1ra-352/2021 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-352/2021 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-352/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Boico,

Nadejda Toma,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 10 decembrie 2019 și deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Bălți din 04 august 2020, declarat de avocata Tatiana Guțu, în

numele inculpatului

Tcaciuc Evghenii xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.11.2018 – 10.12.2019,

instanța de apel: 20.01.2020 – 04.08.2020,

instanța de recurs: 23.10.2020 – 25.01.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 2 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 5338,00 lei.

Drochia din 10.12.2019, fiind schimbată învinuirea inculpatului Tcaciuc Evghenii,

la data de 25.05.2018, aproximativ orele 13.00, conducând automobilul ”Renault

Megane”, n/î XXXX, pe traseul R-12 km 39+500 m, nu a manifestat prudență sporită

pentru a asigura securitatea circulației rutiere, prin ce a încălcat prevederile art. 45 pct.

1

1) lit. a), b), d), pct. 2), art. 47 pct. 1) lit. b) din Regulamentul Circulației Rutiere al

Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, și

anume neposedând cunoștințele necesare a Regulamentului Circulației Rutiere,

depășind limita de viteză stabilită, pe zona traseului traversată, neținând seama de

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și situația rutieră, având obligația în cazul

în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

factori care sunt în legătură cauzală cu comiterea accidentului rutier în cauză și anume

nu s-a asigurat că poate crea un pericol pentru ceilalți participanți la trafic, tamponând

biciclistul Prisacari Victor, a.n.xxxx locuitor al s. Xxxx, r-nul Xxxx, care a încercat

să vireze în stânga cu bicicleta de model ”Wheler” conform direcției de deplasare a

ambilor conducători.

În rezultatul accidentului rutier, biciclistului Prisacari V. i-au fost cauzate

vătămări corporale grave în formă de traumă cranio-cerebrală cu fracturi a oaselor

craniului, hematom subdural și subarahnoidal, care s-au complicat cu comă cerebrală-

insuficiență cerebro-vasculară, în rezultatul primirii cărora a survenit moartea lui.

Instanța a reținut că inculpatul nu și-a recunoscut vina, însă aceasta este

demonstrată integral prin probele administrate.

Martorul Ivciuc Alexandru a comunicat că, la volanul automobilului se afla

Tcaciuc E. și se deplasau pe traseu. Pe carosabil nu era niciun transport, când s-au

apropiat de biciclistul care mergea înaintea lor, acesta brusc a cotit spre stângă în fața

lor. Biciclistul nici nu s-a uitat în spate dacă mai circulă cineva. Pentru a evita

tamponarea, Tcaciuc E. a cotit spre stângă, însă era puțin timp și foarte mică distanța,

deaceea biciclistul a fost lovit cu oglinda.

Potrivit respectivului proces verbal de cercetare, locul săvârșirii faptei s-a

dovedit a fi traseul R-12 km 39+500 m, carosabilul este sub formă de pantă, acoperit

cu asfalt, este uscat și fără deteriorări. Carosabilul are lățimea de 10,50 m, cu deplasare

în două sensuri. Numărul de benzi de deplasare - două, lățimea benzii este de 3,60 m.

Pe carosabil sunt aplicate: marcaj orizontal nr.1.6 ”B” RCR, carosabilul se mărginește

din partea dreaptă cu acostamentul de 1,50 m și din partea stângă cu 1,90 m. Locul

accidentului rutier nu se află în zona de acțiune a căruiva indicator rutier, iluminație

naturală pe timp de zi. Mijlocul de transport de model ”Renault Megane,” cu n/î

XXXX. Viteza de deplasare a automobilului - 85-90 km/h admisibil pe porțiunea

respectivă de traseu este de 90 km/h. Distanța de vizibilitate dintre șofer și pieton,

când șoferul a observat obstacolul în față - 3,5 m. Caracterul încărcăturii - în mijlocul

de transport șoferul și un pasager pe bancheta din față. Urme de anvelope - lipsesc,

urmele de frânare sunt lungi și amplasate pe carosabil, prezența urmelor victimei pe

carosabil - pată de culoare brună roșietică asemănătoare cu pată de sânge, un chipiu,

lângă bicicletă. Traiectoria biciclistului - de pe acostamentul din partea dreaptă cu

deplasare spre traseu pentru a trece pe partea stângă de contrasens a carosabilului.

În cadrul cercetării la fața locului a fost ridicat automobilul „Renault Megane”, de

culoare albăă, cu n/î XXXX, care a fost transportat la parcarea specială a I.P. Drochia.

