1ra-1060/2020 — art.287 alin. 1, 151 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin. 1, 151 alin.4 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1060/2020 — art.287 alin. 1, 151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1060/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
10 noiembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul
ordinar declarat de către avocatul Răileanu Petru, în numele inculpatului
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09
aprilie 2019, în cauza penală în privința lui
Musteața Igor xxxxx, născut la xxxxx,
domiciliat în mun. xxxx, str. xxx, xxx ap.xx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 07.12.2016– 29.05.2017:
instanța de apel: 10.07.2017 – 27.10.2017;
instanța de recurs ordinar: 23.07.2018-13.11.2018;
instanța de apel: 11.01.2019-09.04.2019;
instanța de recurs ordinar: 20.02.2020-10.11.2020.
CONSTATĂ:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 mai
2017, Musteața Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Musteața Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 13 ani, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, definitiv pentru concurs de
infracțiuni, lui Musteața Igor a fost stabilită o pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 14 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip închis.
Acțiunea civilă a lui Zinovii Maria a fost admisă în principiu, urmând
ca asupra cuantumului să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
1
A fost încasat de la Musteața Igor, în beneficiul statului cheltuielile
judiciare ce țin de efectuarea raporturilor de expertiză medico-legală în
mărime de 1045 lei.
Pentru a se pronunța în cauza dată în sensul enunțat, instanța de
fond a constatat că Musteața Igor la 29 aprilie 2016 aproximativ la orele
06:30, aflându-se în loc public, în curtea blocului de locuit din str. Xxxx,
mun. Chișinău, acționând cu intenții huliganice, dându-și seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor, dorind și
admițând în mod conștient, survenirea acestor urmări, încălcând grosolan
ordinea publică, acțiuni manifestate prin încălcarea normelor etico-morale
și drepturilor altor persoane, demonstrând un cinism deosebit, fără careva
motive întemeiate, numea cu cuvinte necenzurate pe Xxxxx, totodată,
amenințîndu-1 cu aplicarea violenței fizice, alerga în spatele acestuia cu
scopul aplicării violenței fizice asupra lui Xxxxx, ultimul în scopul evitării
conflictului cu Musteața Igor, a intrat în scara blocului din str. Xxxx, mun.
Chișinău.
Tot el, în continuarea acțiunilor sale criminale, aflându-se în același loc
și timp, urmărind victima Xxxxx, în scara blocului de locuit din str. Xxxx,
mun. Chișinău, urmărind intenția de a cauza vătămări corporale, a aplicat
lui Xxxxx multiple lovituri cu mâinile și picioarele în regiunea capului și
corpului cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.134
D/1721 din 09 noiembrie 2016, leziune axonală difuză, contuzie cerebrală
cu focare de dilacerare, hematon subdural minor posterior stânga, conținut
hemoragie în spațiul subarahnoidian, fractura cominutivă a complexelor
orbito-zigomatice bilateral, fractură cominutivă a maxilarilor bilateral,
LeFort II, fractura cominutivă a oaselor nazale și etmoidale bilateral,
hemosinus maxilar și sfenoidal bilateral, contuzia și emfizem al structurilor
foselor infratemporale bilateral, contuzia și emfizem al ambilor globi
oculari, hematom paraorbital cu accent pe dreapta, care au fost cauzate în
rezultatul acțiunilor trumatice cu corp contondent sau la lovirea de acesta,
cu intensitate suficientă pentru a produce asemenea leziuni, posibil în
timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și conform
acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă, după care a părăsit
locul comiterii infracțiunii.
Ulterior, la 14 august 2016, la orele 11:00, aflându-se internat în
staționar în IMSP IMU, victima Xxxxx, în rezultatul insuficienței cardio-
pulmonare, ca urmare a bronhopneumoniei purulente cu abcedare, care s-a
dezvoltat pe fundal de traumă cranio-cerebrală deschisă: leziune axonală
difuză, a decedat, iar conform concluziilor raportului de expertiză medico-
2
legală nr. 134 D 1721 din 09 noiembrie 2016, leziunile corporale cauzate
sunt în legătură cauzală directă cu survenirea decesului.
