ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 29.01.2021

1rh-6/ 20 — art. 122 alin. 2 CP red. 1961 art. 88 pct. 1, 6, 7, CP red. 1961

HOTĂRÂRE
29.01.2021
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 122 alin. 2 CP red. 1961 art. 88 pct. 1, 6, 7, CP red. 1961
Temei legal
art. 6 par. 1 CEDO
Citează această cauză
1rh-6/ 20 — art. 122 alin. 2 CP red. 1961 art. 88 pct. 1, 6, 7, CP red. 1961 (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1rh-6/20

17 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecători: Guzun Ion, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor,

cu participarea:

procurorului – Crijanovschi Sergiu

avocatului – Ionaș Gheorghe

a judecat, în ședință publică, cererea de revizuire declarată de către avocatul

Ionaș Gheorghe în numele condamnaților Mititelu Lilian xxxxx și Antonovici Iulian

xxxxx prin care se solicită desființarea deciziei Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2011 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 februarie 2010, în cauza penală în privința lui

Antonovici Iulian xxxxx, născut la

xxxxx, domiciliat în xxxxx

și

Mititelu Lilian xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat

în xxxxx

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au prezentat:

Procurorul Crijanovschi Sergiu, care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Avocatul Ionaș Gheorghe în numele condamnaților Mititelu Lilian și

Antonovici Iulian, care a solicitat admiterea cererii de revizuire în sensul declarat.

Asupra cererii de revizuire, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

1

fost puși sub învinuire pentru faptul, că la data de 17 iulie 1999, aflându-se în casa

de pe xxxxx, Germania, presupunând că Marin Artur are în posesie bani în proporții

mari, deoarece avea intenția să-și procure un automobil, au decis să comită omorul

intenționat al lui Marin Artur, întru înlesnirea sustragerii ulterioare a bunurilor în

proporții mari ale acestuia.

Astfel, Mititelu Lilian, acționând împreună și de comun acord cu

Antonovici Iulian, urmărind scopul realizării intențiilor sale criminale, orientate la

comiterea omorului intenționat a lui Marin Artur și însușirii în proporții mari a

bunurilor acestuia, la 17.07.1999, aproximativ între orele 14:00 – 16:00, aflându-se

în casa de pe xxxxx, Germania, Antonovici Iulian a apucat victima din spate de gât cu

brațul său și a apăsat, în timp ce Mititelu Lilian, lovea cu pumnii în cap și trunchi.

Ulterior, acționând cu o deosebită cruzime și conștientizând că prin acțiunile

sale cauzează victimei suferințe deosebite, folosind o frânghie subțire au început să

stranguleze victima, în rezultatul căror acțiuni Marin Artur a decedat pe loc.

Apoi, Mititelu Lilian și Antonovici Iulian au înfășurat victima într-o cuvertură,

l-au legat cu o frânghie de rufe și cu ajutorul unui stâlp din beton l-au înecat în

canalul de scurgere „An Der Landscheide" în orașul Hamburg - Heimfeld.

Astfel acțiunile lui Mititelu Lilian și Antonovici Iulian au fost calificate de către

organul de urmărire penală în baza de art. 145 alin. (3) lit. f), h), i) Cod penal (red.

2002) după indicii calificativi: „Omorul unei persoane, săvârșit cu premeditare, din

interes material, de două persoane, cu deosebită cruzime, cu scopul de a înlesni o altă

infracțiune”.

1.1. Ulterior, în procesul examinării cauzei penale procurorul a solicitat

recalificarea acestor acțiuni ale inculpaților Mititelu Lilian și Antonovici Iulian în

baza art. 88 pct. 1), 6), 7) Cod penal (red. 1961), după indicii calificativi – „omorul

premeditat săvârșit în interes acaparator, cu o deosebită cruzime, săvârșit cu scopul

de a înlesni săvârșirea ei”.

1.2. Tot ei, Mititelu Lilian și Antonovici Iulian de către organul de urmărire

penală au fost puși sub învinuire pentru faptul, că la 17 iulie 1999, după comiterea

omorului intenționat al lui Marin Artur, având scopul sustragerii bunurilor altei

persoane au început să caute prin hainele victimei bani și bunuri materiale și în

rezultatul căror acțiuni au găsit suma de 300 mărci germane, pe care le-au însușit.

Astfel, prin acțiunile sale Mititelu Lilian și Antonovici Iulian, au cauzat

succesorului părții vătămate xxxxx daune materiale în proporții considerabile în

mărime de 300 mărci germane, sumă ce la momentul săvârșirii infracțiunii conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei constituia 1731,87 lei.

1.3. Aceste acțiuni ale lui Mititelu Lilian și Antonovici Iulian au fost încadrate

de către organul de urmărire penală în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, după

indicii calificativi: „Tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

2

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața persoanei agresate,

săvârșită de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, cu

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății”.

1.4. Tot ei, Antonovici Iulian și Mititelu Lilian, după comiterea omorului

intenționat al cet. Marin Artur, care a avut loc la 17 iulie 1999, acționând împreună

și de comun acord cu cet. Burdulescu Artur, continuându-și intențiile criminale a

întreprins măsuri concrete în scopul de a intra în posesiunea sumei de 5000 mărci

germane, ce aparțineau victimei.

Astfel, la 17 iulie 1999, victima Marin Artur a depozitat la martorii xxxxx,

domiciliu xxxxx, suma de 5000 mărci germane în numerar.

Peste o perioadă de timp după omorul lui Marin Artur, la domiciliul martorilor

xxxxx au venit Antonovici Iulian, Mititelu Lilian și Burdulescu Artur și au cerut ca

banii să le fie înmânați lor. În acest context, cu scopul de a sustrage bunurile altei

persoane, ei au inventat că Marin Artur ar fi fost arestat de poliție și s-ar afla sub

arest. Deci ultimii ar vrea să trimită banii mamei lui Marin Artur în Republica

Moldova. Martorul xxxxx nu s-a lăsat convins și a predat cele 5000 mărci germane

fiicei sale vitrege xxxxx. Aceasta, la 27 august 1999, fiind înșelată, a trimis banii prin

transfer bancar în Republica Moldova.

