1ra-305/20 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-305/20 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-305/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Druță Boris în numele inculpatului Musteața Toma, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din 12 iunie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Musteața Toma XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Musteața Toma a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa numită prin prezenta sentință, s-a

adăugat integral pedeapsa complimentară neexecutată, aplicată prin sentința

Judecătoriei Strășeni din 16.03.2017, stabilindu-i o pedeapsă definitivă de 8 luni

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul

Musteața Toma la data de 12.10.2018 în jurul orelor 21:30, fiind privat de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cunoscând cu certitudine

că nu posedă permis de conducere, acționând în mod intenționat, conștientizând

caracterul ilegal al acțiunilor sale și al consecințelor care pot surveni, ignorând astfel

pct. 10 sub. 2) lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, a condus mijlocul de

transport de model „Wolksvagen T4”, cu numărul de înmatriculare XXX pe un drum

public din s. Cornești, r-nul Hîncești până la stoparea acestuia de către agenții

constatatori al INP OGP MAI, pentru verificarea actelor.

1

Astfel, în procesul verificării actelor, inspectorii au observat că Musteața

Toma prezenta semne evidente de aflare în stare de ebrietate. Pentru confirmarea și

aprecierea gradului stării de ebrietate, precum și naturii ei, conducătorul mijlocului

de transport fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate conform art. 438 alin.(2) Cod contravențional, i-a fost propus să fie testat

întru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei.

Conform testării alcooscopice „Drager 8510 ro, alcootest 6810” s-a constatat

o concentrație de vapori în aerul expirat de 0,31 mg/L, ceea ce depășește maximele

admisibile de alcool pentru conducătorii de vehicule. Conform art. 13412 alin. (3)

Cod penal se atestă stare de ebrietate cu grad avansat, fapt confirmat prin procesul-

verbal de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate din 12.10.2018.

Astfel, acțiunile inculpatului Musteața Toma de către organul de urmărire

penală au fost încadrate juridic în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal după indicii

calificativi: „conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care este

privată de dreptul de a conduce mijloace de transport”.

către:

2.1 Avocatul Aftenii Marin în numele inculpatului Musteața Toma care a

solicitat casarea sentinței în partea condamnării inculpatului, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Musteața Toma să fie achitat deoarece fapta nu constituie

infracțiune.

În susținerea apelului, a invocat că:

- concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat indicată în învinuire, conform

testării alcoolscopice „Drager 8510 ro, alcootest 6810”, valoarea constatată este de

0,31 mg/1. Deci, aplicând regulile de prelucrare a rezultatelor, conform

regulamentului de măsurare, valoarea concentrației de alcool în aerul expirat ar fi

0,29 mg/1, deoarece eroarea se aplică în favoarea persoanei testate;

- deși inculpatul și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, se constată că

fapta comisă nu constituie infracțiune, ci contravenție;

- în cadrul ședinței de judecată, acuzatorul de stat a solicitat a-1 recunoaște

vinovat pe Musteața Toma și de a-i aplica o pedeapsă sub formă de amendă în

privința ultimului. De asemenea, inculpatul și-a arătat disponibilitatea de a achita

amenda;

- fapta comisă de Musteața Toma nu constituie infracțiune, or, concentrația de

alcool în aerul expirat în valoare de 0,29 mg/1, conform art. 134/12 Cod penal,

gradul este redus și constituie contravenție;

- instanța de judecată nu a ținut cont de posibilitatea de a executa pedepsele

separat, deoarece inculpatul în ședința de judecată și-a arătat disponibilitatea de a

achita amenda. Pedeapsa cu închisoare fiind prea gravă în acest sens.

2

s-a respins apelul declarat și s-a menținut sentința fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, inculpatul Musteața

Toma a indicat prin înscris autentic că recunoaște faptele indicate în rechizitoriu și

probele administrate la etapa urmăririi penale, nu dorește administrarea de noi probe,

solicitând instanței de judecată, judecarea cauzei în baza probelor administrate la

etapa urmăririi penale, fiind adeverit faptul că declarația inculpatului conform căreia

dânsul a recunoscut integral faptele reținute în rechizitoriu este expresă și

neechivocă.

Instanța de apel a reținut faptul că înscrisul făcut de către inculpatul Musteața

Toma cuprinde atât recunoașterea faptelor descrise în rechizitoriu, cât și solicitarea

acestuia ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, iar în cele din urmă inculpatul fiind asistat de către avocatul său a precizat

că renunță la administrarea de noi probe și este de acord cu încadrarea juridică a

acțiunilor sale.

