1ra-1406/2020 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-1406/2020 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1406/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Curtev Alexandr în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei

Cimișlia, sediul Central din 04 iulie 2019 și deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Comrat din 28 ianuarie 2020, în cauza penală în privința

inculpatului

Mandîș Ștefan xxxx, născut la xxxx, originar din

sat. xxx, r-nul xxx, domiciliat în xxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 14.09.2017-04.07.2019;

Instanța de apel: 12.08.2019-28.01.2020;

Instanța de recurs: 25.05.2020 – 12.11.2020.

A C O N S T A T A T :

2019, Mandîș Ștefan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub

forma de amendă în mărime de 800 unități convenționale, ceea ce

constituie 40000 lei.

A fost admis parțial acțiunea civilă înaintată de Barbacari Victor

către Mandîș Ștefan privind încasarea prejudiciului material, moral și

cheltuielilor de judecată.

A fost încasat de la Mandîș Ștefan Constantin în beneficiul lui

Barbacari Victor, suma de 51352 lei cu titlu de prejudiciu material, suma

de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 3000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată. În rest, pretențiile s-au respins ca fiind

neîntemeiate.

perioada lunilor decembrie 2015 – august 2016, având scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altor persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere

sub pretextul de ai transmite mijloacele bănești cet. Barbacari Victor

Vasile, a primit prin intermediul transferurilor bancare de la cet. Xxx xx,

1

ce se află în Federația Rusă bani în suma de 2800 dolari SUA, care

conform cursului oficial al Băncii Naționale a Republicii Moldova în

perioada lunilor decembrie 2015 – august 2016 ,,1” dolar SUA fața de leul

moldovenesc era de 18,34 lei, în suma de 51352 lei, pe care i-a însușit,

pricinuindu-i părții vătămate o pagubă materială în suma totală de

51352, ce constituie 10,7 salarii medii lunare pe economie stabilite prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 974 din 04 decembrie 2014 și nr. 879 din 23

decembrie 2015.

Potrivit ordonanței de modificare a învinuirii din 18 iunie 2019,

Mandîș Ștefan, este învinuit de faptul că în perioada lunilor decembrie

2015 – august 2016, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor imobile a

bunurilor altor persoane, prin inducerea în eroare de ai transmite

mijloacele bănești cet. Barbacari Victor, a primit prin intermediul

transferurilor bancare de la cet. Xxx ce se afla în Federația Rusă bani în

suma de 2800 dolari SUA, care conform cursului oficial al Băncii

Naționale a Republicii Moldova în perioada lunilor decembrie 2015 –

august 2016, ,,1” dolar SUA față de leul moldovenesc era de 18,34 lei, în

sumă de 51352 lei, pe care i-a însușit, pricinuindu-i părții vătămate o

pagubă materială în sumă totală de 51352 lei, ce constituie 10,7 salarii

medii lunare pe economie stabilite prin Hotărâre Guvernului RM nr. 974

din 04 decembrie 2014 și nr. 879 din 23 decembrie 2015.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Mandîș Ștefan, a comis

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a

unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau

ca mincinoase a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților care a produs daune considerabile.

în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei

Cimișlia, sediul Central din 04 iulie 2019, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul Curtev Alexandr în

numele inculpatului, a menționat că:

- concluziile instanței contravin materialelor dosarului deoarece

fiind audiat în cadrul cercetărilor judecătorești inculpatul Mandîș Ștefan

vina sa, în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut și a declarat

că în luna noiembrie 2013 Xxx a împrumutat de la Mandîș Ștefan suma

de 1000 dolari SUA. Pe parcursul anilor 2014 – 2015 Xxx a achitat suma

împrumutată prin intermediul transferurilor bănești. Alte careva sume

nu a primit de la Xxx. Nu cunoaște dacă Xxx a fost dator cu bani fața de

Barbacari Victor;

