1ra-1648/2020 — art.320-1, 201-1 alin.2 lit. c CP

1ra-1648/2020 — art.320-1, 201-1 alin.2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1648/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Harcenco Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 26 februarie 2020, în cauza penală în privința lui

Harcenco Oleg xxx, născut la xxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 02.08.2019 – 17.12.2019;

Instanța de apel: 22.01.2020 – 26.02.2020;

Instanța de recurs: 07.07.2020 –11.11.2020.

A C O N S T A T A T :

Harcenco Oleg a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 3201 , 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal și în baza acestor

Legi i-a fost stabilită pedeapsa, după cum urmează:

- în baza art. 3201 Cod penal – 8 luni închisoare;

- în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal – 2 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul total al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită lui

Harcenco Oleg pedeapsa de 2 ani 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Harcenco Oleg în beneficiul statului cheltuielile de

judecată pentru costul raportului de expertiza medico-legale nr.

201927D0180 din 30.09.2019 în sumă de 320,00 lei (trei sute douăzeci lei 00

bani).

Judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza prevederilor

art. 364/1 Cod de procedură penală.

Harcenco Oleg, fiind obligat conform ordonanței de protecție din 03 mai

1

2019 de a părăsi temporar locuința comună și de a sta departe de locuința

victimelor Grosu Alla, Grosu Alina și Maicu Arina, domiciliate în s.

Pererita, raionul Briceni, pe un termen de 3 luni.

Însă, la data de 28 iunie 2019, în jurul orelor 17:30, Harcenco Oleg,

fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, cu concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat în cantitate de 0,76 mg/l, intenționat nu

a executat măsurile stabilite de către instanța de judecată în ordonanța de

protecție a victimei violenței în familie, și a intrat în gospodăria lui Grosu

Alla, unde inițiind un conflict le-a numit cu cuvinte necenzurate pe Grosu

Alla, Grosu Alina și Maicu Arina, și le-a agresat psihic și fizic.

Tot el, la data de 26 septembrie 2019, aproximativ la ora 19:00, în

timp ce se afla la domiciliul concubinei sale xxxxx, raionul Briceni, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict iscat, ultimul a aplicat

mai multe lovituri în regiunea feței și a corpului copilului concubinei

Maicu Arina, anul nașterii 2011.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201927D0180 din

30.09.2019, copilului minor Maicu Arina, i-au fost cauzate leziuni

corporale: trauma cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție

cerebrală; fractura mandibulei inferioare pe dreapta; contuzia țesuturilor

moi ale feței, care au apărut în urma acțiunii traumatice a unor corpuri

dure contondente posibil în timpul și circumstanțele indicate, și care se

califică ca vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă

durată.

xxxxxx, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care Harcenco Oleg să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 3201, 2011 alin. (2) lit. c) Cod

pena și în baza acestor Legi să-i file stabilită pedeapsa, după cum urmează:

- în baza art. 3201 Cod penal– 2 ani închisoare;

- în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal– 4 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv să-i file stabilită

pedeapsa - 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis

3.1 În motivarea apelului procurorul a indicat că:

- aplicarea față de inculpat a pedepsei definitive minime sub formă

de închisoare pe un termen de numai 2 ani și 8 luni, nu și-a realizat scopul

de corectare a acestuia și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni similare;

- recunoașterea vinovăției este în primul rând o prioritate a

2

inculpatului, care prin acest fapt, își ușurează sau micșorează pedeapsa

care urmează a fi numită. Totodată, în unele cazuri, recunoașterea vinei,

face mai ușoară înfăptuirea justiției. Aceste prevederi nu pot fi folosite în

speța dată, deoarece cu toate că inculpatul a recunoscut vina sa în

comiterea infracțiunii incriminate în instanța de judecată, însă în procesul

efectuării urmăririi penale, acuzarea dispune de destule probe ce

confirmau nemijlocit vina lui Harcenco Oleg, și recunoașterea vinovăției

a avut ca efect pozitiv doar față de inculpat;

- consideră, că pedeapsa stabilită este prea blîndă, din motivul

aplicării unor motive și temeiuri insuficiente, din cauza că nu s-a luat în

considerație, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, săvârșită împotriva

unui copil minor care este invalid de gr. I din născare, care nu se

deplasează și nu se hrănește singură;

- pedeapsa este prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii și

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale,

corectării inculpatului, precum și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea lui, cât și de alte persoane;

- la individualizarea și stabilirea pedepsei prima instanță nu s-a

ghidat de principiul proporționalității, ținând seama de fapta comisă și

consecințele ei;

- infracțiunea comisă de Harcenco Oleg prezintă un pericol social

sporit, iar inculpatul poate fi corectat și reeducat doar prin executarea

reală a pedepsei, care v-a corespunde scopului pedepsei penale. Fapta

comisă de inculpatul Harcenco Oleg poartă un caracter periculos, iar

tolerarea unui asemenea comportament din partea instanței de judecată

se soldează cu urmări ce periclitează activitatea întregului sistem de drept,

diminuând imaginea organelor de ocrotire a normelor de drept în

societate.

februarie 2020, a fost admis apelul procurorului casată sentința în latura

pedepsei, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează:

Harcenco Oleg s-a considerat condamnat în baza art. art. 3201, 2011

alin. (2) lit. c) Cod penal și în baza acestor Legi i-a fost stabilită pedeapsa,

după cum urmează:

- în baza art. 3201 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin.

