1ra-2183/2020 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-2183/2020 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2183/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Iachimciuc Alexandru în numele inculpatei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 august 2020 și a sentinței

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 25 aprilie 2019, în cauza penală privindu-o

pe

Cozloveț Liliana Xxxxx, născută la xxxxx, originară din

s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, domiciliată r-l Xxxxx or. Xxxxx,

str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Liliana Xxxxx a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza:

- art.190 alin.(1) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare.

- art.190 alin.(1) Cod penal la 1 (unu) an închisoare.

În conformitate cu art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor penale aplicate, lui Cozloveț L. i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an 6 (șase) luni.

În conformitate cu art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită i s-a adăugat

parțial partea neexecutată din pedeapsa aplicată lui Cozloveț L. prin sentința

Judecătoriei Ungheni (sediul Nisporeni) din 08.12.2017, fiindu-i stabilită definitiv

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani 3 (trei) luni, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere ce țin de domeniul

jurisprudenței pe un termen de 6 (șase) luni, cu ispășirea pedepsei închisorii în

penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

S-a încasat de la Cozloveț L. în beneficiul părții vătămate și civile Pavalachi

Igor prejudiciul material cauzat prin infracțiune în mărime de 600 euro.

S-a încasat de la Cozloveț L. în beneficiul părții vătămate și civile Pavalati

Nina prejudiciul material cauzat prin infracțiune în mărime de 1500 lei.

1

Cerința procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de

31 lei din contul inculpatei Cozloveț L., s-a respins ca neîntemeiată.

îndreptată spre dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în

eroare a persoanei, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea acestora, folosindu-se

de faptul că Pavalachi Igor are încredere în ea, deoarece sunt cunoscuți, la

04.06.2018, aflîndu-se pe teritoriul parcării din or. Edineț, str. Independenței 228, a

înstrăinat automobilul de model „Opel Vectra” de culoare roșie cu n/î Xxxxx,

cetățeanului Chistruga Nicolae, locuitor al satului Alexăndreni, raionul Edineț

contra sumei de 100 euro, care conform cursului valutar oficial al BNM constituie

suma de 1948 lei, necătînd la faptul că automobilul dat din menționările părții

vătămate Pavalachi Igor costa 22 000 lei, inducând în eroare pe Pavalachi Igor prin

prezentarea ultimului ca adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de

comportamentul dolosiv și viclean, invocând că îi va plăti pentru automobilul

achiziționat pe parcurs, însă neavând intenția de a-i transmite banii pentru

procurarea automobilului, iar banii dobândiți ilegal i-a însușit, cauzându-i astfel

părții vătămate Pavalachi I. prejudiciu material considerabil în sumă de 13200 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului Cozloveț L. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, după indicii

calificativi: escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea

în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, faptă care

a fost determinată de comportamentul dolosiv si viclean si care a produs daune

considerabile.

Instanța de fond a mai constatat în fapt că, Cozloveț L., continuând acțiunile

sale criminale, acționând cu intenția îndreptată spre dobîndirea ilicită a bunurilor

altei persoane, prin inducerea în eroare a persoanei, dîndu-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind

survenirea acestora, folosindu-se de faptul că, Pavalati Nina are încredere în ea,

deoarece sunt cunoscute, la sfîrșitul lunii mai a anului 2018, prin prezentarea

ultimei ca adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de comportamentul dolosiv

și viclean, invocând că feciorul acesteia Pavalachi Igor, care la acel moment se afla

peste hotarele R. Moldova, i-a permis să vândă covorul din casă de model

„Blinda”, pentru a se achita cu careva datorii inventate de aceasta, însă neavînd

intenția de a se achita cu banii pentru realizarea covorului, i-a însușit, cauzându-i

astfel părții vătămate Pavalati Nina, prejudiciu material considerabil în sumă de

1500 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului Cozloveț L. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.190 alin. (1) Cod penal, după indicii

calificativi: escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea

în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, faptă care

2

a fost determinată de comportamentul dolosiv si viclean si care a produs daune

considerabile.

