1ra-683/20 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-683/20 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-683/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecători: Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Palade Rodica în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 octombrie 2019,

în cauza penală în privința lui

Lisnic Alexandr XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 10.07.2018 – 03.05.2019

instanța de apel: 27.05.2019 – 09.10.2019

instanța de recurs: 26.12.2019 – 11.03.2020

A C O N S T A T A T :

Lisnic Alexandr a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă fiind dispusă încasarea în mod solidar de la

XXXXX și Lisnic Alexandr în beneficiul lui Catlabuga Eleonora suma de 5300

(cinci mii trei sute) lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune și

suma de 1245,72 (una mie două sute patruzeci și cinci) lei cu titlu de cheltuielile

pentru transport, în total suma de 6545,72 (șase mii cinci sute patruzeci și

cinci) lei.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea acuzatorului de stat cu privire

la casarea cheltuielilor judiciare.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și XXXXXîn latura cărui instanța de

recurs ordinar nu va examina cauza, reieșind din limitele recursului declarat de

avocatul Paladi Rodica.

perioada de timp din luna XXXXXpână la 04 XXXXX, urmărind scopul de profit

și sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă,

împreună și de comun acord cu tatăl său XXXXX, intenționat, dându-și seama de

1

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în

mod conștient survenirea acestora, au pătruns în gospodăria lui Catlabuga

Eleonora, a.n.XXXXX, situată în XXXXX, XXXXX, de unde pe ascuns au sustras și

însușit o coasă metalică, de culoare albastră, cu coadă din lemn de culoare

deschisă, întărită pe vint la preț de 250 lei; trei unități de lemn tivit, cu lungimea

de aproximativ 6m și lățimea de 40 cm, în total la preț de 3200 lei; o găleată

confecționată din masă plastică, de culoare albă, cu capacitatea de 10 litri, la

preț de 30 lei; 2 cratițe metalice confecționate din aluminiu, cu capacitatea de 5

litri, la preț de 70 lei una, în total 140 lei; două cratițe metalice confecționate

din aluminiu, cu capacitatea de 2,5 litri, la preț de 30 lei una, în total în sumă de

60 lei; douăzeci de păhare confecționate din sticlă, de culoare străvezie, fără

careva ornament, cu capacitatea de 80 ml., la preț de 110 lei toate; șase farfurii

de culoare albă, cu flori primprejur pentru masă la preț de 10 lei una, în total în

sumă de 60 lei; șapte farfurii mari pentru fructe de culoare verde deschis, la

preț de 50 lei una, în total în sumă de 350 lei; trei cuțite cu lungimea de la 30

cm., până la 50 cm., confecționate manual, în preț total de 45 lei toate; șase

furculițe de inox, toate la preț de 60 lei; o tigaie confecționată din fontă cu capac

de aluminiu, la preț de 150 lei; un vas(canistră) cu capacitatea de 4 litri, de

culoare galbenă, cu eticheta pe ea lipită ”Castrol” cu cantitatea de un litru, de

ulei auto, la preț de 200 lei; un vas (canistră) cu capacitatea de 2,5 litri, de

culoare verzuie, cu eticheta pe ea lipită ’’Antifreez” cu cantitatea de un 1 litru

de antifreez, la preț de 50 lei; un aparat radio portativ, confecționat din masă

plastică, de culoare neagră, de model „Meridian”, la preț de 150 lei; 25 metri de

covor țesut de mână, de culoare roșu, albastru închis și negru cu lungimea de

25 m., la preț de 30 lei pentru un metru, în total în sumă de 750 lei; 10 metri de

așternut țesut din haine vechi, la preț de 20 lei un metru, în total în sumă de 200

lei; un set de albituri standard pentru pat, de culoare roză deschis, de stil euro,

la preț de 550 lei; două becuri electrice de iluminat, de tip econom, cu

capacitatea 12w, în formă de spirală, la preț de 45 lei un bec, în total în sumă de

90 lei; o butelie din sticlă cu capacitatea de 0,5 litri, de brendy „Călărași”, la preț

de 75 lei; un kilogram de orez la preț de 14 lei; două kilograme de zahăr, la preț

de 28 lei în total; un kilogram de mălai la preț de 11 lei; un kilogram de paste la

preț de 36 lei; un balon mare de aragaz în preț de 1000 lei, astfel cauzându-i

părții vătămate o pagubă materială considerabilă în sumă totală de 8009 lei.

