1ra-1562/20 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-1562/20 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1562/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Pruteanu Natalia în numele inculpatului Ceban Ivan, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

28 ianuarie 2020 și a sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

13 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Ceban Ivan XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 19.07.2017 – 13.05.2019

instanța de apel: 01.08.2019 – 28.01.2020

instanța de recurs: 12.06.2020 – 18.11.2020

A C O N S T A T A T :

Ceban Ivan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, fiind-ui stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu executare în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții ce țin de plasarea în câmpul

muncii pe un termen de 4 (patru) ani.

Prin aceiași sentință a fost condamnat Andrițchii Vasilii, hotărârile

judecătorești în privința căruia nu se contestă.

Ceban Ivan, acționând de comun acord cu Andrițchii Vasilii, întru

realizarea scopului său infracțional, a organizat transportarea lui

Galbură Nicolae, Galbură Chirii, Bugaenco Denis și Tolmaciov Iurii la un șantier

de construcție din or. Kaliningrad, Federația Rusă. Totodată, după

transportarea victimelor în localitatea menționată, Ceban Ivan, care acționa de

comun acord cu Andrițchii Vasilii, i-a adăpostit prin înșelăciune pe Galbură

Nicolae, Galbură Chirii, Bugaenco Denis și Tolmnaciov Iurii într-o școală, sub

1

pretextul că este un adăpost temporar. În așa mod, Galbură Nicolae,

Galbură Chirii, Bugaenco Denis și Tolmaciov Iurii, aflându-se pe teritoriul or.

Kaliningrad, Federația Rusă, au fost supuși exploatării prin muncă în condiții

similare sclaviei timp de 40 zile, de către Ceban Ivan, care acționa în comun

acord cu Andrițchii Vasilii.

Astfel, prin acțiunile sale Ceban Ivan a comis infracțiunea prevăzută de

art. 165 alin. (2) lit. b). d) Cod penal, cu semnele calificative: recrutarea,

transportarea și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în

scop de exploatare prin muncă, în condiții similare sclaviei, acțiuni săvârșite

prin înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate și asupra mai multor

persoane și de mai multe persoane.

numele inculpatului Ceban Ivan, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri în modul prevăzut pentru prima instanța prin

care Ceban Ivan sa fie achitat în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, întrucât fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

3.1. În susținerea apelului, avocatul a menționat că:

- nu sunt întrunite elementele infracțiunii, la caz în acțiunile inculpatului

lipsind latura obiectivă și subiectivă, întrucât Ceban Ivan nu este implicat în

acțiunile incriminate deoarece nu a avut nici o înțelegere cu celălalt inculpat;

- întregul probatoriu se reduce la declarațiile contradictorii a părților

vătămate;

- probele puse la baza soluției de condamnare nu au fost apreciate corect,

deoarece vinovăția inculpatului Ceban Ivan nu este dovedită, dat fiind că

declarațiile acestuia, a părții vătămate cât și alte probe puse la baza

condamnării n-au fost apreciate corect.

2020, apelul declarat de avocatul Pruteanu Natalia, în numele inculpatului

Ceban Ivan a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, motivele

invocate în apel sunt nefondate din considerentele că, urmărirea penală și

judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă conformitate cu procedura

prevăzută de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea

probelor administrate și a actelor procedurale efectuate.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind

obținute legal, fiind admisibile conform prevederilor articolului 95 Cod de

procedură penală și apreciate conform prevederilor articolului 101 Cod de

procedură penală.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că starea de fapt și de drept

stabilită prin sentință concordă cu probele administrate și apreciate de prima

2

instanță, iar, sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute

de articolul 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, astfel este descrisă

fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, forma și gradul de vinovăție a

inculpatului, motivele și consecințele infracțiunii săvârșite, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care sunt

respinse argumentele părții apărării.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea

probelor administrate în cauză, instanța de apel a reținut că nu există temei

pentru a da o nouă apreciere probelor respective, instanța de apel fiind solidară

cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal,

sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este

dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal.

