1ra-521/2021 — art. 287 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-521/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Stănilă Constantin în comun cu inculpatul, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

TĂUT Rustan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.05.2020 – 31.07.2020;

Instanța de apel: 19.08.2020 – 14.10.2020;

Instanța de recurs: 07.12.2020 – 20.01.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Tăut

Rustan a fost eliberat de răspundere penală în corespundere cu art. 55 Cod penal, cu

aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de amendă în mărime de 150 u.c.

echivalentul a 7500 lei și încetarea procesului penal pe art. 287 alin. (1) Cod penal.

judecat pentru că, fiind elev al clasei a XII-a a XXXXX din XXXXX, în ziua de

14.02.2020 la prima pauză, în intervalul orelor 09:15 - 09:25, venind în sala de clasa

în care se afla elevul clasei a XI-a XXXXX, a inițiat cu el un conflict, pentru

soluționarea căruia la solicitarea dirigintei XXXXX în jurul orelor 11:50 venise tatăl

lui XXXXX, XXXXX, care în prezența profesorilor liceului, încercase să discute cu

elevul Tăut Rustan despre incidentul ce avusese loc, care însă manifestând un

comportament obraznic și cinic, precum și lipsă de respect față de profesori, din

intenții huliganice i-a cerut lui XXXXX să iasă în curtea liceului pentru discuție, unde

i-a aplicat lovituri cu pumnii în regiunea capului, de la care acesta a căzut la pământ

fără cunoștință, continuându-i aplicarea loviturilor cu picioarele pe diferite părți ale

corpului, cauzându-i victimei conform raportului de expertiză judiciară nr.

202027D0044 din 12.03.2020 trauma cranio-cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală, rinosinusită acută postraumatică, contuzia țesuturilor moi ale feței

1

care au apărut în urma acțiunii traumatice a unui corp dur-contondent, care putea fi

pumnul, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare

corporală ușoară, condiționând dereglarea sănătății de scurtă durată, excluzându-se

posibilitatea apariției vătămărilor corporale prin cădere de pe suport propriu, iar când

XXXXX a sărit în ajutorul tatălui său, doborându-l la pământ, inculpatul i-a aplicat și

acestui o lovitură în regiunea nasului, cauzându-i potrivit raportului de expertiză

judiciară nr. 202027D0043 din 12.03.2020 edem și echimoză în regiunea nasului, care

a apărut în urma acțiunii traumatice a unui corp dur-contondent, care putea fi și

pumnul, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare

corporală neînsemnată, excluzându-se apariția vătămărilor prin cădere de pe suport

propriu, respectivele acțiuni fiindu-i încadrate la art. 287 alin. (1) Cod penal, cu

calificativele huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

către procuror, invocând lipsa unei căințe sincere a inculpatului față de fapta comisă

și urmările survenite, atragerea anterioară a acestuia la răspunderea contravențională

pentru acțiuni de același gen îndreptate împotriva același persoane, caracteristica

negativă de la locul de studii, fiind exmatriculat, lipsa unei ocupați social-utile,

precum și nerecuperarea benevolă a prejudiciului cauzat pentru tratament ce

evaluează la 2550 lei, ceia ce constituie impedimente pentru liberarea lui de

răspunderea penală, fapt pentru care solicită condamnarea lui pe art. 287 alin. (1) Cod

penal la amendă în mărime de 500 u.c. echivalentul a 25.000 lei.

apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței în latura stabilirii pedepsei

penale și pronunțarea unei soluții noi, potrivit modului, stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

Tăut Rustan s-a considerat condamnat de comiterea infracțiunii, prevăzută de

art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa amenzii în mărime de 500 u.c.,

ce constituie 25 000 lei.

materialul probator administrat la caz, inculpatul și-a recunoscut integral vinovăția

atât în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de fond cât și cea de apel depunând

declarații benevole în ce privește circumstanțele comiterii faptelor imputate, a căror

împrejurări coroborează întru totul cu ansamblul probelor administrat în prezenta

cauză, căror li s-a dat o apreciere obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al concludenții, utilității, pertinenței,

veridicității și coroborării reciproce.