Conform formularului „Western Union” de virare a banilor, datat pe 27 august

1999, banii în sumă de 5000 mărci germane au fost trimiși pe numele

xxxxx, care este soacra lui Mititelu Lilian, pe adresa xxxxx

Astfel, prin acțiunile sale Antonovici Iulian, Mititelu Lilian și Burdulescu Artur

au cauzat succesorului părții vătămate xxxxx, daune materiale în proporții mari în

mărime de 5000 mărci germane, sumă care la momentul săvârșirii infracțiunii

conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei constituia 29408,5 lei.

1.5. Aceste acțiuni ale inculpaților au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 195 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi:

„însușirea în proporții mari a bunurilor, săvârșită în formă de escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, săvârșită de două

persoane.”

Antonovici Iulian și Mititelu Lilian au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 88 pct. 1), 6), 7) Cod penal (red. 1961), din motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpați;

- art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal (red. 2002), din motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpați.

Antonovici Iulian și Mititelu Lilian au fost condamnați în baza art. 122 alin. (2)

Cod penal (red. 1961) la amendă în mărime de câte 100 salarii minime fiecare, iar

3

în temeiul art. 88 alin. (5) Cod penal (red.2002) au fost eliberați complet de

executarea pedepsei.

Mititelu Lilian și o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă în

procedură separată, acționând împreună și de comun acord, având intenția și scopul

de a intra în posesia sumei de 5000 mărci germane, care îi aparțineau lui

Marin Artur, și pe care ultimul la 17.07.1999 a transmis-o xxxxx, s-au deplasat la

domiciliu acestora xxxxx și au cerut ca banii să le fie înmânați lor.

În acest context, cu scopul de a sustrage bunurile altei persoane, ei au inventat

că Marin Artur ar fi fost arestat de poliție și se află sub arest și că ar vrea să trimită

banii mamei lui Marin Artur în Republica Moldova. xxxxx nu s-a lăsat convins și a

predat cele 5000 mărci germane fiicei sale vitrege, xxxxx, care, la 27.08.1999, fiind

înșelată, a trimis banii în suma de 5000 mărci germane prin transfer bancar în

Republica Moldova. Conform formularului „Western Union” de virare a banilor,

datat pe 27.08.1999, pe numele xxxxx, care este soacra lui Mititelu Lilian, pe adresa

xxxxx.

Astfel, prin acțiunile sale Mititelu Lilian, Antonovici Iulian și persoana în

privința căreia cauza penală a fost disjungată în procedură separată, au cauzat

succesorului părții vătămate xxxxx daune materiale în proporții mari în mărime de

5000 mărci germane, sumă ce la momentul săvârșirii infracțiunii conform cursului

oficial al Băncii Naționale a Moldovei constituia 29408,5 lei.

3.1. Acțiunile respective instanța le-a reîncadrat de la art. 195 alin. (2) Cod

penal (red. 2002) în baza art. 122 alin. (2) Cod penal (red. 1961) ca sustragere prin

escrocherie din avutul proprietarului prin înșelăciune, săvârșită în urma unei

înțelegeri prealabile de către un grup de persoane, cu pricinuirea unei daune

considerabile proprietarului.

3.2. Cu referire la învinuirea adusă inculpaților Mititelu Lilian și

Antonovici Iulian în baza art. 88 pct. 1), 6), 7) Cod penal (red. 1961), după indicii

calificativi – „omorul premeditat săvârșit în interes acaparator, cu o deosebită

cruzime, săvârșit cu scopul de a înlesni săvârșirea ei” și în baza art. 188 alin. (3)

lit. c) Cod penal, după indicii calificativi: „tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața

persoanei agresate, săvârșită de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății” prima

instanță a constatat că învinuirea adusă inculpaților se bazează în exclusivitate pe

declarațiile martorului Burdulescu Artur, depuse în cadrul urmăririi penale, care nu

a fost audiat cu participarea inculpaților, aceștia fiind privați de dreptul de a se

apăra.

4

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care:

- Antonovici Iulian să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 88 pct. 1), 6), 7) Cod penal (red. 1961), și în baza acestei legi să-i

fie aplicată pedeapsa închisorii pe termen de 12 ani, în baza art. 188 alin. (3)

lit. c) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 9

ani, în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, să i se aplice pedeapsa închisorii pe

termen de 4 ani, iar în temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor să i se aplice pedeapsa definitivă pe un termen de 16 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu admiterea integrală a

acțiunii civile;

- Mititelu Lilian să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 88 pct. 1), 6), 7) Cod penal (red. 1961), și în baza acestei legi să-i fie aplicată

pedeapsa închisorii pe termen de 15 ani, în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal,

să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 10 ani, în baza

art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, să i se aplice pedeapsa închisorii pe termen de

7 ani, iar în temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor să i se aplice pedeapsa definitivă pe un termen de 20 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu admiterea integrală a

acțiunii civile.

4.1. În argumentarea apelului procurorul a invocat că, prima instanță a pus

la baza sentinței de achitare doar declarațiile inculpaților de nerecunoaștere a

vinovăției, precum că în ziua omorului lui Marin Artur aceștia nu erau în

or. Hamburg și că chei de la apartament avea doar Burdulescu Artur, care avea motiv

să-l omoare pe Marin Artur, deoarece în Germania a venit din contul ultimului și nu

dorea să-i restituie datoria.

Partea acuzării a accentuat, că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită

prin probele acumulate de organul de urmărire penală, care coroborează între ele

și au fost examinate în cadrul cercetării judecătorești.

casarea sentinței în partea condamnării pe art. 122 alin. (2) Cod penal (red. 1961),

deoarece vinovăția lor n-a fost dovedită prin ansamblul de probe și nu poate fi

bazată pe presupuneri.

apelurile procurorului și a inculpaților au fost respinse ca nefondate, iar sentința

menținută fără modificări.