2

- Mandîș Ștefan a primit bani împrumutați de la Xxx, fapt ce se

confirmă prin extrasul din registrul operațiunilor efectuate de Mandîș

Ștefan în perioada anilor 2014 – 2016;

- în susținerea învinuirii partea acuzării a invocat că în perioada

anilor 2015 – 2016 Mandîș Ștefan prin înșelăciune și abuz de încredere a

dobândit ilicit de la Xxx bani în suma de 2800 dolari SUA sub pretextul

de a le transmite lui Barbacari Victor;

- pe parcursul judecării cauzei, de către partea acuzării n-au fost

prezentate careva probe concludente și pertinente, prin care instanța

poate forma o concluzie fermă, că în perioada anilor 2015 – 2016 Mandîș

Ștefan a primit de la Xxx bani în suma de 2800 dolari SUA;

- careva alte probe prin care se demonstrează că Mandîș Ștefan a

primit de la Xxx mijloace bănești n-au fost prezentate;

- nu a fost demonstrat faptul existenței împrumutului între

Barbacari Victor și Xxx, deoarece potrivit art. 210 Cod Civil (în redacția

anului 2002) trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre

persoanele juridice, dintre persoanele juridice și persoanele fizice și

dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depășește

1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea

obiectului. În cazul în care, conform legii sau învoielii între părți, actul

juridic trebuie încheiat în scris, el poate fi încheiat atât prin întocmirea

unui singur înscris, semnat de părți, cât și printr-un schimb de scrisori,

telegrame, telefonograme, altele de asemenea, semnate de partea care le-

a expediat. Utilizarea mijloacelor tehnice la semnarea actului juridic este

permisă în cazul și în modul stabilit de lege ori prin acordul părților;

- potrivit art. 211 Cod civil nerespectarea formei scrise a actului

juridic face să decadă părțile din dreptul de a cere, în caz de litigiu,

proba cu martori pentru dovedirea actului juridic;

- probele acumulate sunt insuficiente pentru a pronunța o sentința

de condamnare în privința inculpatului Mandîș Ștefan;

- conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile

despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate

pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate se întemeiază în favoarea inculpatului.

ianuarie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul

Curtev Alexandr în interesele inculpatului Mandîș Ștefan Constantin. S-a

menținut sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 04 iulie 2019,

în cauza penală în privința lui Mandîș Ștefan Constantin condamnat în

baza art. 190 alin. (1) Cod penal.

3

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, instanța

de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și

de drept, circumstanțele cauzei cu referire la latura penală, just a

încadrat acțiunile inculpatului Mandîș Ștefan Constantin ca constituind

fapte penale prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal– escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a

unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic)

actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile, așa cum inculpatul Mandîș Ștefan Constantin, în perioada

lunilor decembrie 2015 – august 2016, având scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altor persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere sub

pretextul de ai transmite mijloacele bănești cet. Barbacari Victor Vasile,

a.n.1954, locuitor al or. Cimișlia a primit prin intermediul transferurilor

bancare de la cet. Xxx Valerii, a.n. 1972, locuitor al mun. Chișinău ce se

află în Federația Rusă bani în suma de 2800 dolari SUA, care conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Republicii Moldova în perioada

lunilor decembrie 2015 – august 2016 ,,1” dolar SUA fața de leul

moldovenesc era de 18,34 lei, în suma de 51352 lei, pe care i-a însușit,

pricinuindu-i părții vătămate o pagubă materială în suma totală de

51352, ce constituie 10,7 salarii medii lunare pe economie stabilite prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 974 din 04 decembrie 2014 și nr. 879 din 23

decembrie 2015.

Instanța de apel a constatat că, urmărirea penală și judecata în

primă instanță s-au desfășurat în strictă conformitate cu procedura

prevăzută de lege și, respectiv, nu s-au constatat încălcări care atrag

nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate.

