1ra-1354/2019 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1354/2019 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1354/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 31 ianuarie

2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 aprilie 2019,

declarat de către inculpatul

Danila Alexandru xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.11.2018 - 31.01.2019;

Instanța de apel: 25.02.2019 - 10.04.2019;

Instanța de recurs: 30.05.2019 - 07.08.2019.

A C O N S T A T A T:

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală, Danila Alexandru a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 1 (unu) an

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a sumei de 100 (una sută) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Danila Alexandru, la 16 iulie 2018, aproximativ la ora 22:00, aflându-se în xxxxx,

împreună cu prietenul său Cojocaru Vasile, a.n. xxxxx, locuitor al xxxxx,

cunoscând faptul, că Braniște Galina deseori lasă geanta sa nesupravegheată pe

pragul casei, prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu Cojocaru Vasile,

având intenții de profit și urmărind ambii scopul sustragerii, intenționat,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, au pătruns în gospodăria

Galinei Braniște, xxxxx, de unde pe ascuns de pe pragul casei au sustras și însușit

1

geanta de culoare neagră la preț de 200 lei ce aparține Galinei Braniște, în care

se aflau cheile de la magazinul alimentar, mijloace bănești în sumă de 5800 lei,

precum și buletinul de identitate și pașaportul străin pe numele Galinei Braniște,

astfel cauzând părții vătămate o pagubă materială considerabilă în sumă totală

de 6000 lei.

În privința lui Cojocaru Vasile, cauza penală a fost disjunsă în procedură

separată.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate conform art. 186 alin. (2) lit. b), c),

d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoanei,

săvârșit de două persoane, săvârșit prin pătrundere în alt loc pentru depozitare și

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, sub formă de amendă.

În susținerea celor solicitate apelanții au menționat, că instanța de fond, nu

a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, or, inculpatul și-a recunoscut vina

integral în comiterea infracțiunii, căindu-se sincer pentru cele comise și a pledat

pentru o pedeapsă sub formă de amendă.

Relevă, că căința sinceră se dovedește și prin aceea că a reparat prejudiciul

integral și benevol, iar partea vătămată l-a iertat și a depus cerere în baza art. 109

Cod penal, susținută și de inculpat.

Au mai invocat, că partea vătămată a pledat pentru aplicarea în privința

acestuia a unei pedepse non-privative de libertate.

apelul a fost respins ca nefondat și menținută sentința.

În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a statuat, că prima

instanță justificat a aplicat acestuia pedeapsa sub formă de închisoare, iar

cuantumul acesteia pentru fapta comisă a fost stabilit cu respectarea principiilor

individualizării pedepsei penale și a prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Având în susținere prevederile art. 75 Cod penal, instanța de apel a mai

remarcat, că pedeapsa aplicată inculpatului Danila Alexandru, sub formă de

închisoare, în cuantumul stabilit de către prima instanță, este în coraport cu

gravitatea faptei comise, o infracțiune mai puțin gravă, comisă cu intenție; natura

și gravitatea consecințelor infracțiunii - ca urmare a acțiunii infracționale comisă

de Danila Alexandru, părții vătămate i-au fost cauzate daune considerabile,

prejudiciul cauzat acesteia fiind totuși în final reparat; motivul săvârșirii

infracțiunii și scopul urmărit - interesul material și scopul cupidant;

personalitatea inculpatului - care anterior a mai avut conflicte cu legea, or, prin

sentința Judecătoriei Militare din 25 august 2015, a fost condamnat în baza

art. 371 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, executarea căreia în temeiul

art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani;

2

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, a fost condamnat în

baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, prin aplicarea art. 85 Cod penal, definitiv

fiind condamnat la 2 ani 4 luni închisoare; prin sentința Judecătoriei Militare din

31 mai 2016, a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar prin

aplicarea art. 85 Cod penal, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa 3 ani închisoare

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani;

ulterior a fost eliberat prin încheierea Judecătoriei Orhei din 07 mai 2018

conform art. 13 alin. (1) lit. a) a Legii nr. 210 privind amnistia în legătură cu

proclamarea independenței Republicii Moldova; la locul de trai se caracterizează

negativ; atitudinea inculpatului față de fapta comisă și procesul desfășurat - a

recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, fapt ce

a găsit reflectare asupra termenului de examinare a cauzei, circumstanțe

atenuante - căința sinceră; circumstanțe agravante - săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o faptă similară.

