1ra-990/2020 — art. 155 CP

1ra-990/2020 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-990/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Sidlețchi Iurie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2019, în cauza penală în privința

lui

Alexandrov Viorel XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 02.10.2017– 02.05.2019:

instanța de apel: 27.05.2019 – 26.11.2019;

instanța de recurs: 12.02.2020-13.05.2020.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată conform dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură

penală, Alexandrov Viorel a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni în penitenciar

de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Andrievschii Aneta cu

privire la încasarea prejudiciului material și moral a fost admisă parțial, cu

încasarea din contul condamnatului Alexandrov Viorel în contul părții

vătămate Andrievschii Aneta prejudiciul material în valoare de 4855,09

(patru mii opt sute cincizeci și cinci) lei 09 bani, prejudiciul moral în valoare

de 15000 (cincisprezece mii) lei.

XXXXX, aproximativ la ora XXXXX, aflându-se în apropierea frizeriei

„Vanilia Salon de Frumusețe” situată pe str. XXXXX, mun. Chișinău, având

un comportament neadecvat, a numit cu cuvinte necenzurate, și a amenințat

cu moartea, cu un cuțit pe care îl avea la el, pe cet. Andrievschii Aneta a.n.

1

XXXXX și pe copilul ei minor Andrievschii Eugen a.n. XXXXX. Astfel

provocându-le ultimelor stare de temere pentru siguranța vieții lor și au

perceput amenințarea cu omor fiind ca unul real și iminent.

interesele inculpatului Alexandrov Viorel, prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu emiterea unei hotărâri de

achitare în privința lui Alexandrov Viorel.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul a menționat că:

- de către organul de urmărire penală au fost acumulate probe în

vederea doar acuzării lui Alexandrov Viorel, ignorând și refuzând a fi

audiați doi martori, declarațiile cărora au o relevanță deosebită la stabilirea

adevărului și atingerea scopului procesului penal;

- la materialele cauzei penale sunt anexate explicațiile mamei

inculpatului, Alexandrov Nina care se afla în mașină când Alexandrov

Viorel a venit la locul de muncă a concubinei sale pentru a-și vedea copilul.

Declarațiile date sunt scrise pe numele ofițerului de urmărire penală,

anexate la cauza penală și ignorate de către instanța de judecată cât și de

către procurorul conducător;

- o altă persoană care urma să fie audiată în calitate de martor este cet.

Grigorev Victor, persoana dată este direct menționată în declarațiile

Alexandrov Ninei, cu acesta Alexandrov Viorel a plecat în acea zi în Serbia

și se afla în preajma locului în care sa iscat conflictul;

- organul de urmărire penală și procurorul ca probatoriu au adus

numai depozițiile părții vătămate Andrievschi Aneta, a feciorului ei,

Andrievschi Eugen și a prietenei părții vătămate, cet. Colța Tatiana, care sunt

părți cointeresate în acest caz. O altă abatere de la legea procesual penală,

care are cel mai important rol la examinarea procesului penal precum și la

emiterea unei hotărâri judecătorești este probatoriul;

- ofițerul de urmărire penală, fără a emite o ordonanță de ridicare, fără

întocmirea unui proces verbal de ridicare, fără a fi examinate și cercetate, iar

apoi, considerate ca probe materiale, cum prevede art. 126-132 cod

procedură penală, a anexat ilegal la dosarul penal unele poze cu fețe

desfigurate, pretinse că le-ar fi remis în adresa cet. Andrievschi Aneta, cet.

Alexandrov Viorel. De la ce sursă a căpătat aceste poze organul de urmărire

penală, de la ce aparat electronic au fost remise și în adresa cărei persoane,

nu se cunoaște, deoarece nu a fost efectuată o investigație în acest sens. Este

ușor de presupus faptul că aceste poze au fost atașate la cauza penală de

către organul de urmărire penală în scop de a „demonstra” vinovăția

inculpatului Alexandrov Viorel în săvârșirea infracțiunii date.