Acțiunile inculpatului Lisnic Alexandr au fost încadrate în prevederile

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane,

prin pătrundere în locuință și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

3.1. Avocatul Olșanski Alexandr în numele inculpatului Lisnic Alexandr

prin care a solicitat casarea sentinței cu emiterea unei noi hotărâri prin care

Lisnic Alșexandr să fie achitat de sub învinuirea înaintată pe motiv că fapta nu

a fost comisă de acesta.

2

În motivarea apelului, avocatul a menționat că învinuirea formulată și

sentința sunt bazate pe depozițiile părții vătămate, care au divergențe și nu sunt

confirmate incontestabil prin alte probe. Cuantumul lucrurilor sustrase a fost

majorat artificial de către partea vătămată. În cursul judecării nu s-a dovedit, că

balonul de gaz și altele lucruri ridicate din gospodăria lui Lisnic și coasa ridicată

de la Covalciuc le aparțin inculpaților. Recunoașterea obiectelor a fost efectuată

cu încălcarea cerințelor art. 117 alin. (3) Cod de procedură penală. Nu a fost

dovedit incontestabil, că Lisnic Alexandr a participat în comiterea crimei

imputate singur iau împreună cu cineva.

3.2. Avocatul Mînăscurtă Valentina în numele inculpatului XXXXX, prin

care a solicitat casarea totală a sentinței, emisă în privința inculpatului XXXXX,

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care XXXXXsă fie achitat deoarece fapta nu

întrunește elementele infracțiunii. Din aceleași considerente să fie respinsă și

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată.

3.3. Partea vătămată Catlabuga Eleonora, prin care a solicitat casarea

sentinței și aplicarea unei pedepse mai aspre în privința ambilor inculpați.

09 octombrie 2019, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a menționat că în urma

evaluării probelor cercetate, judecând cauza penală prezentă prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului Lisnic Alexandr în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, făcând o

încadrare juridică corectă a acțiunilor acestuia, totodată corect a stabilit

categoria și termenul pedepsei aplicate, ținând cont de circumstanțele cauzei și

persoana stabilită a fi vinovată.

Instanța de apel a reținut că soluția primei instanțe se bazează pe probele

cercetate în cadrul procesului judiciar, și anume: declarațiile părții vătămate

Catlabuga Eleonora, XXXXX, precum și alte probe scrise, care au fost studiate

atât în prima instanță, cât și în instanța de apel suplimentar, fapt din care

instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect a stabilit starea de fapt

și a calificat acțiunile inculpatului Lisnic Alexandr.

În opinia instanței de apel, probele nominalizate și examinate în

ansamblu prezintă o situație clară și fără de dubii a circumstanțelor de fapt ce

determină cu certitudine că Lisnic Alexandr este vinovat în faptele constatate

de prima instanță. Probele administrate pe cauză corespund cerințelor

stipulate de art. 101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente,

concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare,

ele fiind în coroborare între ele și demonstrând deplin vinovăția lui

3

Lisnic Alexandr în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal, în deplină măsură.

Potrivit declarațiilor părții vătămate, bunurile sustrase au o valoare de

peste 9000 lei, ceea ce pentru ultima este o pagubă considerabilă, or, aceasta

este pensionară, este foarte bolnavă și ține mult la moștenirea lăsată de părinții

ei, insistând în fața instanței ca să se încaseze din contul inculpaților.

