1ra-1531/20 — art. 165 alin. 1 lit. b, c CP

1ra-1531/20 — art. 165 alin. 1 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1531/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de către avocatul Cașu Iulian în numele inculpatei Iftodii Svetlana și de către

inculpată, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

14 februarie 2006 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

17 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Iftodii Svetlana XXXXX, născută la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 05.04.2005 – 14.02.2006

instanța de apel: 14.08.2020 – 17.12.2019

instanța de recurs: 09.06.2020 – 18.11.2020

A C O N S T A T A T :

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu semnele

calificative: recrutarea și transferul unei persoane în scop de exploatare

sexuală comercială prin servicii forțate săvârșită prin înșelăciune și abuz de

poziție de vulnerabilitate, de două sau mai multe persoane.

1.1. Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din

14 februarie 2006, Iftodii Svetlana a fost recunoscută vinovată în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b) c) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani cu executare

în penitenciar pentru femei.

Prin aceiași sentință a fost condamnată și Spatari Rodica, hotărârile

judecătorești în privința căreia nu se contestă.

Iftodii Svetlana având scopul de a o exploata sexual pe Tulgara Iana,

prin înșelăciune și încredere, sub pretextul angajării la serviciu în calitate de

frizeriță, la începutul lunii iulie 2003 a organizat transportarea ei cu

automobilul la aeroportul din or. Odesa, Ucraina, de unde aceasta a plecat în

or. Stambul, Turcia, unde a fost întâlnită de către persoane nestabilite de

origine turcă, care i-au ridicat actele de identitate, transferând-o și

1

adăpostind-o în locuri special amenajate, și prin amenințare, cu aplicarea

violenței, au impus-o să practice prostituția, adică exploatarea sexuală

comercială, până în luna mai 2004, când a fost reținută de organele de drept a

Turciei.

Astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunile sale Iftodi Svetlana a

comis infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (1) lit. b) c) Cod penal, cu

semnele calificative: recrutarea și transferul unei persoane în scop de

exploatare sexuală comercială prin servicii forțate săvârșită prin înșelăciune

și abuz de poziție de vulnerabilitate.

care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Iftodi Svetlana să fie recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (1) lit. d) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 15 ani

închisoare.

01 iunie 2006, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

apel suplimentar avocatul Micu Andrei, în numele inculpatei.

5.1. În apelul său, inculpata a solicitat repunerea în termen a apelului,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii de

achitare din lipsa elementelor constitutive a infracțiunii incriminate.

În motivarea apelului, inculpata a menționat că:

- în realitate procesul verbal din 15.02.2005 nu i-a fost citit, a scris în

grafia chirilică că procesul verbal este scris corect și am pus semnătura. A

solicitat ca procesului verbal din 15.02.2005 să fie dată apreciere critică,

ofițerul de urmărire penală urma să întrerupă audierea după ce eu am refuzat

să fac declarați și am solicitat avocat ales pe contract, cu toate acestea ofițerul

de urmărire penală, samavolnic a adăugat în proces declarații care nu

corespund adevărului, mai mult ca atât data întocmirii procesului verbal este

indicat cu corectări (fiind prefăcută).

- la organul de urmărire penală vina nu a recunoscut-o , explicând că nu

este vinovată si că nu a comis nici o infracțiune;

- ce ține de activitatea inculpatei în acea perioadă și anume începutul

lunii iulie 2003, a evidențiat că la acel moment era în concediu de maternitate,

având doi copii în vârstă de 10 luni, și anume Iftodii Cristian și Iftodii Eduard,

născuți la 03.09.2002, la întreținere mai avea încă un copil minor în vârstă de

14 ani și anume Lașco Maia;

- nu a avut antecedente penale, este căsătorită, la moment are la

întreținere 2 copii minori Iftodii Cristian și Iftodii Eduard;

- a solicitat să fie achitată deoarece nu a comis nici o infracțiune.

5.2. Avocatul Micu Andrei, în numele inculpatei, a solicitat casarea

sentinței cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunile lui Iftodii Svetlana

2

să fie recalificate potrivit art. 220 Cod penal și pedepsirea inculpatei cu

aplicarea art. 90 Cod penal.