La capitolul dat, instanța de apel a notat că deși apărătorul inculpatului Musteața

Toma în cererea de apel a pledat pentru pronunțarea unei sentințe de achitare în

privința inculpatului, solicitare care de fapt și de drept este una contradictorie, acesta

a menționat în susținerea cererii de apel unele aspecte ce țin de încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, și anume că fapta nu constituie o infracțiune, ci contravenție,

însă o atare solicitare și argumentare este inadmisibilă la etapa judecării cauzei în

instanța de apel în situația în care anume inculpatul fiind asistat de către apărătorul

său a recunoscut această încadrare juridică a acțiunilor sale, și cu atât mai mult și

forma învinuirii care i-a fost înaintată, iar ca urmare a verificării de către instanța de

judecată a probatoriului administrat la materialele cauzei penale, precum și

respectării proceduri de administrate a acestor probe, corect, legal și just a conchis

că încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului corespunde stării de fapt.

Instanța de apel a reiterat că, la general, alegațiile apărătorului Marin Aftenii la

capitolul pronunțării unei sentințe de achitare în privința inculpatului Musteața Toma

au doar o tentă formală și convențională, în situația în care nu s-au invocat anume

alegații bine determinate ce ar crea dubii privind incorectitudinea calificării juridice

a acțiunilor inculpatului, cu atât mai mult că la capitolul dat nu s-au determinat

careva contradicții și dubii ce ar pune la îndoială soluția instanței la capitolul

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului.

Instanța de apel a ținut să specifice faptul că, pe parcursul judecării cauzei penale

în prima instanță, condițiile examinării cauzei în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod de procedură penală au fost respectate pe deplin, cu atât mai mult nefiind

admise și careva încălcări de ordin procedural la etapa dată, ceea ce determină

caracterul legal și corect al actului judecătoresc de condamnare pronunțat în latura

calificării juridice a acțiunilor inculpatului Musteața Toma.

3

Verificând în acest sens legalitatea sentinței contestate, instanța de apel a notat

că nu poate reține o altă stare de fapt și cu atât mai mult o altă încadrare juridică a

acțiunilor inculpatului Musteața Toma.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului

Musteața Toma, instanța de apel a atestat că prima instanță just și argumentat a ținut

cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, conform cărora la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a considerat că pedeapsa penală aplicată inculpatului a fost

motivată, individualizată și aplicată în corespundere cu prevederile legale, iar careva

temeiuri de a casa sentința în această parte nu au fost stabilite.

Instanța de apel a atestat că inculpatul Musteața Toma nu este la prima abatere

de la legea penală, fiind anterior condamnat, pentru comiterea infracțiunii în

domeniul circulației rutiere (sentința Judecătoriei Strășeni din 16.03.2017).

În acest sens, instanța de apel a reținut că inculpatul Musteața Toma fiind

condamnat pentru comiterea infracțiunii în domeniul circulației rutiere și cunoscând

cu certitudine că acțiunile sale și anume că este privat de dreptul de a conduce

mijloace de transport, nu este deținător de permis de conducere, conștientizând că a

consumat alcool a condus mijlocul de transport și a comis cu intenție directă

infracțiunea imputată, ultimul fiind în perioada în care executa pedeapsa prevăzută

de art. 65 Cod penal, în vigoare la data comiterii infracțiunii (în prezent, art. 651 Cod

penal).

Cu referire la argumentele avocatul Aftenii M. precum că în cadrul ședinței de

judecată, acuzatorul de stat a solicitat a-1 recunoaște vinovat pe Musteața Toma și

de a-i aplica o pedeapsă sub formă de amendă în privința ultimului, instanța de apel

a reținut că partea acuzării nu a luat în calcul faptul că inculpatul cu toate că era

conștient de acțiunile sale, ultimul nu a făcut careva concluzii, având în vedere faptul

că anterior în anul 2016, ulterior în anul 2017 a mai fost condamnat pentru comiterea

infracțiunilor similare, iar aplicarea față de acesta a celei mai blânde pedepse nu este

echitabil și nici nu va duce la realizarea scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61

Cod penal.

În concluzie instanța de apel a conchis că la individualizarea pedepsei penale în

privința inculpatului Musteața Toma instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, și anume:

gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, persoana celui vinovat,

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

4

ale familiei acestuia. Totodată, la individualizarea pedepsei penale au fost respectate

limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea incriminată - art. 2641 alin. (4)

Cod penal, așa cum au fost reduse prin aplicarea alin. (8), art. 3641 Cod de procedură

penală.

avocatul Druță Boris în numele inculpatului Musteața Toma, care a invocat drept

temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 2) și pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei, cu aplicarea unei pedepse non privative de libertate față de

inculpat.

