1ra-790/20 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-790/20 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-790/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Guzun Ion, Boico Victor,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

15 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Mițcul Alexandru XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 09.11.2015 – 08.12.2017

instanța de apel: 17.08.2018 – 15.10.2019

instanța de recurs ordinar: 20.01.2020 – 10.11.2020

A C O N S T A T A T :

08 decembrie 2017, Mițcul Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții economico-sociale pe un termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Î.I. „Astrahan Lilia”, a fost admisă

parțial, cu dispunerea încasării din contul lui Mițcul Alexandru în beneficiul

Î.I. „Astrahan Lilia” a prejudiciului material în sumă de 77 358,40 lei, venitul

ratat în sumă de 40 573,49 lei și prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei.

Mițcul Alexandru, în perioada 02 decembrie 2013 – 24 februarie 2014, activând

în calitate de manager al Î.M. „Cerempei Marina”, cu folosirea situației de

serviciu, urmărind scopul de a dobândi bunurile altor persoane, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată

la atingerea scopului stabilit, s-a deplasat la depozitul Î.I. „Astrahan Lilia”, situat

1

pe XXXXX, mun. Chișinău, unde, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub

pretextul încheierii și realizării contractului nr. 02-12/13 cu privire la

colaborare-asociere, potrivit căruia Î.I. „Astrahan Lilia” urma să producă pentru

Î.I. „Cerempei Marina”, mobilier pentru oficiu, a primit de la depozit mobilierul

confecționat și anume mese școlare, dulapuri, panouri pentru oglinzi, scaune,

detalii pentru paturi, în mărime de 105 421,90 lei, pe care urma să le furnizeze

și să le transporte către diferite instituții școlare din Republica Moldova.

Ulterior, în vederea desăvârșirii intențiilor sale criminale,

Mițcul Alexandru, după ce a ridicat mobilierul de la depozit, nu l-a transportat

către instituțiile de învățământ destinatare, dar l-a însușit ilegal, astfel

cauzându-i Î.I. „Astrahan Lilia”, un prejudiciu material în proporții deosebit de

mari, în mărime de 105 421, 90 lei.

De către organul de urmărire penală, acțiunile inculpatului

Mițcul Alexandru, au fost încadrate conform art. 190 alin. (5) Cod penal,

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune

și abuz de încredere, cu folosirea situației de serviciu și cu cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari.

2.1. Prima instanță a concluzionat, că vina inculpatului Mițcul Alexandru

pentru săvârșirea acțiunilor prejudiciabile incriminate, a fost dovedită în

ședința de judecată, astfel acțiunile acestuia întrunind sub aspect obiectiv și

subiectiv semnele constitutive ale infracțiunii stabilite, potrivit căreia în cadrul

ședinței de judecată, procurorul a solicitat recalificarea acțiunilor lui

Mițcul Alexandru de la art. 190 alin. (5) Cod penal, la art. 190 alin. (2) Cod penal,

deoarece conform modificărilor care au fost operate prin Legea nr. 207 din

28 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative referitor

la art. 126 alin. (1) Cod penal, potrivit căruia, se consideră proporții mari

valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea

pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește

20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de

Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, iar potrivit Hotărârii de Guvern

nr. 951 din 20 decembrie 2012, în vigoare la 25 decembrie 2012, cuantumul

salariului mediu pe economie, prognozat pe anul 2013 este în mărime de

3 850 lei, invocând drept temei că prejudiciul cauzat Î.I. „Astrahan Lilia” este de

77 358,40 lei și acest prejudiciu se încadrează în proporții considerabile.

Astfel, prima instanță a precizat, că prin acțiunile sale intenționate,

Mițcul Alexandru a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, escrocheria, adică, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Mițcul Alexandru să fie recunoscut vinovat și

2

condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții economico-sociale pe un termen de 2 ani. În rest, dispozițiile sentinței

să fie menținute.

3.1. În motivarea apelului a invocat, că infracțiunea săvârșită de către

inculpat, face parte din categoria infracțiunilor grave, din care motiv în privința

acestuia urmează să fie stabilită o pedeapsă privativă de libertate, cu închisoare

în limitele de la 2 ani până la 6 ani, or, infracțiunea prevăzută de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost săvârșită intenționat și din interese personale

pecuniare.

