1ra-1692/2020 — art.190 alin. 1 CP

1ra-1692/2020 — art.190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1692/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea

în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Croitor Alexei în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 mai 2020, în cauza penală în privința lui,

Vartic Radu xxxx, născut la xxxx, originar și domiciliat

în mun. xxx, com. xxxx, str. xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 11.11.2014 – 14.06.2019;

instanța de apel: 11.12.2019 – 19.05.2020;

instanța de recurs: 17.07.2020 – 02.12.2020.

A C O N S T A T A T :

Vartic Radu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (1) Cod penal, cu liberarea acestuia de răspundere penală din motivul

expirării termenului de prescripție de 5 ani de tragere la răspundere penală.

S-a admis parțial acțiunea civilă depusă de Nina Cojocari împotriva lui

Vartic Radu cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

infracțiune.

S-a încasat de la Vartic Radu Vladimir în beneficiul părții vătămate Cojocari

Nina suma de 2 100 (două mii o sută) Euro, conform cursului Băncii Naționale a

Moldovei la data executării hotărârii cu titlu de compensație materială a

prejudiciului material cauzat prin infracțiunea de escrocherie precum și a sumei

de 20 000 (douăzeci mii) lei cu titlu de compensație materială a prejudiciului moral

cauzat prin infracțiunea de escrocherie.

că, inculpatul Radu Vartic în perioada cuprinsă între lunile august –septembrie

2012, aflându-se pe str. Xxxx, xxx, or. Chișinău, având scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul efectuării lucrărilor de

reparație în casa de locuit amplasată pe adresa sus indicată, a însușit prin mai

multe tranșe de la Nina Cojocari suma de 2 100 Euro sau echivalentul a 32 347, 35

lei, după care neonorându-și obligațiile asumate, a părăsit locul infracțiunii,

1

pricinuindu-i astfel părții vătămate o daună materială în proporții considerabile în

suma indicată.

Astfel, prin acțiunile intenționate Radu Vartic, a comis infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal (în vigoare din 17.08.18 în baza

modificărilor prin LP 179 din 17.08.18 МО309-320 din 17.08.18 art. 498) după

semnele: dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a

unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase care a produs

daune considerabile.

inculpatului Radu Vartic, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 14.06.2019 cu adoptarea deciziei de achitare a

inculpatului din motiv că, în acțiunile acestuia lipsesc elementele componenței de

infracțiune prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal.

3.1 În argumentarea apelului declarat, avocatul Alexei Croitor, în numele

inculpatului Radu Vartic, a invocat următoarele:

- este în prezența unui raport juridic civil, ceea ce se atestă prin recipisele

întocmite de inculpat, în baza la care s-a obligat să execute lucrările de reparație.

Prin declarațiile martorilor (Caraman Victor) s-a confirmat că inculpatul a efectuat

lucrările de reparație la casa de locuit a părții vătămate de pe str. Xxxx xxx ap.xxx,

mun. Chișinău.

- imposibilitatea îndeplinirii deplină a obligațiilor contractuale se explică

prin faptul că, partea vătămată s-a refuzat de la serviciile inculpatului, deoarece a

găsit alți lucrători;

- potrivit pct.8 al Hotărârii plenului CSJ din 6 iulie 1992, primirea bunurilor

cu condiția îndeplinirii unui angajament (de exemplu, primirea unui bun în credit

care trebuie plătit în rate) poate fi încadrată drept escrocherie numai în cazul în

care infractorul încă la momentul intrării în posesia acestor bunuri avea drept scop

însușirea lor și nu avea de gând să îndeplinească angajamentul asumat;

- acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele componenței de infracțiune

prevăzută la art. 190 alin. (1) Cod penal din motivul lipsei laturii subiective -

intenției inculpatului de a însuși plata fără efectuarea lucrărilor contractate, or, în

cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 190 Cod penal, prezența scopului de

sustragere o demonstrează următoarele circumstanțe: 1) situația financiară extrem

de neprielnică a persoanei care își asumă angajamentul la momentul încheierii

tranzacției; 2) lipsa de fundamentare economică și caracterul irealizabil al

angajamentului asumat; 3) lipsa unei activități aducătoare de beneficii, îndreptate

spre încasarea mijloacelor bănești necesare onorării angajamentului; 4) achitarea

veniturilor către primii deponenți din contul banilor depuși de deponenții

ulteriori; 5) prezentarea, la încheierea tranzacției, din numele unei persoane

juridice inexistente sau înregistrate pe numele unei persoane, de care se folosește

o altă persoană pentru a-și atinge interesele etc.;

- temeiul aplicării răspunderii potrivit alin. (1) art. 190 Cod penal apare în

cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile.