2

Conform raportului de expertiză auto-tehnică nr. 34/12/l-R-4311 din 26.10.2018,

s-a constatat - viteza de deplasare a automobilului sus menționat 90-91,6 km/h și

faptul că Tcaciuc E. nu avea posibilitatea evitării acestui accident prin metoda frânării,

iar modalitatea de manevră stânga/dreapta nu este metodă de evitare a accidentului

rutier, se constată că Tcaciuc E. trebuia să acționeze conform prevederilor punctului

45.2) din Regulamentul Circulației Rutiere al R.M, adică în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, nu a

manifestat atenție sporită în timpul deplasării și a tamponat biciclistul Prisacari V., ce

a început virarea spre stânga pe partea carosabilă, neasigurându-se că poate crea sau

nu obstacol în traficul rutier.

Astfel, instanța a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către o persoană

care conducea mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a invocat că, în raportul de expertiză auto-tehnică nr. 34/12/1-R-4311

din 26.10.2018, este constatat că viteza de deplasare a automobilului a fost de 90-91,6

km/h și faptul că nu a avut posibilitatea evitării accidentului prin metoda frânării, iar

modalitatea de manevră stânga/dreaptă nu este metodă de evitare a accidentului rutier.

Totodată, trebuia să acționeze conform prevederilor punct. 45.2) Regulamentul

Circulației Rutiere, adică în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot

fi observate de conducător, trebuie să reducă viteza chiar să oprească, pentru a nu pune

în pericol siguranța traficului, dar nu a manifestat atenție sporită în timpul deplasării și

a tamponat biciclistul Prisacari V. și a început virarea spre stânga pe partea carosabilă,

neasigurându-se că poate crea sau nu obstacole în traficul rutier.

În cadrul întocmirii schiței accidentului rutier au fost efectuate măsurările

necesare și s-a indicat sub incidența cărui indicator cade sectorul deservit și anume în

limita de viteză stabilită de legislația Republicii Moldova km/h. Conform raportului de

expertiză auto-tehnică a fost stabilit că viteza automobilului cu care se deplasa era de

aproximativ 90 - 91,6 km/h, însă necătând la acest fapt i s-a incriminat că a depășit

limita de viteză admisibilă. Mai mult, conform raportului de expertiză auto-tehnică a

fost stabilit că nu a avut posibilitatea evitării accidentului, prin metoda frânării, însă nu

a înțeles care lege a încălcat-o, odată ce n-a depășit limita de viteză și a făcut tot

posibilul de a evita accidentul rutier pe care nu avea posibilitate reală să-1 evite.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, organul de urmărire

penală s-a contrazis, indicând că urme de anvelope lipsesc, că urmele de frânare erau

lungi și amplasate pe carosabil, da nefiind indicată lungimea urmelor de frânare- în

metri. Astfel, prezența urmelor de frânare pe carosabil au demonstrat faptul că a fost

respectat articolul 45 al Regulamentului Circulației Rutiere al Republicii Moldova.

Totodată, în instanța de judecată, succesorul părții vătămate Bubulici Alina a

declarat că nu are careva pretenții de ordin material sau moral și nu dorește ca el să fie

pedepsit, deoarece a recuperat integral prejudiciul cauzat.

3

Astfel, vinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate n-a fost demonstrată, ci

dimpotrivă este dovedit faptul că a întreprins toate măsurile pentru a evita producerea

accidentului rutier.

3.1. A declarat apel și avocata Tatiana Guțu, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a invocat că, conform raportului de expertiză auto-tehnică nr. 34/12/l-

R-4311 26.10.2018, Tcaciuc E. n-a avut posibilitatea evitării accidentului prin metoda

frânării, a întreprins toate măsurile pentru a evita producerea accidentului rutier, însă

n-a avut posibilitatea reală de a-1 evita.

Potrivit p. 3 din Regulamentul Circulației Rutiere, participanții la trafic sunt

obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare

rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului

Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să

nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care

ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente.

Orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să

conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia.

Conform p.7 al Regulamentului bicicletă (tricicletă) semnifică vehicul prevăzut

cu două (trei) roți și pedale sau manivele, pentru propulsarea acestuia pe drum de forța

musculară a utilizatorului.

Astfel, în accidentul rutier produs au participat două vehicule: bicicleta condusă

de partea vătămată Prisacari V. și autovehicolul condus de Tcaciuc E.

