1ra-1941/2021 — art. 352-1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 352-1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1941/2021 — art. 352-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1941/2021
1-20070321-01-1ra-10092021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
17 ianuarie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal lărgit în componența:
președinte TOMA Nadejda
judecători CATAN Liliana
DIACONU Iurie
GUZUN Ion
BOICO Victor
a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat, împotriva
deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021, de către
avocatul Catana Eugeniu, în numele inculpatului
MITITELU Simion XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 25.06.2020– 25.01.2021;
Instanța de apel: 11.03.2021 – 22.06.2021;
Instanța de recurs: 10.09.2021-17.01.2022.
Asupra recursului ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 29 ianuarie
2021, a fost încetat procesul penal intentat în privința lui Mititelu Simion în baza
art. 3521 alin. (2) Cod penal, liberându-l de răspundere penală, în temeiul art. 60
alin. (1) lit. a) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de
tragere la răspundere penală.
În fapt și drept, prima instanță a constatat că Mititelu Simion, fiind
ales la alegerile locale generale din 14 iunie 2015 în calitate consilier în Consiliul
orășenesc Sângera, mun. Chișinău, mandat validat prin Hotărârea Judecătoriei
Botanica, mun. Chișinăul nr. 3-143.15 din 26 iunie 2015, conform art. 3 alin. (1)
lit. b) din Legea privind declararea averii și a intereselor personale nr. 133 din
17.06.2016, fiind subiect ai declarării averii și a intereselor personale, fiind obligat
conform art. 6 alin. (1) al aceleiași legi de a depune declarația de avere și interese
personale anual, până la 31 martie, indicând veniturile obținute împreună cu
membrii de familie în anul fiscal precedent, de asemenea bunurile deținute și
interesele personale la data depunerii declarației, a săvârșit neincluderea
intenționată a unor date în declarația de avere și interese personale în următoarele
circumstanțe:
Mititelu Simion, urmărind scopul de a nu declara proprietățile reale, știind cu
certitudine că din 02 noiembrie 1999 deține în proprietate casa de locuit cu nr.
1
cadastral XXXXX, amplasată în XXXXX, construcție accesorie cu nr. cadastral
XXXXX, amplasată în XXXXX, deținută în proprietate din 02.11.1999 și terenul
aferent casei de locuit și construcției accesorii nr. cadastral XXXXX, cu suprafața
0,1351 ha, amplasat în XXXXX, deținut în proprietate în baza Titlului de
autentificare din 25.09.2000, la fel, 88 loturi de teren agricol extravilan amplasate
în XXXXX, după cum urmează: terenuri cu nr. cadastral XXXXX; cu nr. cadastral
XXXXX; cu nr. cadastral XXXXX; cu nr. cadastral XXXXX, fiind dobândite prin
contracte de vânzare-cumpărare în perioada anilor 2000-2014, intenționat, nu a
inclus informația despre deținerea în proprietate a bunurilor respective la rubricile
„Terenuri” și „Clădiri și construcții’ din capitolul III „ bunuri imobile în țară și/sau
în străinătate” a declarației de avere și interese personale depusă la Autoritatea
Națională de Integritate la 31 martie 2018.
Tot Mititelu Simion, urmărind scopul de a nu declara proprietățile reale, știind
cu certitudine că de la 26.11.1999 deține în proprietate o unitate de transport de tip
remorcă, anul fabricării 1986, cu n/î XXXXX, intenționat, nu a inclus informația
despre deținerea în proprietate a acesteia la rubrica ,,Autoturisme, camioane,
remorci, vehicule motorizate, mașini agricole, mijloace de transport naval/aerian,
alte mijloace de transport supuse înmatriculării din capitolul III „Bunuri imobile în
țară și/sau în străinătate” a declarației de avere și interese personale depusă la
Autoritatea Națională de Integritate la 31 martie 2018.