Astfel, acuzarea a menționat că prima instanță urma să-i aplice

inculpatului Mițcul Alexandru o pedeapsă cu închisoare, în limitele sancțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, fără aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, aceasta fiind o pedeapsă corect individualizată, proporțională

pericolului social al infracțiunii săvârșite și personalității infractorului.

A indicat, că pedeapsa stabilită inculpatului Mițcul Alexandru pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost

aplicată la limita minimă a acesteia și ținând cont de specificul examinării

cauzei penale, ulterior săvârșirii infracțiunii, inculpatul nu a întreprins careva

măsuri de a recunoaște vina, dar prin multiple acțiuni a tergiversat și a

întreprins măsuri pentru a evita răspunderea pentru faptele infracționale

săvârșite.

A subliniat acuzarea, că poziția inculpatului de a nu recunoaște fapta

incriminată, este o poziție prin care acesta intenționează să-și amelioreze

situația și ca să nu recupereze benevol, prejudiciul moral și material cauzat

părții vătămate.

În opinia acuzării, prin stabilirea pedepsei inculpatului Mițcul Alexandru

cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, se creează un precedent judiciar

greșit.

Acuzarea a conchis, că suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicată inculpatului, nu va realiza efectiv scopul preventiv al legii penale și al

pedepsei penale, raportat la persoana inculpatului, precum și la persoana unor

potențiali infractori.

cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Mițcul Alexandru să fie achitat de sub învinuirea incriminată în baza art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

4.1. În motivarea apelului a invocat, că situația de fapt reținută, nu poate

fi calificată ca însușire prin înșelăciune și abuz de încredere, întrucât se atestă

prezența unui raport juridic civil, unde între părți a fost încheiat un contract de

3

prestare a serviciilor, în baza căruia Î.I. „Cerempei Marina” a realizat mai multe

contracte inclusiv și contractul nr. 02/12-2013 din 02 decembrie 2013 prin

care Î.I. „Astrahan Lilia” s-a obligat să presteze servicii Î.I. „Cerempei Marina” cu

privire la recepționarea materiei prime achitate de Î.I. „Cerempei Marina” direct

de la furnizori, în secția de producere din str. XXXXX, 5, mun. Chișinău, a

serviciilor de confecționare a detaliilor și completarea furniturii din materie

primă proprietate privată a Î.I. „Cerempei Marina”, transportarea detaliilor

confecționate și furniturii completate la beneficiarii de Stat cu care Î.I.

„Cerempei Marina” a încheiat contracte de achiziții publice și asamblarea

mobilei la fiecare instituție bugetară.

De asemenea, a menționat că în cadrul judecării cauzei, nu s-a stabilit

faptul că la momentul încheierii contractului, inculpatul avea scopul ca să nu

îndeplinească angajamentul asumat, precum și nu s-a stabilit faptul că

inculpatul, ar fi acționat prin înșelăciune și abuz de încredere, or, acesta nu a

comunicat careva informații false despre anumite circumstanțe sau fapte, nu a

ascuns și nu a tăinuit circumstanțe sau fapte, prin trecerea lor sub tăcere, nu a

folosit careva relații speciale de încredere dintre acesta și persoanele fizice sau

juridice în scopul însușirii ilegale a profiturilor materiale sau bănești, fapt ce

atestă că inculpatul nu a acționat prin înșelăciune și abuz de încredere în

scopuri de înșelăciune, prin ce se confirmă lipsa cărorva intenții infracționale

în acțiunile acestuia.

A conchis apărarea, că acțiunile inculpatului nu întrunesc latura obiectivă

și subiectivă a componenței infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, și astfel

se constată că litigiul apărut între părți este de natură civilă, iar în cazul

înaintării prejudiciului material de către partea vătămată, acesta urmează a fi

soluționat corespunzător în cadrul procesului civil.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie achitat de sub învinuirea

incriminată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

5.1. În motivarea apelului a indicat, că organul de urmărire penală nu a

demonstrat prin probe, existența datoriei în sumă de 77 358 lei.

Astfel, a menționat că în cadrul urmăririi penale au fost ridicare 5 facturi

de expediție, care au fost întocmite la data de 20 februarie 2014, de către

Î.I. „Atrahan Lilia” prin care, se confirmă că ultima a vândut, iar

Î.I. „Cerempei Marina” a cumpărat mobilă de birou în sumă de 107 358 lei.