Potrivit secțiunii a 8-a, pct. 32. 1) din Regulamentul Circulației Rutiere: ”Pentru

prevenirea oricărui pericol și pentru a nu stânjeni traficul, conducătorii de vehicule

trebuie să semnalizeze cu ajutorul semnalizatoarelor de direcție sau cu brațul, cu

ajutorul semnalizatorului sonor, prin comutarea luminii în faruri, prin punerea în

funcțiune a luminii de întâlnire pe timp de zi sau prin punerea în funcțiune a

avertizorului de avarie. Semnalizarea cu mijloacele menționate nu le acordă prioritate

și nu-i scutește pe conducătorii de vehicule de obligația luării tuturor măsurilor

necesare pentru prevenirea accidentului în traficul rutier” 2) Conducătorul de vehicul

trebuie să semnalizeze corespunzător cu semnalizatoarele de direcție, iar în cazul în

care acestea lipsesc sau sunt defectate - cu brațul, înainte:

a) de a pune în mișcare vehiculul;

b) de a efectua manevra (preselectare a benzii, virare, întoarcere);

c) de a se opri;

d) indiferent de disponibilitatea și starea tehnică a semnalizatoarelor de

direcție, conducătorul vehiculului remorcat trebuie să semnalizeze cu brațul

direcția de deplasare.

Conform declarațiilor martorului depuse în cadrul instanței de fond, Ivciuc

Alexandru, biciclistul care mergea înaintea lor, brusc a virat spre stânga în fața lor, nici

nu s-a uitat în urmă ca să vadă dacă vine cineva. Pentru a evita tamponarea, Tcaciuc E.

a făcut o cotitură spre stânga, însă deja era prea puțin timp și mică distanța și a lovit

biciclistul cu oglinda din dreapta.

Reiesind din declarațiile martorului Ivciuc A., care în momentul tamponării se

afla în automobil cu Tcaciuc E. pe bancheta din față, în calitate de pasager și din

4

materialele cauzei s-a constatat că biciclistul Prisacari V. până în momentul virării la

stânga nu s-a asigurat că crează pericol pentru accident și n-a semnalat cu brațul faptul

că urmează să vireze la stânga, ci brusc a virat, fapt care a făcut imposibilă evitarea

tamponării de către automobilul de model ”Renault Megane” cu n/î XXXX, care era

condus de către Tcaciuc E.

Potrivit p. 109. din Secțiunea a 16-a Circulația bicicletelor, vehiculelor cu

tracțiune animală, motocultoarelor cu remorcă și pietonilor cu cărucioare manual: 1)

Conducătorii de biciclete, ciclomotoare, motocultoare cu remorcă, vehicule cu

tracțiune animală, călăreții trebuie să circule pe drumul public numai într-un singur

rând, menținând în timpul deplasării, în raport cu marginea din dreapta a carosabilului,

un interval nu mai mare de 1 m, fiind îmbrăcați în vestă de protecție-avertizare

fluorescent-reflectorizantă. Iar conform prevederilor art. 20 Cod penal, fapta se

consideră săvârșită fără vinovăție dacă persoana care a comis-o nu își dădea seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale nu a prevăzut posibilitatea

survenirii urmărilor ei prejudiciabile și, conform circumstanțelor cauzei, nici nu trebuia

sau nu putea să le prevadă (cazul fortuit).

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 264 Cod penal are următoarea

structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de încălcare a

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport; 2)

urmările prejudiciabile care se exprimă în vătămarea medie a integrității corporale sau

a sănătății; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4)

mijlocul de săvârșire a infracțiunii, și anume mijlocul de transport Regulile de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport încălcate de către

făptuitor, sunt stabilite în cadrul unor acte normative (de exemplu în Regulamentul

circulației rutiere).

Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 264 Cod penal se caracterizează

prin intenție sau imprudență față de fapta prejudiciabilă și numai prin imprudență față

de urmările prejudiciabile. În acele situații, când vinovăția conducătorului mijlocului

de transport lipsește, răspunderea pentru producerea accidentului trebuie s-o poarte

acei participanți la trafic care se fac vinovați de producerea acestuia. Conducătorului

mijlocului de transport, care nu a încălcat nici o regulă de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport, nu i se impută nepreîntâmpinarea consecințelor

situației de accident, care a fost provocată de fapta victimei sau a altor participanți la

trafic. Dacă calculul persoanei este întemeiată, însă circumstanțe neprevăzute sau

neexecutarea obligațiilor de către alte persoane au condiționat aceste consecințe, atunci

nici ele, nici faptele care le-au provocat, nu-i pot fi imputate.

La soluționarea, în contextul calificării faptei, a problemei privind posibilitatea

tehnică de evitare a accidentului rutier urma să se țină cont că în fiecare caz concret,

momentul de apariție a pericolului pentru siguranța traficului se stabilește cu luarea în

considerație a situației rutiere care a precedat accidentul rutier. Doar din momentul în

care apare posibilitatea obiectivă că conducătorul mijlocului de transport să descopere

pericolul se poate atesta apariția pericolului pentru siguranța traficului. În speța dată,

având concluzia specialiștilor experți care atestă că Tcaciuc E. n-a avut posibilitatea

evitării accidentului respectiv prin metoda frânării, iar victima se face vinovată prin

5

încălcarea prevederilor p. 32 și 109 al Regulamentului Circulației Rutiere, nu este clară

care vinovăția inculpatului.