2

- organul de urmărire penală, fără a lăsa careva amprente legale în

dosarul penal cum ar fi în cazul dat ordonanța de ridicare, procesul verbal

de ridicare și de examinare, aceștia l-au deposedat pe Alexandrov Viorel de

telefonul mobil. Consideră că intenționat organul de urmărire penală a

comis aceste încălcări a legislației, deoarece odată ce ar fi examinat telefonul

mobil al cet. Alexandrov Viorel ar fi constatat faptul că pozele cu pricina nu

au fost de el remise către partea vătămată;

- prima instanță nu a ținut cont de faptul că în momentul reținerii lui

Alexandrov Viorel, de către colaboratorii de poliție a fost ridicat

autoturismul fără a se întocmi careva documente procesuale;

- în cazul în care se presupunea că infracțiunea a fost comisă de către

Alexandrov Viorel pentru demonstrarea prezenței cuțitului, colaboratorii de

poliție erau obligați imediat să stabilească locul aflării autoturismului care

pe parcursul zilei circula prin oraș și să percheziționeze acest mijloc de

transport, pentru a găsi instrumentul care a favorizat la săvârșirea

infracțiunii, însă din motive bine presupuse nu au făcut acest lucru;

- această amenințare cu omor nu a fost una reală și eminentă iar

persoanei Andrievschi Aneta nu i sa provocat careva stare de temere;

- organul de urmărire penală cât și instanța de judecată eronat au dat

apreciere circumstanțelor de fapt, fără a intra în esența cauzei, analizând și

cercetând doar sub aspectul de acuzare și a dat apreciere circumstanțelor

false care au fost prezentate de Andrievschi Aneta cu scopul de al intimida

și ai îngrădi dreptul lui Alexandrov Viorel de a-și vedea în continuare

copilul;

- în mașină se afla mama lui Alexandrov Viorel, cet. Alexandrov Nina

care au venit împreună de la Ciorescu în Chișinău. În acea zi, practic la

aceiași oră Viorel sa văzut în același parc cu Grigorev Victor cu care urma să

meargă peste hotare;

- sunt divergente între declarațiile martorului Colța Tatiana și partea

vătămată Andrievschi Aneta, referitor la apariția cuțitului, martorul indică

că Alexandrov Viorel din mașină a ieșit cu cuțitul și sa năpustit spre ușă iar

partea vătămată a indicat că sa apropiat de ușă apoi din buzunar a fost scos

cuțitul, consider că divergențele date urmează a apreciate critic.

noiembrie 2019, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

Termenul executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui Alexandrov

Viorel, urmând a fi calculat din data reținerii, cu includerea în acest termen

durata aflării sub arest din 12.09.2017 până la 12.10.2017.

3

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, prima

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care

a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Aceste împrejurări

au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care

au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Vinovăția inculpatului Alexandrov Viorel se confirmă prin plângerea

cet. Andrievschii Aneta depusă la data de 08.09.2017(f.d.5); conținutul

procesului-verbal de cercetare la fața locului din 08.09.2017 locul cercetării

are loc la localul frizeriei „Vanilia Salon de Frumusețe” situată pe str. Miron

Costin nr.15/3, mun. Chișinău, unde a avut loc infracțiunea (f.d.7); planșă

fotografică (f.d.8-9); conținutul procesului-verbal de confruntare dintre

Alexandrov Viorel și Andrievschii Aneta din 20.09.2017 unde ambii s-au

menținut declarațiile date anterior (f.d.26-28); conținutul procesului-verbal

de confruntare dintre Alexandrov Viorel și Colța Tatiana din 20.09.2017

unde ambii și-au menținut declarațiile date anterior (f.d.29).

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în

ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatul Alexandrov Viorel în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 155 Codul penal, conform semnelor

calificative, amenințarea cu omor, adică amenințarea cu omor, dacă a existat

pericolul realizării acestei amenințări

Argumentele invocate în cererea de apel sunt nefondate fiind

combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de

examinare a apelului.