Nefiind de acord cu soluția adoptată de prima instanță, a declarat
apel:
- avocatul Maliga Lilian în numele inculpatului Musteața Igor, prin care a
solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sectorul Buiucani din
29.05.2017, pronunțarea unei noi decizii prin care inculpatul Musteața Igor
să fie achitat, din motiv că vina inculpatului nu a fost dovedită;
- avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, prin care a solicitat
casarea integrală a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din
29.05.2017, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
inculpatul Musteața Igor să fie achitat, din motiv că fapta inculpatului nu
întrunește elementele infracțiunii;
- inculpatul Igor Musteața, prin care a solicitat casarea integrală a
sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29.05.2017, rejudecarea
cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.
3.1. În motivarea cererii de apel avocatul Maliga Lilian în numele
inculpatului Musteața Igor a invocat că:
- instanța de fond a apreciat greșit probele administrate, fiind omis că
învinuirea înaintată este neîntemeiată, abuzivă și lipsită de temei juridic,
iar infracțiunile incriminate nu au fost săvârșite de inculpat;
- fiind audiat în ședința de judecată, inculpatul nu a recunoscut vina în
comiterea infracțiunilor de care a fost învinuit. Declarațiile acestuia se
confirmă și prin declarațiile succesorului părții vătămate Zinovii M., ale
martorilor Manoliu G., Nohailîc Ș., Pasecinicov D. și Capestru M.,
concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 1661/D din 22.07.2016,
concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1721 din 09.11.2016,
concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 134D/1721 din
09.11.2016, învinuirea înaintată inculpatului fiind abuzivă, neîntemeiată și
bazată pe presupuneri;
- instanța de fond a denaturat declarațiile martorilor în favoarea
acuzării, indicând că prin declarațiile martorilor se dovedește că inculpatul
a săvârșit infracțiunile incriminate, aceste probe fiind puse la baza sentinței
de condamnare. Or, probele invocate demonstrează că victima a fost
internată în spital, cu leziunile corporale constatate descrise în rapoartele
de expertiză efectuate, însă nu faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile
incriminate;
- instanța de fond a emis o sentință de condamnare în privința
inculpatului, în lipsa constatării, descrierii și probării acțiunilor concrete ale
3
acestuia, apreciind greșit probele, faptele și circumstanțele cauzei, precum
și neconcordanța probelor cu starea de fapt constatată de instanță, fiind
bazată pe presupuneri.
3.2. În motivarea apelului avocatul Răileanu Petru în numele
inculpatului a invocat că:
- inculpatul a pledat nevinovat și a declarat că victima a fost vecinul
lui și îl cunoaște de mult timp. În dimineața incidentului, el a văzut o
persoană care își satisfăcea necesitățile fiziologice lângă un automobil. A
recunoscut partea vătămată, doar după ce i-a făcut observație. Au schimbat
câteva replici și s-au despărțit, el urcând în apartament pentru a-și lua niște
lucruri. Nu i-a aplicat careva lovituri părții vătămate. Mai mult, în anul
2002, el a fost implicat într-un accident rutier, fiind internat în spital pentru
o perioada îndelungată, iar ca urmare, nici până moment nu poate efectua
acțiuni fizice active. Succesorului părții vătămate Zinovii M., a indicat că a
auzit gălăgie în scara casei unde locuiești. A deschis ușa și l-a văzut pe
soțul ei, care era bătut. Întrebându-1 ce s-a întâmplat, acesta i-a răspuns că
“Ghena îi cunoaște”, dar nu a zis că anume inculpatul l-a bătut;
- declarații analogice a depus și martorul Capestru M., conform cărora
Zinovii T., nu a indicat direct la inculpat ca fiind persoana care i-a aplicat
leziuni corporale. Martorul Nohailîc Ș., colaborator de poliție, a relatat că la
29.04.2016, orele 07.30, cu colegul său se deplasa la sectorul de poliție.
Lângă oprirea de troleibuz din str. Alba Iulia 184, mun. Chișinău, s-au
apropiat două persoane care le-au comunicat despre un conflict. Au mers
la serviciu, unde, peste o perioadă de timp, a parvenit informația 903
despre faptul maltratării lui Zinovii T. Martorul Manoliu G., a declarat că
în jurul orelor 06.00, a auzit niște strigăte în ograda casei. Din fereastră l-a
văzut pe Zinovii T., care cerea ajutor. Alături de acesta, la o anumită
distanță era Musteața I. A ieșit afară, însă nu a mai observat acele persoane.
