1re-30/2021 — art. 469-471 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 469-471 CPP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-30/2021 — art. 469-471 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1re-30/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 ianuarie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului în anulare împotriva încheierii judecătorului de instrucție al
Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 26 iunie 2018 și deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2018, declarat de condamnatul
CONDREA Ion XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 24.08.2017 – 26.06.2018;
Instanța de recurs: 17.07.2018 – 06.09.2018;
Instanța de recurs în anulare:18.12.2020 – 13.01.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința judecătoriei Hîncești, sediul Central din 25 iunie
2013, Condrea Ion a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 287 alin. (3) Cod penal și condamnat la o pedeapsă în formă de închisoare pe un
termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un termen
de probă de 5 ani.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2013, a fost menținută
fără modificări sentința judecătoriei Hîncești, sediul Central din 25 iunie 2013.
În legătură cu încălcarea condițiilor de executare a pedepsei condiționate de
către condamnat, stabilite prin sentința judecătoriei Hîncești din 25 iunie 2013,
Biroul de Probațiune Hîncești, s-a adresat în instanța de judecată cu demers, privind
înlocuirea pedepsei numite, cu pedeapsa sub formă de închisoare.
Prin încheierea judecătoriei Hîncești, sediul Central din data de 26 iunie 2018,
a fost admis demersul Biroului de Probațiune Hîncești și anulată condamnarea cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu trimiterea condamnatului pentru
executarea pedepsei stabilite prin sentința judecătoriei Hîncești din 25 iunie 2013, în
1
baza art. 287 alin. (3) Cod penal, de 3 ani 4 luni închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis.
Nefiind de-acord cu încheierea în cauză, avocatul, Dorfman Igor, în
interesele condamnatului a contestat-o cu recurs, solicitând casarea încheierii,
rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care de respins demersul
Biroului de Probațiune Hîncești și menținerea în privința lui Condrea Ion
condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilite prin
sentința judecătoriei Hîncești din 25 iunie 2013.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 06 septembrie
2018, a fost respins ca nefondată cererea de recurs declarată de avocatul Igor
Dorfman în numele condamnatului, cu menținerea încheierii atacate fără modificări.
4.1 În motivarea concluziei sale instanța de recurs a menționat că, instanța de
fond corect a stabilit că condamnatul, Condrea Ion, în termenul de probă, a încălcat
obligațiile stabilite, or, condamnatul a semnat angajamentul în scris prin care s-a
obligat să îndeplinească cerințele legislației executiv-penale, restricțiilor și
obligațiilor stabilite de organul de executare.
Condamnatul pe parcursul executării pedepsei condiționate, deși la data de 19
noiembrie 2014 și 01 iulie 2015 a fost preîntâmpinat de către organul de probațiune
că în cazul încălcării sistematice a obligațiunilor, consilierul de probațiune va înainta
în instanța de judecată demers privind anularea condamnării cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei, fapt confirmat prin semnătura condamnatului,
acesta din urma nu a ținut cont de obligațiile asumate, astfel, după semnarea
angajamentului asumat, a comis infracțiuni cu intenție, iar conform ordonanțelor
Procuraturii r-nul Hîncești, cauzele penale pornite în privința lui Condrea Ion au fost
încetate în legătură cu împăcarea părților.
În acest sens, instanța de recurs a remarcat că condamnatul a fost supus
răspunderii contravenționale pe parcursul executării pedepsei condiționate pentru
săvârșirea contravenției prevăzute de art. 354 și 355 alin. (1) Cod contravențional.
În asemenea circumstanțe, s-a stabilit cu certitudine în cadrul cercetării judecătorești
că condamnatul pe parcursul executării termenului de probațiune, a comis
contravenții ce atentează la ordinea publică și la securitatea publică, or, condamnatul
este obligat să respecte prevederile legislației execuțional-penale, ceea ce la caz,
cerințele nu au fost îndeplinite de către Condrea Ion.