În susținerea apelului, avocatul Micul Andei a menționat că:

- elementul constitutiv de recrutare al infracțiunii de trafic de persoane

decade din considerentul că Svetlana a dorit doar să o ajute pe partea

vătămată să ajungă în Turcia. Însuși partea vătămată a menționat faptul că a

fost de mai multe ori în Turcia și dorește să plece din nou însă vrea să-și

găsească un post de muncă mai avantajos din care motiv și s-a adresat la

inculpată;

- odată ce Spatari Rodica a recunoscut vina de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal, a recunoscut pe deplin că cunoștea

despre faptul că victima dorea să plece peste hotare ca să practice prostituția

și a înlesnit-o pe ultima de a pleca peste hotare să practice prostituția, plus la

aceasta a mai tras și foloase de pe urma acestui fapt primind de la

Iftodii Svetlana 120 dolari;

- inculpata recunoaște parțial vinovăția și anume că a ajutat partea

vătămată să plece în Turcia să practice prostituția benevol;

- inculpata recunoaște integral vinovăția de proxenetism.

17 decembrie 2019, apelurile părții apărării au fost respinse ca nefondate, cu

menținerea sentinței fără modificări.

6.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că,

inculpata nu a fost prezentă la pronunțarea sentinței și a fost reținută la

26 iunie 2019, fapt confirmat prin semnătură, în atare situație, potrivit

prevederilor articolului 403 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel repune în termen apelul declarat, or, s-a constatat că întârzierea a fost

determinată de motive întemeiate, inculpata fiind anunțată în căutare,

termenul de declarare a apelului fiind calculat de la reținere.

În ședința de judecată în apel, inculpata a recunoscut parțial săvârșirea

faptei imputate prin rechizitoriu, solicitând recalificarea de la

art. 165 alin. (1), lit. b) și c) Cod penal în art. 220 alin. (1) Cod penal, cu

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, iar instanța de apel a apreciat

această solicitare ca fiind neîntemeiată.

În ședința de judecată în apel au fost verificate declarațiile și probele

materiale examinate în ședința de judecată în primă instanță, și anume:

declarațiile părții vătămată Tulgara I. (vol. II, f. d. 207-212); declarațiile

martorului Carpovici O. (vol. II, f. d. 213); declarațiile martorului Dalițcaia N.

(vol. II, f. d. 232 verso); declarațiile inculpatei Spatari R. (vol. II, f. d. 214-216);

procesul – verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 12 ianuarie

2005 din care rezultă că Tulgara I. a recunoscut-o pe Iftodii S. drept persoana

care a recrutat-o și transportat-o în Turcia (vol. I, f. d. 11); raportul de

expertiză medico-legală nr. 1178 din 22.03.05 conform căruia la Tulgara I. au

fost depistate cicatrice pe suprafața anterioară a antebrațelor bilateral, ce

3

conform aspectului morfologic au fost produse în rezultatul acțiunilor

traumatice a unor obiecte ascuțite, posibil în timpul indicat, mecanismul

producerii cărora nu poate fi determinat, care au provocat o dereglare a

sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămări corporale ușoare (vol. II,

f. d. 18).

Instanța de apel a notat că, urmărirea penală și judecata în primă

instanță s-au desfășurat în strictă conformitate cu procedura prevăzută de

lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea probelor

administrate și a actelor procedurale efectuate. Starea de fapt și de drept

constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate, relevate în cuprinsul sentinței. Sentința cuprinde descrierea

circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea

temeiurilor pentru condamnarea inculpatei în săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 165 alin. (1) lit. b) și c) Cod penal, cu indicarea motivelor

pentru care se resping probele aduse în sprijinul apărării.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și analizate de

instanța de judecată, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei în

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 165 alin. (1) lit. b) și c) Cod penal,

prima instanță corect recalificând acțiunile inculpatei Iftodii Svetlana din

art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, în art. 165 alin. (1) lit. b) și c) Cod penal

excluzând semnul calificativ lit. d) - de două sau mai multe persoane.

Instanța de apel cu certitudine a stabilit, că inculpata Iftodii Svetlana, de

una singură, profitând de faptul că Tulgara I. se află într-o stare materială

vulnerabilă, prin înșelăciune, promițându-i angajarea la serviciu în Turcia în

calitate de frizeriță, i-a procurat acesteia bilet pentru plecare în străinătate, a

transferat-o în Turcia unde aceasta a fost întâlnită de persoane de origine

turcă, care au adăpostit-o în locuri special amenajate în scop de exploatare

sexuală primind de la acesta bani în sumă de 250 dolari.

În context, a fost notat că partea vătămată și-a dat consimțământul de a

fi recrutată și transportată fapt, ce nu înlătură răspunderea penală a

inculpatei, dat fiind că partea vătămată a fost recrutată prin înșelăciune,

acesteia fiindu-i promis că va activa în calitate de frizeriță și, fiind presată de

situația de vulnerabilitate socială, prin aplicarea constrângerii psihice, a fost

impusă de a acorda contrar voinței sale servicii sexuale contra plată.