2

Atunci când este vorba de două subiecte ale unui raport juridic, trebuie verificată

înainte de toate ipoteza egalității lor în drepturi și numai dacă există indici care

exced limitele încălcării normelor dreptului civil, atunci se justifică intervenția

legii penale;

- fapta inculpatului nu întrunește componenta infracțiunii prevăzute la

art.190 Cod penal deoarece: obiect material al escrocheriei îl pot constitui bunurile,

precum și drepturile asupra acestora, dobândite în mod ilicit. Drepturile

dobândite ilicit asupra bunurilor vor constitui obiect material al escrocheriei, dacă

ele asigură în continuare posibilitatea de a deține, a folosi și a dispune de obiectul

escrocheriei (bunul);

- primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării

în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea

intenția să-și execute angajamentul asumat. Susține că, nici inițial, nici pe parcurs

inculpatul n-a urmărit astfel de scop;

- conform hotărârii Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004, alături de alte

circumstanțe, intenția este demonstrată prin: situația financiară extrem de

neprielnică a persoanei, care-și asumă angajamentul, la momentul încheierii

tranzacției; lipsa de fundamentare economică și caracterul nerealizabil al

angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii, necesare

onorării angajamentului; achitarea veniturilor către primii deponenți din contul

banilor depuși de deponenții ulteriori; prezentarea, la încheierea tranzacției, a

unor documente false; încheierea tranzacției în numele unei persoane juridice

inexistente sau înregistrate pe numele unei persoane de care se folosește o altă

persoană pentru a-și atinge interesele etc;

- este inadmisibilă criminalizarea faptelor persoanei, care constitui relații

civile. Condamnarea inculpatului încalcă prevederile art. l al Protocolului 4 al

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din

04.11.1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr,1298- XIII din 24.07.97,

care prevede că, nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv

că nu este în măsură să execute o obligație contractuală. Conform art. 11 din Pactul

internațional cu privire la drepturile civile și politice, nimeni nu poate fi întemnițat

pentru singurul motiv ca nu este în măsură să execute o obligație contractuală.

a fost respins apelul avocatului Alexei Croitor, în interesele inculpatului Vartic

Radu și menținută fără modificări sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana

din 14 iunie 2019.

4.1 Instanța de apel a statuat că: analizând în ansamblu probele cauzei penale

date prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, permit instanței de apel de a

concluziona despre existența în acțiunile inculpatului Radu Vartic a indicilor

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal (în vigoare din 17.08.18 în baza

modificărilor prin LP 179 din 17.08.18 МО309-320 din 17.08.18 art. 498) după

3

semnele: dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a

unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase care a produs

daune considerabile.

Instanța de apel a notat că, vinovăția inculpatului Vartic Radu, de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, se dovedește prin probele

administrate legal în cadrul cercetării judecătorești.

Instanța de apel a constatat că, prin acțiunile sale, inculpatul Vartic Radu a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal și în acest sens, se

demonstrează cu certitudine componența de infracțiune, pe semnele: dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase care a produs daune

considerabile.

Totodată, instanța de apel a făcut o descriere amănunțită a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal (obiectul

juridic special, obiectul juridic special, obiectul material, latura obiectivă, latura

subiectivă), și lea raportat la speța dedusă judecății.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Vartic Radu, având scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul

efectuării lucrărilor de reparație în casa de locuit amplasată pe adresa sus indicată,

a însușit prin mai multe tranșe de la Nina Cojocari suma de 2 100 Euro sau

echivalentul a 32 347, 35 lei, după care neonorându-și obligațiile asumate, a părăsit

locul infracțiunii, pricinuindu-i astfel părții vătămate o daună materială în

proporții considerabile.