A precizat inculpatul, că aceste 5 facturi nu au fost semnate de către

Î.I. „Cerempei Marina”, iar Î.I. „Atrahan Lilia” era obligată să vândă mobila, în

baza delegației eliberate de către Î.I. „Cerempei Marina” în privința persoanei

care a fost împuternicită să ridice mobila vândută.

Prețurile din 5 facturi de expediție nu au fost confirmate prin devize

estimative de cheltuieli, iar organul de urmărire penală nu a comparat

cantitățile detaliilor pentru mobilă, care au fost recepționate de

4

Mițcul Alexandru, cu cantitățile de mobilă din cele 5 facturi, or, după cum au

declarat Î.I. „Astrahan Lilia” și martorul Astrahan Sergiu, detaliile de mobilă din

recipisa din 23 februarie 2014, au fost transportate cu automobilul propriu de

către Astrahan Sergiu în perioada 02 decembrie 2013 – 24 februarie 2014, iar

prin actul de verificare, Î.I. „Atrahan Lilia” a constatat personal că datoria

Î.I. „Cerempei Marina” față de Î.I. „Atrahan Lilia”, constituie suma de 77 358 lei.

A mai precizat, că potrivit recipisei din 23 februarie 2014,

Mițcul Alexandru a recepționat detalii pentru mobilă, fără indicarea prețurilor

și sumei totale a detaliilor, iar prin actul de verificare, întocmit unipersonal de

Î.I. „Atrahan Lilia”, se atestă existența datoriei a Î.I. „Cerempei Marina”, dar nu

personal a lui Mițcul Alexandru.

A conchis inculpatul, că prima instanță a încălcat prevederile art. 219,

221 și 346 Cod de procedură penală, prin nesoluționarea cererii de chemare în

judecată.

15 octombrie 2019, a fost respins apelul procurorului și admise apelurile

avocatului Răileanu Petru în numele inculpatului și al inculpatului

Mițcul Alexandru, casată total sentința din alte motive, inclusiv din oficiu

potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Mițcul Alexandru, a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

6.1. Instanța de apel a constatat, că la pronunțarea sentinței, prima

instanță nu a ținut cont de prevederile art. 101 alin. (1), 384 alin. (3), 385

alin. (1) Cod de procedură penală și nu a dat o apreciere corespunzătoare

prevederilor legale ce guvernează speța.

În consecință instanța de apel nu a reținut probele administrate de către

organul de urmărire penală și verificate de prima instanță, ca fiind pertinente,

concludente și veridice în conformitate cu prevederilor art. 27, 99-101 Cod de

procedură penală, care ar confirma vinovăția lui Mițcul Alexandru, deoarece

fapta incriminată inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal.

6.2. Instanța de apel a reținut, că prin rechizitoriu, Mițcul Alexandru se

învinuiește în aceea că, în perioada 02 decembrie 2013 – 24 februarie 2014,

activând în calitate de manager al Î.I. „Cerempei Marina”, cu folosirea situației

de serviciu, urmărind scopul de a dobândi bunurile altor persoane, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată

pentru atingerea scopului stabilit, s-a deplasat la depozitul Î.I. „Astrahan Lilia”,

situat pe XXXXX, 5, mun. Chișinău, unde, prin înșelăciune și abuz de încredere,

sub pretextul încheierii și realizării contractului nr. 02- 12/13 cu privire la

colaborare-asociere, potrivit căruia Î.I. „Astrahan Lilia”, urma să producă

5

mobilier de oficiu pentru Î.I. „Cerempei Marina”, a primit de la depozit

mobilierul confecționat și anume mese școlare, dulapuri, panouri pentru

oglinzi, scaune, detalii pentru paturi, în valoare totală de 105 421,90 lei pe care

urma să le furnizeze și să le transporte către diferite instituții școlare din

Republica Moldova.

