1re-10/21 — art. 456 CPP

Dosarul nr. 1re-10/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Nadejda Toma, Victor Boico,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul în anulare declarat de

avocatul Țurcan Veaceslav în numele lui Kuzmenko Iurii, prin care solicită casarea

,,sentinței Judecătoriei orășenești Tiraspol din 02 aprilie 2020” și ,,deciziei

Judecătoriei Supreme a RMN din 19 mai 2020”, în cauza penală, în privința lui

Kuzmenko Iurii XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de recurs în anulare de la 01.09.2020 până la 08.02.2021.

Asupra recursului în anulare, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

c o n s t a t ă:

Kuzmenko Iurii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii, prevăzute de

art. 155 alin. (3) p. a) Cod penal al ”RMN” și condamnat la 4 ani închisoare, cu

confiscarea averii, cu executarea pedepsei în penitenciarul cu regim obișnuit.

instanța ierarhic superioară din ”RMN”, din numele apărătorilor săi Merjuc A.2 și

Chiricenco O.3

,,Judecătoriei orășenești Tiraspol din 2 aprilie 2020” a fost modificată cu excluderea

din partea rezolutivă a pedepsei suplimentare în formă de confiscare a averii. În

rest, au fost menținute dispozițiile sentinței atacate.

avocatul Țurcan Veaceslav în numele lui Kuzmenko Iurii, prin care se solicită

casarea și recunoașterea ca fiind emise contrar legislației Republicii Moldova.

În argumentarea celor solicitate, recurentul menționează că, la caz, sunt

prezente temeiurile prin care se impune soluția recunoașterii „actelor judiciare”

privind condamnarea și arestarea lui Kuzmenko Iurii, ca fiind ilegale, revendicând

faptul că ultimul a fost condamnat de către o „instanță de judecată” din

„autoproclamata R.M.N.”, care nu întrunește elementele prevăzute de legislația

Republicii Moldova și care nu era competentă în sensul articolului 6 al Convenției

Europene să judece cauza dată.

În drept, avocatul își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 1 și 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 1, 3,

114, 115 din Constituție, art. 15 al Legii privind organizarea judecătorească nr. 514-

1

XIII din 06.07.1995, alin. (1), art. 1 al Legii cu privire la reorganizarea instanțelor

judecătorești nr. 76 din 21.04.2016, art. 29 alin (1), 67-68, art. 251 alin. (1), (2), 452-

454 Cod de procedură penală a Republicii Moldova.

Colegiul penal lărgit conchide asupra admiterii acestuia, relevând următoarele

argumente în susținerea acestei statuări.

Așadar, pornind de la prevederile art. 1 alin. (1) din Constituția Republicii

Moldova, amintim că Republica Moldova este un stat suveran și independent,

unitar și indivizibil.

Totodată, potrivit art. 3 alin. (1) și (2) al Legii Supreme se stipulează că,

teritoriul Republicii Moldova este inalienabil, iar frontierele țării sunt consfințite

prin lege organică, respectându-se principiile și normele unanim recunoscute ale

dreptului internațional.

La 02 septembrie 1990, așa numită ,,Republică Moldovenească Nistreană-

R.M.N.” și-a declarat independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-a

creat o structură proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură, instanțe

judecătorești), care până în prezent activează în baza unei legi contrare legislației

Republicii Moldova și standardelor internaționale.

Aceste unități para statale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești) nu au fost

și nu sunt supuse controlului din partea autorităților constituționale ale Republicii

Moldova și monitorizării din partea instituțiilor internaționale.

Prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie

1997, a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și protocoalele adiționale la această Convenție, unde în art. 1

pct. 1) din hotărâre, se specifică că, „Republica Moldova declară că nu va putea asigura

respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește omisiunile și actele comise de organele

autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele, până la soluționarea

definitivă a diferendului din această zonă”.

Prin dispoziția art. 1 al Convenției se statuează faptul că statele părți, trebuie

să răspundă de orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție,

comise asupra indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor.

Exercitarea jurisdicției este o condiție necesară pentru ca un stat contractant să

fie considerat responsabil de actele sau omisiunile care i se impută și care dau loc

unei plângeri de încălcare a drepturilor și libertăților anunțate în Convenție.

Expresia „relevând din jurisdicția lor” din art. 1 al Convenției, din punct de

vedere al dreptului internațional public trebuie să fie înțeleasă, ca semnificând

faptul că competența jurisdicțională a unui stat este în primul rând teritorială, dar

de asemenea, în acest sens se presupune, că aceasta se exercită în mod normal pe

întreg teritoriul statului. Această presupunere poate fi limitată în circumstanțe

excepționale în special, atunci când un stat este împiedicat de a-și exercita

autoritatea pe o parte a teritoriului său, ceia ce ar putea fi rezultatul unei ocupații

militare, prin forțele armate ale unui alt stat care controlează efectiv acest teritoriu

(a se vedea cauza Loizidou vs. Turcia).