2

Cât privește apelul, instanța de apel a menționat că în sensul alin. (1) art. 55 Cod

penal legiuitorul a prevăzut posibilitatea liberării făptuitorului de răspunderea penală

în cazul comiterii unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, în situația în care acesta

își recunoaște pe deplin vinovăția, a recuperat dauna materială și nu a fost anterior

în conflict cu legea penală.

Pe când în speță, inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune

părților vătămate XXXXX și XXXXX, recunoscute în calitate de părți civile prin

ordonanțele din 13.03.2020 (f.d. 46, 59), în valoare de 2550 lei, ceia ce poate fi

interpretat ca lipsa unei căințe sincere pentru faptele comise și urmările survenite,

constituind impediment pentru liberarea lui de răspunderea penală în temeiul art. 55

alin. (1) Cod penal.

Mai mult ca atât, pentru a conchide posibilitatea liberării lui Tăut Rustan de

răspunderea penală, instanța urma să dea o apreciere obiectivă nu numai asupra faptei

comise de el, manifestată printr-o obrăznicie deosebită față de profesori și părțile

vătămate, ci și să țină cont de personalitatea lui, caracterizată negativ de la locul de

studii la Liceului Teoretic XXXXX, alături de caracterul agresiv manifestat de el nu

prima data în privința aceluiași minor, fapt pentru care anterior a fost atras la

răspunderea contravențională.

Urmare a constatării în acțiunile lui Tăut Rustan a elementelor componenței de

huliganism, la deliberare asupra categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de

apel a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. 61 și 75 Cod penal, ce se referă la

scopul pe care îl urmărește, privind restabilirea echității sociale și corijarea celui

vinovat, întru prevenirea săvârșirii de către el a altor fapte penale.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu menținerea sentinței

privind liberarea de răspundere penală a lui Tăut Rustan în corespundere cu art. 55

Cod penal, aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de amendă în mărime de

150 u.c. echivalentul a 7500 lei și încetarea procesului penal pe art. 287 alin. (1) Cod

penal.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de fond a constatat cu

certitudine că părțile vătămate nu au careva pretenții materiale față de inculpat,

precizând aceasta de câteva ori în ședința de judecată, prin care ei nu și-au susținut

acțiunea civilă, or procurorul a fost de acord cu declarațiile lor și nu a solicitat

instanței să admită acțiunea civilă.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul cu mama sa au fost acasă la părțile

vătămate pentru a le propune recuperarea prejudiciului, însă aceștia au refuzat, despre

ce ei au declarat în ședința de judecată.

Nu poate fi luat în considerație nici argumentul că inculpatul anterior a fost atras

la răspundere contravențională, deoarece cazul contravențional se consumase la data

3

de 31 iulie 2020 și decizia de aplicare a amenzii contravenționale își pierduse puterea

juridică, or art. 55 alin. (1) Cod penal prevede posibilitatea liberării de răspundere

penală și în cazul dacă făptuitorul nu a fost anterior în conflict cu legea penală și nu

cu legea contravențională, Tăut Rustan nu are antecedente penale.

Indicând în decizie că inculpatul a manifestat obrăznicie față de profesori,

instanța de apel nu a luat în considerație circumstanțele în care a apărut conflictul

dintre părți, fiind pus într-o stare psihologică foarte emoțională, practic au provocat

acest conflict.

Tăut Rustan a comis infracțiunea imputată pentru prima dată, care este mai

puțină gravă, fiind de vârstă minoră, el și-a recunoscut integral vinovăția și s-a căit

sincer de cele comise.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat admisibil cu emiterea încheierii privind

trimiterea recursului pentru judecare în Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

Din conținutul recursului ordinar declarat de apărătorul inculpatului se constată

că acesta, invocă drept temei de casare art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, intervenind cu solicitarea de a se dispune casarea deciziei instanței de apel, cu

menținerea sentinței prin care el a fost liberat de răspundere penală cu tragere la

răspundere contravențională.