În acest sens instanța de apel a notat că potrivit art. 126 alin. (2) Cod

penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește

luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru

victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute,

alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei,

iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege - gradul

lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

De asemenea instanța de apel a conchis că prima instanță corect a reținut

că inculpații s-au încurcat în declarațiile lor atunci când au încercat să explice

proveniența coasei, declarând mai întâi numele persoanei de la care au

procurat, ulterior indicând la o persoană de gen masculin și de origine romă și

mai apoi că au procurat coasa de la o piață dintr-un alt sat, care în cele din urmă

a fost dată martorului XXXXX în schimbul băuturilor alcoolice, coasă care a fost

recunoscută de către partea vătămată că a fost sustrasă din gospodăria sa. Mai

mult, reieșind din declarațiile martorilor XXXXX Alexandr, instanța a stabilit că

Alexandru (adică inculpatul), i-a propus să procure lenjerie de pat, fețe de

perne și alte bunuri, care a dorit să facă schimb pe băutură sau bani, dar el a

refuzat, deoarece a auzit că sa furat ceva din gospodăria lui Catlabuga Eleonora,

fapt însă care a fost negat cu vehemență de către inculpat în fața instanței, deși

a declarat că cu martorii nu sunt în relații ostile și că acesta nu ar avea de ce să

mintă.

Astfel, instanța de apel a susținut concluziile primei instanței cu privire la

constatarea vinovăției inculpatului Lisnic Alexandr în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) li d) Cod penal ce a fost demonstrată

dincolo de orice dubiu rezonabil, iar poziția aleasă de inculpat instanța a

apreciat-o ca o formă de apărare și încercare de a evita răspunderea pentru

faptele săvârșite.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a menționat că prima

instanță a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, și anume de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise de către inculpat, care

se califică de legislator ca mai puțin gravă, de urmările prejudiciabile, motivul

săvârșirii infracțiunii, precum și persoana inculpaților, care nu au recunoscut

vina în faptele incriminate, se caracterizează negativ, totodată nu sunt la prima

abatere penală, astfel instanța de apel a considerat a fi echitabilă pedeapsa

aplicată inculpatului Lisnic Alexandr sub formă de închisoare pe un termen de

1 an, or, sancțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal,

prevede ca pedeapsă - amendă de la 650 la 1350 unități convenționale sau

4

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau

închisoare de până a 4 ani.

În privința inculpatului Lisnic Alexandr l nu au fost reținute circumstanțe

agravante, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, pe parcursul

examinării cauzei a manifestat un comportament indiferent față de partea

vătămată, de asemenea a fost adus cu forța în fața instanței și nu a recuperat

paguba, încercând prin diferite metode să se justifice. Totodată, a fost

menționat că Lisnic Alexandr anterior a fost implicat în situații de furt, conform

cazierului judiciar (forma 246) anterior a fost tras la răspundere penală în baza

art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, însă urmărirea penală în cauza penală

nr.XXXXX prin ordonanța din 20.11.2013 a fost încetată în baza art. 109 Cod

penal, în legătură cu împăcarea părților. Lisnic Alexandr se caracterizează

negativ, provine dintr-o familie social vulnerabilă, nu este angajat în câmpul

muncii, consumă alcool, intră în cârdășie cu persoane predispuse la comiterea

diferitor ilegalități. Recent a fost atras răspundere contravențională pentru

furt. (f.d.141).

Din considerentele indicate și ținând cont de faptul că ultimul nu și-a

recunoscut vina în fapta imputată, de atitudinea nepăsătoare față de cele

săvârșite, reiese că ultimul nu a făcut concluziile necesare, fapt care denotă că

măsurile anterioare nu și-au atins scopul de prevenire a săvârșirii noilor

infracțiuni din partea lui, ceia ce înseamnă că nu a conștientizat pericolul social

și urmările acțiunilor sale, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a

considerat necesar de a aplica în privința lui Lisnic Alexandr o pedeapsă sub

formă de închisoare în limitele sancțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal.

