1re-118/2020 — art. 264-1 alin.1 CP

1re-118/2020 — art. 264-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1re-118/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat

de către avocatul Ciorba Ion cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2020, în cauza penală în privința

lui

Muruzuc Vitalie xxxxxx, născut la data de xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 16.01.2019-18.12.2019;

Instanța de apel: 21.01.2020-27.05.2020;

Instanța de recurs: 07.07.2020 –19.11.2020.

A C O N S T A T A T :

2019, Muruzuc Vitalie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod Penal și cu aplicarea prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod procedură penală i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității de 160 ore, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art. art. 85 și 67 Cod Penal, prin cumul parțial de

sentințe, lui Muruzuc Vitalie la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință,

a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința

Judecătoriei Ungheni din 22.01.2016 în baza art. 174 alin. (1) Cod Penal,

cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod procedură penal și i-a fost stabilită

definitiv o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani

1 (una) lună, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 901 Cod Penal, a fost suspendată parțial executarea

pedepsei aplicate lui Muruzuc Vitalie, acesta urmând să execute real

pedeapsa în închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei

de 1 (unu) an și 7 (șapte) luni a fost suspendată condiționat pe un termen

1

de probă de 2 (doi) ani.

S-a respins ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea

de la Muruzuc Vitalie în beneficiul statului suma în mărime totală de

49,41 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru instrumentarea

cauzei penale la etapa urmăririi penale.

Cauza penală a fost examinată în conformitate cu prevederile art. 3641

Cod de procedură penală.

de 24 decembrie 2018, aproximativ la orele 00:10, cunoscând cu

certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct. 14 al

Regulamentului Circulației Rutiere, care indică că „conducătorului de

vehicul îi este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat băuturi

alcoolice, droguri sau alte substanțe contraindicate conducerii, ce se află

sub influenta preparatelor medicamentoase care conduc la reducerea

reacției”, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, deținând permis de

conducere, intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model

„Dacia Logan”, cu numerele de înmatriculare xxxxxxx și în timp ce se

deplasa pe strada Unirii din mun. Orhei, fiind suspectat de conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică a fost stopat de

către inspectorii de patrulare și supus testării alcoolscopice, în rezultatul

căreia s-a constatat concentrația de alcool în aerul expirat de 0,81 mg/1,

care potrivit art. 13412 alin. (3) din Codul Penal și a pct. 4 lit. b) din

Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009 „cu privire la aprobarea

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare

medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei” se atribuie la

starea de ebrietate cu grad avansat.

Prin acțiunile sale intenționate Muruzuc Vitalie a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod Penal, conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul

Muruzuc Vitalie să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod Penal și să-i fie stabilită pedeapsa sub

formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar

pedeapsa definitivă stabilită prin cumulul de sentințe, conform art. 90

Cod Penal să fie suspendată condiționat.

2

3.1 În argumentarea apelului procurorul a invocat următoarele:

- inculpatul Muruzuc Vitalie nu este angajat în câmpul muncii, are

la întreținere 3 copii minori, îi este imputată săvârșirea unei infracțiuni

ușoare, iar stabilirea unei pedepse privative de libertate contravine

scopului pedepsei, cauzând suferințe inclusiv altor membri ai familiei pe

care îi are la întreținere, creând o pedeapsă dublă, lăsând familia fără

întreținător, fapt ce creează o imagine distorsionată a principiului

umanismului justiției stipulat în art. 4 Cod Penal;

- reieșind din specificul cazului, consideră că instanța a optat la

aplicarea unei pedepse net superioare scopului pedepsei penale pentru

săvârșirea unei infracțiuni ușoare, nefiind apreciate normele legislative

în corespundere logică, în special prevederilor art. art. 61, 75, 85, 90 alin.