Instanța de apel a apreciat critic alegațiile apărării care a susținut că, părțile

sunt în prezența unui raport juridic civil, ceea ce se atestă prin recipisele întocmite

de inculpat, în baza la care s-a obligat să execute lucrările de reparație, or, pe

parcursul examinării prezentei cauze s-a stabilit cu certitudine faptul însușirii

mijloacelor financiare de la partea vătămată Nina Cojocari, ceea ce se confirmă și

prin declarațiile martorului Alexandru Moscalu care a declarat că, Nina Cojocari

îi este soră. Cu aproximativ 3 ani în urmă sora Cojocari Nina a început a face

construcții la o anexă a unui apartament în Chișinău pe str. Xxxx și urmau a fi

făcute lucrări în interior. Venind de la Moscova, l-a telefonat sora și i-a spus că s-a

înțeles cu niște lucrători care vor face reparație în anexa sus menționată. Peste 2

săptămâni a sunat și i-a spus să vină la Chișinău și a întrebat dacă are ceva bani și

ia spus că la unul din oamenii care lucrează la ea a decedat o rudă și el are nevoie

de 300 Euro, bani pe care el i-a dat. Cei 300 Euro, el i-a dat inculpatului la școala

unde lucra sora. Când a fost la construcție, a văzut că nimic nu era făcut și că

nimeni nu lucrează, iar peste o perioadă când a fost, la fel nimic nu era. Pe inculpat

nu l-a mai văzut. Cu sora comunică, iar construcția a făcut-o începând din luna

octombrie și tot el a finisat-o.

Instanța de apel a respins și afirmațiile apărării precum că, potrivit

declarațiilor martorului (Caraman Victor) s-a confirmat faptul că, inculpatul a

4

efectuat lucrările de reparație la casa de locuit a părții vătămate de pe str. Xxxx 6/2

ap.22, mun. Chișinău, or, potrivit declarațiilor martorului Victor Caraman, acesta

a declarat că, îl cunoaște pe Vartic Radu, dumnealui trăiește cu o nepoată de a sa,

a locuit cu el pe o stradă. Lucra lăcătuș și Vartic Radu i-a spus că are de tras apă

într-un apartament. Pe doamna Nina nu o cunoaște. Cu Vartic Radu a mers doar

o singură dată la lucru, pe ce adresă nu tine minte. A efectuat lucrări legate de apa

rece și caldă. Apartamentul era la Botanica, exact nu țin minte unde. Acolo erau

mai multe persoane și majoritatea din Bubuieci, vizual cunoaște aceste persoane,

dar familiile nu le cunoaște. Era o persoană care a făcut găurile și el a instalat

„troinice”. Erau aproximativ șase persoane. Acolo a mers după orele amiezii. Nu

cunoaște în ce an și în ce lună a mers acolo. Era sfârșitul verei când a mers acolo.

Pentru lucru, Vartic Radu i-a achitat 200 lei. Vartic Radu nu se ocupa cu căldura,

de asta l-a chemat pe el. În apartament era un bărbat care a spus că este stăpânul

apartamentului. Nu cunoaște sigur la cine a făcut lucrările. Vartic Radu a mințit și

alte persoane de bani, nu numai pe el. Bărbatul care era în casă era de vârsta sa (a

martorului) sau chiar mai mare. Anexa era numai cu un etaj. Apa el a tras-o la

etajul unu. Nu ține minte dacă mai erau construite careva anexe. În această anexă

trebuia să fie bucătărie, wc, și o cameră. El apa a tras-o de la bucătărie, de la cazan.

Prin urmare acest martor nu a relatat faptul că, inculpatul a făcut careva

lucrări de reparație anume la domiciliul părții vătămate Nina Cojocari, or, acest

martor pe partea vătămată nu a văzut-o, nu a cunoscut-o, iar ca stăpân a

apartamentului s-a prezentat un bărbat.

Tot din declarațiile acestui martor, instanța de apel reține că, inculpatul

Vartic Radu a mințit mai multe persoane, inclusiv și pe el Caraman Victor.

Instanța de apel a notat că, inculpatul Vartic Radu, a recurs la înșelăciunea

activă, și anume sub modalitatea înșelăciunii cu privire la anumite acțiuni și

promisiuni. Or, inculpatul Vartic Radu, a avut posibilitatea reală să restituie părții

vătămate sumele de bani primite și anume ținând cont de faptul că infracțiunea a

fost comisă în anul 2002, până la moment nefiind restituite sumele împrumutate,

însă de fapt mijloacele financiare primite le-a reținut pentru sine, realizându-se

latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie prin acțiunile de dobândire ilicită a

bunurilor sub formă de înșelăciune, cauzând un prejudiciu efectiv părții vătămate,

fiind prezentă legătura de cauzalitate dintre acțiunile inculpatului și prejudiciu

cauzat.

