1ra-1060/2020 — art.287 alin. 1, 151 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 mai 2017, Musteața Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Musteața Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 13 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, definitiv pentru concurs de infracțiuni, lui Musteața Igor a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 14 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă a lui Zinovii Maria a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. 1 A fost încasat de la Musteața Igor, în beneficiul statului cheltuielile judiciare ce țin de efectuarea raporturilor de expertiză medico-legală în mărime de 1045 lei.

Pentru a se pronunța în cauza dată în sensul enunțat, instanța de fond a constatat că Musteața Igor la 29 aprilie 2016 aproximativ la orele 06:30, aflându-se în loc public, în curtea blocului de locuit din str. Xxxx, mun. Chișinău, acționând cu intenții huliganice, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor, dorind și admițând în mod conștient, survenirea acestor urmări, încălcând grosolan ordinea publică, acțiuni manifestate prin încălcarea normelor etico-morale și drepturilor altor persoane, demonstrând un cinism deosebit, fără careva motive întemeiate, numea cu cuvinte necenzurate pe Xxxxx, totodată, amenințîndu-1 cu aplicarea violenței fizice, alerga în spatele acestuia cu scopul aplicării violenței fizice asupra lui Xxxxx, ultimul în scopul evitării conflictului cu Musteața Igor, a intrat în scara blocului din str. Xxxx, mun. Chișinău. Tot el, în continuarea acțiunilor sale criminale, aflându-se în același loc și timp, urmărind victima Xxxxx, în scara blocului de locuit din str. Xxxx, mun. Chișinău, urmărind intenția de a cauza vătămări corporale, a aplicat lui Xxxxx multiple lovituri cu mâinile și picioarele în regiunea capului și corpului cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.134 D/1721 din 09 noiembrie 2016, leziune axonală difuză, contuzie cerebrală cu focare de dilacerare, hematon subdural minor posterior stânga, conținut hemoragie în spațiul subarahnoidian, fractura cominutivă a complexelor orbito-zigomatice bilateral, fractură cominutivă a maxilarilor bilateral, LeFort II, fractura cominutivă a oaselor nazale și etmoidale bilateral, hemosinus maxilar și sfenoidal bilateral, contuzia și emfizem al structurilor foselor infratemporale bilateral, contuzia și emfizem al ambilor globi oculari, hematom paraorbital cu accent pe dreapta, care au fost cauzate în rezultatul acțiunilor trumatice cu corp contondent sau la lovirea de acesta, cu intensitate suficientă pentru a produce asemenea leziuni, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și conform acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii. Ulterior, la 14 august 2016, la orele 11:00, aflându-se internat în staționar în IMSP IMU, victima Xxxxx, în rezultatul insuficienței cardio- pulmonare, ca urmare a bronhopneumoniei purulente cu abcedare, care s-a dezvoltat pe fundal de traumă cranio-cerebrală deschisă: leziune axonală difuză, a decedat, iar conform concluziilor raportului de expertiză medico- 2 legală nr. 134 D 1721 din 09 noiembrie 2016, leziunile corporale cauzate sunt în legătură cauzală directă cu survenirea decesului.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de prima instanță, a declarat apel: - avocatul Maliga Lilian în numele inculpatului Musteața Igor, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sectorul Buiucani din 29.05.2017, pronunțarea unei noi decizii prin care inculpatul Musteața Igor să fie achitat, din motiv că vina inculpatului nu a fost dovedită; - avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea integrală a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29.05.2017, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Musteața Igor să fie achitat, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii; - inculpatul Igor Musteața, prin care a solicitat casarea integrală a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29.05.2017, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat. 3.1. În motivarea cererii de apel avocatul Maliga Lilian în numele inculpatului Musteața Igor a invocat că: - instanța de fond a apreciat greșit probele administrate, fiind omis că învinuirea înaintată este neîntemeiată, abuzivă și lipsită de temei juridic, iar infracțiunile incriminate nu au fost săvârșite de inculpat; - fiind audiat în ședința de judecată, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor de care a fost învinuit. Declarațiile acestuia se confirmă și prin declarațiile succesorului părții vătămate Zinovii M., ale martorilor Manoliu G., Nohailîc Ș., Pasecinicov D. și Capestru M., concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 1661/D din 22.07.2016, concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1721 