Totodată, succesorul părții vătămate Bubulici Alina a declarat în cadrul instanței

de fond că nu are careva pretenții de ordin material și moral față de Tcaciuc E., nu

dorește ca ultimul să fie pedepsit, deoarece a recuperat familiei părții vătămate

prejudiciul cauzat.

Astfel, în cadrul urmăririi penale și în urma cercetării cauzei, vinovăția lui

Tcaciuc E. în săvârșirea infracțiunii incriminate n-a fost demonstrată, ci dimpotrivă a

fost dovedit faptul că Tcaciuc E. a întreprins toate măsurile pentru a evita producerea

accidentului rutier și nu a încălcat p. 45, 47 al Regulamentului Circulației Rutiere, ce i

se încriminează prin actul de învinuire.

apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a verificat complet sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală.

Astfel, vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, și-a găsit confirmare prin declarațiile succesorului părții vătămate

Bubulici Alina, martorului Ivciuc Alexandru, cât și prin documentele și procesele-

verbale ale acțiunilor procesuale.

Astfel, inculpatul nu dispunea de posibilitate tehnică de a evita tamponarea

obstacolului, anume pe motivul încălcării prin depășire a limitei de viteză admisibile

pe segmentul de drum unde a avut loc accidentul, fapt confirmat inclusiv prin

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-4311 din 26.10.2018.

Ori, declarațiile martorului Ivciuc A., vin să confirme că Tcaciuc E. nu a avut

posibilitatea evitării impactului cu biciclistul Prisacari V. și a întreprins acțiuni de

frânare și virare pe sensul opus al deplasării biciclistului. Tot aici se rețin cele

stabilite prin raportul de expertiză s-a stabilit că motivul ineficienței reacționarii lui

Tcaciuc E. pentru evitarea impactului s-a datorat deplasării cu viteză peste limita

admisibilă pe segmentul de drum cu pricina.

Astfel, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către Tcaciuc E. s-a

realizat neajustării vitezei de deplasare la cerințele stabilite de art. 47 pct. 1) lit. b)

RCR, iar această încălcare a cauzat din imprudență decesul lui Prisacari V.

Deși partea apărării pretinde că accidentul s-a produs din cauza acțiunilor

neatente ale victimei, care nu a semnalat virarea spre stânga, nu s-a asigurat de

siguranța manevrei efectuate, cele invocate nu exclud vinovăția inculpatului de

încălcarea prevederilor art. 45 al RCR.

În situația în care inculpatul a observat deplasarea biciclistului pe acostament,

urma să manifeste vigilență sporită în conducerea mijlocului de transport, să reducă

viteza de deplasare și să asigure loc de depărtare între automobil și biciclist cât este

posibil pe traseul pe care se deplasa.

Prin urmare, inculpatul Tcaciuc E., la deplasarea cu automobilul nu s-a

conformat cerințelor cu privire la limita de viteză, ignorând situația rutieră pe

segmentul de drum, unde fapta acestuia s-a soldat cu tamponarea victimei Prisacari V.

6

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurenta a invocat că, instanța de apel s-a pronunțat insuficient de clar asupra

admisibilității sau inadmisibilității probelor administrate și cercetate, selectiv reținând

conținutul unor probe la formarea concluziilor sale, fără a efectua o analiză mai amplă,

ținând cont și de alte aspecte ce au rezultat din conținutul ansamblului probator, precum

și cele atenționate în apeluri, prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate lui

Tcaciuc E.

În acest context, declarațiile martorului Ivciuc A. și ale inculpatului, în

coroborare cu probele scrise, atestă nevinovăția lui Tcaciuc E. în comiterea

accidentului rutier.

Instanța de apel, în p. 8 a deciziei a descris totalitatea de probe scrise, însă nu le-

a analizat în raport cu circumstanțele cauzei și stabilirea gradului de vinovăție a

inculpatului. Mai mult ca atât, instanța de apel s-a contrazis în p. 10 a deciziei,

invocând: ”... Inculpatul nu dispunea de posibilitate tehnică de a evita tamponarea

obstacolului, anume pe motivul încălcării prin depășire a limitei de viteză admisibile

pe segmentul de drum unde a avut loc accidentul, fapt confirmat inclusiv prin raportul

de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-4311 din 26.10.2018.

