1ra-2345/2020 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-2345/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2020,

în cauza penală privindu-l pe

TELEMAN Vasile XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat din XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.04.2020 – 04.06.2020;

Instanța de apel: 26.06.2020 – 08.09.2020

Instanța de recurs: 19.11.2020 – 23.12.2020.

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Teleman Vasile a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare aplicată

lui Teleman Vasile a fost suspendată condiționat, stabilindu-i-se o perioadă de

probațiune de 2 ani.

S-a admis cererea de retragere a acțiunii civile formulată de partea civilă Curagău

Tamara împotriva lui Teleman Vasile privind repararea prejudiciului material și s-a

încetat procesul cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă Curagău Tamara

împotriva lui Teleman Vasile privind repararea prejudiciului material, explicându-i-se

că retragerea acțiunii civile la faza judecării cauzei, acceptată de instanță, împiedică

intentarea ulterioară a aceleiași acțiuni în cadrul procesului civil.

Din contul lui Teleman Vasile s-a încasat în beneficiul statului suma de 448 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare.

data de 30 noiembrie 2019, în timpul zilei, aflându-se la domiciliul său din XXXXX,

unde locuia împreună cu concubina sa XXXXX, acționând cu intenție directă,

1

urmărind scopul provocării vătămărilor corporale unui membru de familie, urmare a

unui conflict apărut pe fondul stării de ebrietate în care se afla, i-a aplicat concubinei

sale multiple lovituri cu pumnii peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i fractura

sternului cu deplasarea fragmentelor, echimoze pe sânul drept și pe spate pe stânga,

leziuni care, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 202024D0008 din 24 ianuarie

2020, au fost cauzate în rezultatul loviturilor cu un obiect dur contondent, care puteau

fi pumni, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămare medie.

procuror, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Teleman Vasile s-ă fie recunoscut

culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod penal și în

baza acestei legi ai stabili acestuia pedeapsă sub formă de închisoare pe un terme de 1

an cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivare acuzarea a indicat că, inculpatul anterior a fost condamnat, prin

sentința Judecătoriei Nisporeni din 14.06.2001, pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 119 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, iar în baza art. 43 Cod penal, fiindu-i suspendată executarea pedepsei

pe un termen de probă de 1 an.

2020, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, iar sentința s-a menținut fără

modificări.

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că

inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată.

Instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă

inculpatului, de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea

pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, de personalitatea

dânsului, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de persoana

inculpatului - că este fără antecedente penale, de comportamentul acestuia de până la

comiterea infracțiunii și după aceea, de poziția părții vătămate care nu a avut careva

pretenții de ordin material sau moral față de inculpat iertându-l de fapta comisă

împotriva sa.

În urma analizei, instanța de apel a conchis că în cauza dată sunt multiple

circumstanțe atenuante și în lipsa oricăror circumstanțe agravante: recunoașterea vinei

și căința sinceră, acordul de a fi examinată cauza în baza probelor de la urmărirea

penală cu recunoașterea necondiționată a vinei, iar infracțiunea comisă de către dânsul

se atribuie la categoria infracțiunilor grave, inculpatul, deși anterior a fost condamnat

prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 14.06.2001, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 119 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare

2

pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 43 Cod penal, fiindu-i suspendată executarea

pedepsei pe un termen de probă de 1 an, la momentul comiterii infracțiunii imputate

avea antecedente penale stinse.

De aceea, s-a considerat nefondat argumentul acuzării precum, că prima instanță

nu a ținut cont de faptul, că inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală.

Instanța de fond corect a aplicat față de inculpat pedeapsa închisorii, iar în temeiul art.

90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului

stabilindu-i un anumit termen de probă.

Ca urmare, pedeapsa penală este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de către condamnat,

precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Ca concluzie asupra celor etalate, la individualizarea pedepsei, s-a ținut cont de

cele trei principii care urmează a sta la baza individualizării pedepsei, sancțiunea

aplicată inculpatului fiind legală, echitabilă și individualizată.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,

solicitând casarea parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și

pronunțarea în această parte a unei noi decizii cu excluderea dispozițiilor de suspendare

condiționată a executării închisorii aplicate inculpatului.