Tot Mititelu Simion, urmărind scopul de a nu declara proprietățile reale, știind
cu certitudine că avea calitatea de fondator și administrator al întreprinderii
individuale MIT-VIT-MITITELU, înregistrată în Registrul de Stat al unităților de
drept la 27.03.1997, intenționat, nu a inclus informația respectivă în capitolul VI
„Cote-părți/acțiuni în capitalul social al unui agent economic” și la rubrica
„Calitatea de asociat, de acționar sau de membru al unui agent economic, de
membru al organelor de conducere, de administrare, de revizie sau de control în
cadrul unor organizații necomerciale sau societăți comerciale ori calitatea de
membru al unor organizații necomerciale sau internaționale” din capitolul VIII
„Interese personale” a declarației de avere și interese personale depusă la
Autoritatea Națională de Integritate la 31 martie 2018.
Aceste acțiuni ale inculpatului, prima instanță le-a încadrat în baza art. 3521
alin. (2) Cod penal – falsul în declarații, adică neincluderea intenționată a unor
date în declarația de avere și interese personale.
Nefiind de acord cu sentința atacată, apel a declarat avocatul Catană
Eugeniu, în numele inculpatului Mititelu Simion, solicitând casarea sentinței și
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin
care Mititelu Simion să fie achitat pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele
infracțiunii.
În motivare apelului, apărătorul a indicat că învinuirea nu corespunde
exigențelor art. 281 alin. (2) Cod procedură penală, în ordonanța de punere sub
învinuire nefiind indicat motivul săvârșirii infracțiunii și semnul calificativ, aceasta
conținând toate semnele infracțiunii prevăzute în dispoziția art. 3521 alin. (2) Cod
penal, nefiind desfășurat nici unul.
Totodată, prin ordonanța procurorului din 10.02.2020 Mititelu Simion a fost
scos de sub învinuire pe motiv că în acțiunile lui nu se întrunesc elementele
2
infracțiunii prevăzute de art. 3521 alin. (2) Cod penal, lipsind intenția, iar
inspectorul de integritate a omis termenul de contestare a acesteia.
Mai mult, învinuirea înaintată inculpatului și starea de fapt constatată de
prima instanță, cu încălcarea art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, nu și-a
găsit confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele administrate au fost
apreciate în mod greșit.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie
2021 a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.
4.1. În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a constatat că, prima
instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la
concluzia că inculpatul Mititelu Simion a săvârșit infracțiunea incriminată și că
procesul penal în privința acestuia urmează a fi încetat pe motiv că a intervenit
termenul de prescripție.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea probelor administrate,
apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.
Astfel, cu toate că inculpatul nu și-a recunoscut vina, vinovăția acestuia a fost
dovedită integral prin:
- declarațiile martorului Brînzilă Maria potrivit cărora la începutul anului
2018, a fost împuternicită ca persoană din cadrul Administrației Publice Locale
Sângera, pentru ridicarea cheițelor electronice și repartizarea funcționarilor cu
obligarea depunerilor declarațiilor. Astfel, în luna martie 2018, toți consilierii
locali sub semnătura au primit cheile publice, la fel, Mititelu Simion, fiind consilier
local, a primit această cheie la 16 martie 2018, însă nu cunoaște dacă a depus sau
nu declarația. Stick-ul este însoțit de o parolă unică, care o cunoaște doar
beneficiarul fiind necesară prezentarea actelor confirmative care demonstrează
dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile și veniturilor bănești a
membrilor familiei și a persoanelor ce stau la întreținere. Cheile au fost repartizate
contrasemnătură, prin urmare Mititelu Simion a semnat la 16 martie 2018 lista
pentru primirea cheii electronice. Lui Mititelul Simion, i-a fost adusă la cunoștință
procedura de completarea declarațiilor. Consilierii au început din 2018, să depună
declarațiile despre avere în formă electronică. Când i-a înmânat cheia electronică
lui Mititelu Simion, i-a înmânat și instrucția sub formă de broșură, care este în plic
de la CTI sigilat cu cheia electronică, totodată l-a anunțat și explicat ce trebuie să
facă. Plicul era sigilat de Departamentul CTI, i-a fost explicat ultimei informația,
pe care ulterior o transmitea tuturor lucrătorilor.