Nici Manoliu G., nu a indicat că inculpatul i-a aplicat lui Zinovii T., careva
lovituri. Martorul Pasicinicov D., a explicat că era împreună cu inculpatul
în acea dimineață. În curtea casei au observat un bărbat care își satisfăcea
necesitățile fiziologice. Între inculpat și această persoană a apărut un
conflict verbal. Peste aproximativ 10 minute, el împreună cu inculpatul s-
au deplasat în direcția magazinului „Olimpiacos”. Nu a văzut ca inculpatul
să-i fi aplicat persoanei indicate careva lovituri. Martorul Drujinin V., a
comunicat că cunoaște inculpatul din spital, unde ultimul s-a tratat după
un accident rutier. Ulterior, au ținut legături și cunoaște că după acel
accident, inculpatul nu poate efectua acțiuni fizice active și are probleme cu
piciorul. Or, acesta nu ar fi putut să-i cauzeze leziuni corporale părții
4
vătămate.
3.3. În motivarea apelului inculpatul Musteața Igor a invocat că:
- sentința de condamnare este neîntemeiată;
- a văzut victima în curtea blocului. Acesta nu avea leziuni corporale,
însă era în stare avansată de ebrietate. Înțelegând că nu are cu cine discuta,
s-a îndreptat în direcția opusă, spre magazin, acțiunile lui fiind înregistrate
de camerele de luat vederi instalate acolo;
- nu sunt martori care să confirme că l-au văzut în curte, iar el nu avea
acces în scara în care locuia victima, ușa fiind posibil de deschis doar prin
intermediul interfonului.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27
octombrie 2017, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și
pronunțată o nouă hotărâre prin care: procesul penal în privința lui
Musteața Igor în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, a fost încetat, deoarece
fapta constituie contravenție. Procesul contravențional în baza art. 354 Cod
contravențional a fost încetat pe motivul intervenirii termenului de
prescripție. Cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare în
sumă de 1045 lei a fost respinsă, cheltuielile fiind trecute în contul statului.
În rest, sentința a fost menținută. Musteața Igor considerându-se
condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 13 ani închisoare.
Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de apel, au
declarat recurs:
- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie
Călugăreanu, prin care a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței
instanței de fond;
- avocatul Lilian Maliga, prin care a solicitat casarea hotărârilor
adoptate, și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie
achitat, pe motivul că infracțiunea incriminată inculpatului nu a fost
dovedită;
- avocatul Petru Răileanu, prin care a solicitat casarea deciziei și
dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanța de apel, în alt complet de
judecată;
- inculpatul Musteața Igor prin care a solicitat casarea deciziei și
dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanța de apel, în alt complet de
judecată.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
din 13 noiembrie 2018, au fost admise recursurile ordinare declarate de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu,
de avocații Lilian Maliga, Petru Răileanu și de inculpatul Musteața Igor,
5
casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27
octombrie 2017, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanța de
apel, în alt complet de judecată.
Rejudecând cauza, prin decizia Colegiului penal al Curți de apel
Chișinău din 09 aprilie 2019, a fost admis apelul avocatului Maliga Lilian în
numele inculpatului Musteața Igor, apelul avocatului Răileanu Petru în
numele inculpatului Musteața Igor și apelul inculpatului Musteața Igor,
declarate împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29
mai 2017. S-a casat integral sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin.
(2) Cod de procedură penală, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanța prin care:
Musteața Igor a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, în baza căruia a-i stabili pedeapsa
penală sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.
Musteața Igor a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, în baza căruia a-i stabili pedeapsa
penală sub formă de închisoare pe un termen de 13 (treisprezece) ani.
În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru
concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a fost
stabilit pedeapsa definitivă lui Musteața Igor de 13 (treisprezece) ani 6
(șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Termenul executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui Musteața
Igor a fost calculat din data pronunțării deciziei, cu includerea în acest
termen durata aflării sub arest din 22.11.2016 până la 09.04.2019.
A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de succesorul
victimei Zenovii Maria, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor
cuvenite să hotărască instanța civilă.
7.1. În motivarea deciziei instanța de apel a stabilit că, instanța de
fond a depășit limitele învinuirii, or, a încadrat acțiunile inculpatului în
baza art. 287 alin. (1) Cod penal, și conform semnelor calificative „de
opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor
persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin
conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită”, dar
neincriminate ultimului prin rechizitoriu.