Ulterior, în vederea desăvârșirii intențiilor sale criminale,

Mițcul Alexandru, după ce a ridicat mobilierul de la depozit, nu l-a transportat

către instituțiile de învățământ destinatare, dar l-a însușit ilegal, astfel

cauzându-i Î.I. „Astrahan Lilia” un prejudiciu material în sumă de

105 421,90 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

De către organul de urmărire penală, acțiunile lui Mițcul Alexandru au

fost încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu folosirea

situației de serviciu și cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

6.3. Instanța de apel a reținut, că învinuirea incriminată lui

Mițcul Alexandru, este neîntemeiată și bazată doar pe prepunerile organului de

urmărire penală, în contextul în care legea procesual penală prevede că probele

sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc

la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea

făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări

importante pentru justa soluționare a cauzei.

Instanța de apel a reținut, că în opinia acuzatorului de stat, vina

inculpatului Mițcul Alexandru se demonstrează prin următoarele probe, și

anume: declarațiile părții vătămate Astrahan Lilia, martorului Astrahan Sergiu,

martorului Obreja Gheorghe, procesul-verbal de ridicare din 03 iunie 2014 (f.d.

28, vol.I); procesul-verbal de examinare a documentelor din 04 iunie 2014 (f.d.

129, vol.I) și ordonanța de recunoaștere a documentelor examinate în calitate

de mijloace materiale de probă și atașarea acestora la materialele cauzei penale

(f.d. 130, vol.I).

Analizând aceste probe, cercetându-le prin prisma prevederilor legale,

instanța de apel a conchis că acestea nu demonstrează vinovăția inculpatului

Mițcul Alexandru în săvârșirea infracțiunii de escrocherie, iar în acest context,

prima instanță a făcut o apreciere eronată probatoriului administrat,

concluzionând în mod pripit că Mițcul Alexandru este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, or, acțiunile acestuia

nu întrunesc elementele infracțiunii.

Instanța de apel a subliniat, că obiectul material al infracțiunii specificate

la art. 190 Cod penal, îl reprezintă bunurile care au o existență materială, sunt

create prin munca omului, dispun de valoare materială și cost determinat, fiind

bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, se

caracterizează prin 1) fapta prejudiciabilă compusă din două acțiuni

(inacțiuni): a) acțiunea principală, care constă în dobândirea ilicită a bunurilor

6

altei persoane; b) acțiunea sau inacțiunea adiacentă, care constă, în mod

alternativ, în înșelăciune sau abuz de încredere; 2) urmările prejudiciabile sub

forma prejudiciului patrimonial efectiv a cărui mărime se situează între limitele

de care depășesc 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite

prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei; 3) legătura

de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, se

caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă, iar la calificarea

faptei este obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate.

Instanța de apel a precizat, că primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii

unui angajament poate fi calificată conform art. 190 Cod penal, doar în cazul în

care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri,

urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul

asumat.

De asemenea, instanța de apel a menționat că normele de drept civil se

aplică în cazul concurenței lor cu normele de drept penal, dacă: 1) există

posibilitatea restabilirii valorii lezate prin infracțiune pe calea acțiunilor

benevole ale subiectului care a lezat valoarea, ori pe calea acțiunii civile;

2) fapta a fost săvârșită în condițiile unui risc întemeiat (de exemplu, când

prejudiciul este urmarea unei decizii economice nereușite ori când s-a mizat pe

obținerea prea rapidă a unor beneficii etc.), iar sub incidența legii penale

trebuie să intre doar acele încălcări care demonstrează rea-voință, fraudă,

malversațiune din partea făptuitorului.

Instanța de apel a precizat, că delimitarea escrocheriei de încălcarea

normelor de drept civil trebuie făcută luându-se în considerare două aspecte

de maximă importantă: 1) atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui

a bunurilor; 2) prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa

angajamentele.

Astfel, instanța de apel a reținut, că învinuirea incriminată lui

Mițcul Alexandru este neîntemeiată și bazată doar pe presupunerile organului

de urmărire penală, deoarece legea procesual penală prevede că probele sunt

elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la

constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea

făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări

importante pentru justa soluționare a cauzei.

Instanța de apel a stabilit, că în cadrul cercetării judecătorești s-a

constatat că, la data de 02 decembrie 2013 a fost încheiat contractul de

colaborare/asociere nr. 02-12/13 între Î.I. „Atrahan Lilia” în calitate de

vânzător și Î.I. „Cerempei Marina” în calitate de cumpărător.