- declarațiile martorului Griciuc Ada potrivit cărora în privința inculpatului,
prin Actul de constatare din 10.10.2019 s-a stabilit încălcarea regimului juridic a
declarării averii și intereselor personale, prin includerea de date incomplete, în
declarația de avere și interese personale pentru anul 2017 și anume nu au fost
declarate 88 loturi de teren agricol, teren aferent casei de locuit, casa de locuit și
construcția accesorie, o unitate de transport, calitatea de fondator și administrator a
ÎI „MIT-VIT-MITITELU” precum și veniturile realizate din comercializarea
roadei obținută de pe cele 88 loturi de teren agricol.
În anul 2016, Mititelu Simion nu a depus declarația pe avere și interes
personal, perioada supusă controlului a vizat de la data de 01 ianuarie 2016 până la
data inițierii controlului. Potrivit legii, declarația se depune de către subiectul
3
declarării pe propria răspundere. Mititelu Simion a invocat că nu cunoștea cum să
completeze o declarație și că a fost ajutat de o altă persoană. Formularul declarației
este anexa legii nr. 33/2016, unde începând din anul 2017, declarațiile se depun
prin calculator datorită sistemului E-integritate. La dosar sunt actele care confirmă
că Mititelu Simion a recepționat cheița electronică. Mititelu Simion nu a rectificat
declarația în termen de 30 zile lui oferite prin lege. Consilierii locali au devenit
subiecți ai declarării, începând cu anul 2017.
- declarațiile martorului Duca Ion potrivit cărora Mititelu Simion și alți colegi
i-au solicitat să-i ajute la depunerea declarației pe venit, din motiv că acestea erau
persoane care nu posedă calculatorul, respectiv a utilizat și cheia electronică a
inculpatului la depunerea declarației pentru acesta. La depunerea declarației, la fel,
întimpina dificultăți. Mititelu Simion i-a transmis toată informația despre toată
averea pe care o deține, în manuscris. Nu au avut nici un fel de instructaj, se
clarificau de sine stătător. A inclus în declarație toate terenurile scrise de Mititelu
Simion.
- petiția lui Guzun Sergiu înregistrată în cancelaria Procuraturii Anticorupție
cu nr. 2749pet/18 din 15.12.2018, privind pretinsele acțiuni ilegale ale consilierului
din cadrul Consiliului orășenesc Sângera, mun. Chișinău, Mititelu Simion.
- declarația de avere și interese personale depusă de Mititelu Simion, în care
nu se conține informația despre toate bunurile aflate în proprietatea inculpatului;
- procesul-verbal de inițiere a controlului nr. 09/04 din 21.01.2019 în privința
lui Mititelu Simion.
- scrisoarea nr. 04-04/110 din 23.01.2019, prin care Mititelu Simion a fost
înștiințat despre inițierea procedurii de control privind eventuala încălcare a
regimului juridic al declarării de avere și interese personale, recepționate la
23.01.2019.
- decizia Camerei înregistrării de Stat din 27 februarie 1997, înregistrată cu nr.
104081310, privind crearea ÎI „MIT-VIT-MITITELU”, fondator fiind Mititelu
Simion.
- titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren înregistrat la OCT
Chișinău cu nr. XXXXX la 10.10.2000, privind dreptul de proprietate privată a lui
Mititelu Simion asupra lotului de teren cu suprafața de 0,1351 ha, situat în
XXXXX.
- contractele de vânzare-cumpărare a celor 88 loturi de teren agricol extravilan
amplasate în XXXXX, după cum urmează: terenuri cu nr. cadastral XXXXX; cu
nr. cadastral XXXXX; cu nr. cadastral XXXXX; cu nr. cadastral XXXXX; cu nr.
cadastral XXXXX.
- invitația adresată lui Mititelu Simion, prin care este informat că are dreptul
de a prezenta în termen de 15 zile explicațiile privind nedeclararea veniturilor în
perioada anilor 2016-2017, recepționată la 30.07.2019.