Verificând actele cauzei, în raport cu alegațiile titularului dreptului de recurs,

Colegiul penal lărgit conchide că, judecind apelul, instanța întemeiat a dispus

admiterea apelului declarat de procuror, cu casarea parțială a sentinței, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia

Tăut Rustan a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 287 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa amenzii în mărime de 500 u.c., ce constituie

25 000 lei.

Totodată, lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că recurentul își

fundamentează dezacordul său față de decizia instanței de apel prin neaplicarea față

de inculpat a prevederilor art. 55 Cod penal – liberarea de răspundere penală cu

tragerea la răspundere contravențională, luând în considerare faptul că în speța dată

sunt prezente toate condițiile legale prevăzute de legiuitor în norma sus-citată.

4

În acest aspect, instanța de recurs ține să menționeze că, Codul penal prevede

liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională a persoanei

care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu

excepția infracțiunilor prevăzute la art. 1811, 256, art.264 alin.(2), art.2641, 303, 314,

art. 326 alin. (11), art. 328 alin. (1), art. 332 alin. (1), art. 333 alin. (1), art. 334 alin.

(1) și (2), art. 335 alin. (1) și art. 3351 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală

și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a

reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este

posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Instanța de recurs subliniază că prin sintagma „poate” din textul alin. (1) art. 55

Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie înțeleasă ca o obligație a instanței de

judecată, or, alin. (1) stipulează că, în cazul când sunt stabilite condițiile menționate

supra, instanța trebuie să ajungă la convingerea că corectarea persoanei vinovate este

posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Astfel, în situația când instanța consideră că corectarea persoanei vinovate nu va

putea fi atinsă prin soluția de liberare de răspunderea penală cu tragerea la răspundere

contravențională, nu va aplica prevederile art. 55 Cod penal, ci pedeapsa prevăzută

de sancțiunea normei penale în baza căreia persoana se condamnă.

Apărarea în motivarea aplicării prevederilor art. 55 Cod penal a invocat criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale cum sunt gravitatea și caracterul

prejudiciabil a faptei penale, care în sensul art. 16 alin. (3) Cod penal se atribuie la

categoria celor mai puțin grave, precum și datele referitoare la personalitatea

inculpatului, că nu are antecedente penale (f.d. 107), fiind caracterizat pozitiv de la

locul de trai (f.d. 112), la moment făcându-și studiile la Universitatea de Stat de

Educație Fizică și Sport, vârsta minoră pe care o avea la momentul comiterii

infracțiunii, considerând, că nu este rațional de a-i aplica pedeapsa penală.

Instanța de apel corect a conchis că în privința inculpatului nu este oportun de a

aplica prevederile art. 55 Cod penal, cu atât mai mult că criticile formulate de recurent,

prin care se susține posibilitatea aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 55

Cod penal au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora

instanța de judecată le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și, a cărei reluare

nu se mai impune.

Prin urmare, având în vedere că instanța de apel s-a pronunțat și asupra

individualizării pedepsei penale stabilite inculpatului, pe care o consideră aptă de a

îndeplini funcțiile și de a realiza scopul legii penale în contextul gradului de pericol

social al faptei comise de inculpat, Colegiul penal constată că criticele ce vizează

aspectul invocat de recurent în acest sens sunt lipsite de suport juridic.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că motivarea pe care instanța

de apel a formulat-o o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine

5

în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, a indicat că art. 6 §1 din Convenție deși obligă instanțele

să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale, fapt ce

determină inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de avocat nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Stănilă Constantin în

comun cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

14 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe TĂUT Rustan XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 februarie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6