6.1. Instanța de apel și-a argumentat soluția prin faptul, că prima instanță just

a verificat în ședința de judecată probele administrate de către organul de urmărire

5

penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții și utilității, astfel, ajungând

la concluzia că partea acuzării nu a prezentat probe convingătoare în privința

vinovăției lui Antonovici Iulian și Mititelu Lilian, deoarece vina acestora în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 88 pct. 1), 6), 7) Cod penal (red. 1961) și

art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal (red. 2002) nu este dovedită prin probele

administrate în dosar, totodată, corect a încadrat acțiunile inculpaților în baza

art. 122 alin. (2) Cod penal (red. 1961).

recurs ordinar, solicitând casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanță de apel în alt complet de judecători, invocând că argumentele invocate

în apel nu au fost verificate, iar asupra mai multor probe aduse de învinuire instanța

de apel nu s-a pronunțat.

13 octombrie 2009 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2009, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecători.

8.1. Instanța de recurs și-a argumentat soluția prin faptul, că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, ceea

ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei penale și a apelului.

2010, a fost respins ca nefondat apelul inculpaților Antonovici Iulian și

Mititelu Lilian.

Conform prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a fost încetat

procesul penal în baza art. 122 alin. (2) Cod penal (red. 1961), din motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, prevăzut de art. 46 Cod

penal (red. 1961).

A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre prin care Antonovici Iulian și Mititelu Lilian au fost recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 88 pct. 1), 6), 7) Cod penal (red. 1961) la câte 10 ani

închisoare fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În rest sentința a fost menținută.

9.1. Instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate argumentele apelului

declarat de inculpații Antonovici Iulian și Mititelu Lilian, menționând că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia

că inculpații au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 122 alin. (2) Cod penal

(red. 1961).

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele

acuzatorului de stat cu privire la necesitatea reîncadrării faptelor inculpaților în

baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, menționând că inculpații au fost puși sub

6

învinuire în baza art. 195 alin. (1) Cod penal, însă prima instanță corect a aplicat

prevederile art. 10 Cod penal – efectul retroactiv al legii penale, dispunând

reîncadrarea acțiunilor inculpaților în baza art. 122 alin. (2) Cod penal (1961), în

baza acestei legi pedeapsa fiind mai blândă.

De asemenea instanța de apel a constatat intervenirea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 46 Cod penal

(red. 1961) și în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală a dispus încetarea

procesului penal în privința inculpaților în baza art. 122 alin. (2) Cod penal

(red. 1961).

9.2. Distinct de cele relatate mai sus instanța de apel a considerat că prima

instanță greșit a ajuns la concluzia de a-i achita pe inculpații Antonovici Iulian și

Mititelu Lilian de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 88

pct. 1), 6), 7) Cod penal (red. 1961), considerând că vinovăția acestora a fost

dovedită pe deplin din probele acumulate la materialele dosarului.

În acest sens instanța de apel a constatat în fapt, că Antonovici Iulian și

Mititelu Lilian la data de 17 iulie 1999, aflându-se în casa de pe xxxxx, Germania,

presupunând că Marin Artur are în posesie bani în proporții mari, deoarece avea

intenția să-și procure un automobil, au decis să comită omorul intenționat al lui

Marin Artur, întru înlesnirea sustragerii ulterioare a bunurilor în proporții mari ale

acestuia.

Astfel, Mititelu Lilian, acționând împreună și de comun acord cu

Antonovici Iulian, urmărind scopul realizării intențiilor sale criminale, orientate la

comiterea omorului intenționat a lui Marin Artur și însușirii în proporții mari a

bunurilor acestuia, la 17.07.1999, aproximativ între orele 14:00 – 16:00, aflându-se

în casa de pe xxxxx, Germania, Antonovici Iulian a apucat victima din spate de gât cu

brațul său și a apăsat, în timp ce Mititelu Lilian, lovea cu pumnii în cap și trunchi.

Ulterior, acționând cu o deosebită cruzime și conștientizând că prin acțiunile

sale cauzează victimei suferințe deosebite, folosind o frânghie subțire au început să

stranguleze victima, în rezultatul căror acțiuni Marin Artur a decedat pe loc.

Apoi, Mititelu Lilian și Antonovici Iulian au înfășurat cadavrul lui Marin Artur

într-o cuvertură, l-au legat cu o frânghie de rufe și cu ajutorul unui stâlp din beton

l-au scufundat în canalul de scurgere „An Der Landscheide” în orașul Hamburg -

Heimfeld, Germania.

9.3. Astfel, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpaților Mititelu Lilian

și Antonovici Iulian este dovedită prin însăși declarațiile acestora, care au

recunoscut parțial vina.

De asemenea în opinia instanței de apel vinovăția inculpaților este dovedită și

prin declarațiile martorilor Muller Maria, Popușoi Fevronia, precum și prin

declarațiile învinuitului Burdulescu Artur din 27 aprilie 2001 și din 04 mai 2001 în

cadrul interogării sale de către un judecător de instrucție, ce este în strictă

7

conformitate cu prevederile art. 109 Cod de procedură penală al RM, potrivit căror

dânsul a confirmat că Mititelu Lilian și Antonovici Iulian l-au omorât pe Marin Artur

în xxxxx, la parter dreapta în odaia ce dă în stradă, pentru a reuși acapararea a 5000

mărci germane ce-i aparțineau victimei. După săvârșirea faptei ei l-au impus să afle

unde victima a depus banii, și apoi l-au mai impus, să ajungă la bani. În acest scop ei

au inventat istoria, că victima a fost arestată de poliție din cauza actelor false și acum

ar fi la închisoare. Banii au fost trimiși soacrei lui Mititelu Lilian. Pe această cale ei

au reușit să intre în posesia banilor (f.d. 121-154, 155-183 vol. II).