(8) și alin. (11) Cod Penal;

- nu au fost apreciate corect criteriile de individualizare a pedepsei,

starea financiară a familiei inculpatului, prezența a 3 copii minori,

săvârșirea unei infracțiuni ușoare, expirarea mai mult din jumătate din

termenul de probă, lipsa circumstanțelor ce ar îngrădi posibilitatea

aplicării prevederilor art. 90 Cod Penal, iar optarea de către instanța de

judecată la aplicabilitatea prevederilor art. 901 Cod Penal, în speță, a

neglijat prevederile legale și de drept și în rezultat a pronunțat o sentință

neîntemeiată.

mai 2019, recursul declarat de inculpatul Muruzuc Vitalie, a fost respins

ca fiind nefondat, fiind menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, verificând

legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului

Muruzuc Vitalie a constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut faptul că

inculpatul Muruzuc Vitalie nu este angajat în câmpul muncii, are trei

copii minori la întreținere, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu

se află, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, anterior a fost

judecat: prin sentința Judecătoriei Ungheni din 22.01.2016, în baza art.

174 alin. (1) Cod Penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod procedură

3

penală, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul

art. 90 alin. (1) Cod Penal, pe un termen de probă de 4 ani; (f.d. 28-29;

145; 147; 150-151)

Instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de către prima

instanță este legală, întemeiată și echitabilă, iar careva temeiuri de a casa

sentința primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei penale,

nu au fost stabilite.

În acest sens, instanța de apel a reiterat că la individualizarea

pedepsei penale, prima instanță a ținut cont de faptul că inculpatul

Muruzuc Vitalie a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele

comise, anterior a fost judecat. Totodată, instanța de apel a reținut că

inculpatul Muruzuc Vitalie în cadrul ședinței de judecată în prima

instanță a consimțit asupra faptului de a-i fi aplicată pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, indicând în acest sens

faptul că la moment nu lucrează și nu are grad de invaliditate.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a mai a reținut că

din conținutul certificatului eliberat de Biroul de Probațiune Chișinău

din 11.02.2020 se atestă că Muruzuc Vitalie, condamnat de către

Judecătoria Ungheni, sediul Central la data de 22.01.2016 în baza art. 174

alin. (1) Cod Penal, la 3 ani închisoare, în baza art. 90 Cod Penal,

executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe un termen de 4 ani

și se confirmă că Muruzuc Vitalie a fost exclus din evidență în temeiul

expirării termenului de probă la 08.02.2020.

Instanța de apel a notat că, la data pronunțării prezentei sentințe,

prima instanță a constatat aplicabilitatea prevederilor art. 85 alin. (1) Cod

Penal și astfel a dispus cumulul parțial de sentințe, astfel inculpatului

Muruzuc Vitalie, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, s-a adăugat

parțial partea neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Ungheni

din 22.01.2016 în baza art. 174 alin. (1) Cod Penal, stabilindu-i definitiv o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 1 (una)

luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, prima

instanță a dispus aplicarea prevederilor art. 901 Cod Penal și a suspendat

parțial executarea pedepsei aplicate lui Muruzuc Vitalie, acesta urmând

să execute real pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6

(șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar

4

restul pedepsei de 1 (unu) an și 7 (șapte) luni, cu suspendarea

condiționată pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondată solicitarea

inculpatului Muruzuc Vitalie de a dispune în conformitate cu art. 90 Cod

Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei, or, în urma

aprecierii tuturor circumstanțelor obiective și subiective, s-a constatat că

corectarea și reeducarea inculpatului nu este posibilă fără izolarea lui de

societate, așa cum inculpatul anterior a fost judecat și a comis o altă

infracțiune în termenul de probă.

Cu referire la argumentele inculpatului Muruzuc Vitalie și anume

că dânsul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, a comis o infracțiune ușoară, nu este angajat în câmpul

muncii, are la întreținere 3 copii minori, instanța de apel a apreciat că

aceste circumstanțe au fost reținute și apreciate de către prima instanță la

individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului în conformitate

cu art. 75 Cod Penal, respectiv, aceleași circumstanțe nu pot fi

valorificate și sub aspectul individualizării pedepsei penale, sub aspectul

modalității de executare a acesteia.

Instanța de apel a considerat că solicitarea inculpatului Muruzuc

Vitalie privind suspendarea condiționată a executării pedepsei în

conformitate cu art. 90 Cod Penal, în speța dată nu este oportună,

deoarece inculpatul Muruzuc Vitalie nu a ales calea corijării, având în

vedere că aceasta anterior a fost atras la răspundere penală și în termenul

de probă a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod Penal.