din 09.11.2016, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 134D/1721 din 09.11.2016, învinuirea înaintată inculpatului fiind abuzivă, neîntemeiată și bazată pe presupuneri; - instanța de fond a denaturat declarațiile martorilor în favoarea acuzării, indicând că prin declarațiile martorilor se dovedește că inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate, aceste probe fiind puse la baza sentinței de condamnare. Or, probele invocate demonstrează că victima a fost internată în spital, cu leziunile corporale constatate descrise în rapoartele de expertiză efectuate, însă nu faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate; - instanța de fond a emis o sentință de condamnare în privința inculpatului, în lipsa constatării, descrierii și probării acțiunilor concrete ale 3 acestuia, apreciind greșit probele, faptele și circumstanțele cauzei, precum și neconcordanța probelor cu starea de fapt constatată de instanță, fiind bazată pe presupuneri. 3.2. În motivarea apelului avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului a invocat că: - inculpatul a pledat nevinovat și a declarat că victima a fost vecinul lui și îl cunoaște de mult timp. În dimineața incidentului, el a văzut o persoană care își satisfăcea necesitățile fiziologice lângă un automobil. A recunoscut partea vătămată, doar după ce i-a făcut observație. Au schimbat câteva replici și s-au despărțit, el urcând în apartament pentru a-și lua niște lucruri. Nu i-a aplicat careva lovituri părții vătămate. Mai mult, în anul 2002, el a fost implicat într-un accident rutier, fiind internat în spital pentru o perioada îndelungată, iar ca urmare, nici până moment nu poate efectua acțiuni fizice active. Succesorului părții vătămate Zinovii M., a indicat că a auzit gălăgie în scara casei unde locuiești. A deschis ușa și l-a văzut pe soțul ei, care era bătut. Întrebându-1 ce s-a întâmplat, acesta i-a răspuns că “Ghena îi cunoaște”, dar nu a zis că anume inculpatul l-a bătut; - declarații analogice a depus și martorul Capestru M., conform cărora Zinovii T., nu a indicat direct la inculpat ca fiind persoana care i-a aplicat leziuni corporale. Martorul Nohailîc Ș., colaborator de poliție, a relatat că la 29.04.2016, orele 07.30, cu colegul său se deplasa la sectorul de poliție. Lângă oprirea de troleibuz din str. Alba Iulia 184, mun. Chișinău, s-au apropiat două persoane care le-au comunicat despre un conflict. Au mers la serviciu, unde, peste o perioadă de timp, a parvenit informația 903 despre faptul maltratării lui Zinovii T. Martorul Manoliu G., a declarat că în jurul orelor 06.00, a auzit niște strigăte în ograda casei. Din fereastră l-a văzut pe Zinovii T., care cerea ajutor. Alături de acesta, la o anumită distanță era Musteața I. A ieșit afară, însă nu a mai observat acele persoane. Nici Manoliu G., nu a indicat că inculpatul i-a aplicat lui Zinovii T., careva lovituri. Martorul Pasicinicov D., a explicat că era împreună cu inculpatul în acea dimineață. În curtea casei au observat un bărbat care își satisfăcea necesitățile fiziologice. Între inculpat și această persoană a apărut un conflict verbal. Peste aproximativ 10 minute, el împreună cu inculpatul s- au deplasat în direcția magazinului „Olimpiacos”. Nu a văzut ca inculpatul să-i fi aplicat persoanei indicate careva lovituri. Martorul Drujinin V., a comunicat că cunoaște inculpatul din spital, unde ultimul s-a tratat după un accident rutier. Ulterior, au ținut legături și cunoaște că după acel accident, inculpatul nu poate efectua acțiuni fizice active și are probleme cu piciorul. Or, acesta nu ar fi putut să-i cauzeze leziuni corporale părții 4 vătămate. 3.3. În motivarea apelului inculpatul Musteața Igor a invocat că: - sentința de condamnare este neîntemeiată; - a văzut victima în curtea blocului. Acesta nu avea leziuni corporale, însă era în stare avansată de ebrietate. Înțelegând că nu are cu cine discuta, s-a îndreptat în direcția opusă, spre magazin, acțiunile lui fiind înregistrate de camerele de luat vederi instalate acolo; - nu sunt martori care să confirme că l-au văzut în curte, iar el nu avea acces în scara în care locuia victima, ușa fiind posibil de deschis doar prin intermediul interfonului.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2017, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin care: procesul penal în privința lui Musteața Igor în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, a fost încetat, deoarece fapta constituie contravenție. Procesul contravențional în baza art. 354 Cod contravențional a fost încetat pe motivul intervenirii termenului de prescripție. Cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1045 lei a fost respinsă, cheltuielile fiind trecute în contul statului. În rest, sentința a fost menținută. Musteața Igor considerându-se condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 13 ani închisoare.