- actul de constatare nr. 100/04 din 10.10.2019, emis de către Autoritatea
Națională de Integritate, potrivit căruia s-a constatat nerespectarea cerințelor de
declarare a averii și neindicarea în declarația de avere și interese personale a 91
bunuri imobile și un bun mobil, expediată la 10.10.2019.
- procesul-verbal de ridicare și examinare din 15 noiembrie 2019, în cadrul
căreia de la secretarul Consiliului orășenesc Sângera, mun. Chișinău, Brînzila
4
Maria, au fost ridicate și examinate copiile actelor de primire-predare care
confirmă recepționarea cheii publice cu semnătura digitală de către Mititelu
Simion și actul propriu-zis.
- act de primire-predare nr. 250655-ANI/0211 a serviciilor de certificare a
cheilor publice subiecților declarării averii și intereselor personale din 30.09.2019
potrivit căreia este specificat că Mititelu Simion a primit la 02.10.2019, contra
semnătură, dispozitivul securizat cu nr. de serie CTS- 77442 în temeiul cererii nr.
506327.
- procesul-verbal de confruntare din 24 ianuarie 2020, petrecută între bănuitul
Mititelu Simion și martorul Duca Ion, în care aceștia își mențin declarațiile de la
faza de urmărire penală.
Instanța de apel a conchis că, probele enunțate supra, analizate din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, în ansamblu, prin
coroborare cu declarațiile părții vătămate, infirmă argumentele apelantului.
La caz nu este prezentă nici o discordanță între cele reținute de prima instanță
și conținutul real al probelor.
Nerecunoașterea vinei nu echivalează cu achitarea deoarece circumstanțele
stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine comiterea de
către inculpat a faptelor încriminate și o califică ca o metodă de apărare, or
persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de bănuit,
învinuit sau inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor
intenționat false, decât în cazurile expres prevăzută de legea procesual penală.
Prima instanță nu a completat învinuirea adusă inculpatului, ci doar a
constatat, în conformitate cu prevederile art. 385 Cod de procedură penală, fapta și
norma materială, descriind semnele calificative ale infracțiunii incriminate.
Argumentul apelantului precum că Mititelu Simion nu a inclus în declarația sa
de avere și interese personale pentru anul 2017 a bunurilor nominalizate, din motiv
că nu au fost organizate seminare de instructaj corespunzător de către administrația
Primăria Sângera, considerându-l drept o versiune de apărare, care vine în
contradicție cu probele examinate în cadrul cercetării judecătorești, or aceasta nu
este o condiție obligatorie pentru răspunderea penală în temeiul art. 3521 alin. (2)
Cod penal.
Cu certitudine s-a constatat că faptele de care a fost învinuit inculpatul au fost
săvârșite anume de el or, anume Mititelu Simion, deținând funcția de consilier în
Consiliul orășenesc Sângera, mun. Chișinău, subiect al declarării averii și
intereselor personale, intenționat nu a inclus bunurile și veniturile în declarația de
avere și interese personale pentru anul 2017.
La fel, prima instanță detaliat și-a argumentat concluzia referitor la faptul că
acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii în baza cărora a fost
recunoscut vinovat, concluzii care sunt juste și a căror reluare nu se mai impune.
Reieșind din circumstanțele mai sus constatate și ținând cont de faptul, că
infracțiunea prevăzută de art. 3521 alin. (2) Cod penal prevede pedeapsa de până la
1 an închisoare, a avut loc în anul 2017, conform prevederilor art. 16 alin. (2) Cod
penal se clasifică ca o infracțiune ușoară, de aceea în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a)
Cod penal, termenul prescripției de atragere la răspundere penală, constituie 2 ani.
5
Deci, prima instanța corect a ajuns la concluzia adoptării unei sentințe de
încetare a procesului penal în temeiul art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală, cu
liberarea de la răspunderea penală, în legătură cu faptul intervenirii prescripției.
Recurs împotriva deciziei instanței de apel declară avocatul Catană
Eugeniu, în numele inculpatului Mititelu Simion, care invocând prevederile art.
