1ra-539/2021 — art. 192 - 1 alin. 2 lit. a CP

1ra-539/2021 — art. 192 - 1 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-539/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Mardari Dumitru

Bejenaru Iurie

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocata Maria

Corolevschi în numele inculpatului Ala Rustam, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 29 septembrie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

ALA Rustam Xxxx născut la

xx xxxxx xxxx, originar și domiciliat în or.

Xxxxxx, str. X. Xxxxxx xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.11.2017 – 12.03.2018;

Instanța de apel: 04.04.2018 – 11.07.2018;

21.03.2019 – 29.09.2020;

Instanța de recurs: 23.08.2018 – 12.02.2019;

08.12.2020 – 25.01.2021.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

lărgit

C O N S T A T Ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

procesul penal în privința lui Ala Rustam, învinuit în baza art. 1921 alin. (2) lit. a)

Cod penal, a fost încetat din motivul împăcării părților.

Prin aceeași sentință au fost condamnați și Golubaș Valeriu, Romașcu

Mihail și Țurcan Lucian, însă hotărârile în privința lor nu se contestă.

1

în noaptea de 01 spre 02 septembrie 2016, împreună și de comun acord cu

Golubaș Valeriu și încă o persoană neidentificată de OUP, acționând cu

intenție directă, urmărind scopul de răpire a mijlocului de transport, fără scop

de însușire, intenționat, de pe platoul din fața blocului locativ nr. 20/3 de pe str.

M. Eminescu, Fălești, au răpit autoturismul de model „VAZ 21011” cu n/î XX

XX XXX, care aparține lui Bordian Anatolie, pe care ulterior l-au abandonat pe

str. C. Stereri, Fălești, unde a fost depistat de către colaboratorii de poliție.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța de fond a reținut că, în drept, faptele inculpatului Ala Rustam

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2)

lit. a) Cod penal, după indicii calificativi: răpirea mijlocului de transport fără

scop de însușire, săvârșit de două persoane.

3.Temeinicia și legalitatea sentinței a fost atacată cu apeluri de către

procurorul în Procuratura raionului Fălești, Sergiu Mititelu și inculpatul Golubaș

Valeriu

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Fălești, Sergiu Mititelu, a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul Ala Rustam să fie condamnat în baza art. 1921 alin. (2) lit. a), 84 Cod

penal la patru ani și opt luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea conform art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de

4 ani.

În motivarea apelului a argumentat că:

- este inadmisibilă încetarea procesului penal în privința lui Ala Rustam,

în prezența interdicției prevăzute de legiuitor, dat fiind faptul că cele două

componente de infracțiune, jaful și răpirea mijlocului de transport, fac parte din

același capitol al Codului penal ce se referă la infracțiuni contra patrimoniului.

apelurile declarate de către procurorul în Procuratura r-nului Fălești, Mititelu

Sergiu și apelul declarat de inculpatul Golubaș Valeriu au fost respinse ca

nefondate.

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Elena Lisnic și avocatul

Rotari Mihaela în numele inculpatului Golubaș Valeriu.

februarie 2019, recursurile ordinare au fost admise, cu casarea deciziei instanței

de apel din 11 iulie 2018 în privința lui Ala Rustam, în partea încetării

dosarului penal de învinuire a acestuia în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod

penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

S-a casat parțial decizia instanței de apel din 11 iulie 2018 și sentința din

12 martie 2018 în cauza penală privindu-l pe Golubaș Valeriu, cu rejudecarea

2

cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri în privința lui Golubaș

Valeriu.

2020, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în latura penală în

privința lui Ala Rustam și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care:

Ala Rustam a fost condamnat în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, la

închisoare pe un termen de 1 an și 8 luni.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru cumul parțial de sentințe, s-a

adăugat parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți

(sediul Fălești) din 27 martie 2017, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului Ala Rustam a

fost suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 4 ani, cu

obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului abilitat.

7.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, instanța de fond

corect a ajuns la concluzia de a încadra acțiunile inculpatului Ala Rustam în

prevederile art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Verificând legalitatea și temeinicia concluziei instanței de fond în partea

încetării procesului penal de învinuire a lui Ala Rustam în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, instanța de apel a

statuat că prima instanță a dat o interpretare eronată a prevederilor art. 109 alin.

(1) Cod penal, reieșind din faptul că infracțiunile de la art. 187 și art. 1921 Cod

penal, sunt similare, fiind vădite trăsăturile comune dintre acestea, anume prin

prisma obiectului juridic la care atentează, ca și criteriu.