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de apel, au declarat recurs: - procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, prin care a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond; - avocatul Lilian Maliga, prin care a solicitat casarea hotărârilor adoptate, și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motivul că infracțiunea incriminată inculpatului nu a fost dovedită; - avocatul Petru Răileanu, prin care a solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanța de apel, în alt complet de judecată; - inculpatul Musteața Igor prin care a solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 13 noiembrie 2018, au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, de avocații Lilian Maliga, Petru Răileanu și de inculpatul Musteața Igor, 5 casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2017, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanța de apel, în alt complet de judecată.

Rejudecând cauza, prin decizia Colegiului penal al Curți de apel Chișinău din 09 aprilie 2019, a fost admis apelul avocatului Maliga Lilian în numele inculpatului Musteața Igor, apelul avocatului Răileanu Petru în numele inculpatului Musteața Igor și apelul inculpatului Musteața Igor, declarate împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 mai 2017. S-a casat integral sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanța prin care: Musteața Igor a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, în baza căruia a-i stabili pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani. Musteața Igor a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, în baza căruia a-i stabili pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 13 (treisprezece) ani. În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a fost stabilit pedeapsa definitivă lui Musteața Igor de 13 (treisprezece) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Termenul executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui Musteața Igor a fost calculat din data pronunțării deciziei, cu includerea în acest termen durata aflării sub arest din 22.11.2016 până la 09.04.2019. A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de succesorul victimei Zenovii Maria, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. 7.1. În motivarea deciziei instanța de apel a stabilit că, instanța de fond a depășit limitele învinuirii, or, a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, și conform semnelor calificative „de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită”, dar neincriminate ultimului prin rechizitoriu. Instanța de apel a stabilit că, Musteața Igor, la 29 aprilie 2016, aproximativ la orele 06 și 30 min., aflându-se în loc public, în curtea blocului de locuit din str. Xxxx, mun. Chișinău, acționând cu intenții huliganice, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor, dorind și admițând în mod conștient, survenirea 6 acestor urmări, încălcând grosolan ordinea publică, acțiuni manifestate prin încălcarea normelor etico-morale și drepturilor altor persoane, demonstrând un cinism deosebit, fără careva motive întemeiate, numea cu cuvinte necenzurate pe Xxxxx, totodată, amenințându-1 cu aplicarea violenței fizice, alerga în spatele acestuia, cu scopul aplicării violenței fizice asupra lui Xxxxx, ultimul în scopul evitării conflictului cu Musteața Igor, a intrat în scara blocului din str. str. Xxxx, mun. Chișinău. Tot el, în continuarea acțiunilor sale criminale, aflându-se în același loc și timp, urmărind victima Xxxxx, în scara blocului de locuit din str. Xxxx, mun. Chișinău, urmărind intenția de a cauza vătămări corporale, a aplicat lui Xxxxx multiple lovituri cu mâinile și picioarele în regiunea capului și corpului cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.134 D/1721 din 09 noiembrie 2016, leziune axonală difuză, contuzie cerebrală cu focare de dilacerare, hematon subdural minor posterior stânga, conținut hemoragie în spațiul subarahnoidian, fractura cominutivă a complexelor orbito-zigomatice bilateral, fractură cominutivă a maxilarilor bilateral, LeFort II, fractura cominutivă a oaselor nazale și etmoidale bilateral, hemosinus maxilar și sfenoidal bilateral, contuzia și emfizem al structurilor foselor infratemporale bilateral, contuzia și emfizem al ambilor globi oculari, hematom paraorbital cu accent pe dreapta, care au fost cauzate în rezultatul acțiunilor traumatice cu corp contondent sau la lovirea de acesta, cu intensitate suficientă pentru a produce asemenea leziuni, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și conform acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii. Ulterior, la 14 august 2016, la orele 11:00, aflându-se internat în staționar în IMSP IMU, victima Xxxxx, în rezultatul insuficienței cardio- pulmonare, ca