În acest sens, instanța de apel, a considerat că prima instanță absolut

întemeiat a apreciat critic declarațiile depuse de soția lui Mititelu Lilian -

xxxxx, precum că banii în sumă ele 5000 mărci germane i-a transmis ei Burdulescu

Artur ca dânsa (și nu rudele lui apropiate) să achite unor persoane necunoscute

datoriile pe care el le avea fără știrea lui Mititelu Lilian, deoarece aceste declarații

se contrazic cu declarațiile mamei sale xxxxx, care a declarat că banii i-a primit

dânsa, ea nu cunoștea de la cine-s, dar a înțeles că-s de la Mititelu Lilian - ginerele ei.

La fel, instanța de apel a reținut că, conform raportului privind primul

interogatoriu al lui Burdulescu Artur din 15 martie 2001, când el a fost interogat în

apartamentul său la adresa xxxxx, proprietara fiind partenera sa de viață xxxxx,

dânsul imediat a fost pregătit să facă depoziții și pregătit să-i însoțească pe ofițerii

de urmărire penală la Hamburg. Deja în timpul deplasării spre Hamburg el a

comunicat, că Lilian și Iulian l-au omorât pe Marin Artur din cauza a 5300 mărci

germane, el însuși părăsise odaia, după ce ambii începuseră să-l bată pe Artur. Când

el s-a întors mai târziu, Artur era mort sub pat. Apoi ei l-au scos afară și l-au

scufundat în apropierea Seehafenstrasse (f.d.64-66 vol.II);

Instanța de apel a remarcat că în declarațiile învinuitului Burdulescu Artur din

27 aprilie 2001 și din 04 mai 2001, el a confirmat informațiile deja comunicate,

precum că Mititelu Lilian și Antonovici Iulian l-au omorât pe Marin Artur în xxxxx la

parter dreapta în odaia ce dă în stradă, pentru a reuși acapararea a 5300 mărci

germane ce-i aparțineau victimei. Ei l-au strangulat și l-au bătut, iar Burdulescu

Artur în timpul faptei părăsise odaia. Când el s-a întors mai târziu, Marin Artur se

afla mort sub pat în această odaie. Apoi, în acea noapte, Lilian și Iulian au strâns

cadavrul, în timp ce el și un frate de-al acuzatului Mititelu Lilian, xxxxx, i-a ajutat să

tragă cadavrul până la ușa casei. Mai târziu ei i-au arătat, unde au scufundat cadavrul

în apă. După săvârșirea faptei ei l-au impus să afle unde victima a depus banii și apoi

l-au mai impus să ajungă la bani. În acest scop ei au inventat istoria, că victima a fost

arestată de poliție din cauza actelor false și acum ar fi la închisoare. Banii au fost

trimiși soacrei lui Mititelu Lilian. Pe această cale ei au reușit să intre în posesia

banilor (f.d.121-154,155-183 vol.II).

Instanța de apel a considerat că aceste probe corespund adevărului, au fost

dobândite legal, deoarece se confirmă și prin declarațiile învinuitului

8

Burdulescu Artur în fața unui judecător de instrucție, ceea ce corespunde cerințelor

art. 109 Cod de procedură penală a RM.

În opinia instanței de apel, această concluzie derivă și se confirmă prin

Protocolul ședinței de judecată din 17 iulie 2001 în cazul anchetei împotriva lui

Burdulescu Artur în fața judecătorului Judecătoriei Hamburg (f.d.219-222 vol.II),

cât și Dispoziției din 21 iunie 2001 privind interogarea judiciară a acuzatului

Burdulescu Artur (f.d. 390 vol.II). În cadrul vizionării locului crimei cu învinuitul

Burdulescu Artur din 07 mai 2001 (f.d. 185-188 vol.II), ultimul a arătat unde, când

și cum a fost omorât Marin Artur de către inculpații Mititelu Lilian și

Antonovici Iulian.

După comiterea omorului în anul 1999, inculpații Mititelu Lilian și

Antonovici Iulian au părăsit îndată localitatea - locul faptei în Germania, s-au ascuns

de organul de urmărire penală, fiind reținuți peste 7 ani în Republica Moldova. Astfel

spus, prezența lor la audierile lui Burdulescu Artur ori confruntarea cu dânsul a fost

imposibilă și, prin urmare declarațiile obținute de la martorul Burdulescu Artur de

către judecătorul de instrucție sunt legale.

La fel, instanța de apel, a mai conchis că vina inculpaților Mititelu Lilian și

Antonovici Iulian se mai demonstrează, cu certitudine, și de următoarele probe:

- raportul privind stabilirea zilei exacte a comiterii crimei (f.d.189 vol.II);

- protocolul privind autopsia unui cadavru din 02 iulie 2000 efectuat de

Institutul de Medicină Legală al Universității Hamburg (f.d.69-86 vol. VII);

- raportul de expertiză medico - legală nr.68 din 24 aprilie 2007 (f.d.96-98

vol.VII);

- declarațiile succesorului părții vătămate xxxxx (f.d. 121-123 vol.VII); ale

martorilor Macovei Eugenia (f.d. 126-129 vol.VII); Burdulescu Maria (f.d. 135-136

vol.VII); Popușoi Fevronia (f.d.13-14 vol.V);

- raportul colaboratorilor organelor de poliție Germaniei care au efectuat

ancheta preliminară în cazul omorului cet. Marin Artur referitor la declarațiile

martorilor Muler Maria Magdalena și Hartgen Klaus, declarațiile martorului

Hartgen Maria;

- raportul referitor la declarațiile martorei Burdulescu Sabina (f.d.236 vol.II);

- dispoziția privind pornirea procedurii de anchetă împotriva lui

Burdulescu Artur conform art.154 alin. (1) StPO (Codul Penal Germaniei) (f.d.15

vol.VII);

- raportul de examinare chimico-toxicologică nr. T 201/00 din 10 august

2000 (f.d.65-67 vol.I);

- copia transferului de bani din 27 august 1999 (f.d.152, 153 vol.I), (f.d.127,

128 vol.III), din care rezultă că 5000 mărci germane au fost transferați de către

inculpații Mititelu Lilian și Antonovici Iulian, soacrei lui Mititelu Lilian;

9

- raportul anchetei efectuate de autoritățile germane privind situația pe

25 ianuarie 2001 (f.d.208-216 vol.I); acțiuni de anchetă pe xxxxx, de unde s-a ridicat

frânghiile de rufe de culoare galbenă (fd.17-18, vol.II);

- raportul colaboratorilor organelor de poliție a Germaniei care au efectuat

ancheta preliminară în cazul omorului cet. Marin Artur referitor la declarațiile

martorilor Muller Maria Magdalena și Hartgen Klaus.