Aceste infracțiuni sunt incriminate de normele cuprinse în capitolul VI al

Părții Speciale a Codului penal, constituind infracțiuni contra patrimoniului,

fapt care denotă clar existența unei afinități de natură a lor. În context, Colegiul

penal a stabilit că obiectul juridic generic al infracțiunilor specificate îl

formează relațiile sociale cu privire la patrimoniu.

A reținut instanța de apel, că prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul

Fălești) din 23.03.2017, Ala Rustam a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) și e) Cod penal, fiindu-i numită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei conform art. 90 alin. (1) Cod penal și

stabilirea unei perioade de probațiune de 2 ani.

Astfel, săvârșirea de către Ala Rustam a infracțiunii prevăzute la art. 1921

alin. (2) lit. a) Cod penal, de la 10 spre 11 septembrie 2016, obstrucționează

aplicabilitatea instituției împăcării părților în procesul penal de învinuire a

inculpatului Ala Rustam.

3

Comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, a

avut loc în interiorul perioadei de probă instituită inculpatului Ala Rustam prin

sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 23.03.2017, iar suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate lui Ala Rustam, prin sentința

Judecătoriei Bălți (sediul Fălești) din 23.03.2017, nu s-a constatat ca fiind

anulată în termenul de probă. Respectiv, reiese că antecedentul penal este

nestins.

La stabilirea pedepsei inculpatului Ala Rustam, instanța de apel ținând

cont de prevederile art. 7, 61, 75, 70 alin. (3), 79 Cod penal, precum și

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că infracțiunea comisă

de Ala Rustam face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana celui

vinovat, de faptul comiterii infracțiunii în timpul minoratului, de recunoașterea

vinovăției și căința sinceră, de cele comise, instanța de apel a conchis că

corectarea și reeducarea inculpatului Ala Rustam este posibilă cu stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 8 luni, însă nefiind

necesară executarea reală a acesteia, urmând a fi suspendată condiționat, cu

instituirea unei perioade de probă pe un termen de 4 ani.

Corolevschi Maria, prin care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței

instanței de fond.

În motivarea recursului declarat, invocă următoarele:

- infracțiunile de la art. 187 și art. 1921 Cod penal, nu sunt similare, iar

instanța de fond just a ajuns la concluzia corectitudinii aplicării instituției

împăcării în privința inculpatului Ala Rustam.

- Instanța de apel urma sa țină cont de faptul că prezenta cauză a fost

judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală,

în baza probelor administrate la faza urmăririi penale;

- Eronat a reținut instanța de apel că săvârșirea de către Ala Rustam a

infracțiunii prevăzute la art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, de la 10 spre 11

septembrie 2016, obstrucționează aplicabilitatea instituției împăcării părților in

procesul penal de învinuire a inculpatului Ala Rustam.

8.1. La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, pledând

pentru declararea recursului ca fiind admisibil, cu emiterea încheierii privind

trimiterea recursului pentru judecare în Colegiul lărgit al Curții Supreme de

Justiție.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursul

apărătorului urmează a fi admis, inclusiv din oficiu conform prevederilor art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, din următoarele considerente.

4

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală

sau parțială a hotărârii atacate, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă

nu se agravează situația condamnatului.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul lărgit menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât

odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat.

În speță se atestă că, recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt și

cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului însă critică hotărârea recurată

sub aspectul necesității încetării procesului penal în privința inculpatului, pe

motivul împăcării părții, motivând că infracțiunile prevăzute de art. 1921 alin.

(2) Cod penal și art. 187 Cod penal, nu sunt similare.

La acest aspect, Colegiul va reține ca fiind suficientă concluzia instanței

de apel precum că „raționamentul primei instanțe denotă o interpretare

eronată a prevederilor art. 109 alin. (1) Cod penal” și că „infracțiunile

prevăzute la art. 187 și 1921 Cod penal sunt similare. Or, vădite sunt

trăsăturile comune dintre acestea, anume prin prisma obiectului juridic la care

atentează, ca și criteriu. Aceste infracțiuni sunt incriminate de normele

cuprinse în capitolul VI al părții speciale a Codului penal, constituind

infracțiuni contra patrimoniului, fapt care denotă clar existența unei afinități

de natură a lor” concluzie pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin.

Astfel, argumentul recurentului privind necesitatea aplicării prevederilor art.