urmare a bronhopneumoniei purulente cu abcedare, care s-a dezvoltat pe fundal de traumă cranio-cerebrală deschisă: leziune axonală difuză, a decedat, iar conform concluziilor raportului de expertiză medico- legală nr. 134 D 1721 din 09 noiembrie 2016, leziunile corporale cauzate sunt în legătură cauzală directă cu survenirea decesului. Instanța de apel a stabilit că, deși inculpatul Musteața Igor, nu și-a recunoscut vina, vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (1), 151 alin. (4) Cod penal, se confirmă prin probe analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele. Instanța de apel a constatat că, inculpatul Musteața Igor a comis infracțiunile imputate lui, iar acțiunile inculpatului Musteața Igor se 7 încadrează în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințări cu aplicarea violenței asupra persoanelor și cu aplicarea violențelor asupra persoanelor; și în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, adică vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care au provocat decesul victimei. Instanța de apel a respins ca neîntemeiată solicitarea apărării privind achitarea inculpatului Musteața Igor, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, deoarece s-a constatat dovedită pe deplin vinovăția inculpatului Musteața Igor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1), art. 151 alin. (4) Cod penal, or, la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Musteața Igor în săvârșirea infracțiunilor incriminate. Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile inculpatului Musteața Igor precum că, nu a săvârșit careva acte de huliganism și că nu i-a aplicat lui Xxxxx multiple lovituri cu mâinile și picioarele în regiunea capului și corpului, în urma cărora ultimul a decedat, deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date de către inculpat în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală și sunt combătute de celelalte probe și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală, demonstrând astfel vinovăția lui în comiterea faptelor imputate. Instanța de apel a reținut că, nerecunoașterea vinovăției de către Musteața Igor, de comiterea faptelor imputate nu echivalează cu achitarea lui, deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine comiterea de către dânsul a faptelor încriminate și o califică ca o metodă de apărare, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de bănuit, învinuit sau inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decât în cazurile expres prevăzută de legea procesual penală, nerecunoașterea vinovăției de către Musteața Igor se apreciază ca un drept al acestuia și ca o metodă de apărare. Cu referire la argumentul apelanților inclusiv și al inculpatului precum că, probele prezentate în cadrul ședinței de judecată de către acuzator nu conțin informații certe și veridice despre vinovăția inculpatului și precum că pe cauza dată nu este nici un martor ocular, adică lipsesc probele directe, instanța de apel a menționat că analiza și verificarea probelor prezentate de către organul de urmărire penală, cercetate în cadrul ședinței 8 instanței de fond și celei de apel prin prisma art. 101 CPP, care coroborează între ele, duc la o concluzie unică și exclud o altă versiune posibilă care ar putea fi tratată în favoarea inculpatului. Instanța de apel a respins argumentul avocatului inculpatului potrivit căruia, instanța de fond a denaturat declarațiile martorilor în favoarea acuzării, indicând că prin declarațiile martorilor se dovedește că inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate, aceste probe fiind puse la baza sentinței de condamnare și astfel a considerat că probele invocate demonstrează că victima a fost internată în spital, cu leziunile corporale constatate descrise în rapoartele de expertiză efectuate, însă nu faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate. Instanța de apel a constatat că declarațiile succesorului părții vătămate Zinovii Maria și ale martorului Manoliu Ghenadie combat argumentele apelanților precum că, vina inculpatului Musteața Igor nu a fost dovedită, precum că, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, deoarece sunt în contradicție cu celelalte probe anexate la materialele cauzei, care sunt pertinente, concludente, utile și coroborează între ele și demonstrează cu certitudine vina lui Musteața Igor în comiterea faptelor imputate lui. Instanța de apel a notat că martor ocular direct la aplicarea loviturilor de către Musteața Igor lui Xxxxx a fost martorul Manoliu Ghenadie, declarațiile căruia au fost analizate în coroborare cu întreaga sistemă de probe analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 CPP, demonstrează cu certitudine vina lui Musteața Igor în comiterea faptelor imputate lui. Instanța de apel analizând declarațiile martorilor Nohailîc Ștefan