427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și
dispunerea achitării lui Mititelu Simion.
În motivarea recursului, titularul invocă motivele de drept ale apelului (a se
vedea pct. 3 a prezentei hotărâri) și menționează că instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Pe marginea recursului prezentă referință procurorul de nivelul Curții
Supreme de Justiție, Guțan Pavel care solicită respingerea acestuia ca vădit
neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, deoarece, judecând cauza, instanța de apel
just a constatat vinovăția și corect a încadrat acțiunile inculpatului.
Judecând recursul ordinar, în raport cu actele cauzei, Colegiul Penal
lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, din următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din
dosar și se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul
acestuia, or, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală indică că, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
La caz, titularul subscrie prezența erorii de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel.
Analizând argumentele fixate în recursul ordinar, în raport cu materialele
dosarului, Colegiul Penal lărgit constată că decizia instanței de apel urmează a fi
desființată ad integrum inclusiv și din alte considerente, nearătate în cererile de
recurs (art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală), or, în cazul în care eroarea
judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, aceasta este în drept să-l
admită, cu casarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată (art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală).
Potrivit jurisprudenței constante, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să
se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost
săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări.
Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă
fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,
dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se
constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,
hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.
6
Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze
suplimentar probele administrate de prima instanță precum și să administreze
probe noi, pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii
temeinice vis-a-vis de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel
de sesizare a instanței.
Pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a supune
analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar. De altfel, în cadrul cercetării
judecătorești se administrează probe anume pentru lămurirea faptelor și
împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în condiții de nemijlocire,
publicitate și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor de către
instanța de judecată pentru formularea opiniei asupra învinuirii aduse unei
persoane.
Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,
judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate
pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și
oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele
administrate de prima instanță, putând da o nouă apreciere probelor și fiind
obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, fiindcă dreptul la
un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile parților sunt
examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen
efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de proba sau cel puțin de a le
aprecia (hotărârea CtEDO Achina versus Romania).
Astfel, pornind de la faptul că apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și
de drept și declanșează o continuare a judecării cauzei în fond, producând un efect
devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în
drept, în privința persoanelor ce a fost declarat, Colegiul penal reține că, în cauza
dată, instanța de apel nu și-a exercitat în deplină măsură atribuțiile prevăzute de
lege.
Într-un prim aspect se menționează că, prima instanță și-a motivat soluția
contradictoriu și partea descriptivă nu corespunde dispozitivului hotărârii, iar
instanța de apel nu a reacționat, în modul prevăzut de lege, asupra acestei erori de
drept, repetând-o întocmai, nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit
regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o
sentința neîntemeiată legal.
Asupra celor constatate supra, Colegiul reține că, potrivit actelor
judecătorești, prima instanță a hotărât încetarea procesului penal intentat în privința
lui Mititelu Simion în baza art. 3521 alin. (2) Cod penal și liberarea acestuia de
răspundere penală, în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, în legătură cu
expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a făcut referire la art. 275 pct. 4) Cod de
procedură penală, art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, art. 391 alin. (1) pct.
6), 7) Cod de procedură penală, coroborate cu art. 60 alin. (1) lit. a) și alin. (5) Cod
penal (a se vedea pct. 3.4-3.5 a sentinței).
Fiind sesizată cu apel de către apărare, instanța de apel a menținut această
statuare a primei instanțe, indicând că „Reieșind din circumstanțele mai sus
constatate și ținând cont de faptul, că infracțiunea prevăzută de art. 3521 alin. (2)
7
Cod penal – prevede pedeapsa de până la 1 an închisoare, a avut loc în anul 2017,
conform prevederilor art.16 alin.(2) Cod penal se clasifică ca o infracțiune
ușoară, de aceea în temeiul art. 60 alin.(1) lit. a) Cod penal, termenul prescripției
de atragere la răspundere penală, constituie – 2 ani.