(8) Cod de procedură penală - 1 (unu) an închisoare;

- în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

3

art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală - 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită

pedeapsa de 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, analizând

probele administrate de prima instanță, materialele cauzei, a reținut că, la

examinarea cauzei s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de

procedură penală, prima instanță a cercetat cauza multi aspectual, a dat

aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenței,

coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut starea de fapt și

de drept pe cauză, corect a încadrat acțiunile inculpatului Harcenco Oleg

în baza art. art. 3201, 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, fapt ce nu se contestă

de părți, apelul fiind declarat în privința pedepsei aplicate inculpatului.

Instanța de apel a reținut, că temeinicia sentinței a fost verificată

reieșind din argumentele aduse de către autorii apelurilor în raport cu

materialul probant acumulat și cu cadrul legal existent.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că pedeapsa stabilită

inculpatului Harcenco Oleg prin sentință este prea blândă. Stabilind

pedeapsa, prima instanță nu sa condus și nu a luat pe deplin în

considerație prevederile art. 61 Cod penal, la fel și principiile

individualizării pedepsei și criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. art. 7 și 75 Cod penal, și neîntemeiat i-a stabilit

inculpatului pedeapsa de 2 ani 8 luni închisoare pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 3201, 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, care

este aproape de limita minimă a sancțiunilor articolelor corespunzătoare.

Prima instanță nu a luat în considerație nici faptul că inculpatul a

săvârșit o infracțiune gravă, precum și comportamentul și atitudinea

inculpatului față de cele comise, care deși a recunoscut vinovăția în cele

incriminate, însă nu a conștientizat gravitatea și pericolul social al faptelor

comise de el.

Instanța de apel a menționat că urmează a se ține cont și de faptul că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, săvârșită împotriva unui minor

care este invalid de gr. I din născare, care nu se deplasează și nu se

hrănește, inculpatul cauzând părții vătămate minore vătămări corporale

medii sub formă de fractura mandibulei, profitând la comiterea

infracțiunii de incapacitatea părții vătămate de a se apăra de acțiunile

infracționale ale inculpatului, din care fapt rezultă pericolul social

deosebit de ridicat al faptelor penale săvârșite de inculpatul Harcenco

4

Oleg.

Totodată, urmează a fi luat în considerație și personalitatea

inculpatului, care a comis infracțiunile imputate lui în stare de ebrietate,

circumstanță calificată ca una agravantă, faptul că inculpatul anterior a

mai fost în conflict cu legea penală pentru comiterea infracțiunilor

intenționate, cu încetarea procesului penal din motivul împăcării părților,

însă concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corijării, dar din

nou a comis două fapte antisociale împotriva membrilor familiei, una din

care s-a soldat cu cauzarea vătămărilor corporale medii.

inculpatul Harcenco Oleg, care neinvocând nici un temei pentru recurs, a

solicitat casarea deciziei și menținerea deciziei.

5.1 În motivarea recursului inculpatul a indicat că nu este decacord

cu pedeapsa stabilită de către instanța de apel. Solicită rejudecarea cauzei

pe capătul de acuzare în baza art. 3201 Cod penal întrucât nu a încălcat

ordonanța de protecție.

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa

asupra recursului inculaptului, menționând că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsind temeiuri de

casare.

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

5

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat de către inculpat se constată că

acesta, nu invocă nici un temei de casare din cele prevăzute de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, însă își exprimă dezacordul cu pedeapsa

și că instanțele de judecată greșit au ajuns la concluzia în ce privește condamnarea

în baza art. 3201Cod penal Cod penal, invocând că nu a nu a încălcat ordonanța

de protecție, astfel se identifică temeiul pentru recurs prevăzut de art.427

pct.8) și 10) Cod de procedură penală.

Reieșind din materialele cauzei rezultă că, Harcenco Oleg a fost

recunoscut vinovat de către prima instanță în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art.3201 și art. 2011 alin.(2) lit. c) Cod penal, concluzia căreia

a fost menținută de către instanța de apel, care a constatat, că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând

obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, totodată

reținând și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta.

Colegiul penal menționează că, judecând apelurile declarate,

respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel

a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind

cercetate suplimentar probele administrate de prima instanță.

Astfel, instanța de apel corect a ajuns la concluzia enunțată la pct.4.1.

din prezenta decizie, stabilind totodată, că vinovăția inculpatului a fost

dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la cauza penală, care

demonstrează vinovăția lui Harcenco Oleg în afara oricărui dubiu

rezonabil, iar careva încălcări de procedură, sau încălcări a drepturilor și

intereselor inculpatului, nu au fost depistate.