Instanța de apel a notat că, inculpatul Vartic Radu a creat impresie artificială

părții vătămate Nina Cojocari, cu referire la pretinderea și primirea banilor pentru

procurarea materialelor de construcții și efectuarea lucrărilor de construcție, acesta

din start avea intenția de a utiliza sursele dobândite în alte scopuri decât cele inițial

promise, astfel creând o situație falsă ca fiind adevărată.

Instanța de apel a stabilit că, inculpatul Vartic Radu, a recurs și la abuzul de

încredere. Or, partea vătămată Nina Cojocari fiind convinsă de Vartic Radu care,

potrivit anunțului plasat pe pagina (www.999.md), efectua lucrări de reparații, s-

au întâlnit pe str. Xxxx xxx în curte lângă anexa casei, inculpatul i-a prezentat

5

buletinul de identitate și i-a spus că are 5 copii, insuflându-i o încredere față de el,

chiar mândrie. Cu inculpatul la data de 29.08.2012 au încheiat un contract, în baza

buletinului său de identitate, lăsându-i o recipisa, semnându-se, unde a indicat nr.

de telefon al soției, telefonul de la domiciliu, prin urmare între inculpat și partea

vătămată s-au stabilit relații de încredere și bună – credință

Instanța de apel a conchis că, inculpatul Vartic Radu, a recurs anume la

înșelăciunea activă și abuz de încredere pentru a dobândi bunurile de la părțile

vătămate. Inculpatul Vartic Radu, acționând după un plan bine determinat,

exploatând rapoartele de încredere, relatările despre faptul că, are 5 copii, că a dat

comandă de uși, teracotă și blocul sanitar, urmează să le achite, că efectuează

lucrări de construcție, că i-a decedat cumnatul, exercitând o influenta psihică

asupra conștiinței și voinței părții vătămate, prin intermediul înșelăciunii, a

determinat-o partea vătămată Cojocari Nina, să-i transmită benevol sume de bani,

eronat considerând, că este în drept de a le primi.

Instanța de apel a respins alegațiile părții apelante care invocă că este

inadmisibilă criminalizarea faptelor persoanei, care constituie relații civile,

invocând că, în speță ar prevala raporturi juridice civile între partea vătămată și

inculpatul Vartic Radu.

Instanța de apel a reținut că, limita între un raport civil, care are la bază un

contract de împrumut și un raport penal, care are la bază componența de

escrocherie, este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată

prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin rea-

credință din partea persoanei inculpate, adică prin înșelăciune față de partea

vătămată.

Instanța de apel a notat că, potrivit recipisei din 17.05.2013, anexată la

materialele cauzei inculpatul Vartic Radu a indicat că, se obligă să restituie părții

vătămate Nina Cojocaru suma de 2 100 Euro, pe care a primit-o în luna august

2012 pentru efectuarea lucrărilor de construcție. Tot în această recipisă, inculpatul

a indicat că, nu a îndeplinit nici o lucrare de construcție, recipisa fiind scrisă de el

personal în prezența martorului Vieri Tudor și în prezența părții vătămate Nina

Cojocari, ceea ce confirmă reaua-credință din partea persoanei inculpate, care și-a

însușit suma de 2 100 euro, prin înșelăciune față de partea vătămată Nina Cojocari,

care l-a angajat pentru efectuarea lucrărilor de construcție (f.d. 38, vol. I).

Inculpatul Vartic Radu, prin recipisa din 27 octombrie 2014, încă odată s-a

obligat să-i restituie suma de 2 100 euro, care a luat-o de la partea vătămată pentru

procurarea materialelor de construcție și efectuarea lucrărilor de construcție, dar

care nici până în ziua de azi nu a fost restituită, or, fiind audiată în ședința de

judecată a instanței de apel, părtea vătămată Cojocari Nina a declarat că,

inculpatul nu i-a restituit nimic din suma care i-a dat-o pentru lucrările de

reparație, prin ce se confirmă faptul că, ultimei i-a fost cauzat un prejudiciu

material în suma de 2 100 euro (f.d. 41, vol. I).