Violeta Nistor, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin

care Cozloveț Liliana să fie achitată.

În susținerea cerințelor înaintate, apelanții au făcut referire la următoarele

aspecte:

- condamnarea este una neîntemeiată, în lipsa semnelor infracțiunii de

escrocherie;

- instanța fără careva probe a constatat că, inculpata Cozloveț Liliana a

acționat cu intenție spre dobîndirea ilicită a bunurilor lui Pavalachi Igor și Pavalati

Nina, prin inducerea în eroare a peroanelor;

- instanța și-a bazat sentința de condamnare pe declarațiile părților vătămate,

care sunt contradictorii, ceea ce demonstrează neveridicitatea lor. Pavalati Nina a

declarat că, la momentul cînd a fost scos covorul de pe perete, feciorul Pavalachi

Igor nu era acasă, pe cînd ultimul neagă acest fapt;

- partea vătămată Pavalati Nina a declarat că, a scos la vînzare covorul și era

acasă la momentul cînd cumpărătorii au venit și i-au scos covorul de pe perete. În

acel moment Pavalachi Igor era în ogradă;

- Pavalati Nina nu a anunțat poliția despre presupusa infracțiune și pînă în

prezent nu există o plîngere din partea ultimei;

- Pavalachi Igor a declarat că, mama sa a dat acordul ca să fie vîndut;

- instanța greșit a recunoscut-o vinovată pe Cozloveț Liliana în însușirea

automobilului lui Pavalachi Igor, or, acesta din urmă a declarat că, i-a încredințat

inculpatei să vîndă mașina sa. Aceste circumstanțe fiind confirmate și de martorul

Baciu Emil;

-în dosar f.d. 36 este recipisa lui Pavalachi Igor în care este indicat că, el a

cunoscut că Cozloveț Liliana a primit automobilul de la parcare și el nu are

pretenții;

- consideră că părțile vătămate au depus plîngere împotriva lui Cozloveț

Liliana avînd ca scop de a obține banii care au dorit să-i obțină la înstrăinarea

mașinei;

-martorul Chistruga Vitalie care a cumpărat automobilul, a declarat că s-a

întîlnit cu Liliana, iar aceasta a spus că automobilul aparține unui bărbat. Deci,

Cozloveț Liliana nu i-a înșelat prezentîndu-se ca proprietar;

- Cozloveț Liliana nu a acționat nici prin înșelăciune, nici prin abuz de

încredere, nici prin inducere în eroare, nu a avut un comportament dolosiv și

viclean. Nu a însușit nici un bun;

- părțile vătămate au cunoscut despre înstrăinarea bunurilor banii le-au fost

transmiși.

apelul a fost respins ca nefundat și menținută sentința.

3

urmăririi penale, examinate și apreciate de către prima instanță, suplimentar

apreciate de către instanța de apel prin o verificare multilaterală de fapt și de

drept a circumstanțelor cauzei și a sentinței adoptate pe caz, prima instanță

întemeiat și legal a ajuns la concluzia privind confirmarea vinovăției aduse lui

Cozloveț Liliana de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(1) și art.190

alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, vina inculpatei Cozloveț Liliana de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(1) și art.190 alin.(1) Cod penal, este pe

deplin dovedită prin probele cercetate în instanța de fond, suplimentar apreciate

de către instanța de apel prin o verificare de fapt și de drept a circumstanțelor

cauzei. Vina inculpatei în comiterea infracțiunii este dovedită prin următoarele

probe: cererea cet. Pavalachi Igor din 27.06.2018, prin care solicită luarea

măsurilor legale în privința lui Cozloveț Liliana, care prin inducerea în eroare a lui

și a mamei sale Pavalati Nina, a însușit ilegal banii obținuți de pe urma vînzării

covorului din casa acestora. De asemenea, încredințându-i lui Cozloveț Liliana

automobilul de model Opel Vectra, nu cunoaște unde este la moment acest

automobil (f.d.7); tabel fotografic, cu imaginile automobilului de culoare roșie

model Opel Vectra, cu n./î XXXXX(f.d.15); proces-verbal de examinare a obiectului

din 12.07.2018, potrivit căruia obiect al examinării a fost automobilul de culoare

roșie, model Opel Vectra, cu nr./î XXXXX, anul fabricării 1988 (f.d.16); proces-

verbal de autosesizare din 08.10.2018 (f.d.71); declarațiile martorului Baciu Emil

din 21.03.2019 (f.d.174); declarațiile părții vătămate Pavalati Nina din 21.03.2019

(f.d.176); declarațiile părții vătămate Pavalachi Igor din 15.04.2019 (f.d.183-185).