109 Cod penal în privința inculpatului, a fost combătut de instanța de apel în mod

corespunzător, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia

nu o consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care

în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010,

statuează că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

5

Totodată, se notează că instanța de apel a interpretat eronat prevederile legale

și cele jurisprudențiale la rejudecarea cauzei penale și la adoptarea soluției sale în

partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului Ala Rustam, și în continuare,

Colegiul se va expune asupra erorilor admise.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel

și conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora

s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da,

în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă

probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de

prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate

cu art. 101 Cod de procedură penală.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției expuse

pe larg în pct. 7.1. al prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile

legale enunțate supra, interpretându-le eronat.

Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel privind stabilirea

pedepsei inculpatului Ala Rustam este prematură și afectată de eroarea de drept

prescrisă în pct. 10) alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală și anume că

s-au aplicat pedepsei individualizate contrar prevederilor legale.

La dispunerea casării deciziei instanței de apel în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, Colegiul ține cont

de faptul că, recursul ordinar în cauza penală reprezintă o cale de atac ordinară,

ca și apelul, preponderent de casare, destinată a repara, în principal, erorile de

drept comise de instanța de fond.

Conform art. 16 alin. (3), 60 alin. (1) lit. b), (4), (7) Cod penal, faptele

pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa

închisorii pe un termen de până la 5 ani inclusiv, se consideră infracțiuni mai

puțin grave. Prescripția se va întrerupe dacă, până la expirarea termenelor

prevăzute la alin. (1), persoana va săvârși o infracțiune pentru care, conform

prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai

mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul

săvârșirii unei noi infracțiuni. Persoana se liberează de răspundere penală dacă

au expirat 5 ani din ziua săvârșirii unei infracțiuni mai puțin grave. Termenele

prescripției de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru

persoanele care la data săvârșirii infracțiunii erau minori.

Potrivit art. 389 alin. (1), (4) pct. 3), (6) Cod de procedură penală, sentința

de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

6

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de

prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare cu liberarea de pedeapsă,

instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de Codul penal, adoptă

sentința dată.

Conform art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată.

În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală,

în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că

inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală. În

caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe

baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze

aceasta în dispozitivul sentinței.

Colegiul notează că termenul pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 1921 alin. (2) Cod penal, a început a curge în cazul inculpatului Ala Rustam

de la data de 02 septembrie 2016, fapta infracțională respectivă fiind prescrisă

la data de 02 martie 2019. Or, la caz, infracțiunea pentru care acesta a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 27 martie 2017, a

fost comisă la data de 21 august 2016, deci, anterior momentului comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) Cod penal, noaptea de 01 spre 02

septembrie 2016.

Prin urmare, în temeiul împrejurărilor enunțate și dat fiind că inculpatul

Ala Rustam – născut la xx xxxx xxxx, a comis infracțiunea prevăzută de art.

1921 alin. (2) Cod penal, în noaptea de 01 spre 02 septembrie 2016, în timpul

minoratului (la acea dată inculpatul Ala Rustam avea vârsta de 17 ani și 6 luni), care

este o infracțiune mai puțin gravă, și din ziua săvârșirii ei a expirat termenul de

prescripție de 2 ani și 6 luni, se impune admiterea recursului, casarea parțială a

deciziei contestate în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și

adoptarea unei noi hotărâri în aspectul vizat, prin care inculpatul Ala Rustam,

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 1921 alin. (2) lit.

a) Cod penal, se liberează de pedeapsă pe motivul expirării termenului de

prescripție, potrivit art. 60 Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs consideră necesară excluderea aplicării

prevederilor art. 84 Cod penal la numirea pedepsei de către instanța de apel,

odată cu adoptarea unei hotărâri de condamnare, fără stabilirea pedepsei

penale, în cazul expirării termenului de prescripție.

În rest, decizia contestată urmează a fi menținută.

7

(4) pct. 3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Maria Corolevschi în numele

inculpatului Ala Rustam, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 29 septembrie 2020 în cauza penală în privința lui Ala Rustam, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre.

Ala Rustam Xxxx, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, se liberează de pedeapsă pe motivul expirării

termenului de prescripție, potrivit art. 60 Cod penal.

Se exclud prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, aplicate în privința

inculpatului Ala Rustam Xxxx, la numirea pedepsei.

În rest, decizia contestată se menține.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 februarie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Mardari Dumitru

Bejenaru Iurie

8