Obiectul contratului prevedea vânzarea-cumpărarea produselor din

materialele cumpărătorului, individualizate în oferta/comanda acestuia,

producerea mobilierului în asociere, și în acest context, instanța de apel a

constatat, că în acțiunile inculpatului nu se regăsește latura obiectivă a

7

infracțiunii de escrocherie, or, în cadrul cercetării judecătorești nu a fost

demonstrată dobândirea ilicită a bunurilor de către inculpat ce aparțin

Î.I. „Astrahan Lilia”.

Instanța de apel a precizat, că deși prin rechizitoriu, lui Mițcul Alexandru

i-a fost incriminat faptul că ar fi primit de la depozit mobilierul confecționat și

anume mese școlare, dulapuri, panouri pentru oglinzi, scaune, detalii pentru

paturi, pe care urma să le furnizeze și să le transporte către diferite instituții

școlare din Republica Moldova, la materialele cauzei, nu se regăsesc careva

materiale, informații, ce ar confirma că pretinsele bunuri nu au ajuns la locul de

destinație.

În opinia instanței de apel, conform învinuirii, acuzatorul de stat nu a

specificat cantitatea/bucăți de mobilier care s-a pretins a fi dobândit ilicit de

către inculpatul Mițcul Alexandru, deoarece din declarațiile inculpatului,

precum și din contractul încheiat între Î.I. ,,Astrahan Lilia” și

Î.I. ,, Cerempei Marina”, rezultă că a transmis materia primă către Astrahan Lilia

care s-a obligat să confecționeze detalii pentru mobilă, să le transporte cu

propriul transport la beneficiarii de la stat și să o asambleze.

Instanța de apel a subliniat, că la materialele cauzei penale, chiar dacă

sunt anexate careva facturi fiscale, conținutul acestora nu este vizibil și nu este

clară informația cu privire la cantitatea, prețul mobilei, precum și nu se

confirmă prin semnătură, ștampilă primirea acestor bunuri de către beneficiar.

Instanța de apel a menționat, că potrivit copiei recipisei anexate la dosar,

rezultă că Mițcul Alexandru, fiind în calitate de manager al

Î.I. „Cerempei Marina” a primit de la Î.I. „Astrahan Lilia” mai multe piese și

furnitură pentru mobilier destinate pentru mai multe instituții de stat, fiind

indicate concret tipul de mobilă, numărul de bucăți și pentru care instituție de

stat este destinată (f.d.32-33, Vol.I).

Din declarațiile martorilor Astrahan Sergiu și Obreja Gheorghe, nu

rezultă care bunuri și cantitatea acestora nu a fost livrată la locul de destinație

de către inculpatul Mițcul Alexandru, or, acești martori au indicat că în unele

instituții de drept marfa a fost livrată de Astrahan Sergiu sau alte persoane

străine, care au perceput plata de la beneficiar pentru serviciile de transport.

Instanța de apel a conchis, că deși prin copia recipisei se confirmă că

Mițcul Alexandru ar fi primit careva bunuri, acuzatorul de stat nu a specificat în

actul de învinuire numărul, piesele primite de către acesta, precum și careva

probe ce ar confirma că anume aceste bunuri nu au ajuns la instituțiile de stat

indicate în recipisă, or, neprezentarea actelor de predare-primare a bunurilor,

în deplin volum comandat, nu poate fi apreciat ca o escrocherie, cu atât mai

mult, că din materialele cauzei nu se atestă că inculpatul ar fi dobândit ilicit

bunurile în scop de a fi însușite.

Totodată instanța de apel a constatat, că potrivit contractului de

colaborare/asociere nr. 02-12/13 încheiat la data de 02 decembrie 2013 între

Î.I. „Astrahan Lilia” în calitate de vânzător și Î.I. „Astrahan Lilia” în calitate de

8

cumpărător, obiectul contratului prevedea vânzarea-cumpărarea produselor

din materialele cumpărătorului, individualizate în oferta/comanda acestuia,

producerea mobilierului în asociere, iar potrivit condițiilor contractului rezultă

că Î.I. ,,Cerempei Marina” urma să pună la dispoziția Î.I. ,,Astrahan Lilia” materia

primă pentru confecționarea mobilierului și ultima urma să presteze serviciul

de confecționare a mobilierului și să returneze Î.I. ,,Cerempei Marina”

mobilierul confecționat pentru care serviciu, ultima urma să achite o plată în

dependență de lucru efectuat.