În speță, prin acțiunile inculpatei Cozloveț Liliana, s-au periclitat în principal

- relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, iar în plan

secundar - relațiile sociale cu privire la libertatea manifestării de voință și minimul

necesar de încredere.

La caz s-a constatat că, învinuirea adusă lui Cozloveț Liliana în baza art.190

alin.(1) Cod penal pe ambele episoade este dovedită pe deplin de probele

acumulate la etapa urmăririi penale, precum și prin declarațiile părților vătămate

și a martorului Baciu Emil audiați în cadrul ședinței instanței de fond. Deponenții

declarațiilor au relatat în mod consecvent circumstanțele în care a avut loc faptul

infracțiunilor imputate lui Cozloveț Lilia.

Astfel, fapta infracțională a lui Cozloveț Liliana este dovedită prin declarații

părții vătămate Pavalachi Igor, din care reiese că, a avut o înțelegere verbală cu

inculpata referitor la vînzarea automobilului de model Opel Vectra, care aparținea

părții vătămate, la prețul de 600 euro, în caz contrar să aducă automobilul la

domiciliul acestuia. Ulterior, partea vătămată Pavalachi Igor a aflat că, în absența

sa, Cozloveț Liliana a înstrăinat automobilul de model Opel Vectra la un preț care

nu-l cunoaște și banii obținuți de pe urma vînzării automobilului său nu i-a

primit. Cele descrise denotă clar inducerea în eroare a lui Pavalachi Igor de către

Cozloveț Liliana, prin promisiunea de a vinde automobilul în lipsa proprietarului,

cu transmiterea sumei de bani acestuia, după care intenționat, continuînduși

4

scopul de cupiditate urmărit de la bun început, nu a transmis banii primiți în

urma tranzacției de vînzare-cumpărare către Pavalachi Igor.

Veridicitatea declarațiilor părții vătămate Pavalachi Igor este dedusă și din

faptul coroborării acestor declarații cu declarațiile martorului Baciu Emil.

Martorul în cauză a relatat că, în luna iunie 2018, Cozloveț Liliana i-a propus să

cumpere un automobil de model Opel Vectra la preț de 600 euro. Ulterior, peste

vreo 2-3 săptămîni, a fost telefonat iarăși de către Cozloveț Liliana, care a venit cu

o nouă propunere de a-i vinde automobilul Opel Vectra la preț de 100 euro, ofertă

acceptată de Baciu Emil. În cele din urmă, s-a întîlnit cu Cozloveț Liliana căreia i-a

transmis suma de 100 euro, respectiv intrînd în posesia automobilului Opel Vectra

de culoare roșie.

Pe faptul învinuirii lui Cozloveț Liliana de săvîrșirea escrocheriei pe episodul

cu partea vătămată Pavalati Nina, instanța de apel a reținut că vina inculpatei este

dovedită prin declarațiile părții vătămate Pavalati Nina. Astfel, din declarațiile

părții vătămate reiese că, Cozloveț Liliana urmărind scopul dobîndirii ilicite a

costului covorului ce se afla la domiciliul lui Pavalati Nina, prin comportament

dolosiv și viclean, cu inducerea în eroare a persoanei a dobîndit de la Pavalati

Nina suma de 1500 lei obținută în urma vînzării bunului și a însuțit această sumă

ilegal, sub pretextul că de acești bani este nevoie pentru a rezolva careva probleme

iluzorii a fiului Pavalchi Igor.