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa stabilită inculpatei, a

fost apreciat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor

articolelor 7, 61 și 75 Cod penal, astfel fiind aplicată în limitele legii.

Temei pentru condamnarea inculpatei cu suspendarea executării

pedepsei cu închisoare sau cu aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea

prevăzută de lege - nu sa constatat.

Interpretarea judiciară a prevederilor articolului 90 Cod penal, care

constituie sediul instituției condamnării cu suspendarea a executării pedepsei,

în raport cu circumstanțele cauzei, persoana inculpatului și gravitatea

4

infracțiunii săvârșite, precum și cu scopul legii penale enunțat la articolul 61

alin.(2) Cod penal, au determinat concluzia instanței de apel că în speță nu

există temei legal pentru aplicarea acestora.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat o

motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută

prin sentință în sarcina inculpatei Iftodii Svetlana, astfel fiind în corespundere

cu exigențele articolului 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

ordinare:

La 21 februarie 2020, inculpata Iftodii Svetlana, prin care a solicitat

casarea sentinței și a deciziei instanței de apel din 17 decembrie 2019, cu

dispunerea achitării din motiv că nu a comis fapta incriminată.

La 27 februarie 2020, avocatul Cașu Iulian în numele inculpatei, prin

care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 15) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la

rejudecare.

La 03 iulie 2020, 10 iulie 2020, 15 iulie 2020 și 20 iulie 2020, inculpata

Iftodii Svetlana a mai declarat recursuri ordinare, întitulându-le ca cereri de

completare a recursului, în care au fost expuse critici cu privire la probatoriul

administrat în speță, recurenta formulând aprecieri proprii asupra acestora.

7.1. În motivarea recursului din 21 februarie 2020, inculpata a

menționat că:

- la baza sentinței de condamnate au fost puse declarațiile inculpatei din

15.02.2005, însă aceste declarații nu corespund adevărului întrucât au scrise

de către ofițerul de urmărire penală și fost semnate fără a fi citite. Astfel

consideră că respectiva probă urmează a fi exclusă din dosar;

- la materialele cauzei nu sunt suficiente probe care să demonstreze

vinovăția inculpatei;

- declarațiile părții vătămate nu au fost verificate în cadrul ședinței de

judecată în instanța de apel;

7.2. În motivarea recursului, avocatul Cașu Iulian acționând în numele

inculpatei, a menționat că:

- instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire. Modificarea

învinuirii în cadrul judecării cauzei poate avea loc numai dacă prin aceasta nu

se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare;

- acuzatorul de stat urma să solicite reluarea cercetării judecătorești, în

cadrul cărora a fi fost posibilă modificarea învinuirii, cu înaintarea învinuirii

modificate inculpatelor. Instanța de apel în general nu s-a expus cu privire la

acest argument al apărării;

5

- Iftodii Svetlana a fost audiată în calitate de bănuită la data de

15.02.2005, de la ora 17-00 până la ora 17-30, însă a fost recunoscută în

calitate de bănuită abia la data de 15.02.2005 ora 18-00, adică după audiere

(f.d. 117-119). În aceste circumstanțe consideră că procesul-verbal de audiere

a bănuitului din 15.02.2005 este unul ilegal și nu poate fi pus la baza unei

sentințe de condamnare.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

10.1. Cu referire la recursurile ordinare declarate de către inculpată, la

03 iulie 2020, 10 iulie 2020, 15 iulie 2020 și 20 iulie 2020, Colegiul penal

notează că, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul

este declarat peste termen.

Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Din materialele dosarului rezultă că dispozitivul deciziei atacate a fost

pronunțat la 17 decembrie 2019, inclusiv în prezența inculpatei

Iftodii Svetlana, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată din

aceeași dată (f.d. 66, vol. 2), din care rezultă că inculpata a fost înștiințată

despre ziua pronunțării deciziei motivate stabilită pentru data de 16 ianuarie

2020, după care a fost amânată pentru 03 februarie 2020.

Astfel, în speță, termenul de 30 zile se calculează, începând cu

03 februarie 2020 și a fost epuizat la 05 martie 2020 (inclusiv), însă potrivit

amprentelor ștampilelor aplicate de oficiu poștal, inculpata a declarat primul

recurs la data de 21 februarie 2020, după care a mai declarat recursuri la

03 iulie 2020, 10 iulie 2020, 15 iulie 2020 și 20 iulie 2020.