În baza probatoriului cercetat instanța de apel a ajuns la concluzia, că

vinovăția inculpaților Mititelu Lilian și Antonovici Iulian de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 122 alin. (2) și art. 88 p. 1), 6), 7) Cod penal (red. 1961), a fost

dovedită pe deplin.

avocatul Batîr Valeriu în numele inculpatului Antonovici Iulian în temeiul prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care a solicitat pronunțarea

unei hotărâri de achitare, cu eliberarea lui Antonovici Iulian de sub arest.

Întru argumentarea recursului, apărarea a invocat, că în cadrul urmăririi

penale, cât și cercetării judecătorești vinovăția inculpaților nu a fost dovedită;

probele au fost acumulate pe dosarul penal împotriva lui Burdulescu Artur și nu

împotriva lui Antonovici Iulian și Mititelu Lilian. Unica probă pe care se bazează

învinuirea sunt mărturiile lui Burdulescu Artur, care singur figurează în materialele

cauzei în calitate de bănuit și este cointeresat în incriminarea lui Antonovici Iulian

și Mititelu Lilian. Martorul principal al acuzării - Burdulescu Artur, a fost interogat

în Germania, fără a asigura posibilitatea bănuiților, apărătorilor lor de a pune

întrebări martorului audiat, ceea ce contravine practicii CEDO.

Nu s-a stabilit cu certitudine, că Antonovici Iulian și Mititelu Lilian ar fi luat

banii în sumă de 5000 mărci germane de la xxxxx din Germania și i-ar fi transferat

în Moldova prin „Western Union”, fiindcă de ridicarea acestora și transferarea lor

s-a ocupat Burdulescu Artur.

deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, cu eliberarea

sa de sub arest invocând că, unica probă pe care se bazează învinuirea sunt

declarațiile calomnioase ale lui Burdulescu Artur, care singur figurează în cauza

dată în calitate de bănuit.

Burdulescu Artur a făcut tot posibilul ca să ducă în eroare organul de urmărire

penală din Germania, și anume știind despre omorul lui Marin Artur, intenționat nu

s-a adresat poliției, ci a ascuns acest fapt până în 2001, când era deja bănuit de acesta

și urma să fie reținut.

Burdulescu Artur a fost acela, care a mințit-o pe soția lui Mititelu Lilian, care

erau și cumătri, ca să primească banii trimiși de el, că chipurile are datorii mari și

nu vrea să știe nimeni despre acest fapt, nici chiar rudele lui, astfel ducând OUP în

10

eroare punând vina omorului și sustragerea banilor de la Marin Artur pe seama lui

Antonovici Iulian și Mititelu Lilian.

Trezesc dubii și declarațiile lui Burdulescu Artur că Antonovici Iulian și

Mititelu Lilian după comiterea omorului i-ar fi arătat locul unde a fost aruncat

cadavrul, deoarece nici un infractor după comiterea infracțiunii nu ar fi arătat locul

comiterii infracțiunii unei persoane terțe. Burdulescu Artur a declarat că

Marin Artur a fost omorât prin strangulare, pe când expertiza medico-legală a arătat

că lezarea integrității gâtului a fost produsă prin plagă tăiată.

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în recursul

prealabil a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri

de achitare în privința lui Mititelu Lilian și Antonovici Iulian, invocând că nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, în recursul

declarat a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei

instanțe.

Întru argumentarea recursului, apărarea a invocat că:

- instanța de apel greșit a admis apelul procurorului, nu a cercetat și nu a

analizat nemijlocit sub toate aspectele și în mod obiectiv probele administrate, nu

s-a dat aprecierea cuvenită declarațiilor martorilor și altor probe care

demonstrează nevinovăția lui Mititelu Lilian în săvârșirea celor incriminate;

- instanța de apel greșit a pus la baza adoptării hotărârii declarațiile lui

Burdulescu Artur, care a fost audiat în fața unui judecător din Germania, deoarece

modul de audiere a acestuia nu corespunde cerințelor art. 109 Cod de procedură

penală și practicii CEDO, cu asigurarea posibilității bănuitului, învinuitului,

apărătorului acestuia, părții vătămate și procurorului de a pune întrebări

martorului audiat;

- declarațiile lui Burdulescu Artur nu pot fi considerate ca veridice, deoarece

acesta aflându-se în Germania și fiind suspectat de omorul lui Marin Artur, este

direct cointeresat în învinuirea unor alte persoane de comiterea infracțiunii

incriminate lui, cu scopul ca el să fie eliberat de răspunderea penală;

- declarațiile lui Burdulescu Artur sunt contradictorii, deoarece dânsul

afirma că Marin Artur a fost strangulat, pe când potrivit expertizei victima a decedat

în rezultatul plăgii tăiate a gâtului;

- instanța de apel greșit a pus la baza adoptării hotărârii sale declarațiile

martorilor Macovei Ivana, Burdulescu Maria și Popușoi Fevronia, care nu cunosc în

mod direct circumstanțele cauzei omorului lui Marin Artur.

11

18 ianuarie 2011 au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate cu

menținerea deciziei instanței de apel.

14.1. Instanța de recurs ordinar a remarcat, că instanța de apel corect a

stabilit că procesul penal în privința lui Antonovici Iulian și Mititelu Lilian în baza

art. 122 alin. (2) Cod penal (red. 1961) urmează a fi încetat, din motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, prevăzut de art. 46 Cod

penal (red. 1961).