În motivare recurentul a indicat că,

- instanța de apel greșit a individualizat pedeapsa inculpatului, prin menținerea

neîntemeiată a prevederilor art. 90 Cod penal;

- afirmarea unei concluzii fără indicarea unor date concrete, fără a arăta în ce mod

au fost stabilite aceste date cât și neexpunerea asupra motivelor apelului nu înseamnă

o motivare;

- au fost ignorate prevederile art. 61, 75 Cod penal și 384 alin. (3) Cod de

procedură penală, faptul că pedeapsa urmărește drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni;

- consecințele comiterii infracțiunii și personalitatea inculpatului denotă că cel

mai eficient mijloc de corectare a inculpatului este pedeapsa cu închisoare.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

3

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că procurorul face trimitere la

temeiurile de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) din Cod de procedură

penală, menționând că prin decizie inculpatului i-a fost menținută o pedeapsă prea

blândă raportată la fapta comisă de acesta, a fost aplicată pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale, instanțele de fond nemotivându-și suficient hotărârile în

acest aspect. Mai concret, din sistematizarea alegațiilor expuse de recurent se conchide

că critica primordială a acestuia vizează dezacordul cu aplicarea art. 90 Cod penal față

de inculpat

Verificând actele cauzei raportate la criticile avansate, instanța de recurs le

consideră vădit nefondate, menținând ad integrum statuările din decizia instanței de

apel în partea ce ține de chestiunea individualizării pedepsei realizate în privința

inculpatului pentru comiterea de acesta a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2),

lit. c) Cod penal.

La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în prezenta speță,

instanțele de fond au pus accentul și pe personalitatea persoanei vinovate, învederând

și celelalte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii

săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul a

comis infracțiuni care conform art. 16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor

grave, anterior a fost atras la răspundere penală dar antecedentele penale sunt stinse,

este angajat, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru.

În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanțe

atenuante în privința inculpatului, instanțele au reținut căința sinceră, careva

circumstanțe agravante, prevăzute de art. 77 Cod penal nu au fost reținute.

Colegiul Penal susține integral argumentele expuse supra de instanța de apel,

raliindu-se la părerea că în privința inculpatului urmează a fi aplicată pedeapsa

închisorii în limitele speciale prevăzute de sancțiunea art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod

penal, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de 1 an închisoare și cu

suspendarea condiționată a executării acesteia pentru o perioadă de probațiune de 2 ani

în temeiul art. 90 Cod penal.

Supunând analizei subsidiare actele cauzei, Colegiul constată că eroarea de drept

semnalată de recurent și stipulată în pct. 10) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, în speță, cu certitudine nu a fost admisă de instanța de apel. La trasarea acestei

concluzii, instanța de recurs are ca bază argumentele temeinice și pertinente expuse în

4

textul deciziei recurate, care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor de fapt

din dosar și se mențin în vigoare până în prezent.

Potrivit deciziei instanței de apel, la determinarea modului de executare a

pedepsei s-a ținut seama de faptul că inculpatul a recunoscut fapta incriminată prin

rechizitoriu și vinovăția sa de comiterea acesteia, s-a căit sincer, a comis o infracțiune

gravă, conform art. 16 Cod penal, locul de muncă, are antecedente penale stinse, nu se

află la evidența medicului narcolog și psihiatru. Anume datorită circumstanțelor

expuse supra, instanța de apel a statuat asupra aplicării pedepsei închisorii în privința

lui Teleman Vasile cu suspendarea condiționată a executării acesteia, orientată spre

limita minimă specială prevăzută de sancțiunea art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod penal,

coroborată cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Concomitent, instanța de recurs consideră inutilă dezbaterea, prin alte argumente,

a alegațiilor din recursul părții acuzării, în primul rând pentru că erorile de drept

semnalate nu s-au confirmat și în al doilea rând pentru că careva temeiuri de casare a

hotărârii recurate ex officio Colegiul nu a stabilit.

Cele consemnate supra, evidențiază o dată în plus că instanța de apel a acordat o

atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente temeinice

alegațiile procurorului privitor la intervenția în modalitatea de executare a pedepsei

stabilite de prima instanță.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că motivarea pe care instanța

de apel a formulat-o o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine

în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, a indicat că art. 6 §1 din Convenție deși obligă instanțele

să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale, fapt ce determină

inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

5

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de procuror nu și-a găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

TELEMAN Vasile XXXXX ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 ianuarie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6