Instanța de apel a stabilit că, Musteața Igor, la 29 aprilie 2016,
aproximativ la orele 06 și 30 min., aflându-se în loc public, în curtea
blocului de locuit din str. Xxxx, mun. Chișinău, acționând cu intenții
huliganice, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,
prevăzând urmările lor, dorind și admițând în mod conștient, survenirea
6
acestor urmări, încălcând grosolan ordinea publică, acțiuni manifestate
prin încălcarea normelor etico-morale și drepturilor altor persoane,
demonstrând un cinism deosebit, fără careva motive întemeiate, numea cu
cuvinte necenzurate pe Xxxxx, totodată, amenințându-1 cu aplicarea
violenței fizice, alerga în spatele acestuia, cu scopul aplicării violenței fizice
asupra lui Xxxxx, ultimul în scopul evitării conflictului cu Musteața Igor, a
intrat în scara blocului din str. str. Xxxx, mun. Chișinău.
Tot el, în continuarea acțiunilor sale criminale, aflându-se în același loc
și timp, urmărind victima Xxxxx, în scara blocului de locuit din str. Xxxx,
mun. Chișinău, urmărind intenția de a cauza vătămări corporale, a aplicat
lui Xxxxx multiple lovituri cu mâinile și picioarele în regiunea capului și
corpului cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.134
D/1721 din 09 noiembrie 2016, leziune axonală difuză, contuzie cerebrală
cu focare de dilacerare, hematon subdural minor posterior stânga, conținut
hemoragie în spațiul subarahnoidian, fractura cominutivă a complexelor
orbito-zigomatice bilateral, fractură cominutivă a maxilarilor bilateral,
LeFort II, fractura cominutivă a oaselor nazale și etmoidale bilateral,
hemosinus maxilar și sfenoidal bilateral, contuzia și emfizem al structurilor
foselor infratemporale bilateral, contuzia și emfizem al ambilor globi
oculari, hematom paraorbital cu accent pe dreapta, care au fost cauzate în
rezultatul acțiunilor traumatice cu corp contondent sau la lovirea de acesta,
cu intensitate suficientă pentru a produce asemenea leziuni, posibil în
timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și conform
acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă, după care a părăsit
locul comiterii infracțiunii.
Ulterior, la 14 august 2016, la orele 11:00, aflându-se internat în
staționar în IMSP IMU, victima Xxxxx, în rezultatul insuficienței cardio-
pulmonare, ca urmare a bronhopneumoniei purulente cu abcedare, care s-a
dezvoltat pe fundal de traumă cranio-cerebrală deschisă: leziune axonală
difuză, a decedat, iar conform concluziilor raportului de expertiză medico-
legală nr. 134 D 1721 din 09 noiembrie 2016, leziunile corporale cauzate
sunt în legătură cauzală directă cu survenirea decesului.
Instanța de apel a stabilit că, deși inculpatul Musteața Igor, nu și-a
recunoscut vina, vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor prevăzute
de art. 287 alin. (1), 151 alin. (4) Cod penal, se confirmă prin probe analizate
și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,
care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele.
Instanța de apel a constatat că, inculpatul Musteața Igor a comis
infracțiunile imputate lui, iar acțiunile inculpatului Musteața Igor se
7
încadrează în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative:
huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea
publică, însoțite de amenințări cu aplicarea violenței asupra persoanelor și
cu aplicarea violențelor asupra persoanelor; și în baza art. 151 alin. (4) Cod
penal, după semnele calificative: vătămarea intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății, adică vătămarea intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care au
provocat decesul victimei.
Instanța de apel a respins ca neîntemeiată solicitarea apărării privind
achitarea inculpatului Musteața Igor, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită
de către inculpat, deoarece s-a constatat dovedită pe deplin vinovăția
inculpatului Musteața Igor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287
alin. (1), art. 151 alin. (4) Cod penal, or, la materialele cauzei penale au fost
administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă
vinovăția lui Musteața Igor în săvârșirea infracțiunilor incriminate.
Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile inculpatului Musteața
Igor precum că, nu a săvârșit careva acte de huliganism și că nu i-a aplicat
lui Xxxxx multiple lovituri cu mâinile și picioarele în regiunea capului și
corpului, în urma cărora ultimul a decedat, deoarece ele nu corespund
adevărului și sunt date de către inculpat în scopul de a se eschiva de la
răspunderea penală și sunt combătute de celelalte probe și apreciate prin
prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală, demonstrând astfel
vinovăția lui în comiterea faptelor imputate.