Instanța de apel a apreciat ca fiind veridice declarațiile părții vătămate

Pavalati Nina, ținînd cont de faptul că, se află în coroborare cu declarațiile lui

Pavalachi Igor la depunerea cărora a făcut referire asupra acelorași împrejurări de

fapt, din care în mod clar se constată fapta de escrocherie în acțiunile lui Cozloveț

Liliana date descrierii mai sus. Mai mult, declarațiile lui Pavalachi Igor vin să

completeze cele menționate de către Pavalati Nina în privința sumei de bani

obținute de inculpata de pe urma înstrăinării covorului, ultima obținînd 1500 lei,

din care 250 lei i-a dat acestuia, iar restul și i-a însușit.

Cu referire la cele invocate în cererea de apel, instanța de apel nu a identificat

alegațiile invocate ca fiind motiv de casare a sentinței adoptate de prima instanță,

mai cu seamă argumentele apelanților nu dovedesc lipsa faptei infracțiunionale

imputate lui Cozloveț Liliana.

Instanța de apel a reținut, că legislația procesual-penală prevede expres la

art.276 alin.(1) Cod de procedură penală cazurile în care urmărirea penală se

pornește numai în baza plîngerii prealabile a victimei. Infracțiunea de care este

învinuită Cozloveț Liliana pe episodul săvîrșirii acesteia față de Pavalati Nina,

adică infracțiunea incriminată de art.190 alin.(1) Cod penal, nu se enumeră printre

infracțiunile la care organul de urmărire penală urmează să se sesizeze în mod

exclusiv doar în baza plîngerii prealabile depusă de victima infracțiunii. Astfel,

instanța de apel găsește neîntemeiat argumentul invocat în apelul declarat,

potrivit căruia Pavalati Nina nu a anunțat poliția despre infracțiune și pînă în

prezent nu există o plîngere din partea ultimei.

De asemenea, nu prezintă o schimbare de situație faptul că Pavalati Nina a

5

dat acordul la înstrăinarea covorului, după cum mizează partea apărării. Instanța

de apel la descrierea componenței de infracțiune a escrocheriei a reținut că,

caracterul ilicit al dobîndirii bunului se datorează faptului că obținerea acestuia

are loc cu predarea de bună a bunului victimei către făptuitor, consimțămîntul

celui dintîi fiind obținut prin înșelăciune și abuz de încredere, cu inducerea în

eroare a victimei.

Aceeași situație a avut loc și în cazul lui Pavalachi Igor, unde Cozloveț

Liliana a dobîndit ilicit suma de bani primită de pe urma vînzării automobilului

Opel Vectra, ce aparținea părții vătămate. Caracterul infracțional a faptei sale se

datorează faptului că inculpata a convenit inițial cu Pavlachi Igor de a vinde

automobilul și a-i transmite banii, însă acest din urmă act nu s-a realizat, or,

inculpata abuziv a însușit banii obținuți în sumă de 100 euro.

Instanța de apel a stabilit, că dobândirea ilicită a bunului, unde acordul

victimei este prezent, însă consimțămîntul este determinat de inducerea în eroare

a persoanei, deosebește infracțiunea de escrocherie de alte infracțiuni contra

partiomoniului cum ar fi furtul sau jaful, în cazul cărora nu există acordul victimei

pentru ca făptașul să intre în posesia ilicită asupra bunului. Înscrisul la care se face

referire în cererea de apel nu fac dovada unor circumstanțe ce ar înlătura

caracterul penal al faptelor imputate lui Cozloveț Liliana. Astfel, recepisa de la

f.d.37 vine să confirme faptul că automobilul Opel Vectra, care aparține lui

Pavalachi Igor, întradevăr a fost pus la dispoziția inculpatei pentru a fi înstrăinat

de către aceasta. Acest înscris nicidecum nu înlătură vinovăția lui Cozloveț Liliana

în însușirea ilicită a sumei de 100 euro, obținută de pe urma vînzării

automobilului în cauză.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța

de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art.7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunilor săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Conform art.16 Cod

penal, infracțiunile săvîrșite de către Cozloveț Liliana, se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave.

