1re-30/2021 — art. 469-471 CPP

Prin sentința judecătoriei Hîncești, sediul Central din 25 iunie 2013, Condrea Ion a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și condamnat la o pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2013, a fost menținută fără modificări sentința judecătoriei Hîncești, sediul Central din 25 iunie 2013. În legătură cu încălcarea condițiilor de executare a pedepsei condiționate de către condamnat, stabilite prin sentința judecătoriei Hîncești din 25 iunie 2013, Biroul de Probațiune Hîncești, s-a adresat în instanța de judecată cu demers, privind înlocuirea pedepsei numite, cu pedeapsa sub formă de închisoare. Prin încheierea judecătoriei Hîncești, sediul Central din data de 26 iunie 2018, a fost admis demersul Biroului de Probațiune Hîncești și anulată condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu trimiterea condamnatului pentru executarea pedepsei stabilite prin sentința judecătoriei Hîncești din 25 iunie 2013, în 1 baza art. 287 alin. (3) Cod penal, de 3 ani 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Nefiind de-acord cu încheierea în cauză, avocatul, Dorfman Igor, în interesele condamnatului a contestat-o cu recurs, solicitând casarea încheierii, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care de respins demersul Biroului de Probațiune Hîncești și menținerea în privința lui Condrea Ion condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilite prin sentința judecătoriei Hîncești din 25 iunie 2013.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 06 septembrie 2018, a fost respins ca nefondată cererea de recurs declarată de avocatul Igor Dorfman în numele condamnatului, cu menținerea încheierii atacate fără modificări. 4.1 În motivarea concluziei sale instanța de recurs a menționat că, instanța de fond corect a stabilit că condamnatul, Condrea Ion, în termenul de probă, a încălcat obligațiile stabilite, or, condamnatul a semnat angajamentul în scris prin care s-a obligat să îndeplinească cerințele legislației executiv-penale, restricțiilor și obligațiilor stabilite de organul de executare. Condamnatul pe parcursul executării pedepsei condiționate, deși la data de 19 noiembrie 2014 și 01 iulie 2015 a fost preîntâmpinat de către organul de probațiune că în cazul încălcării sistematice a obligațiunilor, consilierul de probațiune va înainta în instanța de judecată demers privind anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fapt confirmat prin semnătura condamnatului, acesta din urma nu a ținut cont de obligațiile asumate, astfel, după semnarea angajamentului asumat, a comis infracțiuni cu intenție, iar conform ordonanțelor Procuraturii r-nul Hîncești, cauzele penale pornite în privința lui Condrea Ion au fost încetate în legătură cu împăcarea părților. În acest sens, instanța de recurs a remarcat că condamnatul a fost supus răspunderii contravenționale pe parcursul executării pedepsei condiționate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 354 și 355 alin. (1) Cod contravențional. În asemenea circumstanțe, s-a stabilit cu certitudine în cadrul cercetării judecătorești că condamnatul pe parcursul executării termenului de probațiune, a comis contravenții ce atentează la ordinea publică și la securitatea publică, or, condamnatul este obligat să respecte prevederile legislației execuțional-penale, ceea ce la caz, cerințele nu au fost îndeplinite de către Condrea Ion. Mai mult ca atât, s-a remarcat și faptul că, condamnatului i s-au explicat modul și condițiile de executare a pedepsei, totodată i s-au explicat consecințele nerespectării obligațiilor impuse de instanța de judecată. Instanța de recurs a considerat că condamnatul prezintă un pericol social, or, deși acesta a fost condamnat pentru o infracțiune gravă, iar instanța de judecată la 2 judecarea cauzei penale, i-a acordat ultimului o șansă de restabilire în societate prin aplicarea unei pedepse non privative de libertate în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, acesta nu a ținut cont de obligațiile și restricțiile execuțional-penale și a comis două infracțiuni cu intenție, precum și contravenții ce atentează ordinea și securitatea publică. Nu s-a constituit temei de casare a hotărârii judecătorești faptul că Condrea Ion are la întreținere un copil minor, a conștientizat cele comise, se căiește sincer, este îngrijorat de situația în care se află și are necesitate de unele intervenții medicale la piciorul stâng, în situația în care condamnatul cunoștea cu certitudine toate acțiunile ce urmau a fi întreprinse de ultimul în perioada de probațiune stabilită prin sentința judecătorească, însă acesta nu a binevoit să execute pedeapsa numită cu respectarea restricțiilor prevăzute de legislația execuțional-penală și a comis încălcări ale condițiilor de executare și supraveghere a pedepsei, fapt ce impune în cazul dat asupra unei concluzii ce confirmă că condamnatul nu a îndreptățit încrederea ce i s- a acordat de către instanța de judecată și nu a manifestat un comportament exemplar. 4.2 Decizia menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva deciziei instanței de recurs, condamnatul a declarat recurs în anulare prin care solicită admiterea recursului în anulare și aplicarea unei pedepse mai blânde sub formă de amendă. În motivare descrie cum s-a întâmplat evenimentul pentru care a încălcat restricțiile stabilite de Biroul de Probațiune Hîncești și că nu este de acord cu decizia Curții de Apel și au fost încălcate drepturile sale. Menționează că el are familie și un copil minor, de asemenea nu dispune de nici un ajutor.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Recurentul a folosit calea de atac recursul, iar prin decizia instanței de recurs alegațiile recurentului au fost respinse, astfel hotărârea respectivă devenind, prin prisma art. 466 Cod de procedură penală, irevocabilă și definitivă. În consecință, se constată că asupra chestiunilor invocate repetat de recurent în recursul în anulare declarat, există deja o hotărâre irevocabilă. Hotărârea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului penal cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul penal. 3 Or, Colegiul penal reiterează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează exhaustiv care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) al aceluiași articol, prevede că, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Conform art. 456 alin. (1) coroborat cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală. În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special este descris conținutul acesteia. Or, norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea expresă a temeiurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală. În ceea ce privește recursul declarat în prezenta cauză, Colegiul penal conchide că acesta nu este motivat de recurent prin prisma viciului fundamental admis de instanțele ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atât, se constată că recurentul invocă motive care nu respectă cerințele recursului în anulare. Iar nemulțumirea sau solicitarea de aplicare a unei pedepse mai blânde nu este viciu fundamental care ar impune instanța de recurs să caseze decizia Curții de Apel Chișinău. Prin urmare, Colegiul penal conchide că titularul recursului nu a respectat cerințele legale cu privire la întocmirea unei cereri de recurs în anulare, ignorând prevederile art. 455 Cod de procedură penală în acest aspect. În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 4 d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Condrea Ion XXXXX împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 26 iunie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2018, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 20 ianuarie 2021. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 5