Instanța de apel a reținut că, nerecunoașterea vinovăției de către
Musteața Igor, de comiterea faptelor imputate nu echivalează cu achitarea
lui, deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate,
dovedesc cu certitudine comiterea de către dânsul a faptelor încriminate și
o califică ca o metodă de apărare, or persoana care pe parcursul procesului
penal are calitatea procesuală de bănuit, învinuit sau inculpat nu poate fi
urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decât în
cazurile expres prevăzută de legea procesual penală, nerecunoașterea
vinovăției de către Musteața Igor se apreciază ca un drept al acestuia și ca o
metodă de apărare.
Cu referire la argumentul apelanților inclusiv și al inculpatului precum
că, probele prezentate în cadrul ședinței de judecată de către acuzator nu
conțin informații certe și veridice despre vinovăția inculpatului și precum
că pe cauza dată nu este nici un martor ocular, adică lipsesc probele
directe, instanța de apel a menționat că analiza și verificarea probelor
prezentate de către organul de urmărire penală, cercetate în cadrul ședinței
8
instanței de fond și celei de apel prin prisma art. 101 CPP, care coroborează
între ele, duc la o concluzie unică și exclud o altă versiune posibilă care ar
putea fi tratată în favoarea inculpatului.
Instanța de apel a respins argumentul avocatului inculpatului
potrivit căruia, instanța de fond a denaturat declarațiile martorilor în
favoarea acuzării, indicând că prin declarațiile martorilor se dovedește că
inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate, aceste probe fiind puse la
baza sentinței de condamnare și astfel a considerat că probele invocate
demonstrează că victima a fost internată în spital, cu leziunile corporale
constatate descrise în rapoartele de expertiză efectuate, însă nu faptul că
inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate.
Instanța de apel a constatat că declarațiile succesorului părții
vătămate Zinovii Maria și ale martorului Manoliu Ghenadie combat
argumentele apelanților precum că, vina inculpatului Musteața Igor nu a
fost dovedită, precum că, fapta inculpatului nu întrunește elementele
infracțiunii, deoarece sunt în contradicție cu celelalte probe anexate la
materialele cauzei, care sunt pertinente, concludente, utile și coroborează
între ele și demonstrează cu certitudine vina lui Musteața Igor în comiterea
faptelor imputate lui.
Instanța de apel a notat că martor ocular direct la aplicarea loviturilor
de către Musteața Igor lui Xxxxx a fost martorul Manoliu Ghenadie,
declarațiile căruia au fost analizate în coroborare cu întreaga sistemă de
probe analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 CPP,
demonstrează cu certitudine vina lui Musteața Igor în comiterea faptelor
imputate lui.
Instanța de apel analizând declarațiile martorilor Nohailîc Ștefan și
Capestru Maria, a reținut că, ele nu indică direct la circumstanțele
conflictului apărut dintre partea vătămată Xxxxx și Musteața Igor, însă ele
coroborează cu declarațiile martorului Manoliu Ghenadie și celelalte probe,
demonstrând cu certitudine vina lui Musteața Igor în comiterea faptelor
imputate lui.
Instanța de apel a respins argumentul invocat în apărarea
inculpatului cu privire la contradicțiile în acele rapoarte de expertiză ce
vizează cauza decesului, indicând că se atestă prezența a două expertize
medico-legale, din 09.11.2016, cu concluzii diferite a cauzei decesului lui
Xxxxx până la moment nefiind cunoscută cauza precisă a decesului părții
vătămate. Or, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1721 din
09.11.2016, leziunile descrise sunt în legătură cauzală directă cu survenirea
decesului, precum conform raportului de expertiză medico-legală nr. 134
9
D/1721 din 09.11.2016, leziunile sunt în legătură cauzală directă cu
survenirea decesului fapt care dovedește lipsa a careva bănuieli cu privire
la cauza decesului victimei.
Instanța de apel a respins argumentul inculpatului potrivit căruia, a
văzut victima în curtea blocului, acesta nu avea leziuni corporale, însă era în stare
avansată de ebrietate, iar înțelegând că nu are cu cine discuta, s-a îndreptat în
direcția opusă, spre magazin, acțiunile lui fiind înregistrate de camerele de luat
vederi instalate acolo. Or, nu sunt martori care să confirme că l-au văzut în
curte, iar el nu avea acces în scara în care locuia victima, ușa fiind posibil
de deschis doar prin intermediul interfonului.