La stabilirea și individualizarea pedepsei în temeiul art.75 alin.(1) Cod

penal, instanța de fond a stabilit ca circumstanță agravantă - săvîrșirea

infracțiunilor de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară.

Ținînd cont de circumstanțele comiterii faptei, de personalitatea

inculpatului, instanța de fond corect a ajuns la concluzia că, corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar cu privarea inculpatei de libertate, prim

prisma condițiilor statuate la art.84 alin.(1) Cod penal, art.85 Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa penală definitivă sub formă închisoare pe un termen de

închisoare de 2 ani 3 luni și cu aplicarea pedepsei complementare obligatorii

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere

6

Instanța de apel verificând materialele cauzei în raport cu argumentele

invocate de apelant, a constatat că probatoriul administrat în prezenta cauză

demonstrează vinovăția inculpatei Cozloveț Liliana în comiterea faptelor

incriminate de art.190 alin.(1) Cod penal pe ambele episoade, imputate acesteia

potrivit rechizitoriului. Instanța de fond și-a întemeiat concluzia reieșind din

circumstanțele stabilite de probele prezentei cauze, oferindu-le apreciere

corespunzătoare din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor.

ordinar, solicitând casarea hotărârilor judecătorești adoptate, cu rejudecarea

cauzei și achitarea inculpatei, sau remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a indicat:

- instanța de fond, nu a stabilit în mod clar cuantumul prejudiciului acțiunilor

pentru care a condamnat-o. Astfel, inculpata a fost condamnată pentru însușirea a

sumei de 100 Euro, iar ca efect de la acesta s-a încasat suma de 600,00 euro;

- în speță instanța de fond, inconsecvent a motivat suma prejudiciului în

condițiile operării cu termenii de „banii dobândiți ilegal i-a însușit în urma

înstrăinării automobilului (100.00 Euro), coraportat deja la valoarea declarată de

partea vătămată de 22 000,00 lei, cu cea ulterior solictată și încasată de către

instnața de fond în cuntum de 600,00 Euro, inclusiv prin învinuirea formulată

drept prejudiciul de 13 200,00 lei;

- instanța de fond, nu a arătat prin care acțiuni concrete a fost comisă latura

obiectivă a componenței art. 190 alin. (1) Cod penal, în redacția Legii PRM nr.179

din 27.07.2018;

- instanța de fond, neîntemeiat a reținut în sarcina inculpatei o dublă

pedepsire a acțiunilor pretins constatate în condițiile acelorași modificări a

componenței în cauză;

- instanța de fond, pretinde că ar fi a constatat, în acțiunile inculpatei o

intenție unică, dar o condamnă pe două episoade în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal, omițind că dispozițiile normei incriminează fapta de prejudiciere comisă

asupra a două și mai multe persoane;

- s-a reținut că inculpata ar fi obținut prin înșelăciune și abuz de încredere

bunurile lui Igor Pavalachi și Nina Pavalati;

-instanța de judecată privitor la cumularea pedepselor prin prisma art. 85

Cod penal, urma a elucida necesitatea recalificării faptelor reținute prin sentința

Judecătoriei Ungheni (sediul Nisporeni) din 07.12.2017, din prevederile art. 190

alin. (2) Cod penal, în cele statuate în dispoziția art. 190 alin. (1) Cod penal și să

constate că la momentul comiterii pretinselor noi infracțiuni era deja intervenit

termenul de prescripție conform art. 60 Cod penal;

- nu în ultimul rînd instanța de fond fără a efectua o analiză a personalității

inculpatei, a faptului că aceasta are la întreținere un copil minor și a fiicei care are

dizabilități și necesită întreținere și care se află la întreținerea exclusivă a

inculpatei, a faptului ca părțile vătămate refuză să primească „pretinsul

7

prejudiciu”, a cărui valoare nu corespunde gradului de proporționalitate cu

limitările impuse prin aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatei și privării

copiilor de unicul întreținător;

- conform sentinței, aceasta a admis pretenția lui Igor Pavalachi și a încasat

suma prejudiciului de 600,00 de euro, contrar faptului că în învinuire valoarea

prejudiciului a fost formulat în cuantum de 13200 lei. Totodată, în partea

motivată, instanța de apel constată asupra prejudiciului de 100 euro;