În acest sens, art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală impune

obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea

decăderii din exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept

procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Din cele constatate supra, Colegiul penal conchide că recursurile

declarate de către inculpată la data de 03 iulie 2020, 10 iulie 2020,

15 iulie 2020 și 20 iulie 2020, nu se încadrează în condițiile prevăzute la

art. 422 Cod de procedură penală, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea

acestora, ca fiind depuse peste termen.

6

10.2. Cu referire la recursurile ordinare declarate de către inculpată la

21 februarie 2020 și de către avocatul Cașu Iulian în numele inculpatei,

Colegiul penal notează că deși respectivele recursului au fost declarate în

termen, acestea nu conțin o motivate sub aspectul prezenței erorilor de drept

prevăzute în calitate de temeiuri de recurs, astfel în speță fiind aplicabile

prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit cărora,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând conținutul recursului declarat de către inculpată, Colegiul

penal reține că acest recurent nu a indicat nici unul din temeiurile pentru

recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Totodată, reieșind din esența argumentelor expuse, care susține

nevinovăția sa, solicitând achitarea din motiv că nu a comis nici o infracțiune,

Colegiul penal conchide că aceste argumente se circumscriu temeiului pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

Totodată din conținutul recursului declarat de către avocatul

Cașu Iulian, Colegiul penal atestă că acest recurent a invocat aplicabilitatea la

caz a temeiurilor de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) și 15) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când: 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța

a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde; 15) instanța de judecată

internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel

național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această

cauză.

Verificând hotărârile atacate prin prisma temeiurilor de casare invocate

de recurenți și a motivelor expuse, în sensul că inculpata nu este vinovată de

comiterea infracțiunii imputate, Colegiul penal consideră ca neîntemeiate

argumentele invocate, or instanța de apel judecând cauza și verificând probele

7

cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a

dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la

concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Iftodii Svetlana în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b) c) Cod penal.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

La caz, prin rechizitoriu, Iftodi Svetlana a fost învinuită în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar prima instanță,

recalificând acțiunile inculpatei în sensul atenuării, prin sentință

Iftodii Svetlana a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b) c) Cod penal.

La acest capitol Colegiul penal atestă că atât prima instanță cât și

instanța de apel au înfăptuit descrierea elementelor constitutive a infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b) c) Cod penal, desfășurând clar și explicit,

prin prisma probatoriului administrat, încadrarea faptei inculpatei în

componența infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b) c) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei

a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată constatând întrunirea în speță a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b) c) Cod penal.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal consideră, că argumentele aduse de recurenți în

susținerea solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de

8

apel, și asupra acestora instanța s-a expus în mod întemeiat, dând apreciere

probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

ajungând la o concluzie corectă privind vinovăția inculpatei în săvârșirea

infracțiunii de trafic de ființe umane.

Cu referire la criticile recurenților privind modul de apreciere a

probatoriului de către prima instanță și instanța de apel, Colegiul penal

consideră necesar de a menționa, că potrivit prevederilor art. art. 27, 414 alin.

(1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în modul

propus de către recurent, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, și nu pot fi considerate ca motiv sub

aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de

recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

În concluzie Colegiul penal atestă, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419

Cod de procedură penală, iar temeiul prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului.

Referitor la eroarea invocată de către avocatul Cașu Iulian și prevăzută

de art. 427 alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează, că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea cauzei,

întrucât însăși recurentul nu a expus nici o motivare în susținerea acestuia,

fiind indicat declarativ.

Argumentele recurentului au fost combătute în decizia instanței de apel,

care la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârea adoptată cuprinzând motive

clare pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs

ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este

conformă practicii CtEDO, expusă la pct. 37 a hotărârii Albert c. România din

16.02.2010.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

privind stabilirea vinovăției inculpatei Iftodii Svetlana în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b) c) Cod penal, corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor generale de judecare a cauzelor penale în

9

ordine de apel, soluția emisă fiind motivată și aplicată în limitele legii, iar la

judecarea cauzei instanța nu a comis erorile de drept invocate în recursurile

depuse, motiv din care se impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursurilor ordinare declarat către avocatul Cașu Iulian în numele inculpatei

Iftodii Svetlana și de către inculpată, ca fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Cașu Iulian în numele inculpatei Iftodii Svetlana și de către inculpată,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

17 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui Iftodii Svetlana XXXXX, al

avocatului Cașu Iulian în numele inculpatei și al inculpatei din

21 februarie 2020, ca fiind vădit neîntemeiate, iar ale inculpatei din

03 iulie 2020, 10 iulie 2020, 15 iulie 2020 și 20 iulie 2020, ca fiind declarate

peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

10