Astfel, Colegiul consideră că instanța de fond corect a ajuns la concluzia
adoptării unei sentințe de încetare a procesului penal în temeiul art. 332 alin. (5)
Cod de procedură penală în privința lui Mititelu Simion cu liberarea de la
răspunderea penală în legătură cu faptul intervenirii prescripției tragerii la
răspunderea penală, în cazul dat – 2 ani, conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod
penal.” (a se vedea pct. 3.4-3.5 a deciziei).
Din normele procesual-penale, Colegiul reține că, la întocmirea unei hotărâri,
instanța trebuie să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să
soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 și art. 397 Cod de procedură
penală.
Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de
judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar conținutul ei se expune în
mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă
legătură logică cu ea.
Încetarea procesului în cazul intervenirii termenului de prescripție, la etapa
urmăririi penale (art. 275 Cod de procedură penală) cât și la cea de judecare a
cauzei, e posibil doar cu acordul persoanei aflate pe banca de acuzare.
Din interpretarea normelor procesual-penale (art. 350 Cod de procedură
penală), rezultă că încetarea procesului penal, în temeiurile prevăzute de art. 332
Cod de procedură penală, intervine până la etapa cercetării judecătorești (etapa
preliminară), iar dacă aceasta a fost desfășurată, sentința se adoptă în temeiurile art.
389-391 Cod de procedură penală.
Conținutul pct. 6) alin. (1) art. 391 Cod de procedură penală se referă la
cazurile expres prevăzute de lege și anume situația descrisă în dispoziția art. 11
alin. (4), art. 57-58, alin. (4) art. 165 și art. 206, alin. (5) art. 217 și alin. (4) art. 325
Cod penal.
Potrivit art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de
condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în
cazul expirării termenului de prescripție.
În speță, aceste prescripții de drept nu au fost întocmai respectate de către
prima instanță, deoarece a desfășurat cercetarea judecătorească, or inculpatul nu a
recunoscut vina și au fost cercetate nemijlocit și contradictoriu probele
administrate de părți (a se vedea procesele-verbale ale ședințelor de judecată
întocmite de prima instanță), prevederile art. 332 Cod de procedură penală nefiind
aplicabile.
Totodată, inculpatul nu și-a dat acordul la încetarea procesului penal în
temeiul intervenirii prescripției tragerii la răspunderea penală, or la materialele
cauzei nu este anexat un asemenea act.
Mai mult, chestiunea cu privire la intervenirea prescripției tragerii la
răspunderea penală a fost menționată de acuzare, în cadrul dezbaterilor judiciare,
iar prima instanță nu a reluat cercetarea judecătorească, nu a pus în discuție cu
8
apărarea și nu a audiat inculpatul asupra acestea, aducând atingere echității
procedurii.
Prin urmare, prima instanță nu era în drept să pronunțe o sentință de încetare
pe motivul intervenirii prescripției tragerii la răspunderea penală și instanța de apel
nu s-a expus asupra chestiunilor de fapt și de drept enunțate supra, preluând o
abordare incorectă, ce contravine prevederilor art. 391 și 394 Cod de procedură
penală, or ea era obligată să desființeze hotărârea și să judece cauza potrivit
regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.
O altă eroare de drept admisă de prima instanță și preluată de cea de apel se
referă la faptul că nu a fost acordată deplină eficientă prevederilor legale transpuse
în dispoziția art. 101 Cod de procedură penală.
În lumina practicii CtEDO, o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale
pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și
de drept care au format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele
pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu analiza probatoriului
administrat în cauză. Totodată, urmează a se reține că obligația instanței de a-și
motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui
proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile
aplicării art. 6 CoEDO, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile
au fost auzite în cadrul procesului penal (hotărârea CtEDO Suominen versus
Finlanda).
Potrivit art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă administrată de părți
trebuie să fie verificată și apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al
coroborării lor și că nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul
de urmărire penală sau instanța de judecată.
Colegiul specifică că, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze este
important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât
aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului
penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea
procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, or în decizia instanței de apel
lipsește cu desăvârșire analiza și aprecierea probelor.