-instanțele inferioare urmau să motiveze modalitatea săvârșirii infracțiunii

invocate de către acuzare cu referire la „prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase ... determinată de comportamentul dolosiv sau viclean” care a produs daune

considerabile prin prisma laturii obiective, însă și instanța de apel a omis să

examineze în mod real această problemă esențială. Mai cu seamă instanța de apel

a omis în genere acest argument;

- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii prin faptul că, în partea

descriptivă a deciziei instanței de apel se constantă prejudiciul cauzat lui

Pavalachi Igor de 100,00 Euro, pe cînd în partea dispozitivă a deciziei aceasta este

de 600,00 euro, or instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt;

- omiterea oferirii unui răspun s la modificările operate la componența art.

190 Cod penal;

- instanțele de fond eronat au apreciat calificarea faptelor în privința

dobândirii vehiculului estimat la 600 euro sau echivalentul a 13200 lei, la situația

din 04.06.2018 și de la sfârșitul lunii mai 2018 (episodul în privința lui Pavalati N.)

calificate juridic drept două infracțiuni prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Or, aceasta nu a ținut cont de modificările art. 190 alin. (1) Cod penal din

27.07.2018;

- partea acuzării nu a probat intenția inculpatei;

- în substanță, apreciem critic concluziile ambelor instanțe în partea întrunirii

- Cozloveț Liliana a fost de acord dacă părțile vătămate insistă, să restituie

prejudiciul estimat la 600 euro lui Pavalachi Igor și 1500 lei - lui Pavalati Nina -

fapt ce rezultă direct din sentința instanței de fond, pagina 3. La fel, din

declarațiile lui Pavalachi Igor, pagina 4 a sentinței rezultă că, aceasta inițial este

gata să o ierte contra aceste-i sume;

- Pavalachi Igor nu a inițiat în acest sens nici o acțiune extrajudiciară sau

civilă pentru a primi acești bani;

- instanța de apel nu a observat constatările contrare făcute în urma

declarițiilor a lui Pavalachi Igor și Pavali Nina pe subiectul vînzârii covorului;

- instanța de fond, nu a răspuns la argument apărării vizând necesitatea

rețineriii personalitășii inculpatei, a situației acesteia, în care rezultă cert, că

aceasta are la întreținere un copil minor, iar altul cu dizabilitați, care au fost lăsați

fără ocrotire părintească, și întreținere, comportat la prejudiciul pretins de părțile

vătămate, în sumă de 1500,00 lei, și 100,00 Euro și disproporționalitatea limitărilor

impuse ca rezultat al individualizării pedepsei în sarcina inculpatei.

8

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 10), 11), 13) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acestuia, deoarece instanța de apel a aplicat corect normele

de drept material, evaluând probele în conformitate cu prevederile art. 100-101

Cod de procedură penală, iar concluzia privind vinovăția lui Cozloveț L., în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1), 190 alin. (1) Cod penal, rezultă

din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Din cuprinsul recursului declarat de către avocatul Iachimciuc A. în numele

inculpatei se reține, că se invocă ca temeiuri de drept pct. 6), 8), 10), 11), 13) din

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; există

o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată

de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie; a intervenit o lege penală mai

favorabilă condamnatului

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea

părților orice probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat

și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel,

judecând cauza și verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și

clar soluția adoptată în urma propriei analize și examinări coroborate a probelor

ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a

elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză,

expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a

inculpatei în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1), 190 alin. (1)

Cod penal. Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

9

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată și corect a considerat, că Cozloveț L. este vinovată în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 190 alin. (1), 190 alin. (1) Cod penal.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatei, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de

apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

O altă remarcă, pe care instanța de recurs nu a putut-o trece cu vederea, se

referă la faptul că apărătorul, în cererea de recurs, în premieră, invocă critici

nediscutate până acum la celelalte etape de judecare a cauzei, ceea ce raportându-

se la art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, este inadmisibil. Una din regulile

de bază de care se ghidează instanța de recurs la preluarea spre examinare a

cerințelor recurenților, este discutarea acestora la etapele anterioare de examinare

a cauzei.