Instanța de apel a concluzionat că, din circumstanțele speței asupra lipsei

raporturilor juridice civile între Vartic Radu și partea vătămată Cojocari Nina, or,

6

în speță nu se constată raporturi de natură juridică civilă, de vreme ce

împrejurările stabilite coroborate la acțiunile inculpatului denotă concluzia fermă,

că inculpatul Vartic Radu încă la momentul primirii sumei de bani avea drept scop

însușirea acestora fără îndeplinirea angajamentului asumat privind efectuarea

lucrărilor de construcție.

Instanța de apel a stabilit că, potrivit procesului-verbal de confruntare

inculpatul Vartic Radu a menționat că, a primit suma de 2 100 euro de la Nina

Cojocari, din care doar aproximativ 200 euro a cheltuit pentru procurarea țevilor

și a lucrat 4-5 zile la anexa apartamentului părții vătămate, dar când au lucrat nu

i-a văzut nimeni, prin urmare nici aceste declarații nu au nici un suport probator,

ceea ce încă o dată confirmă că, Vartic Radu avut intenția de a comite infracțiunea

incriminată.

Instanța de apel a notat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, este

drept o metodă de apărare, în scopul de a se eschiva de răspundere, deoarece ele

sunt combătute prin probele administrate în cadrul ședinței de judecată.

Instanța de apel a stabilit că, potrivit rechizitoriului infracțiunea prevăzută

de art. 190 alin.(1) Cod penal a fost comisă de Vartic Radu în luna septembrie 2002,

astfel la moment 19 mai 2020, fiind expirat termenul de 3 ani de atragere la

răspundere penală pentru faptele date.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond just a considerat necesar de a

admite acțiunea civilă și a încasa de la Vartic Radu în beneficiul părții vătămate

Nina Cojocari suma de 2 100 Euro cu titlu de prejudiciul material, cît și sume de

20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, ținând cont de prevederile art. 1398 Cod

civil și faptul că în cauza dată sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale,

întrucât inculpatul a comis cu vinovăție o faptă ilicită ce a cauzat un prejudiciu,

iar între fapta ilicită și prejudiciu există raport de cauzalitate.

Croitor Alexei în numele inculpatului, prin care invocând incidența pct. 6, 8 a

dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei,

rejudecarea cauzei în instanța de apel.

5.1 În susținerea recursului avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului

a invocat că:

- la caz persistă un raport juridic civil, ceea ce se atestă prin recipisele

întocmite de inculpat, în baza la care s-a obligat să execute lucrările de reparație;

- prin declarațiile martorilor (Caraman Victor) s-a confirmat că inculpatul a

efectuat lucrările de reparație la casa de locuit a părții vătămate de pe str. Xxxx xxx

ap.xxx, mun. Chișinău;

- potrivit pct.8 al Hotărârii Plenului CSJ din 6 iulie 1992, primirea bunurilor

cu condiția îndeplinirii unui angajament (de exemplu, primirea unui bun în credit

care trebuie plătit în rate) poate fi încadrată drept escrocherie numai în cazul în

care infractorul încă la momentul intrării în posesia acestor bunuri avea drept scop

însușirea lor și nu avea de gând să îndeplinească angajamentul asumat;

- fapta inculpatului nu întrunește componenta infracțiunii prevăzute la

7

art.190 Cod penal;

- este inadmisibilă criminalizarea faptelor persoanei, care constitui relații

civile. Condamnarea inculpatului încalcă prevederile art. 1 al Protocolului 4 al

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din

04.11.1950.

penală, pe marginea recursului declarat, procurorul S.Crijanovschi și partea

vătămată Cojocari Nina au depus referință prin care au solicitat respingerea

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și menținerea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 mai 2020.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Cu referire la recursul declarat de avocatul Croitor Alexei în numele

inculpatului, Colegiul reține că, ca eroare de drept potrivit căreia hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului ordinar autorul a indicat pct. 6) și 8)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deoarece în opinia autorului

recursului hotărârea atacată nu cuprind motivele pe cate se întemeiază soluția, sau

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanțelor, fapta

condamnatului nu întrunește elementele infracțiuni.

