce acesta răspunzând la telefon i-a

comunicat că nu poate, că este la serviciu și este ocupat. Apoi, peste câteva zile,

iarăși fiind telefonat de Mutruc Ludmila cu aceeași propunere de a pleca la notar,

acesta iarăși a refuzat de a pleca la notar, motivând că se află în judecată și nu va

reuși. Peste câteva săptămâni Manole Ion, întâlnindu-se cu Mutruc Ludmila, a mai

solicitat de la ea încă 1 000 euro sub pretextul ca să facă careva cumpărături pentru

amenajarea biroului de la firmă și apoi să plece la notar să înregistreze contract pe

toți banii. Aceasta, căzând de acord, a plecat la bancă și a mai scos încă 1 000 euro

din cont și le-a dat lui Manole Ion în mână. După aceasta Manole Ion a dispărut

pentru câteva luni și la telefon nu mai răspundea, iar Mutruc Ludmila nu putea să-

și solicite banii înapoi, deoarece Manole Ion se ascundea. Atunci Mutruc Ludmila

înțelegând că a fost mințită, s-a adresat la poliție pe faptul dat. Astfel, Manole Ion

ilegal a dobândit de la Mutruc Ludmila bani în sumă de 6 000 euro, echivalentul a

132 000 lei RM, prin ce i-a cauzat pârții vătămate un prejudiciu material în

proporții mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal.

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Manole Ion să

fie achitat.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, între Manole Ion și Mutruc

Ludmila ar fi avut loc o tranzacție de ordin civil, prin care cei doi au ajuns la o

înțelegere comună privind investirea în afacerea primului a mijloacelor bănești în

sumă de 6 000 euro, cu dobânda 40 % din veniturile întreprinderii pe care urma să

le primească cea din urmă, pe care ea a acceptat-o, urmând să se autentifice

notarial contractul de investiții/împrumut, ceea ce nu s-a realizat pe motivul

refuzului ei ulterior de la ideea afacerii comune, cu solicitarea restituirii sumei

împrumutului de 6 000 euro, care deja erau investiți în materia primă pentru

confecționarea ușilor și geamurilor din termopan și amenajarea oficiului, în

2

perioada ce a urmat Manole Ion intrând în incapacitatea de plată, având probleme

de sănătate și pierzându-și capacitatea de muncă pe perioada noiembrie 2016-

ianuarie 2017 și martie 2017-iunile 2017, fapt confirmat prin răspunsul nr.XXXXX

din 15.11.2018 emis de IMSP Spitalul Clinic mun. Bălți. Respectiv, revenind la

activitatea de muncă abia în octombrie 2018, returnându-i Ludmilei Mutruc din

propriile veniturile și în limita posibilități o parte din banii datorați, deși mai are la

întreținere patru copii minori.

În atare împrejurări apărarea a susținut că, în acțiunile lui Manole Ion nu se

regăsește latura subiectivă a infracțiuni de escrocherie, între părții persistând relații

de ordin civil, or mijloacele bănești în sumă de 6 000 euro nu au fost folosiți după

bunul său plac, dar investiți în materia primă, amenajarea oficiului și procurarea

mobilierului la care a participat și Mutruc Ludmila, renunțarea rapidă a ei la

investiția făcută și solicitarea imediată a banilor, considerând-o ca fiind

neîntemeiată atât din punct de vedere al drepturilor și obligațiilor dintre asociați,

cât și imposibil de restituit după ce deja au fost investiți.

octombrie 2020, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, este temeinică

sentinței de condamnare adoptată în cazul din speță, pe motivul unei aprecieri

obiective a probelor administrate la faza urmăririi penale, ce au servit obiect de

cercetare judiciară, instanța de apel cu referire la normele procesual – penale,

conchide ca fiind dovedită vinovăția lui Manole Ion în fapta lui imputată prin

învinuirea formulată în rechizitoriu.

În contextul dat, instanța de apel a subliniat că, pe parcursul judecării cauzei

în fond și celei de apel, Manole Ion și-a negat intenția dobândirii prin escrocherie a

mijloacelor bănești, invocând relațiile civile și buna intenție pe care ar fi avut-o în

vederea investirii în afacerea sa, a împrumutului de 6 000 Euro acordat de Ludmila

Mutruc, urmând să o facă asociat cu achitarea a 40 % din venit, ceea ce însă nu s-a

realizat din motive obiective, ne putând opera modificări în actele de constituire

din cauza datoriilor la IFS, din banii primiți procurând materie primă și mobilier

pentru birou, iar ca urmare a unui concurs de circumstanțe de ordin personal și

financiar a rămas în incapacitate de plată și imposibilitatea restituirii împrumutului

la solicitare, instanța corect le-a dat apreciere critică acestor declarații, bazându-și

concluziile de vinovăție pe întregul volum al probatoriului administrat.