Astfel, rezultă că Î.I. ,,Cerempei Marina” a adus Î.I. ,,Astrahan Lilia” materia

primă din care ultima trebuia să confecționeze mobilierul pe care trebuia să-l

pună la dispoziția Î.I. ,,Cerempei Marina”, iar pentru serviciul respectiv ultima

trebuia să achite costul lucrului efectuat, fapt ce rezultă din materialele

dosarului.

Instanța de apel a concluzionat, că inculpatul nu a luat un careva bun care

aparține părții vătămate Î.I. ,,Astrahan Lilia”, or, mobila care urma să fie

confecționată, deși era produsă de către Î.I. ,,Astrahan Lilia”, nu reprezintă un

bun exclusiv al acesteia, în contextul în care materia primă din care a fost

confecționată mobila, a fost pusă la dispoziția ultimei de către

Î.I. ,,Cerempei Marina”, iar ultima nu a primit careva recompensă pentru

această materie primă din partea Î.I. ,,Astrahan Lilia”.

În acest context, instanța de apel a precizat, că inculpatul

Mițcul Alexandru nu putea să sustragă mobila de la Î.I. ,,Astrahan Lilia”, care

este un produs comun al Î.I. ,,Cerempei Marina” și Î.I. ,,Astrahan Lilia”, iar partea

acuzării nu a concretizat în învinuire ce anume a sustras inculpatul, or, conform

contractului încheiat între Î.I. ,,Cerempei Marina” și Î.I. ,,Astrahan Lilia”, precum

și potrivit circumstanțelor cauzei, mobila este un produs comun al agenților

economici.

Instanța de apel a subliniat, că potrivit explicațiilor lui Astrahan Lilia,

precum și înscrisurilor anexate la materialele cauzei, rezultă că sumele pretinse

de către Astrahan Lilia, reprezintă plata pentru aceste servicii de confecționare

a mobilierului.

A mai menționat instanța de apel, că învinuirea incriminată inculpatului

este una imprecisă și vagă, astfel încât mobilierul confecționat, și anume mese

școlare, dulapuri, panouri pentru oglinzi, scaune, detalii pentru paturi, în

valoare totală de 105 421,90 lei, pe care inculpatul le-a primit și urma să le

furnizeze și să le transporte către diferite instituții școlare din

Republica Moldova, nu-i pot fi incriminate lui Mițcul Alexandru ca sustragere

prin escrocherie de la Î.I. ,,Astrahan Lilia”, or, în valoarea acestui mobilier este

inclusă materia primă care aparține Î.I. ,,Cerempei Marina”.

În acest context, instanța de apel a subliniat, că neachitarea de către

Î.I. ,,Cerempei Marina” pentru serviciile prestate pentru confecționarea

mobilierului de către Î.I. ,,Astrahan Lilia”, nu-i poate fi imputată inculpatului

Mițcul Alexandru, or, contractul de colaborare/asociere nr. 02-12/13 din data

9

de 02 decembrie 2013, a fost încheiat anume între Î.I. „Astrahan Lilia” în calitate

de vânzător și Î.I. „Cerempei Marina” în calitate de cumpărător, iar punerea în

sarcina inculpatului a obligațiunilor Î.I. ,,Cerempei Marina” față de Î.I. ,,Astrahan

Lilia”, nu sunt întemeiate și nu justifică învinuirea înaintată inculpatului.

Instanța de apel a precizat, că în acțiunile inculpatului Mițcul Alexandru

nu se regăsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal,

or, pentru a fi întrunite elementele infracțiunii de escrocherie este necesar să

fie prezente urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial

efectiv, și care are un caracter considerabil, în contextul în care din conținutul

actului de învinuire nu rezultă concret, cantitatea bunurilor pretinse a fi

însușite de către inculpatul Mițcul Alexandru, iar conform declarațiilor părții

vătămate Astrahan Lilia, rezultă că suma prejudiciului cauzat este în mărime de

70 000 lei – 80 000 lei, formată din salariile lucrătorilor, impozite, serviciile

comunale precum și cheltuielile pentru drum, motorină.