Din cele stabilite, instanța de apel a conchis că apelurile declarate sunt

nefondate deoarece nu au fost aduse careva motive întemeiate în susținerea

cerințelor înaintate de apelanți, fiind relatate faptele conform viziunii părții

vătămate și avocatului inculpatului, iar argumentele expuse fiind în

contrazicere cu circumstanțele stabilite de prima instanță pe parcursul

examinării cauzei.

Cu referire la argumentele părții apărării, instanța de apel a menționat că

nu pot fi reținute afirmațiile invocate de inculpați că coasa a fost procurată de

la piață, deoarece coasa a fost procurată de XXXXX de la XXXXX, fapt confirmat

din declarațiile martorului, obiect ce a fost recunoscut de partea vătămată ca

coasa care a fost sustrasă de la ea din gospodărie.

Motive de a nu da credibilitate declarațiilor părții vătămate și a

martorilor audiați pe caz instanța de apel nu a stabilit întrucât ultimii au dat

declarații fiind preîntâmpinați pentru răspunderea penală pe care o poartă

pentru darea de mărturii false, precum și sub jurământ, totodată declarațiile

respective sunt sprijinite de probele cercetate și corespund cu circumstanțele

stabilite pe caz.

Nu au fost reținute nici argumentele invocate de partea apărării că

recunoașterea obiectelor a fost efectuată cu încălcarea cerințelor art. 117

5

alin. (3) Cod de procedură penală, unde s-a reglementat, că obiectul ce urmează

a fi recunoscut se prezintă împreună cu cel puțin 2 obiecte omogene, instanța

de apel apreciindu-le ca declarative, fiind expuse în apărarea inculpatului, mai

cu seamă că coasa a fost recunoscută de partea vătămată dintre trei coase, fapt

ce rezultă din procesul- verbal de recunoaștere a obiectului (f.d. 91 volumul 1).

La fel instanța de apel a respins și afirmațiile invocate în apel cu referire

la art. 8, 389 Cod de procedură penală, că în urma judecării cauzei prin

ansamblul probelor cercetate de instanță vinovăția inculpatului Lisnic

Alexandr n-a fost confirmată cu certitudine, că nu s-a dovedit incontestabil, că

Lisnic Alexandr a participat în comiterea crimei imputate, instanța

apreciindu-le ca fiind declarative și nu constituie temei de achitare a

inculpatului, iar negarea vinovăției inculpatului este combătută prin ansamblul

de dovezi examinate în instanța de apel, iar afirmațiile că inculpatul Lisnic

Alexandr nu este vinovat instanța de apel le-a considerat ca un mod de apărare

a inculpatului în vederea eschivării de răspundere penală, declarațiile în sensul

dat fiind combătute prin totalitatea de probe cercetate.

Instanța de apel a respins și afirmațiile invocate în apel de partea

vătămată cu referire la blândețea deoarece acestea sunt declarative, întrucât

pedeapsa aplicată față de inculpați este echitabilă și proporțională faptei

săvârșite, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei și normele legale și va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpaților, temei de agravare a

pedepsei închisorii stabilite nefiind constatat.

Paladi Rodica în numele inculpatului Lisnic Alexandr, prin care, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei și achitarea inculpatului Lisnic Alexandr de sub învinuirea înaintată.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- sentința precum si decizia instanței de apel sunt lipsite de caracter

obiectiv și argumentare în ce privește constatarea cu certitudine a faptelor

comise de inculpați;

- instanța de apel nu a dat apreciere și nu a argumentat declarațiile

inculpaților prin care aceștia au declarat precum ca lucrurile găsite le aparțin

ori atât coasa cât și robinetul nu au fost sustrase dar au fost procurate personal;

- referitor la depozițiile martorului XXXXX A., date la faza urmăririi penale

și cele în cadrul audierii în prima instanță pe care martorul le-a negat ,sunt

contradicții care nu au fost înlăturate;

- modificarea listei bunurilor sustrase și prețul acestora efectuat de

partea vătămată în prima instanță, precum și lipsa bunurilor invocate de ultima

care nu au fost depistate la inculpați trezesc dubii referitor la implicarea

inculpaților în furtul care a avut loc;

- în partea ce ține de aplicarea pedepsei instanța de apel greșit a reținut

circumstanțe care au influențat aplicarea pedepsei cu închisoare, or, articolul

incriminat prevede și alte măsuri de pedeapsă.