În această consecvență, instanța de apel a notat că, potrivit părții vătămate

Mutruc Ludmila, cu inculpatul a făcut cunoștință în legătură cu serviciul taxi

acordat de el, iar după mai multe discuții în care i-a comunicat, că deține o afacere

pe care nu o poate dezvolta din lipsa surselor financiare și pe care de altfel i-a

arătat-o, având încredere în bunele lui intenții, că o va face asociat cu 40% de

venit, i-a acordat împrumut în două rate a câte 5 000 și respectiv 1 000 euro,

urmând ca în zilele următoare să încheie în acest sens o tranzacție notarial

autentificată, de la care el s-a eschivat, ceea ce a făcut-o să suspecte că a

deposedat-o ilegal de bani, fapt ce a determinat-o să se adreseze organelor

competente cu solicitarea pornirii urmăririi penale și atragerea lui la răspundere

3

penală, or, la sunetele telefonice el nu mai răspundea, iar din discuțiile ulterior

avute, doar îi promitea restituirea mijloacelor bănești, la moment fiindu-i achitat

parțial prejudiciul, suma restantă urmând a fi achitată în rate potrivit înțelegerii

atinse.

Instanța de apel a menționat că, de rând cu probele verbale indicate, instanța

de fond corect și-a bazat concluziile de vinovăție a inculpatului Manole Ion, pe

probatoriul material scris, administrat în cauză de către partea acuzării, ce a fost

supus cercetării judecătorești în cadrul ședințelor de judecată în fond și suplimentar

în cea de apel, ce confirmă, că la 26.08.2016 Mutruc Ludmila a sesizat OUP cu

solicitarea atragerii lui Manole Ion la răspunderea penală pentru dobândirea de la

ea în perioada 14.04.2016 - începutul lui mai 2016 prin escrocherie, înșelăciune și

abuz de încredere a sumei de 6 000 Euro, echivalentul a 132 000 lei, sub pretextul

includerii în calitate de asociat a firmei ce o deține pentru confecționarea ușilor și

ferestrelor din termopan, eschivându-și de la restituirea ei, prin ordonanța din

26.08.2016 fiind recunoscută în calitate de parte vătămată și civilă la suma

prejudiciului de 132 000 lei.

În acest context instanța de apel a reținut că, caracterul obiectiv al

constatărilor judiciare cu privire la vinovăția inculpatului Manole Ion în

dobândirea prin escrocherie de la Mutruc Ludmila a mijloacelor bănești în sumă de

6 000 euro, fapt confirmat prin probele administrate pe caz, ce-i denotă caracterul

infracțional a faptelor comise, iar nerecunoașterea vinovăției, ne fiind altceva decât

o tentativă de evitare a răspunderii și pedepsei penale, de rând ce cumulul probelor

administrate și suplimentar cercetate în instanța de apel, nu lasă nici o îndoială

referitor la intenția dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane prin inducerea în

eroare cu cauzare de daune în proporții mari părții vătămate Mutruc Ludmila.

În sinteza celor menționate, instanța de apel a constatat justificată concluzia

instanței de fond, că în speță sunt întrunite condițiile pentru angajarea la

răspundere penală a inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii de escrocherie,

motiv pentru care a păstrat-o neschimbată, inclusive în latura pedepsei penale, la

stabilirea categoriei și termenului cărei, instanța de fond a dat deplină eficiență

prevederilor art.art.61 și 75 Cod penal, rezultată din scopul pe care îl urmărește

privind restabilirea echității sociale și corectarea celui vinovat, întru prevenirea

săvârșirii de către el a altor fapte penale.

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia adoptată,

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, indicii calificativi ai infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, așa cum au fost reținuți de către instanța de

fond în acțiunile lui Manole Ion, se regăsesc în dispoziția articolului menționat

începând cu data de 17.08.2018, în rezultatul modificărilor operate prin Legea

nr.179 din 26.06.2018 pentru modificarea unor acte legislative.

În aceste circumstanțe apărătorul indică că, faptele incriminate lui Manole

Ion au fost comise în perioada de timp 14 aprilie 2016 - mai 2016, iar la acea dată

erau în vigoare următoarele dispoziții ale art.190 alin. (1) Cod penal, escrocheria,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de

4

încredere. Considerând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Totodată, a susținut că, din declarațiile părții vătămate rezultă clar

circumstanțele în care a fost oferită suma totală de 6 000 euro pentru investițiile

necesare în întreprinderea gestionată de Manole Ion, cât și faptul că 2 săptămâni a

solicitat să-i fie restituiți banii, iar din motiv că Manole nu a restituit banii aceasta

a depus plângere la procuratură.