Escrocheria se consideră consumată din momentul în care făptuitorul

obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la

propria sa dorință și astfel, instanța de apel a precizat, că în cadrul examinării

cauzei, partea acuzării nu a prezentat probe care să demonstreze că inculpatul

Mițcul Alexandru, exercitând funcția sa de manager în cadrul

Î.I. „Cerempei Marina”, a dobândit și a însușit ilegal bunurile ÎI „Astrahan Lilia”

sub formă de mobilă, dispunând astfel de ele după propria sa voință.

Instanța de apel a concluzionat, că în cadrul cercetării judecătorești,

acuzarea nu a prezentat probe concludente și pertinente care să confirme că

Mițcul Alexandru a comis o faptă prejudiciabilă care constă în acțiunea de

dobândire ilegală a bunurilor ce aparținea Î.I. „Astrahan Lilia”, fapt ce denotă că

în acțiunile lui Mițcul Alexandru lipsește latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 190 Cod penal, or, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost

prezentate careva argumente plauzibile, precum și probe concludente și

pertinente ce ar confirma latura obiectivă a faptei prejudiciabile imputate

inculpatului, și anume că în perioada 02 decembrie 2013 – 24 februarie 2014,

activând ca manager al Î.I. „Cerempei Marina”, folosind situația de serviciu, a

cauzat întreprinderii Î.I. „Astrahan Lilia” un prejudiciu material în sumă de

77 358 lei, astfel, că în afara oricărui dubiu, se constată evident și elocvent lipsa

laturii obiective a infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatului, fapt ce

denotă că acesta urmează a fi achitat de învinuirea incriminată în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să nu-i fie agravată situația inculpatului

Mițcul Alexandru și să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190

alin. (1) Cod penal, iar conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, să fie liberat de

răspundere penală.

10

7.1. În motivarea recursului acuzarea invocă, că în contextul în care

instanța de apel nu a fost de acord cu aprecierea probelor făcută de către

procuror sau de către prima instanță și a conchis în privința achitării

inculpatului, urma să dezvăluie această concluzie, prin aprecierea fiecărei

probe administrate în stabilirea învinuirii și puse la baza sentinței de

condamnare, or, instanța de apel formal a apreciat probele și circumstanțele

cauzei, astfel nefiind indicate în decizie, probe din care să rezulte că în acțiunile

inculpatului nu sunt prezente elementele infracțiunii incriminate de către

organul de urmărire penală și cele constatate de către prima instanță, la

recalificarea acțiunilor în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Consideră acuzarea, că instanța de apel, în motivarea soluției, eronat a

apreciat probatoriul administrat și nu a luat în considerație explicațiile

prevăzute la pct. 14 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din

12 decembrie 2005, nr. 22 cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel.

Acuzarea nu este de acord cu concluzia instanței de apel, precum că din

învinuirea înaintată inculpatului Mițcul Alexandru, nu rezultă ce anume a

sustras acesta, deoarece conform contractului încheiat între

Î.I. „Cerempei Marina” și Î.I. „Astrahan Lilia”, precum și circumstanțele cauzei,

mobila este un produs comun al celor doi agenți economici.

Astfel, menționează acuzarea, că potrivit copiei recipisei anexate la dosar,

rezultă că Mițcul Alexandru, fiind în calitate de manager al

Î.I. „Cerempei Marina”, a primit de la Î.I. „Astrahan Lilia” mai multe piese și

furnitură pentru mobilier destinate pentru mai multe instituții de stat, fiind

indicate concret tipul de mobilă, bucățile și pentru care instituție de stat este

destinată (f.d.32-33, Vol.I).

În opinia acuzării, vinovăția inculpatului se demonstrează prin

următoarele probe, și anume: declarațiile părții vătămate Astrahan Lilia;

declarațiile martorului Astrahan Sergiu, precum și declarațiile martorului

Obreja Gheorghe, care au fost audiați în prima instanță și al căror declarații au

fost verificate prin citire în instanța de apel; precum și procesul-verbal de

ridicare din 03 iunie 2014; procesul-verbal de examinare a documentelor din

04 iunie 2014 și ordonanța de recunoaștere a documentelor examinate în

calitate de mijloace materiale de probă.