Obiectul juridic special al infracțiunii, prevăzute de art. 155 Cod penal

îl constituie relațiile sociale cu privire la libertatea psihică a persoanei, însă

concomitent pentru această infracțiune este lipsă obiectul material, întrucât

nu presupune o influențare nemijlocită infracțională asupra corpului

victimei.

Instanța de judecată, pe parcursul cercetării judecătorești, reieșind atât

din declarațiile părților vătămate și martorului acuzării, cât și ale

inculpatului Alexandrov Viorel la urmărire penală, care a recunoscut fapta

4

imputată, a reținut în acțiunile ultimului, realizarea laturilor obiectivă și

subiectivă a infracțiunii, prevăzute de art. 155 Cod penal față de părțile

vătămate, dat fiind, că Alexandrov Viorel amenințându-le pe părțile

vătămate cu un cuțit și cu cuvinte „te tai, te omor”, a influențat starea

psihicului părților vătămate cu scopul înfrângerii, dominării voinței, care au

perceput reala amenințare, fiindu-i produs sentimentul de teamă pentru

viața și sănătate, or, prin noțiunea de „libertate psihică” (morală, internă ) se

înțelege putința ce-i este lăsată fiecărei persoane de a hotărî(de a dispune) în

toate actele sale, în cadrul ordinii juridice, după cum va crede de cuviință.

Atingerea adusă libertății psihice a victimei presupune influențarea stării

psihicului acesteia, având scopul înfrângerii, dominării sau corectării voinței

persoanei respective. Prin noțiunea de „amenințare” (componența laturii

obiective) se are în vedere acțiunea constituind o formă a violenței psihice,

care presupune efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire

victimei temere, care o pune în situația de a nu mai avea resursele psihice

necesare pentru a rezista constrângerii. Caracterul periculos al infracțiunii

respective este reliefat de împrejurarea că victima conștientizează că este

amenințată cu un rău, în sufletul și în mintea ei creându-se o stare de teamă

profund dăunătoare, victima fiind scoasă din starea sa normală, teama ei își

găsește reflectare și în acțiuni, comportament.

Latura obiectivă se exprimă prin : 1) fapta prejudiciabilă exprimată în

acțiunea de amenințare cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității

corporale sau sănătății și 2) circumstanțele săvârșirii infracțiunii: existenta

pericolului realizării acestei amenințări.

Latura subiectivă a infracțiunii, prevăzute de art.155 Cod penal se

exprimă prin vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă. Motivele

și scopurile infracțiunii pot fi variate. Cel mai des, motivul se exprimă în

răzbunare, iar scopul - în schimbarea conduitei victimei în interesul

făptuitorului, iar pe parcursul cercetării judecătorești, s-a dovedit că

inculpatul și părțile vătămate se află în relații de conflict, iar situația s-a

agravat mai mult în anul 2014.

Analizând circumstanțele speței și cele expuse supra, Colegiul Penal

atestă că în acțiunile lui Alexandrov Viorel se regăsesc toate elementele

constitutive ale infracțiunii de amenințarea cu omor, fiind apreciată critic

versiunea apărării potrivit căreia Alexandrov Viorel nu a comis la data de 08

septembrie 2017, în apropierea frizeriei „Vanilia Salon de Frumusețe” situată

pe str. Miron Costin nr. 15/3, mun. Chișinău, amenințarea cu moartea, cu un

cuțit pe care îl avea la el față de Andrievschii Aneta și copilul ei minor

Andrievschii Eugen.

5

Tot odată poziția inculpatului privind nevinovăția sa în comiterea

infracțiunii încriminate, reprezenta doar o strategie de apărare și de

eschivare a inculpatului de la răspundere penală.

În același context, nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de

apel o apreciază ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina

garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care

pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate

fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații

și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei

penale.

Instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea categoriei

pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu

prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Alexandrov

Viorel se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave.