Instanța de apel a notat că, este fondată soluția cu privire la
încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului pe circumstanțele de fapt și de
drept formulate în rechizitoriu, raportate la jurisprudența națională,
conform căreia, în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de
infracțiunea de omor intenționat ori de vătămarea intenționată gravă sau
medie a integrității corporale ori a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în
baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va face, conform
art.287 și art. 151 Cod penal (hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție
nr. 4 din 19.06.2006, Cu privire la practica judiciară, în cauzele penale
despre huliganism, pct. 10.5).
Or, potrivit rechizitoriului, inculpatul este învinuit că a aplicat
violenta fizică față de victimă, soldată cu vătămare gravă a integrității
corporale și sănătății, periculoasă pentru viață, în alt loc și timp, deja după
consumarea infracțiunii de huliganism penal.
Vinovăția inculpatului Musteața Igor în comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 287 alin. (1) art. 151 alin. (4) Cod penal a fost dovedită pe
deplin în baza probelor prezentate la cauza penală care demonstrează
vinovăția inculpatului în afara oricărui dubiu rezonabil.
Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei
inculpatului Musteața Igor a ținut cont de prevederile art. art. 7, 16, 61, 75,
76, 77 Cod penal.
Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a menționat că, de către
succesorul părții vătămate, Zinovii Maria, au fost prezentate probe
incontestabile pentru stabilirea cuantumului concret a prejudiciului
material cauzat prin acțiunile infracționale ale inculpatului Musteața Igor,
însă, ținând cont de faptul că de către ultima nu a fost depus apel, în cadrul
ședinței instanței de apel nu a susținut pretențiile înaintate, iar soluționarea
acțiunii civile cu stabilirea cuantumului pretențiilor înaintate nu este
posibilă, deoarece ar agrava situația inculpatului în propriul apel.
10
Instanța de apel a admis în principiu, acțiunea civilă ale succesorului
părții vătămate, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să
hotărască instanța civilă.
Decizia instanței de apel din 09 aprilie 2019, a fost atacată cu
recurs ordinar de către avocatul Răileanu Petru, în numele inculpatului,
prin care invocând incidența pct. 6 alin. (1), art. 427 Cod de procedură
penală, a solicitat casarea deciziei și rejudecarea cauzei de către instanța de
apel, în alt complet de judecată.
8.1. În motivarea recursului ordinar avocatul Răileanu Petru, în
numele inculpatului a indicat că:
- instanța de fond și instanța de apel neîntemeiat au respins cererile
apărării privind efectuarea expertizelor solicitate în privința decedatului
Xxxxx și în privința inculpatului Musteața Igor;
- o expertiză medicală, care ține de un domeniu, dincolo de
cunoașterea judecătorilor, este de natură să aibă o influență preponderentă
asupra aprecierii faptelor și constituie un element de probă esențial: trebuie
așadar să poată fi comentată în mod eficient de către părți (Mantovanelli
împotriva Franței, pct. 36, pct. 51-52; Storck împotriva Germaniei, pct. 135);
- probele prezentate în cadrul ședinței de judecată de către acuzator nu
conțin informații certe și veridice despre vinovăția inculpatului, în baza
acestora pot fi trase mai multe concluzii opuse, fapt ce denotă
imposibilitatea punerii acestora în baza unei sentințe de condamnare.
Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei,
Colegiul penal lărgit, conchide că acesta urmează a fi respins ca
inadmisibil, din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței
de apel, fără citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în
cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate
expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu
trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs
ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel la judecarea cauzei.
Din conținutul recursului se desprind criticele exprimate prin
dezacordul cu aprecierea probelor acuzării și stabilirii vinovăției
inculpatului Musteața Igor în comiterea infracțiunilor imputate, precum și
11
afirmațiile recurentului precum că, în viziunea sa, decizia atacată nu
conține motivarea suficientă a soluției adoptate.
Astfel, instanța de recurs ordinar va supune verificării decizia
instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de ареl nu s-a expus asupra
tuturor motivelor invocate în apel, motivele ре саrе își întemeiază soluția sunt
expuse nесlаr.