Invocând faptul că:

- fapta nu constituie o infracțiune deoarece din materialele cauzei este constatat

că concentrație vaporilor de alcool în aerul expirai la momentul rețineri lui Musteață

T.A., conform testării alcoolseopice "Drager 851 Oro. alcootest 6810” era de

0,01mg/l. Aplicînd regulile de prelucrare a rezultatelor, conform regulamentului de

măsurare ( valoarea concentrației de alcool în aerul expirat ar fi 0,29mg/l) - eroarea

se aplică în favoarea celui testat;

- instanțele nu au luat în considerație că Musteață Toma și-a recunoscut

vinovățiași nu au analizat suficient ca să îi numească o pedeapsă contravențională,

inculpatul căindu-se sincer de cele comise, regretând cele întâmplate;

- insuficient s-a individualizat aplicarea pedepsei față de Musteață Toma iar

posibilitatea de aplicare față de el a unei pedepse cu suspendare, conform

prevederilor art. 90 Cod penal, nici nu s-a pus în discuție;

- s-au neglijat cerințele art. 5. art. 13 CEDO;

- la examinarea cauzei s-au neglijat prevederile art. 6 paragraf 1 CEDO,

instanța urmând să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază

soluția.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, invocând faptul că instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor apelantului motivându-și just soluția

adoptată. Cu referire la individualizarea pedepsei, constată că instanța de apel a

aplicat pedeapsa în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77, 79

Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

5

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul a indicat ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), pct. 6) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost

încălcate prevederile art. 30, 31 și 33, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile și motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor, or, la judecarea apelului declarat, instanța de recurs a

constatat că, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă în partea individualizării pedepsei în privința lui

Musteața Toma în limitele sancțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului Musteața

Toma, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61,

75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

6

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

muncă neremunerată în folosul comunității.

Colegiul penal consideră neîntemeiat argumentul recurentului precum că

„insuficient s-a individualizat aplicarea pedepsei față de Musteață Toma iar

posibilitatea de aplicare față de el a unei pedepse cu suspendare, conform

prevederilor art. 90 Cod penal, nici nu s-a pus în discuție” în această ordine de idei

este de menționat faptul că Musteața Toma prin sentința Judecătoriei Strășeni din

16.03.2017 a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal fiind condamnat la 8 luni închisoare cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani (f.d. 39-41, Vol.I).

Astfel, având în vedere faptul că inculpatul Musteata Toma anterior a fost

condamnat pentru aceeași infracțiune și nu a ales calea corijării comițând din nou o

infracțiune similară, Colegiul penal consideră corectă și întemeiată concluzia

instanțelor de fond cu privire la neaplicarea art. 90 Cod penal, or suspendarea

condiționată a executării pedepsei în speța dată nu va asigura atingerea scopului

pedepsei penale.

Colegiul penal ține să menționeze faptul că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că, atunci când o acuzație penală

împotriva inculpatului este stabilită printr-o formă prescurtată de examinare

judiciară, aceasta duce, în esență, la renunțarea la o serie de drepturi procedurale.

Acest lucru nu poate fi o problemă în sine, deoarece nici litera, nici spiritul

articolului 6 din Convenția Europeană a drepturilor Omului nu împiedică o persoană

să renunțe la aceste garanții din propria sa voință ( cauza Scoppola vs Italia nr. 2,

17.09.2009).

Analizând materialele cauzei, se remarcă faptul că inculpatul Musteața Toma

a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, întocmind în acest sens și un înscris (f.d. 81, Vol.I), având în

vedere faptul că la examinarea cauzei atât prima instanță cât și instanța de apel au

constatat că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și

că sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei

pedepse, Colegiul penal nu identifică încălcarea art. 6 CEDO așa după cum a invocat

recurentul, cauza fiind examinată cu respectarea tuturor principiilor.

Instanța de recurs nu acceptă motivul invocat în recurs cu privire la

concentrația vaporilor în aerul expirat la momentul reținerii lui Musteața Toma de

0,01 mg/l (f.d. 138), căci conform rezultatului testării alcooscopice concentrația era

de 0,31 mg/l (f.d. 7-9) care a fost inclus în rechizitoriu, iar faptele indicate în

rechizitoriu au fost recunoscute de inculpat prin cererea (f.d. 81) prin care a solicitat

împreună cu avocatul Afteni Marin examinarea cauzei în procedura prevăzută de art.

7

3641 Cod de procedură penală, de unde rezultă că ei nu mai pot contesta vinovăția și

calificarea faptei, dar numai individualizarea pedepsei.

Cu referire la argumentul recurentului precum că „ s-au neglijat cerințele art.

5, art. 13 CEDO” Colegiul penal remarcă că acestea au fost invocate de recurent

formal, fără a fi indicate prin ce anume s-au neglijat aceste cerințe.

Cu referire la eroarea de drept prevăzută la pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, invocată de apărare, instanța de recurs ordinar îl consideră indicat

formal și nefondat, or recurentul nu a specificat în ce fel instanța nu a fost compusă

potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33 Cod de procedură

penală. Mai mult analizând conținutul deciziei contestate cât și sentința instanței de

fond Colegiul penal conchide că cauza a fost examinată de către un complet de

judecători format în baza prevederilor legale, cauza fiind examinată complet și

obiectiv fără a exista careva dubii în această privință.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în

numele inculpatului Musteața Toma, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

apel Chișinău din 12 iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe Musteața Toma

XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 februarie 2020

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8