Referitor la argumentul recurentului precum că, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, instanța de recurs precizează că avocatul referindu-se la pct.

6 din norma menționată, nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza

cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din

oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele menționate este inadmisibilă

și prin urmare, prevederile art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, nu-și

găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Instanța de recurs menționează însă că, prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de

apel.

8

Colegiul penal raportând temeiul invocat de recurent cu motivarea deciziei

instanței de apel consideră că, în speța examinată de către instanța de apel n-au

fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, erori, care ar servi

drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate,

deoarece decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, decizia atacată cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu a admis nici o eroare care să

afecteze soluția instanței, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent,

mai mult se constată că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, în legătură

cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de recurs ordinar, constată că presupusa eroare

prevăzută la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului, nefiind întemeiată afirmația recurentului

precum că, fapta inculpatului nu întrunește componenta infracțiunii prevăzute la

art.190 Cod penal.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs, referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le

însușește.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită

de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu

probator administrat și expus în pct. 4.1. al prezentei decizii, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului este corectă și corespunde situației de fapt reținute,

instanța de apel întemeiat și agumentat ajungând la concluzia privind menținerea

sentinței atacate prin care a fost stabilită vinovăția inculpatului Vartic Radu, cu

aplicarea unei pedepse echitabile.

În contextul expus, Colegiul penal mai reține faptul că argumentul precum

că, nu au fost întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o

interpretare subiectivă a recurentului, or, instanța ierarhic inferioară corect a

conchis că în acțiunile lui sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le

acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

9

pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca

o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară,

fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În ansamblu avocatul nu este de-acord cu starea de fapt stabilită de instanța

de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. Motivele

precum că instanța de fond și instanța de apel eronat au considerat în acțiunile lui Vartic

Radu întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1)

Cod penal, prin ce a creat o eroare gravă de fapt, Colegiul le consideră drept lipsite de

temei, or, prin prisma ansamblului de probe pertinente, concludente, veridice,

utile, legal administrate de către prima instanță, cercetate și verificate de instanța

de apel, instanța de apel și-a motivat concluzia privind menținerii soluției instanței

de fond prin care a demonstrată cu certitudine vinovăția inculpatului, Vartic

Radu, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, legal administrate de către prima

instanță, cercetate și verificate de instanța de apel.

Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel. Lecturând textul

deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel a examinat prezenta cauza

penală fără careva abateri de la normele de procedură și corect a apreciat probele

cercetate sub toate aspectele, iar în hotărârea adoptată a realizat o justă

interpretare și aplicare a normelor de procedură penală, decizia adoptată fiind

legală, întemeiată și riguros argumentată, faptelor comise de inculpat li s-a dat o

încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind bazată pe probele administrate

în cadrul procesului penal și verificate în ședința de judecată a instanței de apel,

pedeapsa fiind stabilită de instanță argumentat, luându-se în considerare

prevederile legale ce reglementează acest aspect.

Trimiterile recurentului la art. 1, Protocolul nr. 4 CEDO, la fel nu pot fi

reținute, or în sensul acestei norme, persoana nu poate fi privată de libertate în

cazul în care se va demonstra că la momentul asumării anumitor obligațiuni cît și

pe parcurs acesta a întreprins măsuri reale pentru a-și onora obligațiunile

contractuale, însă aceste prevederi nu pot fi atribuite la cazul lui Vartic Radu.

Instanța de recurs menționează că, în cazul când una din părți, asumîndu-

și angajamente, nu a întreprins măsuri și nu are nici dorință să le execute (în

prealabil fiindu-i transmise bunuri de cealaltă parte, care astfel își pierde dreptul

de proprietate asupra lor), este necesară intervenția legii penale.

Astfel, în esență, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept

civile se face luându-se în considerație două aspecte de maximă importanța:

atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor și prezența

disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele. Aceste două

aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie cercetare în vederea

constatării lipsei sau prezenței scopului de cupiditate

Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură

10

penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărârii judecătorești contestate, iar vinovăția inculpatului fiind

stabilită indubitabil cu respectarea normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, iar pedeapsa aplicată inculpatului în conformitate cu legea și în

limitele acesteia, de aceea Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Croitor

Alexei în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 mai 2020, în cauza penală în privința lui Vartic Radu xxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

11