Cu referire la achitarea inculpaților în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal,

instanța de recurs ordinar a constatat, că soluția instanțelor de fond este corectă,

deoarece nici o probă nu demonstrează cu certitudine, că în timpul omorului lui

Marin Artur, inculpații i-ar fi sustras victimei careva bunuri.

De asemenea instanța de recurs ordinar a reținut, că instanța de apel

întemeiat i-a condamnat pe Antonovici Iulian și Mititelu Lilian în baza art. 88 pct. 1),

6), 7) Cod penal (red. 1961), vinovăția cărora este pe deplin dovedită din materialele

cauzei penale, care au fost verificate și apreciate din punct de vedere al pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanța de recurs ordinar a apreciat ca fiind declarative și inadmisibile

criticile formulate de către inculpatul Antonovici Iulian, de apărătorul său, avocatul

Batîr Valeriu și de avocații Scrob Mihail și Ionaș Gheorghe în numele inculpatului

Mititelu Lilian, prin care a fost invocat că declarațiile martorului principal al acuzării

- Burdulescu Artur, obținute de judecătorul de instrucție în Germania nu pot fi puse

la baza sentinței de condamnare, deoarece nu a fost asigurată posibilitatea

bănuiților Antonovici Iulian și Mititelu Lilian și apărătorilor lor de a pune întrebări

martorului audiat.

În acest context instanța de recurs ordinar a remarcat, că după comiterea

omorului în anul 1999, inculpații Mititelu Lilian și Antonovici Iulian au părăsit

îndată localitatea - locul faptei în Germania, s-au ascuns de organul de urmărire

penală, fiind reținuți peste 7 ani în Republica Moldova. Astfel spus, prezența lor la

audierile lui Burdulescu Artur ori confruntarea cu dânsul a fost imposibilă și, prin

urmare declarațiile obținute de la martorul Burdulescu Artur de către judecătorul

de instrucție din Germania în anul 2000, sunt legale și corespund prevederilor

art. 109 alin. (3) Cod de procedură penală, iar citirea lor în ședința instanței de

judecată corespunde prevederilor art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod penal (până la

modificările operate prin Legea din 28 iulie 2006). Or, potrivit art. 3 alin. (1) Cod de

procedură penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în

vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Martorul Burdulescu Artur a fost interogat de către judecătorul de instrucție din

Germania în anul 2000.

12

În opinia instanței de recurs ordinar, nu pot fi reținute argumentele

recurenților prin care a fost invocat, că declarațiile martorului Burdulescu Artur nu

sunt veridice, or, acesta interogat inițial în apartamentul său din xxxxx, Germania,

precum și declarațiile acestuia depuse în fața judecătorului Judecătoriei Hamburg

în calitate de acuzat, a confirmat consecvent și consecutiv că anume Antonovici

Iulian și Mititelu Lilian au comis omorul lui Marin Artur din motivul acaparării

sumei de bani de 5300 mărci germane și, că ulterior aceștia i-au arătat locul unde a

fost scufundat cadavrul lui Marin Artur, de asemenea el a fost impus de aceștia să

afle unde victima a depus banii, să ajungă la ei și să fie trimiși soacrei lui Mititelu

Lilian - toate acțiunile au derulat anume în așa fel și banii sustrași au fost expediați

în Moldova.

Aceste declarații făcute de către martorul Burdulescu Artur au avut loc în

condițiile legii, nimeni nici nu invocă să fi fost aplicate careva metode nepermise față

de martor la obținerea declarațiilor incriminatorii împotriva lui Antonovici Iulian și

Mititelu Lilian, iar în cumul cu toate probele administrate în cauză și prin

coroborarea lor - declarațiile lui Burdulescu Artur sunt pertinente, concludente și

veridice.

La fel, au fost apreciate ca neîntemeiate și argumentele recurenților, precum

că conform raportului de expertiză medico-legală nr. 68 din 24 aprilie 2007, efectuat

în Moldova, omorul lui Marin Artur a fost săvârșit cu lezarea integrității gâtului prin

plagă tăiată și nu prin strangulare așa cum rezultă din declarațiile lui

Burdulescu Artur.

În acest aspect, instanța de recurs a menționat, că raportul de expertiză

medico-legală nr. 68 din 24 aprilie 2007, indică că din cauza proceselor

descompunerii tardive a cadavrului, cauza de deces cu certitudine nu putea fi

stabilită, însă a fost presupusă traumarea gâtului (plagă tăiată sau strangulare) cu

lezarea integrității gâtului sau tegumentelor lui (f.d.96-98 vol.VII).

Expertul, ca obiect de studiu la întocmirea acestui raport de expertiză, a avut

doar documentele anexate la dosar și întocmite de autoritățile germane, inclusiv

raportul privind stabilirea zilei exacte a comiterii crimei (f.d.189 vol.II); protocolul

privind autopsia cadavrului din 02 iulie 2000, efectuat de Institutul de Medicină

Legală al Universității Hamburg Germania (f.d.69-86 vol.VII), astfel spus, expertul

nici nu putea face o altă concluzie categorică că omorul ar fi fost săvârșit cu lezarea

integrității gâtului prin plagă tăiată și nu prin strangulare. Or, la fața locului au fost

depistate și ridicate frânghii de rufe (f.d. 17-18 vol. II).

Potrivit instanței de recurs ordinar, nu s-au confirmat nici argumentele

recurenților, precum că la examinarea cauzei „...a fost încălcat dreptul inculpaților

la apărare, neasigurându-i în mod obligatoriu cu apărători solicitați de ei sau numiți

din oficiu”.