În ședința de judecată în apel a fost audiat inculpatul și cercetate

declarațiile și probele materiale examinate în ședința de judecată în primă

instanță și anume: declarațiile inculpatului Andrițchii V. (vol. III, f. d. 117-119,

124); declarațiile părții vătămate Galbură N. (vol. III, f. d. 56-58); declarațiile

părții vătămate Bugaenco D. (vol. III, f. d. 86-87); declarațiile părții vătămate

Tolmaciov I. (vol. III, f. d. 88-90); procesul-verbal de examinare a obiectului din

15 martie 2014, supusă examinării a fost scrisoarea nr. 088 din 14 iunie 2010,

pe una filă și copia anchetei de comandă a anunțului publicitar din 02 iulie

20107 pe una filă. Scrisoarea constituie blancheta cu blazon a SRL „Makler”, de

formatul A4, și conține informații cu privire la plasarea anunțului din 02 iulie

2007, anunțul fiind plasat de Andrițchii Vasilii (f. d. 204 vol. I); ordonanța de

anexare a documentelor la materialele procesului penal din 15 martie 2014, și

anume scrisoarea nr. 088 din 14 iunie 2010, pe una filă în original și copia

anchetei de comandă a anunțului publicitar din 02 iulie 20107 pe una filă (f. d.

203, 205 vol. I); procesul-verbal de examinare din 07 august 2014, în baza

căruia au fost examinate scrisorile parvenite ca răspuns de la băncile

comerciale „BCR”, „Comerțbank”, „Unibank”, „FinComBank”, „EuroCreditBank”,

„Victoriabank”, „Energbank”, „Moldindconbank”, „Mobiasbanca”, „Banca

Socială”, prin răspunsul nr. 18109/1934/245 din 22 iulie 2014 a BC „Banca

Socială” SA, se confirmă faptul că pe numele lui Andrițchii Vasilii au fost

expediate mijloace bănești de către Ceban Ivan (f. d. 224-225 vol. I); comisia

rogatorie parvenită din Federația Rusă, prin care se comunică autorităților

naționale că Ceban Ivan, Andrițchii Vasilii, Tolmaciov lurie, Galbură Nicolai,

Bugaenco Denis și Galbură Chiril în diferite perioade ale anului 2007-2014, au

traversat frontiera de stat a Federației Ruse (f. d. 247 vol. I); procesul-verbal de

confruntare din 29 septembrie 2016, dintre Ceban Ivan și Andrițchii Vasilii,

unde ambii învinuiți au declarat că cei patru muncitori au fost angajați la lucru

de către partea rusă, iar toate înțelegerile legate de cazare și remunerație au

fost parafate nemijlocit cu aceștia (f. d. 81-85 vol. II); procesul-verbal de

3

confruntare din 17 octombrie 2016, dintre Galbură Nicolae și Andrițchii Vasilii,

unde partea vătămată Galbură Nicolae și-a menținut poziția, menționând că

înțelegerea referitoare la serviciu, cazare, remunerare a avut nemijlocit cu

Ceban Ivan și Andrițchii Vasilii, tot acesta, a specificat că au fost înșelați de către

Ceban Ivan și Andrițchii Vasilii, iar când ultimii au dispărut de la șantier, au

mers să vorbească cu partea rusă, care la rândul lor le-au comunicat că pentru

ei s-au achitat deja cu oamenii care i-au adus la lucru (f. d. 86-90, vol. II);

procesul-verbal de confruntare din 19 octombrie 2016, dintre Tolmaciov Iurii

și Andrițchii Vasilii, unde partea vătămată Tolmaciov Iurii a comunicat că în

Republica Moldova le-a propus de lucru Andrițchii Vasilii, iar în Federația Rusă

s-au înțeles cu Ceban Ivan (vol. II, f. d. 91-93).

În opinia instanței de apel, nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu

achitarea inculpatului Ceban Ivan, de vreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, cercetate și apreciate în modul cuvenit, demonstrează cu certitudine

participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii imputate.

Declarațiile inculpatului Ceban Ivan, precum că nu a participat la

săvârșirea infracțiunii constatate au fost apreciate ca nefondate, or, au fost

combătute prin declarațiile părților vătămate Galbură N., Bugaenco D. și

Tolmaciov I. care indică direct la inculpatul Ceban I. ca fiind persoana care le-a

transportat și adăpostit în scop de exploatare prin muncă, în condiții similare

sclaviei.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că vinovăția inculpatului

Ceban Ivan a fost dovedită și prin probele cercetate cum sunt: procesul-verbal

de examinare a obiectului din 15 martie 2014; ordonanța de anexare a

documentelor la materialele procesului penal din 15 martie 2014; procesul-

verbal de examinare din 07 august 2014; comisia rogatorie parvenită din

Federația Rusă; procesul-verbal de confruntare din 29 septembrie 2016, dintre

Ceban Ivan și Andrițchii Vasilii; procesul-verbal de confruntare din 17

octombrie 2016, dintre Galbură Nicolae și Andrițchii Vasilii; procesul-verbal de

confruntare din 19 octombrie 2016, dintre Tolmaciov Iurii și Andrițchii Vasilii.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a menționat că aceasta

este corectă, fiind în limitele legii, la soluționarea căreia prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61 și 75 Cod penal, în

sentință fiind cuprinse datele privind persoana inculpatului și circumstanțele

care influențează asupra pedepsei, fiind luate în considerație gravitatea

infracțiunii săvârșite, care, potrivit articolului 16 alin. (5) Cod penal, se clasifică

ca fiind deosebit de gravă și faptul că Ceban Ivan nu este la prima abatere

penală, prima instanță motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă și, în

așa mod, corect a concluzionat că scopul pedepsei se v-a obține prin aplicarea

pedepsei cu închisoare.