2

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit remarcă că, în cauza Ilașcu și alții

vs. Moldova și Rusia (hotărârea CtEDO din 08 iulie 2004) privitor la cele declarate de

către Guvern, precum că Republica Moldova nu deține controlul asupra unei părți

din teritoriul său național, anume regiunea transnistreană, Curtea Europeană a

reamintit că „declarația” consemnată de Moldova în instrumentul său de ratificare a

Convenției la subiectul lipsei de control a autorităților legitime moldovenești

asupra teritoriului transnistrean nu constituie o rezervă validă în sensul art. 57 al

Convenției.

Prin urmare, în același context Curtea Europeană a reiterat că „(…) totuși chiar

în absența controlului efectiv asupra teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are

obligația pozitivă prevăzută în art. 1 al Convenției de a lua măsuri care sunt în puterea sa și

în conformitate cu dreptul internațional – fie de ordin economic, diplomatic sau juridic sau

de altă natură – în scopul de a asigura reclamanților respectul drepturilor garantate de

Convenție”.

Astfel, Curtea de la Strasbourg subliniază că, atunci când un stat controlat este

împiedicat de a-și exercita autoritatea asupra întregului său teritoriu, printr-o

situație de facto constrângătoare, cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit

sau nu de ocuparea militară a teritoriului de către un alt stat, acest stat nu încetează

să-și exercite jurisdicția în sensul art. 1 al Convenției asupra acelei părți a

teritoriului care este temporar supusă unei autorități locale susținute de forțele

rebele sau de un alt stat.

Potrivit art. 114 și 115 din Constituția Republicii Moldova, art. 1 a Legii cu

privire la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. 1 al Legii cu

privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 „Justiția în Republica

Moldova se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești - prin Curtea

Supremă de Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu Constituția”.

Astfel, puterea judecătorească, potrivit legislației citate, se exercită numai prin

instanța judecătorească în persoana judecătorului, învestită constituțional cu

atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le execută în baza legii.

Conform art. 6 al Convenției Europene, orice persoană are dreptul la judecarea

în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

La caz, Colegiul penal lărgit reține că, Kuzmenko Iurii a fost condamnat de

„instanțele de judecată” din „autoproclamata R.M.N.”, care nu au fost constituite

conform legii și care în mod ilegal și-au asumat atribuții de înfăptuire a justiției în

regiunea transnistreană, în consecință ultimul fiind privat de dreptul la un proces

echitabil prevăzut de lege.

În continuare, Colegiul penal lărgit relevă că, în conformitate cu art. 25 alin. (6)

Cod de procedură penală, sentințele și alte hotărâri judecătorești ale instanțelor

nelegitime nu au putere juridică și nu pot fi executate.

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, este stipulat că încălcarea

prevederilor legale, care reglementează desfășurarea procesului penal atrage

3

nulitatea actului procedural în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor

procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act.

Totodată, alineatul (2) al aceluiași articol, prevede că încălcarea prevederilor

legale la compunerea instanței, atrage nulitatea absolută a actului procedural.

De asemenea, Colegiul penal lărgit reamintește că potrivit art. 25 alin. (5) Cod

de procedură penală, sentințele și alte hotărâri judecătorești în cauza penală pot fi

verificate nu mai de către instanțele judecătorești respective în condițiile

prezentului cod, iar conform alin. (6) al aceluiași articol sentințele și alte hotărâri

judecătorești ale instanțelor nelegitime nu au putere juridică și nu pot fi executate.

Având în vedere cele expuse supra, Colegiul penal lărgit conchide că, copiile

materialelor cauzei deferite spre examinare urmează a fi expediate Procuraturii

Generale a Republicii Moldova pentru a fi întreprinse toate măsurile legale întru

verificarea în ordinea prevăzută de legislația în vigoare, a alegațiilor invocate de

recurent în cererea de recurs.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

d e c i d e:

admite recursul în anulare declarat de avocatul Țurcan Veaceslav în numele

lui Kuzmenko Iurii, declară ,,sentința Judecătoriei orășenești Tiraspol din 02 aprilie

2020” și ,,decizia Judecătoriei Supreme a RMN din 19 mai 2020”, în cauza penală în

privința lui Kuzmenko Iurii XXXXXX, lovite de nulitate absolută, ca hotărâri

adoptate de organe neconstituționale.

Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii Moldova

pentru a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația Republicii

Moldova.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 08 februarie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

Nadejda Toma

Victor Boico

4