Instanța de apel a concluzionat că, la caz, nu este oportun de a

aplica prevederile art. 90 Cod Penal, or, condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu va duce la atingerea scopului

stabilit prin pedeapsa aplicată.

avocatul Ciorba Ion cu inculpatul, care invocând temei pentru recurs

articolul 6, §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, a solicitat casarea deciziei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, fără privarea de

liberate, prin care Muruzuc Vitalie să fie recunoscut culpabil de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de 160 ore muncă neremunerate în

folosul comunității, pedeapsa definitivă stabilită prin cumul de sentințe,

conform art. 90 Cod penal a fi suspendată condiționat.

5

5.1 În motivarea recursului avocatul Ciorba Ion cu inculpatul au indicat

că:

- instanța de apel nu a judecat cauza penală în corespundere cu

exigențele prevăzute de lege, deoarece nu s-a pronunțat asupra

motivelor esențiale invocate în recurs, nu a verificat dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârile contestate și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material;

- în partea descriptivă a sentinței, prima instanță face mențiuni

declarative a lipsei posibilității aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în

privința inculpatului Muruzuc Vitalie, fără a fi făcută o motivație a

concluziei emise;

- inculpatul Muruzuc Vitalie nu este angajat în câmpul muncii, are

la întreținere 3 copii minori, îi este imputată săvârșirea unei infracțiuni

ușoare, iar stabilirea unei pedepse privative de libertate va contravine

scopului pedepsei, cauzând suferințe inclusiv altor membri ai familiei pe

care îi are la întreținere, creând o pedeapsă dublă, lăsând familia fără

întreținător, fapt ce creează o imagine distorsionată a principiului

umanismului justiției stipulat în art. 4 Cod penal;

- nu au fost apreciate corect criteriile de individualizarea pedepsei,

starea financiară a familiei inculpatului, prezența a 3 copii minori,

săvârșirea unei infracțiuni ușoare, expirarea mai mult din jumătate din

termenul de probă, răspunsul Biroului de Probațiune Chișinău, care

confirmă că Muruzuc V. a fost scos de la evidență în temeiul expirării

termenului de probă, lipsa circumstanțelor ce ar îngrădi posibilitatea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal iar optarea de către instanța de

judecată la aplicabilitatea prevederilor art. 901 Cod penal în speță, a

neglijat prevederile legale și de drept, rezultat a pronunțat o sentință

contrară legii;

- la stabilirea modului și măsurii de pedeapsă instanța nu s-a expus

argumentat asupra regulilor de individualizare a pedepsei, asupra

circumstanțelor cauzei și de persoana infractorului, nu a concretizat care

circumstanțe ca fiind analizate nu permit stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării ei în privința inculpatului

Muruzuc V.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

6

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.456 Cod de procedură penală, recursul în

anulare fiind supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia,

astfel că, instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele

procedurale preparatorii și să examineze admisibilitatea în principiu a

recursului în anulare în conformitate cu prevederile art.art.431 și 432

Cod de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților,

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

În acord cu art.453 Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un

viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal atestă

că una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este

motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept,

comise la judecarea cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

atacată.

Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul

indică prezența viciului fundamental, exprimat prin faptul că nu au fost

corectate erorile admise la aplicarea pedepsei inculpatului Muruzuc Vitalie.

Contrar celor opinate, Colegiul penal conchide că, motivele

invocate în recurs, nu cad sub noțiunea prevăzută de art.6 pct.44) Cod de

procedură penală, conform căreia, prin viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se înțelege o

încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de

alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte

legi naționale, or, cele invocate de către recurent, nu constituie o eroare

de drept în sensul art.453 Cod de procedură penală și respectiv, nici

viciu fundamental în sensul art.6 pct.44) Cod de procedură penală.

Totodată, deși în cererea de recurs în anulare este invocată

7

încălcarea art. 6 din CEDO în privința condamnatului, însă nu sunt

indicate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental,

raportat la circumstanțele de fapt și de drept ale speței și la împrejurările

concrete relevate în descriptivul hotărârilor atacate.

Nu sunt indicate și descrise normelor legale care reglementează

drepturile și libertățile, pretins a fi esențial încălcate, precum și esența

încălcărilor respective, raportată la normele procesual penale, alte legi

naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care

încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să

obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze desființarea

hotărârilor irevocabile atacate.