Instanța de apel a notat că, vinovăția inculpatului Mandîș Ștefan

Constantin de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod

penal s-a stabilit atât în cadrul urmăririi penale, examinării dosarului de

prima instanță, cât și în cadrul examinării apelului, fiind dovedită prin

probele anexate la materialele cauzei, care au fost cercetate atât în

instanța de fond, cât și în instanța de apel, faptele lui conținând în

întregime semnele calificative ale infracțiunilor incriminate.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a constatat

că în acțiunile inculpatului Mandîș Ștefan sunt prezente toate elementele

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

4

Instanța de apel a notat că, în cadrul examinării cauzei în ordine de

apel, apelantul a invocat în calitate de probe informația nr. 287 din 23

iunie 2017 eliberată de BC „Moldinconbank” SA și informația eliberată

de BC „Banca de Finanțare și Comerț” SA care au fost precăutate de

instanța de fond, fiind apreciat că probe noi prezentate nu au fost.

Instanța de apel a menționat că, cu toate că Mandîș Ștefan

Constantin în cadrul urmăririi penale și în instanțele de judecată nu și-a

recunoscut vina, instanța de apel în urma verificării probatoriului

conclude, că probele puse la baza sentinței de condamnare corespund

cerințelor legale și prin prisma acestora instanța de fond a apreciat

obiectiv aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

Instanța de apel a considerat ca fiind dovedită pe deplin vinovăția

inculpatului Mandîș Ștefan în fapta adusă lui în învinuire, iar instanța de

fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

veridicității și coroborării, just stabilind vinovăția inculpatului Mandîș

Ștefan în comiterea infracțiunii imputate prevăzute de art. 190 alin. (1)

Cod penal.

Instanța de apel a stabilit că, faptele incriminate inculpatului

Mandîș Ștefan și-au găsit confirmare prin prisma probelor administrate

și cercetate în instanța de fond, verificate în instanța de apel, probe care

coroborează între ele, necreând dubii referitor la faptul că circumstanțele

descrise în rechizitoriu și reținute de către instanța de fond în sarcina

inculpatului au avut loc, iar argumentele apărării invocate în susținerea

nevinovăției inculpatului pe marginea învinuirii aduse, poartă un

caracter declarativ și sunt invocate cu scopul de a evita răspunderea

penală pentru fapta comisă.

Instanța de apel a constatat că, alegațiile reprezentantului

inculpatului Mandîș Ștefan, avocatul Curtev Alexandr cu privire la

faptul că partea acuzării nu a prezentat careva probe pertinente și

concludente întru confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, se combat cu

declarațiile părților vătămate Barbacari Victor și martorului Xxx care în

coroborare cu celelalte probe anexate la speță contrazic argumentele

părții apărării.

Instanța de apel a notat că, din declarațiile inculpatului date la

urmărirea penală și în instanța de judecată, că acesta nu neagă că ar fi

primit careva sume de bani de la Xxx, însă susține că ultimul ar fi

returnat suma de bani împrumutată de la inculpat, adică 1000 dolari

SUA sub 30 %, ceea ce constituie 1300 dolari SUA.

5

Instanța de apel a menționat că, aceste declarații nu sunt veridice

deoarece acestea poartă un caracter declarativ, nu se confirmă prin alte

probe. Din contra, prin probele cauzei aceste declarații sunt destinate

prin ce se invocă concluzia că inculpatul a făcut aceste declarații cu

scopul de a se eschiva de la răspunderea penală.

Instanța de apel a notat că, martorul Xxx sub jurământ, în instanța

de fond a declarat că banii i-a împrumutat de la Barbacari Victor și nu de

la Madîș Ștefan Constantin. Banii trimiși lui Mandîș Ștefan Constantin

erau destinați pentru Barbacari Victor.

Instanța de apel a stabilit că, nu sunt careva dubii că aceste

transferuri au fost efectuate de Xxx chiar dacă apărătorul inculpatului

susține că nu sunt probe ce ar confirma acest fapt. Or, însuși inculpatul a

recunoscut că a primit sume de bani prin transfer de la Xxx, mărimea

cărora coincide cu sumele din transferurile anexate la materialele cauzei.