Mai mult ca atât, s-a remarcat și faptul că, condamnatului i s-au explicat modul
și condițiile de executare a pedepsei, totodată i s-au explicat consecințele
nerespectării obligațiilor impuse de instanța de judecată.
Instanța de recurs a considerat că condamnatul prezintă un pericol social, or,
deși acesta a fost condamnat pentru o infracțiune gravă, iar instanța de judecată la
2
judecarea cauzei penale, i-a acordat ultimului o șansă de restabilire în societate prin
aplicarea unei pedepse non privative de libertate în conformitate cu prevederile art.
90 Cod penal, acesta nu a ținut cont de obligațiile și restricțiile execuțional-penale și
a comis două infracțiuni cu intenție, precum și contravenții ce atentează ordinea și
securitatea publică.
Nu s-a constituit temei de casare a hotărârii judecătorești faptul că Condrea Ion
are la întreținere un copil minor, a conștientizat cele comise, se căiește sincer, este
îngrijorat de situația în care se află și are necesitate de unele intervenții medicale la
piciorul stâng, în situația în care condamnatul cunoștea cu certitudine toate acțiunile
ce urmau a fi întreprinse de ultimul în perioada de probațiune stabilită prin sentința
judecătorească, însă acesta nu a binevoit să execute pedeapsa numită cu respectarea
restricțiilor prevăzute de legislația execuțional-penală și a comis încălcări ale
condițiilor de executare și supraveghere a pedepsei, fapt ce impune în cazul dat
asupra unei concluzii ce confirmă că condamnatul nu a îndreptățit încrederea ce i s-
a acordat de către instanța de judecată și nu a manifestat un comportament exemplar.
4.2 Decizia menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării.
Împotriva deciziei instanței de recurs, condamnatul a declarat recurs în anulare
prin care solicită admiterea recursului în anulare și aplicarea unei pedepse mai blânde
sub formă de amendă.
În motivare descrie cum s-a întâmplat evenimentul pentru care a încălcat
restricțiile stabilite de Biroul de Probațiune Hîncești și că nu este de acord cu decizia
Curții de Apel și au fost încălcate drepturile sale. Menționează că el are familie și un
copil minor, de asemenea nu dispune de nici un ajutor.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Recurentul a folosit calea de atac recursul, iar prin decizia instanței de recurs
alegațiile recurentului au fost respinse, astfel hotărârea respectivă devenind, prin
prisma art. 466 Cod de procedură penală, irevocabilă și definitivă.
În consecință, se constată că asupra chestiunilor invocate repetat de recurent în
recursul în anulare declarat, există deja o hotărâre irevocabilă.
Hotărârea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului
penal cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea
pronunțată.
În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul
penal.
3
Or, Colegiul penal reiterează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură
penală, stipulează exhaustiv care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare,
și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv
când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii
Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) al aceluiași articol, prevede că,
recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în
prezentul articol sau este declarat repetat.
Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea
esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de
Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.
Conform art. 456 alin. (1) coroborat cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare
înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut
prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală.
În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică cerințele cărora
trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special este descris conținutul
acesteia. Or, norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în
textul recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea expresă a
temeiurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală.
În ceea ce privește recursul declarat în prezenta cauză, Colegiul penal conchide
că acesta nu este motivat de recurent prin prisma viciului fundamental admis de
instanțele ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atât, se constată
că recurentul invocă motive care nu respectă cerințele recursului în anulare. Iar
nemulțumirea sau solicitarea de aplicare a unei pedepse mai blânde nu este viciu
fundamental care ar impune instanța de recurs să caseze decizia Curții de Apel
Chișinău.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că titularul recursului nu a respectat
cerințele legale cu privire la întocmirea unei cereri de recurs în anulare, ignorând
prevederile art. 455 Cod de procedură penală în acest aspect.
În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod
de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din
motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art.
453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
4
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Condrea
Ion XXXXX împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Hîncești,
sediul Central din 26 iunie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 06 septembrie 2018, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată la 20 ianuarie 2021.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
5