și Capestru Maria, a reținut că, ele nu indică direct la circumstanțele conflictului apărut dintre partea vătămată Xxxxx și Musteața Igor, însă ele coroborează cu declarațiile martorului Manoliu Ghenadie și celelalte probe, demonstrând cu certitudine vina lui Musteața Igor în comiterea faptelor imputate lui. Instanța de apel a respins argumentul invocat în apărarea inculpatului cu privire la contradicțiile în acele rapoarte de expertiză ce vizează cauza decesului, indicând că se atestă prezența a două expertize medico-legale, din 09.11.2016, cu concluzii diferite a cauzei decesului lui Xxxxx până la moment nefiind cunoscută cauza precisă a decesului părții vătămate. Or, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1721 din 09.11.2016, leziunile descrise sunt în legătură cauzală directă cu survenirea decesului, precum conform raportului de expertiză medico-legală nr. 134 9 D/1721 din 09.11.2016, leziunile sunt în legătură cauzală directă cu survenirea decesului fapt care dovedește lipsa a careva bănuieli cu privire la cauza decesului victimei. Instanța de apel a respins argumentul inculpatului potrivit căruia, a văzut victima în curtea blocului, acesta nu avea leziuni corporale, însă era în stare avansată de ebrietate, iar înțelegând că nu are cu cine discuta, s-a îndreptat în direcția opusă, spre magazin, acțiunile lui fiind înregistrate de camerele de luat vederi instalate acolo. Or, nu sunt martori care să confirme că l-au văzut în curte, iar el nu avea acces în scara în care locuia victima, ușa fiind posibil de deschis doar prin intermediul interfonului. Instanța de apel a notat că, este fondată soluția cu privire la încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului pe circumstanțele de fapt și de drept formulate în rechizitoriu, raportate la jurisprudența națională, conform căreia, în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de infracțiunea de omor intenționat ori de vătămarea intenționată gravă sau medie a integrității corporale ori a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va face, conform art.287 și art. 151 Cod penal (hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19.06.2006, Cu privire la practica judiciară, în cauzele penale despre huliganism, pct. 10.5). Or, potrivit rechizitoriului, inculpatul este învinuit că a aplicat violenta fizică față de victimă, soldată cu vătămare gravă a integrității corporale și sănătății, periculoasă pentru viață, în alt loc și timp, deja după consumarea infracțiunii de huliganism penal. Vinovăția inculpatului Musteața Igor în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (1) art. 151 alin. (4) Cod penal a fost dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la cauza penală care demonstrează vinovăția inculpatului în afara oricărui dubiu rezonabil. Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatului Musteața Igor a ținut cont de prevederile art. art. 7, 16, 61, 75, 76, 77 Cod penal. Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a menționat că, de către succesorul părții vătămate, Zinovii Maria, au fost prezentate probe incontestabile pentru stabilirea cuantumului concret a prejudiciului material cauzat prin acțiunile infracționale ale inculpatului Musteața Igor, însă, ținând cont de faptul că de către ultima nu a fost depus apel, în cadrul ședinței instanței de apel nu a susținut pretențiile înaintate, iar soluționarea acțiunii civile cu stabilirea cuantumului pretențiilor înaintate nu este posibilă, deoarece ar agrava situația inculpatului în propriul apel. 10 Instanța de apel a admis în principiu, acțiunea civilă ale succesorului părții vătămate, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Decizia instanței de apel din 09 aprilie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Răileanu Petru, în numele inculpatului, prin care invocând incidența pct. 6 alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată. 8.1. În motivarea recursului ordinar avocatul Răileanu Petru, în numele inculpatului a indicat că: - instanța de fond și instanța de apel neîntemeiat au respins cererile apărării privind efectuarea expertizelor solicitate în privința decedatului Xxxxx și în privința inculpatului Musteața Igor; - o expertiză medicală, care ține de un domeniu, dincolo de cunoașterea judecătorilor, este de natură să aibă o influență preponderentă asupra aprecierii faptelor și constituie un element de probă esențial: trebuie așadar să poată fi comentată în mod eficient de către părți (Mantovanelli împotriva Franței, pct. 36, pct. 51-52; Storck împotriva Germaniei, pct. 135); - probele prezentate în cadrul ședinței de judecată de către acuzator nu conțin informații certe și veridice despre vinovăția inculpatului, în baza acestora pot fi trase mai multe concluzii opuse, fapt ce denotă imposibilitatea punerii acestora în baza unei sentințe de condamnare.

Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit, conchide că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Din conținutul recursului se desprind criticele exprimate prin dezacordul cu aprecierea probelor acuzării și stabilirii vinovăției inculpatului Musteața Igor în comiterea infracțiunilor imputate, precum și 11 afirmațiile recurentului precum că, în viziunea sa, decizia atacată nu conține motivarea suficientă a soluției adoptate. Astfel, instanța de recurs ordinar va supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de ареl nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivele ре саrе își întemeiază soluția sunt expuse nесlаr. Reieșind din această normă, Colegiul penal lărgit menționează că argumentele invocate au un conținut doar declarativ, expus printr-o analiză subiectivă, deoarece în urma examinării materialelor cauzei a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizie (f.d. 63-75 vol. VI) și-a motivat soluția privind încadrarea acțiunilor inculpatului Musteața Igor în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințări cu aplicarea violenței asupra persoanelor și cu aplicarea violențelor asupra persoanelor; și în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, adică vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care au provocat decesul victimei. În context, Colegiul penal lărgit, analizând decizia instanței de apel prin prisma temeiului de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, constată, că asemenea erori nu se confirmă în speță, dat fiind faptul, că și instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar decizia contestată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Prin prisma criticelor invocate în recurs, Colegiul penal lărgit reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor 12 fiind expusă versiunea proprie cum ar fi trebuit să fie apreciate de către instanțele ierarhic inferioare. Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs ordinar reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective. În sensul expus, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, (f.d. 63-75 vol. VI, din decizia recurată), verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și art. 151 alin. (4) Cod penal. În aceste circumstanțe instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia, că învinuirea înaintată lui Musteața Igor nu este bazată pe presupuneri, iar prin prisma administrate și aprecierii probelor de instanțele de judecată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, a stabilit prezența în acțiunile inculpatului elementelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și art. 151 alin. (4) Cod penal, reieșind din fapta constatată. Prin urmare, instanța de apel și a motivat concluziile privind vinovăția inculpatului Musteața Igor în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și art. 151 alin. (4) Cod penal, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor. De asemenea, cu referire la faptul că instanța de fond și instanța de apel neîntemeiat au respins cererile apărării privind efectuarea expertizelor solicitate în privința decedatului Xxxxx și în privința inculpatului Musteața Igor, Colegiul penal lărgit notează că prin conținutul rapoartelor de expertiză medico–legală, au fost elucidate circumstanțele invocate de către apărare, iar toate circumstanțele care ar avea importanță probatorie pentru 13 prezenta cauză au fost elucidate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1661/D din 22.07.2016, conținutul raportului de constatare medico- legală nr. 1721 din 09.11.2016, conținutul raportului de expertiză medico- legală nr. 134 D/1721 din 09.11.2016, experții fiind avertizați de răspundere penală. Mai mult, confirmarea sau infirmarea concluziilor din raporturile de expertiză medico-legale, prin intermediul unui raport de expertiză medico-legală în comisie, nu ar influenta în mod decisiv mersul anchetei judiciare, or, aprecierea urmează a fi efectuată în coroborare cu celelalte probe administrate și cercetate în instanță și nu constituie pretext de a considera că a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, apărare și acces la justiție. Astfel, Colegiul penal lărgit concluzionează că, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, consecvent conținând o expunere amplă a circumstanțelor stabilite, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare corespunzătoare rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6 CEDO. Or, analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 7.1 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În concluzie, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibil a recursului ordinar declarat de către avocatul Răileanu Petru, în numele inculpatului. 14

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Răileanu Petru, în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Musteața Igor xxxxxx. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena 15