În conjunctura dată, recurentul notează că, Manole Ion a fost în

imposibilitate să returneze la data solicitării de către Mutruc Ludmila a sumei de

6 000 euro din următoarele motive: banii au fost investiți în materia primă din care

întreprinderea producea uși și ferestre;întreprinderea din or. Florești pentru care au

fost confecționate ușile și ferele din termopan nu a achitat costul acestora

întreprinderii administrate de dînsul; Manole Ion și-a fracturat mâna și piciorul,

drept urmare a pierdut capacitatea de muncă în perioada noiembrie 2016 - ianuarie

2017 și martie 2017 - iunie 2017, fapt confirmat răspunsul nr.1276 din 15.11.2018

emis de IMSP Spitalul Clinic Municipal Bălți; întreprinderea administrată de

Manole Ion nu a înregistrat veniturile prognozate și a intrat în incapacitate de plată;

Manole Ion, din veniturile proprii și în limita posibilității a returnat o parte din

banii datorați lui Mutruc Ludmila având în vedere că acesta abia din luna

octombrie 2018 lucrează la XXXXX, iar din iunie 2019 lucrează la Alum Grup

SRL și că Manole Ion are la întreținere 4 copii minori.

În altă ordine de idei avocatul recurent a specificat că, latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art.190 Cod penal se realizează prin dobândirea, însușirea

ilicită a bunurilor altei persoane, iar toate circumstanțele cauzei și probele

administrate demonstrează că suma de bani de 5 000 euro și 1 000 euro nu a sporit

masa patrimonială a lui Manole Ion și că acești bani nu au însușiți de dânsul.

La fel, a subliniat că, nici instanța de fond și nici cea de apel, nu au

demonstrat că în rezultatul transmiterii banilor de 6 000 euro a fost mărit

patrimoniul inculpatului.

Iar, latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie este intenția directă de a

dobândi ilicit bunuri alte persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, însă

după cum reiese din însăși declarațiile părții vătămate Mutruc Ludmila, aceasta a

dat cu împrumut sumele de bani pentru a fi investiți în afacerea administrată de

Manole Ion cu scopul de fi asociata întreprinderii și a beneficia de 40% din

veniturile realizate din vânzarea ușilor și ferestrelor din termopan.

raport cu materialele dosarului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că

titularul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod

de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

5

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și când fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că, instanțele de fond nu

au intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat fiind dispusă condamnarea lui Manole Ion în baza art.190 alin.(4) Cod

penal.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul

constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății și în

acest sens menționează următoarele:

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea

sentinței, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale

inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării lor.

Totodată, Colegiul penal constată că recurentul critică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond, considerându-l ca necorespunzătoare

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute

deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării

cauzei, instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate

în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege. Mai mult, potrivit art.art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Totuși, Colegiul penal, ține să menționeze că, toate probele administrate au

primit apreciere la justa lor valoare, concluziile privind vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză,

iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită

probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei. În contextul dat, Colegiul penal

reține că art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de

temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind

aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel

neconstituind un temei pentru recurs separat.

În altă ordine de idei, Colegiul penal urmează a face o incursiune asupra

6

apelului declarat de către avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului, prin care la

etapa apelului a susținut că între inculpat și partea vătămată este un raport civil, iar

la etapa recursului vine cu alte alegații, și anume că, în temeiul Legii nr. 179 din 26

iulie 2018, dispoziția normei incriminate inculpatului a fost modificată, dar faptele

lui au fost comise în perioada 14 aprilie 2016- mai 2016, fiind în vigoare altă

prevedere, în acest sens Colegiul penal menționează că, conform art.427 alin.(2)

Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs

doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de

apel.

În continuare, cu referire la temeiul de casare prevăzut de pct.8) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, instanța de recurs ține să menționeze că, sub

aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri

când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al

acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Colegiul penal atestă că, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile

inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cât și cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și

subiectul infracțiunii, or, de către instanțele de fond cert au fost stabilite că

inculpatul, ilicit a dobândit de la Mutruc Ludmila mijloace bănești în sumă de

6 000 euro, prin ducerea în eroare cu prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase.

Astfel, se constată că în cauză au fost stabilite toate elementele componente

ale infracțiunii imputate lui Manole Ion, inclusiv vinovăția acestuia, după cum

rezultă din hotărârile instanțelor de fond, care s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe

pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală.

În contextul celor menționate, Colegiul penal constată că, decizia instanței

de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

emiterea soluției contestate, precum și motivele adoptării ei, motivarea soluției nu

contrazice dispozitivului hotărârii, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele

invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

7

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ciuru Igor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel

Bălți din 07 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui Manole Ion XXXXX,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

8