Doar că inculpatul conform calculului total al transferurilor recepționate

a primit de la Xxx mai mulți bani decât suma pe care susține că ar fi

împrumutat-o xxxx de la el.

Instanța de apel a concluzionat că, solicitarea părții apărării

referitor la achitarea inculpatului este nefondată, deoarece se bazează pe

poziția inculpatului de negare a vinovăției, care contravine ansamblului

probatoriu administrat și consideră că la caz, scopul legii penale de

restabilire a echității sociale ce nu poate fi atins prin achitarea lui Mandîș

Ștefan Constantin, or, infracțiunea săvârșită de acesta este o infracțiune

comisă cu intenție în scop de cupiditate negându-se relațiile sociale cu

privire la încredere și bună credință.

Instanța de apel a stabilit că, la stabilirea și individualizarea

pedepsei aplicate lui Mandîș Ștefan, instanța de fond a ținut cont de

faptul că infracțiunea comisă de acesta face parte din categoria celor mai

puțin grave art. 16 alin. (3) Cod penal, de personalitatea vinovatului, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

condițiile de viață ale acestui, etc.

Instanța de apel a constatat că, corectarea inculpatului Mandîș

Ștefan, ca scop al legii penale, presupune conștientizarea de către acesta

a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui în activitatea societății,

urmând a fi convins că respectarea legii penale este o necesitate și că

numai prin respectarea legii, el va putea evita aplicarea și executarea

altor pedepse, ceia ce în speță nu s-a stabilit.

Instanța de apel a notat că, la aplicarea pedepsei sub formă de

amendă în mărime de 800 u.c., echivalent al sumei de 40000 lei, este

echitabilă, asigurându-se restabilirea echității sociale și prevenirea

comiterii de noi infracțiuni și va duce la conștientizarea de către inculpat

6

a necesității respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului

pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

recurs ordinar de către avocatul Curtev Alexandr în numele

inculpatului, prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea totală a sentinței Judecătoriei

Cimișlia, sediul Central din 04 iulie 2019 și deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Comrat din 28 ianuarie 2020 și pronunțarea unei noi

hotărâri, privind achitarea inculpatului Mandîș Ștefan în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

5.1. În argumentarea recursului, avocatul Curtev Alexandr în

numele inculpatului, a indicat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentul apelantului

referitor la faptul că: potrivit art. 210 Cod Civil (în redacția anului 2002),

trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice,

dintre persoanele juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice

dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, iar în

cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. În cazul în

care, conform legii sau învoielii între părți, actul juridic trebuie încheiat

în scris, el poate fi încheiat atât prin întocmirea unui singur înscris,

semnat de părți, cît și printr-un schimb de scrisori, telegrame,

telefonograme, altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat.

Utilizarea mijloacelor tehnice la semnarea actului juridic este permisă în

cazul și în modul stabilit de lege ori prin acordul părților;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentul apelantului

referitor la faptul că, în perioada anilor 2015-2016, Mandîș Ștefan nu a

primit de la Colnic Igor bani în suma de 2800 dolari SUA;

- pe parcursul judecării cauzei, de către partea acuzării n-au fost

prezentate careva probe concludente și pertinente, prin care se

demonstrează, că în perioada anilor 2015-2016 Mandîș Ștefan a primit de

la Colnic Igor bani în suma de 2800 dolari SUA.

- nu s-a dovedit cu certitudine, că Mandîș Ștefan a comis

infracțiunea incriminată. Hotărârea instanței de apel este bazată numai

pe declarațiile părții vătămate și martorul Colnic Igor care nu au fost

probate în modul stabilit și anume declarațiile părții vătămate și a

martorului contravin celorlalte probe anexate la dosar.

procedură penală, pe marginea recursului declarat, procurorul S.