Instanța de apel a făcut o analiză fragmentară a declarațiilor martorului Ivciuc

A. și a raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-4311 din 26.10.2018, ajungând

la concluzii contradictorii. Or, în raport este indicat că ”din punct de vedere tehnic, sub

reperul Regulamentul circulației rutiere, conducătorul automobilului de model

”Renault Megane” cu n/î XXXX, Tcaciuc E., în situația rutieră dată, trebuia să

acționeze conform prevederilor punctului: 45.2) În cazul în care în limita vizibilității,

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza și chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului. În speța dată, biciclistul

nu era obstacol, atât timp cât se deplasa în aceiași direcție ca și automobilul de model

”Renault Megane”, iar atunci când ultimul a virat brusc la stânga, fără a semnaliza acest

fapt, încălcând RCR, Tcaciuc E. a reacționat corespunzător, frânând brusc și efectuând

o manevră spre stânga direcției sale de deplasare pentru a evita impactul tamponării.

Conform concluziei nr. 3 din același raport, conducătorul automobilului, Tcaciuc

E. nu dispunea de posibilitate tehnică de a evita tamponarea obstacolului (biciclistul

Prisacari V.) aplicând metoda frânării (conform prevederilor punctului nominalizat a

Regulamentului circulației rutiere). Analizând rezultatele cercetărilor efectuate în baza

materialelor cauzei penale, a fost denotat din punct de vedere tehnic că, conducătorul

Tcaciuc E., deplasându-se în situația rutieră de la momentul producerii accidentului

rutier dat, cu viteza 90,0-91,6 km/h (conform datelor din ordonanță/limita de viteză

stabilită pe segmentul dat de drum / valoarea vitezei determinată prin calcule/), nu

dispunea de posibilitatea tehnică de a evita tamponarea obstacolului (biciclistului

Prisacari V.) aplicând metoda frânării.

Astfel, Tcaciuc E., observând pe linia sa de deplasare biciclistul, care la fel se

deplasa în aceiași direcție pe partea dreaptă a carosabilului, nu putea să prevadă că

acesta va efectua o manevră spre stânga, brusc, fără o semnalizare corespunzătoare.

Atât timp cât ambii conducători ai vehiculelor se deplasau în aceiași direcție,

biciclistul nu poate fi asimilat ca obstacol pentru conducătorul mijlocului de transport.

7

La fel, prin raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-4311 din 26.10.2018 și

potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului, procesul

verbal de efectuare a experimentului, s-a atestat că în direcția de deplasare a

conducătorului mijlocului de transport nu erau careva indicatori ai limitei de viteză. În

așa mod concluzia instanțelor precum că Tcaciuc E. a depășit limita de viteză stabilită

pentru acel sector al traseului motiv pentru care a admis tamponarea biciclistului nu

corespunde adevărului, fiind admisă de către instanță o eroare gravă de fapt.

Mai mult, potrivit p.4 al RCR, orice participant la trafic care respectă prezentul

Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută

cerințele acestuia.

Conform p.7 din RCR, prin bicicletă (tricicletă) se subînțelege - vehicul prevăzut

cu două (trei) roți și pedale sau manivele, pentru propulsarea acestuia pe drum de forța

musculară a utilizatorului.

Reieșind din cele invocate, în accidentul rutier produs au participat două

vehicule: bicicleta condusă de partea vătămată Prisacari V. și autovehicolul condus de

Tcaciuc E.

Potrivit secțiunii a 8-a, pct.32. 1) din Regulamentul Circulației Rutiere: pentru

prevenirea oricărui pericol și pentru a nu stânjeni traficul, conducătorii de vehicule

trebuie să semnalizeze cu ajutorul semnalizatoarelor de direcție sau cu brațul.

Conform p. 109. din Secțiunea a 16-a a RCR, Circulația bicicletelor, vehiculelor

de tracțiune animală, motocultoarelor cu remorcă și pietonilor cu cărucioare manual:

1) Conducătorii de biciclete, ciclomotoare, motocultoare cu remorcă, vehiculelor de

tracțiune animală, călăreții trebuie să circule pe drumul public numai într-un singur

rând, menținând în timpul deplasării, în raport cu marginea din dreapta a carosabilului,

un interval nu mai mare de 1 m, fiind îmbrăcați în vestă de protecție-avertizare

fluorescent-reflectorizantă.

Normele invocate au fost încălcate de către partea vătămată Prisacari V., iar

instanța de apel a omis să se expună asupra acestor aspecte, în vederea determinării

vinovăției lui Tcaciuc E. în situația când partea vătămată a încălcat prevederile RCR,

fapt pentru care a fost adoptată o decizie nemotivată.