Menționează, că prima instanță, a făcut o apreciere corectă a

probatoriului administrat, concluzionând că acestea în ansamblu

demonstrează vinovăția inculpatului Mițcul Alexandru în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar instanța de apel,

prin aprecierea eronată a acelorași probe, precum și în baza prevederilor

legale, greșit și pripit a concluzionat că inculpatul Mițcul Alexandru nu se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

11

Consideră acuzarea, că reieșind din circumstanțele constatate și prin

prisma modificărilor operate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, și anume

că fiind exclusă litera c), prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare la data

de 17 august 2018, instanța de apel urma să recalifice acțiunile inculpatului

Mițcul Alexandru în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, și în temeiul art. 60

alin. (1) lit. b) Cod penal, să dispună liberarea de răspundere penală, din

motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Concluzionează acuzarea, că prima instanță, a analizat în cumul toate

probele prezentate, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

apreciindu-le corect și care corespund stării de fapt stabilite de către organul

de urmărire penală, astfel corect punându-le la baza sentinței de condamnare

în privința lui Mițcul Alexandru, însă instanța de apel nu a analizat în ansamblu

toate probele administrate la dosar, nu a respectat prevederile legale

menționate și neîntemeiat a constatat că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii imputate.

pe marginea recursului ordinar declarat, pledând pentru inadmisibilitatea

acestuia și menținerea deciziei instanței de apel, prin care Mițcul Alexandru a

fost achitat de învinuirea incriminată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

recursului ordinar declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia și

menținerea deciziei instanței de apel.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

respins, ca inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori

nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

12

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate, Colegiul penal atestă,

că procurorul invocă temeiurile pentru casarea deciziei instanței de apel

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Având în vedere argumentele invocate în recursul acuzatorului de stat,

Colegiul penal lărgit atestă, că de fapt, acesta invocă dezacordul cu soluția de

achitare pronunțată de către instanța de apel în privința inculpatului

Mițcul Alexandru de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Analizând argumentele recursului prin prisma temeiurilor de casare

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că erorile invocate nu se confirmă la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea

adoptată cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

După cum rezultă din materialele cauzei, Mițcul Alexandru a fost deferit

justiției, fiind învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu folosirea situației de serviciu și cu cauzarea

de daune în proporții deosebit de mari.

Prima instanță, l-a recunoscut vinovat și condamnat pe Mițcul Alexandru

în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, escrocheria, adică, dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

La rândul său, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de către

procuror cât și de către partea apărării, instanța de apel a ajuns la concluzia

achitării lui Mițcul Alexandru de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

Având în vedere motivele invocate în recurs Colegiul penal menționează

că titularul cererii de recurs invocă dezacordul cu soluția de achitare

13

pronunțată de către instanța de apel, criticând modul în care această instanță a

apreciat probatoriul administrat la dosar.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

achitarea inculpatului Mițcul Alexandru de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de recurs constată că instanța de apel corect a ajuns la concluzia,

că în acțiunile inculpatului Mițcul Alexandru nu se regăsește latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, or, pentru a fi întrunite elementele

infracțiunii de escrocherie este necesar să fie prezente urmările prejudiciabile

sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv, însă din conținutul actului de

învinuire nu rezultă concret, cantitatea bunurilor pretinse a fi însușite de către

inculpatul Mițcul Alexandru.

Totodată partea acuzării nu a prezentat probe care să demonstreze că

inculpatul Mițcul Alexandru, exercitând funcția sa de manager în cadrul Î.I.

„Cerempei Marina”, a dobândit și a însușit ilegal bunurile ÎI „Astrahan Lilia” sub

formă de mobilă, dispunând astfel de ele după propria sa voință sau că

pretinsele bunuri nu au ajuns la locul de destinație.

Având în vedere că soluția instanței de apel a fost argumentată detaliat

în. pct. 6-6.3. al prezentei decizii, instanța de recurs și-o însușește și consideră

că reiterarea acesteia nu este necesară, situație ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în asemenea situație a indicat, că în cazul în care

instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din

21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 parag. 1 nu impune

motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe

14

dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles

Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune dispunerea inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2019, în

cauza penală în privința lui Mițcul Alexandru XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

Boico Victor

15