În recursul înaintat, completamente lipsește argumentarea

ilegalității hotărârilor contestate, ne fiind concret determinat care a-r fi și

erorilor de drept la capitolul dat, recurentul indicând doar faptul că - la

stabilirea modului și măsurii de pedeapsă instanța nu s-a expus

argumentat asupra regulilor de individualizare a pedepsei, asupra

circumstanțelor cauzei și de persoana infractorului.

În consecință, recursul în anulare declarat de către Ciorba Ion cu

inculpatul, nu conține argumente, care a-r indica cu claritate la prezența

în speță a temeiurilor de drept necesare unui recurs în anulare.

Este de menționat și faptul că, recursul în anulare, conform

argumentelor esențiale reproduse la pct. 5.1. din prezenta decizie, este

întemeiat doar pe faptul că prima instanță a admis examinarea cauzei în

lipsa inculpatului. Aceste argumente sunt identice celor menționate pe

parcursul judecării cauzei.

Colegiul penal atestă că, asupra acestora instanțele s-au expus

complet anterior, astfel neregăsindu-se necesitatea de reiterare

suplimentară a acestora deoarece deja au servit obiect de examinare a

instanței de judecată.

Or, solicitarea inculpatului Muruzuc Vitalie privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei în conformitate cu art. 90 Cod Penal,

în speța dată nu este oportună, deoarece inculpatul Muruzuc Vitalie nu a

ales calea corijării, având în vedere că aceasta anterior a fost atras la

răspundere penală și în termenul de probă a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod Penal.

De altfel, descriptivul deciziilor contestate, inclusiv împrejurările în

fapt și în drept reținute, atestă în mod concludent că instanțele de

judecată au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

8

privind vinovăția condamnatului și pedeapsa aplicată acestuia, și-au

motivat soluția în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat

ținând cont de prevederile art. 61 și 75, art. 85-87 Cod penal.

Totodată, ce ține de alegațiile recurentului în privința ilegalității

sentinței primei instanțe, Colegiul penal analizând conținutul acesteia,

conchide că aceste alegații urmează a fi apreciate critic, or, prima

instanță, s-a expus asupra tuturor chestiunilor esențiale supuse atenției

sale, fiind argumentată detaliat și complet soluția emisă, în limita

competențelor prevăzute de legislația procesual-penală.

Astfel, careva erori de drept ce pot servi în calitate de viciu

fundamental ce ar afecta legalitatea hotărârii atacate, Colegiul penal nu a

stabilit, respectivele afirmații ale recurentului apreciindu-le ca fiind

declarative, nesusceptibile de a impune necesitatea casării deciziilor

atacate cu recurs în anulare.

Colegiul penal reține că, criticile formulate de recurent nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărârii atacate în ordine de recurs în

anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei,

dar se critică faptul examinării cauzei în lipsa acestuia.

Mai mult decât atât, odată ce art.6 din CtEDO impune în special, în

sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a

motivelor, argumentelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora. Deși obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6§1 din CtEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând

formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO,

pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs în

anulare verifică hotărârile judecătorești atacate, exclusiv prin prisma

prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs în anulare, prevăzute de

art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, raționamente care atrag după

sine respingerea argumentelor invocate, ca fiind de jure inadmisibile.

Colegiul penal statuează că hotărârile judecătorești rămase

definitive și irevocabile capătă putere de lucru judecat, fapt ce produce o

cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori

redeschiderii acesteia.

Articolul 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană face

excepție de la această regulă generală de redeschidere a procedurii, în

cazuri expres stipulate: 1) fapte noi ori recent descoperite sau; 2) un viciu

9

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze

hotărârea pronunțată. Lucrul efectuat de către instanța de recurs, în

această speță este guvernat de principiul lucrului judecat, iar pentru

redeschiderea procesului, Colegiul penal nu a constatat temeiuri

prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru a

interveni în hotărârile judecătorești devenite irevocabile în speța dată.

În consecință, Colegiul penal nu constată prezența erorilor de drept

ce ar genera casarea hotărârii atacate, sub aspectele invocate, acestea

fiind vădit neîntemeiate, or, în speță nu a fost identificată prezența

viciului fundamental, care ar impune soluția casării unei hotărârii

irevocabile.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul

Ciorba Ion cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 mai 2020, în cauza penală în privința lui Muruzuc

Vitalie xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

10