Crijanovschi, a depus referință invocând că instanța de apel a respectat

7

prevederile art. 414 Cod de procedură penală. În acțiunile inculpatului

au fost întrunite elementele infracțiunii, iar în asemenea circumstanțe se

constată inadmisibilitatea recursului ca fiind neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate,

Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din

considerentele ce urmează.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și/sau material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri

care în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau

când argumentele formulate de recurent nu au un fundament juridic.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din argumentele aduse de către avocatul Curtev Alexandr

în numele inculpatului, referitor la temeiul de recurs, prin prisma pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, Colegiul penal lărgit constată că, temeiul menționat nu și-a

găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414, 415, 417 alin. 8) Cod de procedură

penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

8

Colegiul constată că, temeiul prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod procedură penală la care se referă autorul recursului nu persistă în

cauză, deoarece decizia instanței de apel conține analiza amplă și

obiectivă a probelor administrate, fiind dat răspuns la toate argumentele

apărării expuse în apel.

Colegiul penal, în urma examinării recursului, constată lipsa erorii

grave de fapt, exprimată prin stabilirea eronată a faptelor, în existența

sau inexistența lor, prin neluarea în considerație a probelor, care le

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Totodată, raportat la criticile apărătorului, Colegiul reiterează că

acesta se referă în principal la chestiunea de apreciere a probelor. Prin

urmare, reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat, se

constată că autorul acestuia expune conținutul unor probe cercetate de

instanțele de fond, după care în cele din urmă conchide că acestea

constituie un ansamblu probator indubitabil prin care se confirmă

nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor

este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire

penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se

concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea

probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în

ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor

poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs

reiterează că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic

inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica

probele administrate în cauză, deoarece în speța deferită judecării nu s-a

constatat discrepanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul

real al probelor sau ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator

o redă.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă

criticile recurentului, precum că careva probe incontestabile, precum că

9

Mandîș Ștefan a săvârșit infracțiunea imputată, la dosar lipsesc cu desăvârșire

și hotărârea instanței de apel este bazată numai pe declarațiile părții vătămate și

martorului Colnic Igor care nu au fost probate în modul stabilit. Or, instanțele

de fond, analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, corect au încadrat juridic

acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin.(1) Cod penal, potrivit

elementelor constitutive: escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului,

părților care a produs daune considerabile.

Astfel, la caz, instanța de apel reieșind din analiza textuală a

rechizitoriului cât și a sentinței primei instanțe, și-a argumentat soluția

potrivit căreia Mandîș Ștefan a comis infracțiunea imputată.

Instanța de recurs apreciază critic alegațiile avocatului Alexandr

Curtev privind nevinovăția inculpatului Mandîș Ștefan, or, instanțele de

fond au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând

faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat în faza de urmărire penală și cercetare

judecătorească.

Instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din textul deciziei

atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv

hotărârea cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

respingerea apelului declarat.

În acest context, dat fiind faptul că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii

menționate mai sus, atât instanța de apel, nu au avut temeiuri de a devia

de la concluziile menționate în sentință în partea stabilirii vinovăției

inculpatului la faptele prejudiciabile imputate lui. Respectiv, deoarece

chestiunile invocate atât în apel, cât și recurs, au constituit obiect de

analiză și în sentința adoptată de către prima instanță, iar potrivit

jurisprudenței CtEDO, în situația în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărâri CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra Finlandei), din care

10

motiv, Colegiul va respinge ca nefondate alegațiile apărătorului

Alexandr Curtev în numele inculpatului Mandîș Ștefan, invocate în acest

sens, precum că instanțele nu au motivat și nu a respins motivele și

temeiurile invocate de către partea apărării.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiuri

invocate de către avocat, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare, pretinsele erori invocate de

recurent, având un caracter declarativ și nefondat, alegațiile acestuia nu

au putut justifica necesitatea casării deciziei atacate întrucât soluția

instanței de apel este legală și întemeiată, ceea ce impune concluzia

privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Curtev

Alexandr în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Curtev

Alexandr în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Comrat din 28 ianuarie 2020, în cauza penală în privința

inculpatului Mandîș Ștefan xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

11