Instanța de apel a mai reținut, că pedeapsa închisorii stabilite inculpatului

este condiționată de personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere de

la legea penală, precum și gravitatea faptei imputate, care face parte din categoria

celor mai puțin grave. Inoportunitatea aplicării unei pedepse de altă categorie,

rezultă din însuși categoria și caracterul faptei comise, din natura și gravitatea

consecințelor infracțiunii comise de Danila Alexandru, precum și din faptul, că

acesta anterior a beneficiat și de instituția „suspendării condiționate a executării

pedepsei”, fiind ulterior și amnistiat cu liberarea de executarea pedepsei înainte

de termen, dar careva concluzii nu și-a făcut, or, eliberându-se din penitenciar la

07 mai 2018, deja la 16 iulie 2018 comite iarăși o infracțiune mai puțin gravă,

comisă cu intenție, astfel sfidând cu desăvârșire nu numai normele morale, dar

și legea penală.

În aceste împrejurări, solicitările inculpatului referitor la aplicarea unei

pedepse non privative de libertate, au fost considerate neîntemeiate de către

instanța de apel, or, o pedeapsă mai blândă la caz, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei penale și nu va restabili echitatea socială perturbată de

Danila Alexandru.

Instanța de apel a reiterat, că instanța de fond a ținut cont de prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, stabilind respectivele pedepse la

limite esențial micșorate rezultând din procedura simplificată de examinare a

cauzei, care a fost solicitată de către Danila Alexandru până la începerea

cercetării judecătorești ce a avut loc în prima instanță. Iar cuantumul pedepsei,

stabilită aproape de limita minimă posibilă rezultă din împrejurările speței,

inclusiv și rezultând din căința sinceră a inculpatului, care este apreciată ca fiind

circumstanță atenuantă în sensul art. 76 Cod penal.

Pedeapsa aplicată de către prima instanță corespunde în opinia instanței

de apel și scopului legii penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

Cât privește solicitarea apelanților de a înceta procesul penal în temeiul

art. 109 Cod penal, instanța de apel a reținut, că la materialele cauzei nu se

3

regăsește cererea părții vătămate care ar pleda în mod expres și cert pentru

încetarea procesului penal din motivul împăcării părților, or, în dezbaterile

judiciare, în instanța de fond, partea vătămată, Braniște Galina indică, că pe

inculpatul Danila Alexandru l-a iertat, paguba i-a fost restituită, pretenții la el nu

are, iar referitor la pedeapsă nu solicită să fie izolat de societate, dar pledează

pentru aplicarea unei pedepse cu amenda, fapt ce nicidecum nu implică încetarea

procesului din motivul împăcării părților în temeiul art. 109 Cod penal, fiind

irelevante invocările apelanților și la acest capitol.

din cele conținute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, solicitând casarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege, deoarece a conlucrat activ cu

organul de urmărire penală, a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată conform art. 3641 Cod de procedură penală și a restituit integral

paguba.

Mai indică că, partea vătămată Braniște Galina a încheiat acord de

împăcare în temeiul art. 109 Cod de procedură penală și nu are careva pretenții

față de el.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

pedeapsa stabilită de către instanța de apel a fost apreciată în dependență de

circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum

și de efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului declarat, Colegiul penal constată că inculpatul critică

soluția instanțelor de fond dintr-un singur considerent, și anume că, în viziunea

sa, instanțele greșit au individualizat pedeapsa aplicată, stabilindu-i o pedeapsă

4

prea aspră, argumente ce se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Cu referire la argumentele menționate în recurs, Colegiul penal conchide

că acestea sunt nefondate și nu reflectă prezența în speță a încălcărilor invocate,

deoarece instanța de apel a respectat prevederile legale prescrise de art. art.

414-419 Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul apărării, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta

decizie.

Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune

pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Cu referire la argumentul inculpatului prin care se invocă necesitatea

aplicării în privința sa a unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege,

deoarece instanțele de fond i-ar fi aplicat o pedeapsă prea aspră, Colegiul penal

menționează că acestea nu pot fi reținute, deoarece sub aspectul individualizării

pedepsei penale, soluția instanței de apel cu privire la menținerea sentinței

primei instanțe este întemeiată și legală.

5

Potrivit prevederilor art. 79 alin. (1)-(11) Cod penal, ținând cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de

rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei

infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru

infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu

aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit

infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de

către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de

ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept circumstanță

excepțională. Poate fi considerată excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât

și un cumul de asemenea circumstanțe legate de situațiile menționate la alin. (1).

În sensul articolului de lege citat este de înțeles, că stabilirea pedepsei sub

limita minimă sau a unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în

sancțiunea articolului corespunzător din Codul penal, în baza căruia este

încadrată infracțiunea, se admite luând numai în considerare personalitatea

vinovatului în cazul existenței circumstanțelor excepționale, legate de scopul,

motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații

sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a

personalității inculpatului. Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și

caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate – I, II (persoana cu dizabilități

severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de

importanță majoră).

În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de judecată este

obligată să indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt

considerate excepționale și în corelație cu care date despre persoana vinovatului

ele servesc drept temei pentru aplicarea art. 79 Cod penal.

Potrivit practicii judiciare, instanțele de judecată trebuie să studieze

multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care

caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

La caz, reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal conchide că nici în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională și nici în datele privind

personalitatea infractorului, nu au fost identificate circumstanțe, împrejurări,

6

particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea

obișnuită a lor ori a personalității inculpatului, care ar constitui temei de aplicare

a unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege.

Astfel, instanțele de fond corect au reținut că pedeapsa închisorii stabilită

inculpatului este condiționată de personalitatea acestuia, care nu este la prima

abatere de la legea penală, precum și gravitatea faptei imputate, care face parte

din categoria celor mai puțin grave.

Inoportunitatea aplicării unei pedepse de altă categorie, rezultă din însuși

caracterul faptei comise, din natura și gravitatea consecințelor infracțiunii

comise de Danila Alexandru, precum și din faptul, că acesta anterior a beneficiat

și de instituția „suspendării condiționate a executării pedepsei”, fiind ulterior și

amnistiat cu liberarea de executarea pedepsei înainte de termen, dar careva

concluzii nu și-a făcut, or, eliberându-se din penitenciar la 07 mai 2018, deja la

16 iulie 2018 a comis o altă infracțiune, din categoria celor mai puțin grave, cu

intenție, astfel sfidând cu desăvârșire nu numai normele morale, dar și legea

penală.

Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute argumentele inculpatului

prin care se invocă faptul, că circumstanțele examinării cauzei în procedura

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, conlucrării active

cu organul de urmărire penală și repararea prejudicialului material cauzat, ar

condiționa aplicarea în privința acestuia a unei pedepse de altă categorie,

non-privative de libertate, deoarece atât prima instanță cât și instanța de apel au

ținut cont de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare

cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod

penal, inculpatul beneficiind și de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de sancțiunea normei de drept încălcate, în conformitate cu art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, și întemeiat au concluzionat că atingerea

scopului pedepsei se va asigura doar prin izolarea inculpatului de societate.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanțele de fond

la compartimentul individualizării pedepsei, au acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

Nu pot fi reținute în sensul admiterii recursului nici argumentele

inculpatului prin care se susține că partea vătămată a încheiat cu acesta un acord

de împăcare în temeiul art. 109 Cod de procedură penală, întrucât la acest capitol

instanța de apel corect a reținut, că la materialele cauzei nu se regăsește cererea

părții vătămate care ar pleda cert pentru încetarea procesului penal din motivul

împăcării părților.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel de

menținere a sentinței primei instanțe, corespunde circumstanțelor cauzei și

criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele

legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către inculpatul Danila Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Danila Alexandru xxxxx, în propria cauză penală, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 10 aprilie 2019, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8