De asemenea, instanța de recurs consideră necesar a menționa că,

potrivit prevederilor art.art.27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate

da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa

cum propune recurentul este o competentă și prerogativă legală a

6

instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală, astfel invocarea

acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de

suport legal.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așa fiind, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art.101

alin.(3) Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din

dosar nu are o valoare prestabilită pentru instanță, instanța de apel a

examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea

condamnării inculpatului, ci coroborându-le, le-a analizat în ansamblu lor,

apreciind just că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală

și a-i incrimina lui Harcenco Oleg săvârșirea infracțiunii incriminate.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură

penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-

le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând

la concluzia menținerii sentinței privind vinovăția inculpatului, totodată

reținând și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta.

Cu referire la criticele formulate de către recurent privind

dezacordul cu decizia instanței de apel prin care a fost casată sentința în

latura pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, după cum urmează: Harcenco Oleg se consideră

condamnat în baza art. art. 3201, 2011 alin. (2) lit. c) CP și în baza acestor

legi i se stabilește pedeapsa, după cum urmează:

- în baza art. 3201 CP, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8)

CPP – 1 (unu) an închisoare;

7

- în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) CP, cu aplicarea prevederilor art.

364/1 alin. (8) CPP – 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) CP, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv i se stabilește pedeapsa de

4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

Colegiul penal menționează că, pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod

penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său

represiv are și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia

trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute

de lege.

Reieșind din criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art.75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel, se constată că la stabilirea și aplicarea

pedepsei inculpatului Harcenco Oleg, instanța de apel a ținut cont de

criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. art.61, 75 Cod

penal, pedeapsa fiind stabilită corespunzător gravității faptei și

personalității autorului, în raport cu pericolul social concret al faptei

comise și atitudinea pe care a avut-o inculpatul pe parcursul judecării

cauzei.

Din aceste considerente, Colegiul penal conchide că, corect instanța

de apel a casat sentința în latura pedepsei în privința inculpatului, având

în acest sens în vedere că: prima instanță i-a aplicat inculpatului pedeapsa fără

a ține cont de prevederile legale indicate supra, precum și de circumstanțele

cauzei, fiindu-i aplicată o pedeapsă ce nu corespunde caracterului și gradului de

pericol social, personalității inculpatului și atitudinii acestuia față de cele comise.

8

Or, instanța de apel corect a reținut că, prin sentință prima instanță a

constatat prezența circumstanțelor agravante la comiterea infracțiunilor însă,

nu a ținut cont că inculpatul a comis o infracțiune gravă, săvârșită împotriva

unui minor care este invalid de gr. I din născare, care nu se deplasează și nu se

hrănește, inculpatul cauzând părții vătămate minore vătămări corporale medii

sub formă de fractura mandibulei, profitând la comiterea infracțiunii de

incapacitatea părții vătămate de a se apăra de acțiunile infracționale ale

inculpatului, din care fapt rezultă pericolul social deosebit de ridicat al faptelor

penale săvârșite de inculpatul Harcenco Oleg.

La fel, Colegiul penal consideră că, instanța de apel corect a

menționat că în speță, urmează a fi luat în considerație și personalitatea

inculpatului, care a comis infracțiunile imputate lui în stare de ebrietate,

circumstanță calificată ca una agravantă, faptul că inculpatul anterior a mai fost

în conflict cu legea penală pentru comiterea infracțiunilor intenționate, cu

încetarea procesului penal din motivul împăcării părților, însă concluzii pentru

sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corijării, dar din nou a comis două fapte

antisociale împotriva membrilor familiei, una din care s-a soldat cu cauzarea

vătămărilor corporale medii.

Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul consideră

că o atare modalitate de individualizare a pedepsei corespunde

exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată infractoarei este echitabilă

raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care îl va

descuraja pe viitor de a comite alte fapte infracționale de același gen.

În contextul descris, Colegiul penal ține să menționeze referitor la

personalitatea inculpatului că, infracțiunile imputate au fost comise în

stare de ebrietate, circumstanță calificată ca una agravantă, și că acestea

nu este la prima abatere, ultimul anterior a mai fost în conflict cu legea

penală pentru comiterea infracțiunilor intenționate, cu încetarea

procesului penal din motivul împăcării părților, însă concluzii pentru sine

nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corijării, dar din nou a comis două fapte

antisociale împotriva membrilor familiei, una din care s-a soldat cu

cauzarea vătămărilor corporale medii.

În concluzie, instanța de recurs conchide că, n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, iar

instanța de apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat

inculpatului pedeapsa respectivă.

Din considerentele expuse, Colegiul penal reține că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante

9

prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul

ordinar declarat de inculpatul Harcenco Oleg urmează a fi declarat

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Harcenco Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 26 februarie 2020, în cauza penală în privința lui Harcenco Oleg xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

10