13

A fost respins și argumentul recurenților precum că instanța de apel nu a dat

apreciere cuvenită declarațiilor martorilor Macovei Ivana, Burdulescu Maria și

Popușoi Fevronia și altor probe care ar demonstra nevinovăția lui Antonovici Iulian

și Mititelu Lilian, fiind menționat că dezacordul cu aprecierea probelor nu constituie

temei pentru recurs și nu poate servi motiv pentru casarea hotărârii legal adoptate

de către instanța de apel.

contestat deciziile instanțelor de recurs ordinar și de apel cu recurs în anulare,

solicitând casarea acestora și menținerea sentinței primei instanțe.

solicitând casarea deciziei instanței de recurs ordinar și a instanței de apel, cu

menținerea sentinței primei instanțe.

Mititelu Lilian și Antonovici Iulian, depunând recurs în anulare au solicitat casarea

hotărârilor instanțelor de recurs ordinar și de apel cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare a acestora.

2011, s-a decis inadmisibilitatea recursurilor în anulare, ca fiind vădit neîntemeiate.

casarea deciziei instanței de recurs ordinar și a instanței de apel, cu menținerea

sentinței primei instanțe.

22 decembrie 2011, s-a decis inadmisibilitatea recursului în anulare, ca fiind repetat

și necorespunzător prevederilor art. 435 Cod de procedură penală.

Mititelu Lilian și Antonovici Iulian a depus cerere de revizuire a procesului penal,

solicitând desființarea deciziilor Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 18 ianuarie 2011 și a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie

2010, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În argumentarea cererii de revizuire apărarea menționează, că prin hotărârea

Curții Europene a Drepturilor Omului din 02 iulie 2019, în cauza Mititelu și

Antonovici vs. R. Moldova s-a constatat o încălcare a articolului 6§1 din Convenție.

Totodată, a fost obligat statul reclamat să achite reclamanților 3000 euro fiecărui

reclamant și 1500 euro pentru costuri și cheltuieli.

Evidențiază apărarea, că în § 19-24 din hotărârea nominalizată, Curtea

Europeană a constatat următoarele: „… în primul rând, că reclamanții n-au renunțat

la dreptul lor de a verifica declarațiile lui Artur Burdulescu, precum și faptul că ei au

invocat în recursul lor că declarațiile lui Artur Burdulescu, oferite autorităților din

14

Germania, nu puteau fi folosite în calitate de probe, fără audierea acestuia și de către

instanța de judecată.

Curtea a subliniat că autoritățile Republicii Moldova au încercat să-l citeze o

dată pe Artur Burdulescu, însă au renunțat la tentativele lor după ce Artur Burdulescu

nu s-ar fi conformat citației. Deși Artur Burdulescu a recunoscut în fața autorităților

din Germania că ajutase reclamanții să transporte corpul victimei, autoritățile

Republicii Moldova nu au examinat posibilitatea de a-l pune sub învinuire pentru

complicitate la omor și să solicite extrădarea lui de către autoritățile germane. De

asemenea, acestea nu au luat în considerare posibilitatea de a-l audia pe

Artur Burdulescu prin videoconferință. Prin urmare, Curtea nu a fost convinsă că

autoritățile naționale au întreprins toate eforturile rezonabile pentru a asigura

prezența martorului Artur Burdulescu la procesul de judecată…

În continuare Curtea a constatat că „…declarațiile făcute de Artur Burdulescu

în fața autorităților germane au fost singurele dovezi în baza cărora reclamanții au

fost găsiți vinovați și condamnați de către instanțele naționale. Restul probelor la care

a făcut referință Guvernul sunt dovezi indirecte care nu puteau determina în mod

direct condamnarea reclamanților…”

Curtea a notat că nici Curtea de Apel, nici Curtea Supremă de Justiție nu au

explicat motivul pentru care au ajuns la o concluzie diferită decât prima instanță cu

privire la valoarea probantă a declarațiilor lui Artur Burdulescu, acestea eșuând să

verifice credibilitatea declarațiilor martorului. Toate probele au fost doar enumerate,

prezentându-le drept dovadă că reclamanții ar fi comis infracțiunea, însă fără nicio

mențiune că declarațiile lui Artur Burdulescu nu au fost verificate în ședință de

judecată.

Prin urmare, Curtea a ajuns la concluzia, că Curtea de Apel și Curtea Supremă

de Justiție au omis să examineze fiabilitatea declarațiilor lui Artur Burdulescu.

De asemenea, Curtea notează în hotărârea adoptată că nu au fost întreprinse

măsuri procedurale pentru a compensa lipsa posibilității reclamanților de a-l supune

pe Artur Burdulescu unui interogatoriu contradictoriu în timpul procesului de

judecată și că instanțele nu au abordat în mod relevant obiecția reclamanților cu

privire la fiabilitatea declarațiilor lui Artur Burdulescu.

În baza considerațiilor menționate, Curtea Europeană a ajuns la concluzia că

reclamanților le-a fost limitat dreptul de a audia martorul Artur Burdulescu,

declarațiile căruia au jucat un rol decisiv în condamnarea lor. Prin urmare,

reclamanții nu au avut parte de un proces echitabil și a avut loc o încălcare a

Articolului 6 § 1 din Convenție.

motivele invocate, Colegiul penal concluzionează că aceasta urmează a fi admisă din

următoarele considerente.

15

Potrivit art. 4641 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile

pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o

încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale ale omului pot fi supuse

revizuirii dacă cel puțin una dintre consecințele grave ale încălcării Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor

adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin

revizuirea hotărârii pronunțate.

Conform art. 4641 alin. (11) pct. 1), 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanța desființează

hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează

situația persoanei vizate sau dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 7 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârile definitive ale Curții

Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală,

procurori și instanțele de judecată.

În sensul vizat se atestă că, prin hotărârea din 02 iulie 2019, în cauza Mititelu

și Antonovici vs. R. Moldova s-a constatat încălcarea articolului 6§1 din Convenție în

privința reclamanților.