La stabilirea și individualizarea pedepsei penale prima instanță a

stabilit lipsa circumstanțelor atenuante, ca circumstanțe agravante în

privința inculpatului Alexandrov Viorel a fost reținut faptul comiterii

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru alte

infracțiuni.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță just a individualizat

pedeapsa în baza art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa

sub formă de închisoare, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii

comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii, care se califica ca

infracțiune mai puțin gravă, săvârșită cu intenție directă, de circumstanțele

cauzei, de lipsa circumstanțelor atenuante și prezența circumstanțelor

agravante în privința lui Alexandrov Viorel, de personalitatea inculpatului

care este anterior judecat, nu a tras concluziile corespunzătoare și nu a mers

pe calea corijării, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale

de restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât

de către inculpat, cât și din partea altor persoane, care va constitui o garanție

și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii

Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este

contracarată și pedepsită.

Instanța de apel a reținut că, realizarea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, precum

6

și, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și

a altor persoane, este posibilă numindu-i o pedeapsă penală în limitele

prevăzute de norma legală și care este privativă de libertate.

Soluția adoptată de către prima instanță își va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului Alexandrov Viorel, or aplicarea unei

pedepse penale sub formă de 1 an 6 luni închisoare ar duce la conștientizarea

de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de

comportamentul său.

Pedeapsa penală reprezintă un remediu echitabil atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum

ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

de către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în conformitate

cu prevederile de procedură penală, instanța de apel nu a depistat careva

încălcări de procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect evaluând

gradul prejudiciabil al acțiunilor infracționale comise suferințele fizice

suportate, a ajuns la concluzia că urmează să fie achitat un prejudiciu

material în valoare de 15 000 lei.

la 19 decembrie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul

Sidlețchi Iurie în numele inculpatului, prin care invocând în calitate de

temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul a menționat că:

- la emiterea deciziei instanța de apel nu a ținut cont că conform art.

414 Cod de procedură penală, instanța de apel verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel;

- instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate

de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal. În cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate

în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele

care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță;

7

- la materialele cauzei penale sunt anexate (f.d.48-53) explicațiile

mamei inculpatului, Alexandrov Nina a.n. XXXXX, IDNP: XXXXX, dom:

or. XXXXX, tel: XXXXX, care se afla în mașină când Viorel Alexandrov a

venit la locul de muncă a concubinei sale pentru a-și vedea copilul.

Declarațiile date sunt scrise pe numele ofițerului de urmărire penală,

anexate la cauza penală și ignorate de către instanța de judecată cât și de

către procurorul conducător;

- o altă persoană care urma să fie audiată în calitate de martor este cet.

Grigorev Victor a.n. XXXXX, IDNP: XXXXX, dom: bd. XXXXX, persoana

dată este direct menționată declarațiile Ninei Alexandrov, cu acesta Viorel

Alexandrov a plecat în acea zi în Serbia și se afla în preajma locului în care

sa iscat conflictul;

- de la început acest proces penal nu putea să-și atingă scopul, care este

expres prevăzut la art. 1, alin. (3) Cod de Procedură penală „Organele de

urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul procesului sânt obligate

să activeze în așa mod încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită,

învinuită sau condamnată și ca nici o persoană să nu fie supusă în mod

arbitrar sau fără necesitate măsurilor procesuale de constrângere ori să nu

fie victima încălcării altor drepturi fundamentale”;

- urmărirea penală în această cauză penală, a fost efectuată de către

organul de urmărire penală cu grave abateri de la normele procesual penale;