Prin urmare, în speța dată, având concluzia specialiștilor experți care atestă că

Tcaciuc E. n-a avut posibilitatea evitării accidentului respectiv prin metoda frânării, iar

victima se face vinovată prin încălcarea prevederilor p.32 și 109 Regulamentului

Criculației Rutiere, fapta a fost comisă fără vinovăție, în acest sens fiind aplicabile

prevederile art. 20 Cod penal - fapta săvârșită fără vinovăție (cazul fortuit).

În drept, recursul, este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

8

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală,

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art.

101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată

să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate

părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate. În corespundere cu art. 325 Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și

gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să

aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte. (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța de

fond (pct. 2. din decizie):

a) inițial, a descris fapta criminală invocată în rechizitoriu, dar apoi, specificând

că: „prin ordonanța procurorului în procuratura Drochia din 10.12.2019, fiind

schimbată învinuirea inculpatului Tcaciuc Evghenii”, a reprodus faptele indicate în

ordonanța procurorului de „schimbare a învinuirii” din 10.12.2019.

Astfel, nu este clar în limitele cărei învinuiri a fost judecată cauza – cea din

rechizitoriu sau cea din ordonanța de schimbare a învinuirii, și dacă este constatată în

genere fapta criminală, considerată ca fiind dovedită;

b) a statuat sumar și divergent că: „...prin ce a încălcat prevederile art. 47

pct. 1) lit. b) din Regulamentul Circulației, depășind limita de viteză stabilită, pe zona

traseului traversată…, tamponând biciclistul care a încercat să vireze în stânga cu

bicicleta conform direcției de deplasare a ambilor conducători…, martorul Ivciuc A.

a declarat că, pe carosabil nu era niciun transport, când s-au apropiat de biciclistul

care mergea înaintea lor, acesta brusc a cotit spre stângă în fața lor, biciclistul nici

nu s-a uitat în spate dacă mai circulă cineva…, potrivit procesului verbal de cercetare

la fața locului, locul accidentului rutier nu se află în zona de acțiune a căruiva

indicator rutier..., viteza de deplasare a automobilului - 85-90 km/h admisibil pe

porțiunea respectivă de traseu este de 90 km/h, distanța de vizibilitate dintre șofer și

pieton, când șoferul a observat obstacolul în față - 3,5 m…., traiectoria biciclistului

9

- de pe acostamentul din partea dreaptă cu deplasare spre traseu pentru a trece pe

partea stângă de contrasens a carosabilului..., prin raportul de expertiză auto-tehnică

nr. 34/12/l-R-4311 din 26.10.2018 s-a constatat - viteza de deplasare a automobilului

sus menționat 90-91,6 km/h și faptul că Tcaciuc E. nu avea posibilitatea evitării

acestui accident prin metoda frânării…”, nefiind clar care din aceste împrejurări

confirmă vina inculpatului și care îl dezvinovățesc, esența lor întrunind ambele

calificative;

c) nu s-a pronunțat în niciun fel asupra faptului că în ordonanța de schimbare a

învinuirii, deși inculpatului i-a fost imputată: „...încălcarea prevederilor art. 47 pct. 1)

lit. b) din Regulamentul Circulației și anume depășind limita de viteză stabilită, pe

zona traseului traversată…”, nu a fost reprodusă și dispoziția acestei norme: „limitele

maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice sunt în afara localităților: 110

km/h – pe drumurile semnalizate prin indicatorul 5.4; 90 km/h – pe celelalte drumuri”,

cât și nu a fost indicat, deci nici stabilit și incriminat inculpatului, care sunt limitele

maxime concrete de viteză pe zona traseului traversată și care a fost viteza concretă

de deplasare a automobilului condus de inculpat până la tamponarea biciclistului,

pentru a verifica dacă a încălcat sau nu ultimul prevederile art. 47 pct. 1) lit. b) din

Regulamentul Circulației.

Mai mult, instanța nu a coroborat o asemenea învinuire și cu circumstanțele

indicate în procesul verbal de cercetare la fața locului, că: „...locul accidentului rutier

nu se află în zona de acțiune a căruiva indicator rutier…, viteza de deplasare a

automobilului - 85-90 km/h admisibil pe porțiunea respectivă de traseu este de 90

km/h…”, cât și cu cele indicate în ordonanța din 07.09.2018 că: „…s-au constatat…

viteza de deplasare a automobilului – 8-85 km/h admisibil pe porțiunea respective de

traseu…” (f.d. 81);

d) nu a stabilit împrejurările concrete privind deplasarea victimei cu bicicleta

până la accidentul rutier, și nu a înlăturat divergențele în acest aspect.