Potrivit constatărilor Înaltei Curți pe marginea procedurilor judiciare

desfășurate în Republica Moldova s-a constatat, că prima instanță i-a achitat pe

reclamanții Antonovici Iulian și Mititelu Lilian cu privire la acuzațiile de omor care

le-au fost imputate, această instanță constatând că unica probă prezentată de către

procuror în susținerea acuzațiilor împotriva reclamanților s-a limitat la depozițiile

lui Artur Burdulescu, oferite autorităților din Germania.

Ulterior, instanța de apel a anulat hotărârea instanței inferioare în partea cu

privire la acuzațiile de omor, admițând în calitate de probă declarațiile lui

Artur Burdulescu oferite autorităților din Germania și a constatat vinovăția

reclamanților în comiterea infracțiunii de omor. Instanța a stabilit că declarațiile lui

Artur Burdulescu erau veridice, deoarece acestea fuseseră depuse în fața unui

judecător de instrucție. Soluția instanței de apel a fost menținută și prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2011.

Curtea Europeană a remarcat, că articolul 6 § 3 (d) din Convenție consacră

principiul potrivit căruia, înainte de a fi condamnat, probele împotriva inculpatului

trebuie să-i fie prezentate acestuia, în cadrul unui proces public, în vederea

dezbaterii lor în contradictoriu. Excepții de la acest principiu sunt posibile, însă ele

nu trebuie să încalce dreptul la apărare, care, de regulă, impune ca acuzatul să aibă

o posibilitate reală și adecvată să audieze martorul care depune declarații împotriva

sa, pentru a avea posibilitate să le conteste, fie în momentul în care martorul face

declarația sau la o etapă ulterioară a procedurii (Lucà v. Italia, nr. 33354/96, §§ 39-

16

De asemenea în jurisprudența sa, Curtea a statuat cu diferite ocazii că, în

primul rând, neprezentarea unui martor în ședință trebuie să fie justificată de un

motiv întemeiat și, în al doilea rând, că atunci când o condamnare se bazează în mod

exclusiv sau determinant pe depozițiile unei persoane căreia acuzatul nu i-a putut

adresa întrebări sau nu a putut solicita să-i fie adresate întrebări nici în faza

derulării anchetei, nici în faza examinării judiciare, dreptul la apărare este limitat

într-o măsură incompatibilă cu garanțiile prevăzute de Articolul 6 (a se vedea

Al-Khawaja și Tahery v. Regatul Unit [MC], nr. 26766/05 și 22228/06, § 119, 15

decembrie 2011, și în mod redefinit în Schatschaschwili v. Germania [MC],

nr. 9154/10, §§ 107 și 118, 15 decembrie 2015)

În speță, Curtea Europeană a stabilit, că declarațiile făcute de

Artur Burdulescu în fața autorităților germane au fost singurele dovezi în baza

cărora reclamanții au fost găsiți vinovați și condamnați de către instanțele naționale.

Restul probelor la care a făcut referință Guvernul sunt dovezi indirecte care nu

puteau determina în mod direct condamnarea reclamanților.

Totodată, Înalta Curte a constatat, că autoritățile naționale nu au întreprins

toate eforturile rezonabile pentru a asigura prezența martorului Artur Burdulescu

la procesul de judecată. Curtea de Apel și Curtea Supremă de Justiție au omis să

examineze fiabilitatea declarațiilor lui Artur Burdulescu.

Prin urmare, Curtea Europeană a ajuns la concluzia că reclamanților le-a fost

limitat dreptul de a audia martorul Artur Burdulescu, declarațiile căruia au jucat un

rol decisiv în condamnarea lor. Prin urmare, reclamanții nu au avut parte de un

proces echitabil și a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.

Având în vedere că condamnarea lui Antonovici Iulian și Mititelu Lilian în baza

art. 88 pct. 1), 6), 7) Cod penal (red. 1961) a avut loc cu încălcarea articolului 6 § 1

din Convenție, iar consecințele grave a încălcării nominalizate continuă să se

producă, dat fiind faptul că decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 18 ianuarie 2011 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 25 februarie 2010 sunt afectate de erori de drept, dar care nu pot fi corectate de

către instanța de recurs, în speță se impune soluția admiterii cererii de revizuire,

desființării hotărârilor contestate și dispunerii rejudecării cauzei în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să înlăture erorile de drept

menționate, să țină cont de circumstanțele expuse, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

pct. 2), lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

17

Se admite cererea de revizuire declarată de către avocatul Ionaș Gheorghe în

numele condamnaților Mititelu Lilian xxxxx și Antonovici Iulian xxxxx, se

desființează total decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18

ianuarie 2011 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie

2010, în cauza penală în privința lui Mititelu Lilian xxxxx și Antonovici Iulian xxxxx

și se dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată la 29 ianuarie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Guzun Ion

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

18

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-06-09
0,92
1rh-4/21 — art. 42 alin.3, 45, 190 alin.4 CP
Dosarul nr.1rh-4/2021 1-13059730-01-1rh-10122021 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 12 mai 2022 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Toma Nadejda, Judecători – Plămădeală Ghenadie, Guz
CSJ 2022-03-04
0,92
1ra-1941/2021 — art. 352-1 CP
strictă conformitate cu prevederile legii procesual- penale asupra tuturor circumstanţelor de fapt ale cauzei şi să ţină seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice şi să aprecieze probele administrate, să le dea o apreciere cuv
CSJ 2021-07-21
0,92
2rh-72/21 — constatarea faptului incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului
Dosarul nr. 2rh-72/21 Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Puica) Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: (jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan) Instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție: (jud. A. Cobăneanu
CSJ 2019-04-11
0,92
1rh-4/2019 — art. 88, 121 CP red. 1961
Dosarul nr. 1rh-4/2019 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE DECIZIE 12 martie 2019 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte: Vladimir Timofti, Judecători: Nadejda Toma, Anatolie Ţurcan, Elena Cobzac și Victor Boico, cu partic
CSJ 2018-12-13
0,92
1rh-6/2018 — art. 44, 325 alin. 2 CP
Dosarul nr. 1rh-6/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 06 decembrie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în componenţa: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, a ju
Sursă