- o altă circumstanță omisă de către instanța de apel este încadrarea

faptei în componența de infracțiune prevăzute la art. 155 Cod penal care

prevede răspunderea penală pentru amenințarea cu omor ori cu vătămarea

gravă a integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării

acestei amenințări. Consider că o asemenea amenințare nu putea fi realizată

deoarece, dialogul petrecut între Alexandrov Viorel și Andrievschi Aneta a

avut loc printr-o fereastră a unei uși de intrare care este destul de dură și nu

poate fi deteriorată așa ușor, iar însăși Alexandrov Viorel nu a dat dovadă

de agresivitate, deși conform declarațiilor părții vătămate Andrievschi

Aneta, Alexandrov Viorel, dacă intenționa să pătrundă în încăpere, acesta

pătrundea. Faptul, că Alexandrov Viorel a amenințat-o pe Andrievschi

Aneta cu un presupus cuțit prin sticla de la geam se confirmă și prin procesul

verbal de confruntare, petrecută între aceste părți;

- legislația dreptului penal expres prevede că acțiunea de amenințare

trebuie să fie de natură să alarmeze pe cel amenințat, să fie percepută de el

ca reală, serioasă, prezentând suficiente temeiuri că se va realiza într-un

viitor nu prea îndepărtat. Din acțiunile făptuitorului nu rezultă că acesta

avea intenția să treacă la înfăptuirea amenințării și în mod obiectiv nu putea

s-o realizeze, fapt ce nu constituie infracțiune;

8

- apariția la victimă a stării de temere necesită a fi luată în ansamblu cu

alte circumstanțe, cum poate fi comportamentul ei după acțiunile comise de

inculpat, în cazul dat abandonarea locului de lucru, schimbarea locului de

trai, adresarea cu o cerere la organul de poliție în conformitate cu prevederile

art.2151 cod procedură penală (Măsuri de protecție aplicate victimelor

violenței în familie), însă așa ceva nu a avut loc. Ba mai mult, îndată după

așa zisa amenințare cu omor, din declarațiile martorului Colța Tatiana reiese,

că Andrievschi Aneta i-a acordat serviciile ce țin de pedichiură, fără a apărea

la ea careva stare ne anexietate, frică sau temere de inculpat, adică și-a

continuat treburile ordinar, cum trebuia să fie;

- instanța de apel nu a dat nici o apreciere faptului că sunt divergențe

destul de mari între declarațiile martorului Colța Tatiana și partea vătămată

Andrievschi Aneta, referitor la apariția cuțitului, martorul indică că

Alexandrov Viorel din mașină a ieșit cu cuțitul și sa năpustit spre ușă iar

partea vătămată a indicat că sa apropiat de ușă apoi din buzunar a fost scos

cuțitul, consider că divergențele date urmează a apreciate critic de către

instanța de recurs;

- un alt moment pe care consider că instanța de recurs urmează să-l ia

în considerație este faptul că la recunoașterea vinovăției sale în fața instanței

de fond, inculpatul Alexandrov Viorel a fost influențat de faptul că doar la

recunoașterea vinovăției va putea fi eliberat din arest, măsură preventivă

care era aplicată față de acesta în acel moment.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau

material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care în mod

evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele

formulate de recurent nu au un fundament juridic.

9

Potrivit textului recursului declarat de către avocat, acesta invocă de

drept temeiurile de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și anume că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

În argumentarea recursului ordinar declarat la caz, partea apărării

susține că decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu remiterea cauzei

la rejudecare, criticând în esență modul aprecierii de către instanțele de fond

a probelor și circumstanțelor comiterii infracțiunii imputate inculpatului,

care în opinia acestuia dovedesc nevinovăția lui Alexandrov Viorel la

comiterea faptelor prejudiciabile indicate în rechizitoriu.

Așadar, temeiurile pentru recurs invocate de către recurent prin

prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în cauza supusă

judecării sunt aplicabile atunci când instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apel și nu s-a motivat întemeiat hotărârea

judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea pronunțată să fie motivată

atât în fapt, cât și în drept.

În atare situație, Colegiul penal respinge ca nefondate alegațiile

recurentului și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa

judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a

circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul apreciază că aceasta cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Așadar, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel este una nemotivată și

ilegală, deoarece nu au fost luate în considerație probele prezentate de către

partea apărării, semnalându-se astfel nerespectarea cerințelor art. 414 alin.