Ori, în învinuire este indicat: „tamponând biciclistul…, care a încercat să

vireze în stânga cu bicicleta de model ”Wheler” conform direcției de deplasare a

ambilor conducători”, martorul Ivciuc A. a declarat că: „se deplasau pe traseu…, pe

carosabil nu era niciun transport, când s-au apropiat de biciclistul care mergea

înaintea lor, acesta brusc a cotit spre stângă în fața lor”, iar în procesul verbal de

cercetare la fața locului este specificată: „traiectoria biciclistului - de pe acostamentul

din partea dreaptă cu deplasare spre traseu pentru a trece pe partea stângă de

contrasens a carosabilului”;

e) doar a trecut în revistă probele, dar nu a apreciat fiecare probă separat, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele

concrete de fapt și drept invocate în învinuire, neindicând motivele pentru care a

respins probele și versiunile apărării, în special cele invocate în ședința instanței de

fond, repetate în apel și recurs ordinar (pct. 3., 3.1., 5. din decizie).

Mai mult, simpla reproducere a concluziei sumare din raportul de expertiză auto-

tehnică nr. 34/12/l-R-4311 din 26.10.2018: „…deplasându-se în situația rutieră de la

momentul producerii accidentului rutier cu viteza de 90-91,6 km/h 9conform datelor

10

din ordonanță/limita de viteză stabilită pe segmnetul dat de drum / + valoarea vitezei

determinate prin calcule) nu dispunea de posibilitatea tehnică de a Evita

tamponarea…”, în cazul în care în ordonanța din 07.09.2018 este indicat că: „…s-au

constatat… viteza de deplasare a automobilului – 8-85 km/h admisibil pe porțiunea

respective de traseu…”, iar spre soluționare nici nu a fost pusă întrebarea privind viteza

de deplasare a automobilului condus de inculpat (f.d. 81), nu corespunde exigențelor

prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor

administrate în cadrul cauzei penale.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece

conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) indicând că: „instanța de fond a verificat complet sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală”,

nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța

de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a

rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) a depășit limita învinuirii formulate, constatând că: „inculpatul nu dispunea

de posibilitate tehnică de a evita tamponarea obstacolului, anume pe motivul

încălcării prin depășire a limitei de viteză admisibile pe segmentul de drum unde a

avut loc accidentul…, s-a stabilit că motivul ineficienței reacționarii lui Tcaciuc E.

pentru evitarea impactului s-a datorat deplasării cu viteză peste limita admisibilă pe

segmentul de drum cu pricina…, încălcarea regulilor de securitate a circulației de

către Tcaciuc E. s-a realizat neajustării vitezei de deplasare la cerințele stabilite de

11

art. 47 pct. 1) lit. b) RCR, iar această încălcare a cauzat din imprudență decesul lui

Prisacari V…, inculpatul urma să reducă viteza și să asigure loc de depărtare între

automobil și biciclist cât este posibil pe traseul pe care se deplasa…, prin urmare,

inculpatul Tcaciuc E., la deplasarea cu automobilul nu s-a conformat cerințelor cu

privire la limita de viteză pe segmentul de drum, unde fapta acestuia s-a soldat cu

tamponarea victimei Prisacari V.”, ori asemenea împrejurări nu i-au fost incriminate

inculpatului prin ordonanța de schimbare a învinuirii;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept,

invocate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele și versiunile

apărării.

Totodata, concluziile sumare și divergente că: „declarațiile martorului Ivciuc

A., vin să confirme că Tcaciuc E. nu a avut posibilitatea evitării impactului cu

biciclistul Prisacari V. și a întreprins acțiuni de frânare și virare pe sensul opus al

deplasării biciclistului…, deși partea apărării pretinde că accidentul s-a produs din

cauza acțiunilor neatente ale victimei, care nu a semnalat virarea spre stânga, nu s-

a asigurat de siguranța manevrei efectuate, cele invocate nu exclud vinovăția

inculpatului de încălcarea prevederilor art. 45 al RCR”, deci că și probele apărării

confirmă vinovăția inculpatului, nu corespund criteriilor de drept privind aprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei prescrise în art. 101 Cod de procedură penală;

d) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul de pe rol și repetate în

recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1., 5., cât și în felul și

esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3., 3.1 – 5., din decizie).

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

12

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Tatiana Guțu, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 august 2020 în privința inculpatului

Tcaciuc Evghenii xxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată la 19 februarie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

Nadejda Toma

13

25 ianuarie 2021 Dosarul nr. 1ra-352/2021

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza Tcaciuc Evghenii)

Evghenii a fost condamnat î n baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 3 ani

î nchisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 2 ani.