Reieșind din această normă, Colegiul penal lărgit menționează că
argumentele invocate au un conținut doar declarativ, expus printr-o
analiză subiectivă, deoarece în urma examinării materialelor cauzei a
conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în
decizie (f.d. 63-75 vol. VI) și-a motivat soluția privind încadrarea acțiunilor
inculpatului Musteața Igor în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, după
semnele calificative: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă
grosolan ordinea publică, însoțite de amenințări cu aplicarea violenței asupra
persoanelor și cu aplicarea violențelor asupra persoanelor; și în baza art. 151 alin.
(4) Cod penal, după semnele calificative: vătămarea intenționată gravă a
integrității corporale sau a sănătății, adică vătămarea intenționată gravă a
integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care au
provocat decesul victimei.
În context, Colegiul penal lărgit, analizând decizia instanței de apel
prin prisma temeiului de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, constată, că asemenea erori nu se confirmă în speță, dat
fiind faptul, că și instanța de apel la examinarea cauzei a respectat
prevederile art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar
decizia contestată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția
pronunțată.
Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,
decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept
care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și
motivele adoptării soluției date.
Prin prisma criticelor invocate în recurs, Colegiul penal lărgit reține
că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor
12
fiind expusă versiunea proprie cum ar fi trebuit să fie apreciate de către
instanțele ierarhic inferioare.
Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor
poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs ordinar
reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile
prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi
considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii
contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor
de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o
altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind
sarcina primordială a instanțelor respective.
În sensul expus, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei
instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de
procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, (f.d. 63-75 vol. VI,
din decizia recurată), verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,
concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind
recunoașterea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute
de art. 287 alin. (1) Cod penal și art. 151 alin. (4) Cod penal.
În aceste circumstanțe instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia,
că învinuirea înaintată lui Musteața Igor nu este bazată pe presupuneri, iar
prin prisma administrate și aprecierii probelor de instanțele de judecată în
conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și
coroborării lor, a stabilit prezența în acțiunile inculpatului elementelor
infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și art. 151 alin. (4) Cod
penal, reieșind din fapta constatată.
Prin urmare, instanța de apel și a motivat concluziile privind
vinovăția inculpatului Musteața Igor în săvârșirea infracțiunilor prevăzute
de art. 287 alin. (1) Cod penal și art. 151 alin. (4) Cod penal, analizând
obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,
din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării
lor.
De asemenea, cu referire la faptul că instanța de fond și instanța de
apel neîntemeiat au respins cererile apărării privind efectuarea expertizelor
solicitate în privința decedatului Xxxxx și în privința inculpatului Musteața
Igor, Colegiul penal lărgit notează că prin conținutul rapoartelor de
expertiză medico–legală, au fost elucidate circumstanțele invocate de către
apărare, iar toate circumstanțele care ar avea importanță probatorie pentru
13
prezenta cauză au fost elucidate prin raportul de expertiză medico-legală
nr. 1661/D din 22.07.2016, conținutul raportului de constatare medico-
legală nr. 1721 din 09.11.2016, conținutul raportului de expertiză medico-
legală nr. 134 D/1721 din 09.11.2016, experții fiind avertizați de răspundere
penală. Mai mult, confirmarea sau infirmarea concluziilor din raporturile
de expertiză medico-legale, prin intermediul unui raport de expertiză
medico-legală în comisie, nu ar influenta în mod decisiv mersul anchetei
judiciare, or, aprecierea urmează a fi efectuată în coroborare cu celelalte
probe administrate și cercetate în instanță și nu constituie pretext de a
considera că a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil,
apărare și acces la justiție.
Astfel, Colegiul penal lărgit concluzionează că, decizia instanței de
apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, consecvent conținând
o expunere amplă a circumstanțelor stabilite, în sensul că argumentele pe
care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează
cu o motivare corespunzătoare rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6
CEDO.
Or, analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de
apel la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417
alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în
pct. 7.1 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o
însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce vine în
corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în
cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din
CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi
înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument
(hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate
acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin
însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi
examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În concluzie, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel la
judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera
casarea deciziei adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibil a
recursului ordinar declarat de către avocatul Răileanu Petru, în numele
inculpatului.
14
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul
Răileanu Petru, în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza penală în
privința lui Musteața Igor xxxxxx.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
15