Cod de procedură penală, care prevăd că instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, precum și instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor

în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Tot aici, urmează

să se rețină, că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a

actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea

10

tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de menținere a sentinței, adică

așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată. Instanța de apel fiind investită

cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus

situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect de a menține

sentința primei instanțe prin care inculpatul Alexandrov Viorel a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1

an și 6 luni, cu încasarea din contul inculpatului în contul părții vătămate a

prejudiciului material în mărime de 4 855, 09 lei și a prejudiciului moral în

mărime de 15 000 lei.

Prin urmare, contrar celor invocate de către recurent, Colegiul penal

verificând suplimentar lucrările dosarului, remarcă că judecând apelul

instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, audiind

suplimentar, martorul Colța Tatiana și părțile vătămate și a cercetat

materialele dosarului, adoptând în consecință o soluție corectă.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel s-a expus asupra tuturor motivelor

esențiale invocate în apel, motivându-și decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv

hotărârea cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

respingerea apelului declarat de către avocatul Sidlețchi Iurie în numele

inculpatului Alexandrov Viorel, cu menținerea sentinței atacate fără

modificări, precum a fost expusă mai sus în pct. 4 al prezentei decizii.

Totodată, raportat la criticile recurentului, Colegiul constată că acestea

se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor. Elocvent

în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele

mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești,

cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma

acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere a

judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea

intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt

apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora,

iar toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al

coroborării acestora.

Astfel, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu

se analizează conținutul mijloacelor de probă, nu se dă apreciere

11

materialului probator și nu se stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atribuțiile exclusiv

al instanțelor de fond.

În speța deferită judecării nu s-a constatat discrepanță între cele

reținute de instanțele de fond în vederea recunoașterii inculpatului vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.155 Cod penal și conținutul real al

probelor sau ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o redă.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu

privire la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și

plauzibil pentru a dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită

procurorul.

Deci, Colegiul penal consemnează că instanțele ierarhic inferioare,

verificând cele imputate lui Alexandrov Viorel, au conchis corect că partea

acuzării a acumulat și prezentat instanței probe verosimile, pertinente și

concludente, ce demonstrează indubitabil vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunii indicate în rechizitoriu.

În cauza supusă judecării Colegiul notează că, prima instanță în

hotărârea adoptată a făcut o analiză amplă a probelor administrate la caz, în

raport cu învinuirea înaintată inculpatului, oferind răspunsuri argumentate

la criticile esențiale invocate de către partea apărării, care de altfel au fost

similare și în procedurile de apel și recurs ordinar. Prin urmare, dat fiind

faptul că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, astfel întemeiat a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului,

în săvârșirea infracțiunii imputate și menționate mai sus, astfel încât instanța

de recurs nu are temeiuri de a devia de la concluziile menționate în hotărârea

atacată de partea apărării.

Prin urmare, Colegiul consideră că prima instanță și instanța de apel

au ținut cont de prevederile art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, ce

stipulează că, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care,

în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată, precum și de norma art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, ce

prevede că, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșire a infracțiunii

nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului.

De menționat este și acel fapt că, din conținutul recursului declarat,

Colegiul atestă critici privind aprecierea eronată a probelor de către prima

12

instanță și instanța de apel, însă aprecierea probelor ține de examinarea

cauzei în fapt și în drept, de către aceste instanțe, iar dezacordul părților în

acest sens nu constituie temei pentru desființarea unei hotărâri judecătorești

și temei pentru recurs deoarece nu este prevăzut în alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

prima instanță și instanța de apel în privința inculpatului Alexandrov Viorel,

nefiind identificată de instanța de recurs vre-o eroare judiciară, ce ar putea

servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal

consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către avocatul

Sidlețchi Iurie în recursul ordinar deferit spre examinare.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Sidlețchi Iurie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2019, în cauza penală în privința

lui Alexandrov Viorel XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

13