La caz, cu referire la învinuirea adusă în baza art. 3521 alin. (2) Cod penal,
nici prima instanță și nici cea de apel nu au făcut o coroborare între probele
administrate, în pct. 2.1-2.3 a sentinței și pct. 11-15 a deciziei au fost doar enunțate
probele, descriindu-se conținutul declarațiilor făcute de martori, fără a fi indicat ce
circumstanțe acestea confirmă, iar statuările primei instanțe și a celei de apel nu
pot fi considerate ca corespunzând exigențelor CoEDO.
Așadar, Colegiul penal lărgit specifică că, pentru corectitudinea judecării
prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în
dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale
procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la
echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, or în hotărârile
instanțelor de fond și de apel lipsește cu desăvârșire analiza și aprecierea probelor
din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, în
ansamblu, prin coroborare, conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.
9
Omisiunea instanțelor ce judecă fondul de a face o analiză a probatoriului
administrat și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, este cu
certitudine o lacună care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la această
etapă a procedurilor urmând a fi înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea
cauzei.
În continuare, Colegiul penal lărgit ține să consemneze că găsește întemeiate
criticele titularului dreptului de recurs în partea ce ține de insuficiența motivării
deciziei adoptate de instanța de apel și consideră relevant de a puncta că apelantul
a sesizat instanța asupra faptului că:
- învinuirea nu corespunde exigențelor art. 281 alin. (2) Cod procedură penală,
or în ordonanța de punere sub învinuire nu este indicat motivul săvârșirii
infracțiunii și semnul calificativ, aceasta conținând toate semnele infracțiunii
prevăzute în dispoziția art. 3521 alin. (2) Cod penal, nefiind desfășurat nici unul;
- învinuirea nu și-a găsit confirmarea în cadrul cercetării judecătorești;
- prin ordonanța procurorului din 10.02.2020 Mititelu Simion a fost scos de
sub învinuire pe motiv că în acțiunile lui nu se întrunesc elementele infracțiunii
prevăzute de art. 3521 alin. (2) Cod penal, lipsind intenția, iar inspectorul de
integritate a omis termenul de contestare a acesteia;
- starea de fapt constatată de prima instanță depășește limitele învinuirii
aduse;
- probele administrate au fost apreciate în mod greșit.
Lecturând textul deciziei, se constată că instanța de apel a dat răspuns la
argumentele apelantului prin fraze de ordin general, argumente neconcrete și
nefiind întemeiate legal.
În opinia Colegiului Penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie
fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe
motivat, deoarece în viziunea apelantului, aceste motive ar putea răsturna soluția
adoptată de prima instanță și afecta temeinicia hotărârii, cu atât mai mult că, în
lumina jurisprudenței CtEDO, deși instanțele nu sunt obligate să se expună asupra
motivelor de respingere a fiecărui argument a unei părți (hotărârea Ruiz Torija
versus Spania), acestea nu sunt scutite de obligația de a examina în modul
corespunzător principalele motive invocate și de a le da un răspuns (hotărârea
Moreira Ferreira versus Portugalia).
Astfel, a avut loc o încălcare esențială a legii procesuale penale, fiind prezentă
eroarea de drept stipulată la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,
întrucât, în urma examinării coroborate a materialului cauzei, rezultă un viciu
juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept.
La rejudecarea cauzei instanța urmează să se conducă de prevederile art. 436
Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele
acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-
penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele
invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate, să le
dea o apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității
fiecărei probe examinate, ținând cont de temeiurile casării deciziei atacate, să
înlăture omisiunile admise cu referire la cerințele apelantului și să pronunțe o
10
hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de
procedură penală.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul Penal lărgit
d e c i d e:
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Catana Eugeniu, în numele
inculpatului MITITELU Simion, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de
Apel Chișinău din 22 iunie 2021în cauza penală privindu-l pe MITITELU Simion
XXXXX și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Decizia pronunțată integral la 04 martie 2022.
Președinte TOMA Nadejda
Judecători CATAN Liliana
DIACONU Iurie
GUZUN Ion
BOICO Victor
11