6

vătămată Catlabuga Eleonora prin care a pledat pentru respingerea recursului

și menținerea deciziei instanței de apel fără modificări, și de către procurorul

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Suvac N., prin

care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că apărarea

pledează pentru nevinovăția inculpatului, invocând în calitate de temei pentru

casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, totodată printre argumentele recursului fiind evidențiată și poziția cu

privire la comiterea unei eventuale erori în opinia recurentului cu privire la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Lisnic Alexandr, prin urmare

instanța de recurs ordinar atestă semnalarea temeiului pentru recurs prevăzut

la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; precum și când

10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

7

respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile apărării prin care

se susține că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele susținute de

apărare în cererea de apel. Aceasta deoarece, verificând minuțios decizia

recurată în raport cu argumentele invocate în apel, Colegiul penal ajunge la

concluzia că apărarea a primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul

dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția pronunțată în speță nu

constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

De asemenea, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art. 101

alin. (3) Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar

nu are o valoare prestabilită pentru instanță, instanța de apel a examinat toate

probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării

inculpatului, ci coroborându-le, le-a analizat în ansamblu lor, apreciind just că

ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală și a-i incrimina lui

Lisnic Alexandr săvârșirea infracțiunii incriminate.

Cu referire la argumentele apărării prin care se invocă dezacordul cu

aprecierea de către instanța de apel a versiunii prezentate de apărare, precum

că inculpatul nu a săvârșit fapta incriminată, Colegiul penal menționează că

acestea nu pot fi reținute în contextul în care apărarea solicită achitarea

inculpatului, iar în același timp critică decizia instanței de apel și la capitolul

individualizării pedepsei.

Totodată, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare

la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită

de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului

conform infracțiunilor incriminate.

8

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia menținerii

sentinței.

Drept urmare, Colegiul penal reiterează, că nu a fost comisă nici o eroare

de drept, așa precum se susține de către apărare, or, pentru a constitui caz de

casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat

asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

Cu referire la temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Astfel, instanțele de fond corect au reținut că inculpatul nu și-a

recunoscut vinovăția, pe parcursul examinării cauzei a manifestat un

9

comportament indiferent față de partea vătămată, de asemenea a fost adus cu

forța în fața instanței și nu a recuperat paguba, încercând prin diferite metode

să se justifice. Anterior a fost implicat în situații de furt, în baza art. 186 alin. (2)

lit. b), c) și d) Cod penal, însă urmărirea penală în cauza penală nr.XXXXX prin

ordonanța din 20.11.2013 a fost încetată în baza art. 109 Cod penal, în legătură

cu împăcarea părților. Lisnic Alexandr se caracterizează negativ, nu este

angajat în câmpul muncii, consumă alcool, intră în cârdășie cu persoane

predispuse la comiterea diferitor ilegalități. A fost atras răspundere

contravențională pentru furt (f.d.141). Faptul dat denotă că inculpatul nu a tras

concluziile necesare, nu s-a corijat și din nou a săvârșit o infracțiune cu intenție.

Prin urmare, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că

inculpatului i-a fost stabilită neîntemeiat o pedeapsă de 1 an închisoare, or, la

individualizarea pedepsei penale instanța de apel a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale

de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal și întemeiat

a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin stabilirea

față de inculpat a pedepsei închisorii în limitele prevăzute de sancțiunea nomei

incriminate.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel

la compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Paladi Rodica în

numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Palade Rodica în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 09 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Lisnic Alexandr XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 mai 2020.

Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătură/ Toma Nadejda

/semnătură/ Boico Victor

10