Î n baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendata

condit ionat pe un termen de proba de 2 ani.

De la inculpat s-au î ncasat î n beneficiul statului cheltuielile judiciare

pentru efectuarea expertizelor judiciare î n suma de 5338,00 lei.

Tatiana Guțu, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie achitat.

apelurile au fost respinse ca nefondate.

ianuarie 2021 s-a dispus admiterea recursului ordinar declarat de avocata

Tatiana Guțu, a fost casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 04 august 2020 în privința inculpatului Tcaciuc Evghenii xxxx și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

decizie de menținere a soluției instanței de apel din următoarele considerente.

său cât și în recurs a solicitat, de fapt, o reapreciere probelor, considerând că

probele acuzării, care au fost puse la baza sentinței și deciziei instanței de apel

nu au fost corect apreciate și că acestea nu dovedesc vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Recurentul nici în recursul depus, dar nici în apel nu a indicat asupra

faptului că acuzarea în rechizitoriu și în ordonanța de modificare a învinuirii ar

fi comis careva erori în descrierea faptei criminale și în încadrarea infracțiunii.

Nu a invocat recurentul în recursul depus, dar nici în apel, și faptul că nu

i-a fost clară descrierea faptei criminale și încadrarea juridică a infracțiunii

incluse în sentință și în decizia instanței de apel.

Dimpotrivă recurentul în apelul său a solicitat instanței de apel

reapreciarea probelor sub aspectul că inculpatul nu este de acord că probele

prezentate dovedesc învinuirile aduse acestuia.

14

Mai mult decât atât, recurentul, atât în apelul depus cât și în recurs insistă

asupra faptului că partea vătămată, conducând bicicleta, avea la moment

calitatea de participant la trafic și trebuia să respecte RCR, invocând că anume

acțiunile părții vătămate au avut ca rezultat producerea accidentului rutier.

Astfel, este evident că recurentul a solicitat reapreciarea conținutului

materialului probator, insistând doar asupra versiunii de apărare precum că

vinovat de producerea accidentului este partea vătămată.

Cu tot respectul față de colegii mei, am semnat decizia din 25 ianuarie

2021, dar consider, că în motivarea deciziei instanța de recurs a făcut referire

și a dat răspuns la argumente neinvocate în recursul depus, fără a indica

prevederile art. 424 Cod de procedură penală, care stabilesc că instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația

de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces. Totodată

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Decizia instanței de recurs constată existența în decizia contestată a

erorilor de drept, prevăzute de p.6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală,

fără a se expune asupra argumentelor recursului privind existența erorii de

drept prevăzute de p. 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală.

Cu toate acestea, instanța de recurs a stabilit depășirea de către instanța

de apel a limitelor învinuirii înaintate, manifestate prin concretizarea învinuirii

sub aspectul descrierii faptei criminale și a încadrării juridice a faptei, deși acest

argument nu este prezent în recursul declarat, iar instanța de recurs nu și-a

argumentat din punct de vedere legal necesitatea depășirii limitelor judecării

recursului.

În opinia mea argumentele recursului trebuie să fie în mod concret și clar

indicate în recurs, aceasta fiind o condiție de admisibilitate, stipulată în p. 5)

alin.(1) art. 430 Cod de procedură penală, care stabilește, că cererea de recurs

trebuie să conțină: conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității

hotărîrii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute

în art.427 invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță

generală abordată în cauza dată.

În acest sens vreau să menționez că instanța de recurs are obligația să

constate în mod obiectiv respectarea de către reclamanți a prevederilor legale

expuse supra și nici de cum să deducă în careva mod existența în textul

recursului a cărorva argumente, care nu au fost formulate în mod concret și clar.

În acest context vreau să atrag atenția că instanța de recurs, în același mod

a procedat atunci când a făcut o analiză și a dat apreciare sentinței primei

instanțe, constatând că aceasta a comis erori de drept în descrierea faptei

criminale, însă instanța de recurs a omis să menționeze că asemenea argumente

nu a fost înaintate de către apărare în apelurile și recursul depuse, în decizia

15

instanței de recurs lipsind și o motivare a necesității intervenirii sale la acest

capitol, în condițiile remiterii cauzei la rejudecare.

Înstanța de recurs, în opinia mea, în speță urma să se limiteze la

examinarea argumentelor înaintate de recurent, or, instanța de apel la

rejudecarea cauzei va fi obligată să dea răspuns unor argumente neinvocate în

apel, dar care se conțin în indicațiile instanței de recurs, care potrivit art. 436

Cod de procedură penală sunt obligatorii.

Judecător Nadejda Toma

16