4

acționând în numele inculpatului Ceban Ivan, a declarat recurs ordinar, prin

care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel în partea ce

ține de inculpatul Ceban Ivan, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului prevăzut pentru prima instanță prin care Ceban Ivan sa fie achitat în

temeiul art. 449 alin. (2) lit. a) în coroborare cu art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, întrucât fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii

5.1. În motivarea apelului, avocatul a menționat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței;

- instanța de apel a verificat probele dar nu a făcut o analiza a acestora;

- partea acuzării nu a demonstrat vinovăția inculpatului;

- întregul probatoriu se reduce la declarațiile contradictorii ale părților

vătămate.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi Sergiu, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate a conchis asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să

fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Potrivit textului recursului declarat de partea apărării în care se invocă

în calitate de temeiuri de casare a deciziei instanței de apel, prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

5

întemeiază soluția, instanțele de fond au admis erori grave de fapt și de drept,

care au afectat soluțiile instanțelor și când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Colegiul penal, analizând hotărârile atacate în raport cu temeiurile

invocate, consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept, invocate de recurent.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, în sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii

imputate, Colegiul penal o consideră neîntemeiată, întrucât instanțele judecând

cauza și verificând probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, cărora le-au dat o apreciere conformă prevederilor art. 101

Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la

vinovăția lui Ceban Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal.

Temeiul invocat de recurent, și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor

cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală

și prin decizia adoptată corect a menținut sentința atacată, hotărârea atacată

cuprinzând motivele pe care a fost întemeiată soluția.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la

caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei

la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de

recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care

constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor

constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare

care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

De asemenea Colegiul penal atestă că după formă și conținut recursul

avocatului Pruteanu Natalia este identic cu cererea de apel declarată de către

ultima, iar argumentele invocate au constituit obiect de examinare în instanța

de apel, fiind analizate de către instanță complet și motivat.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, invocat de recurent, Colegiul penal menționează că, sub aspectul

situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când

s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al

acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

6

Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

incriminate, Colegiul penal consideră că instanța de apel întemeiat a conchis că

afirmațiile respective nu generează achitarea acestuia precum s-a solicitat în

cererea de apel, or, în cursul judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate

probe care înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului în cele imputate.

Concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului sunt descrise

detaliat în descriptivul deciziei instanței, pe care instanța de recurs și le

însușește sub aspectul stării de fapt și de drept a cauzei, așa cum au fost reținute

de către instanța de apel.

Așadar, Colegiul penal nu se va expune cu privire la pretinsele erori

enunțate de recurent, întrucât autorul cererii de recurs semnalându-le, nu a

descris esența acestora și coroborarea lor cu circumstanțe concrete ale cauzei,

referindu-se preponderent la chestiunea de apreciere a probatoriului,

chestiune ce nu reprezintă obiect de judecare în ordine de recurs, așa cum a fost

menționat supra.

Totodată, Colegiul consideră inacceptabil faptul că apărătorul, pe calea

recursului ordinar, solicită o nouă analiză a circumstanțelor de fapt din sentința

primei instanțe și din decizia instanței de apel și nu pentru a fi corectată vreo

eroare judiciară, ci doar în vederea reaprecierii probatoriului, ceea ce excedă

competențele instanței de recurs.

Colegiul penal susține soluțiile contestate, totodată, notând că, potrivit

jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor

ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în cazul când

constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu

prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor

nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la

proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar

putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță și menținută de instanța de apel, iar în

cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret

la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel sau recurs eventual, o curte

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (Hotărârea CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandei).

Având în vedere cele stabilite și raportând situația reținută în cauză la

prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

7

penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de avocatul Pruteanu Natalia

în numele inculpatului nu și-au găsit confirmarea, urmând a fi dispusă

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Pruteanu Natalia în numele inculpatului Ceban Ivan, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza penală

în privința lui Ceban Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8