Or, temeiurile menționate la alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală,

pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel, în speță, nici prima condiție, nici cea dea

doua nu este incidentă. Din actele cauzei se constată că la etapa precedentă de

judecare a cauzei chestiuni de genul că: instanțele de fond nu au ținut cont de mai

multe circumstanțe la individualizarea pedepsei inculpatei, nu urma a fi aplicate

prevederile art. 85 Cod penal, dezacordul cu suma prejudiciului cauzat și faptul că

neîntemeiat a fost reținută dubla pedepsire, nu au fost disputate.

Cât privește motivele invocate de recurent, precum că inculpata nu este

vinovată în comiterea faptei imputate în baza art. 190 alin. (1), 190 alin. (1) Cod

penal, precum și argumentele invocate în acest sens, Colegiul penal se va expune

asupra acestora cercetând incidența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii,

ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În cauza supusă judecării Colegiul penal consideră, că instanța de apel

reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de

probe administrate în cauză, cărora le-a dat o evaluare justă și obiectivă, prin

10

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatei, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1), 190 alin. (1) Cod

penal.

De asemenea, cu referire la critica recurentului, precum că instanțele de fond

eronat au apreciat calificarea faptelor, calificate juridic drept două infracțiuni

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, partea acuzării nu a probat intenția

inculpatei, astfel nu sunt întrunitele elementele infracțiunilor prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal, Colegiul penal o respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece

instanța de apel a analizat minuțios aceste aspecte și s-a expus argumentat în

privința lor.

Cu toate acestea Colegiul penal ține să menționeze, că modificările

intervenite în dispoziția art. 190 Cod penal, prin Legea Nr. 179 din 27.07.2018, în

vigoare la 17.08.2018, nu influențează nici într-un fel încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatei Cozloveț L. și nu schimbă situația acesteia, deoarece în

prezenta cauză învinuirea a fost înaintată incupatei în conformitate cu

modificările menționate, iar în cadrul examinării prezentei cauze, s-a constatat, că

fapta infracțională a lui Cozloveț Liliana este dovedită prin declarații părții

vătămate Pavalachi Igor, din care reiese că a avut o înțelegere verbală cu inculpata

referitor la vînzarea automobilului de model Opel Vectra, care aparținea părții

vătămate, la prețul de 600 euro, în caz contrar să aducă automobilul la domiciliul

acestuia. Ulterior, partea vătămată Pavalachi Igor a aflat că, în absența sa,

Cozloveț Liliana a înstrăinat automobilul de model Opel Vectra, la un preț care

nu-l cunoaște și banii obținuți de pe urma vînzării automobilului său nu i-a

primit. Cele descrise denotă clar inducerea în eroare a lui Pavalachi Igor de către

Cozloveț Liliana, prin promisiunea de a vinde automobilul în lipsa proprietarului,

cu transmiterea sumei de bani acestuia, după care intenționat, continuânduși

scopul de cupiditate urmărit de la bun început, nu a transmis banii primiți în

urma tranzacției de vînzare-cumpărare către Pavalachi Igor.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel întemeiat a reținut că,

veridicitatea declarațiilor părții vătămate Pavalachi Igor este dedusă și din faptul

coroborării acestor declarații cu declarațiile martorului Baciu Emil. Martorul în

cauză a relatat că, în luna iunie 2018, Cozloveț Liliana i-a propus să cumpere un

automobil de model Opel Vectra la preț de 600 euro. Ulterior, peste vreo 2-3

săptămîni, a fost telefonat iarăși de către Cozloveț Liliana, care a venit cu o nouă

propunere de a-i vinde automobilul Opel Vectra la preț de 100 euro, ofertă

acceptată de Baciu Emil. În cele din urmă, s-a întîlnit cu Cozloveț Liliana căreia i-a

transmis suma de 100 euro, respectiv intrând în posesia automobilului Opel

Vectra, de culoare roșie.

Pe faptul învinuirii lui Cozloveț Liliana de săvârșirea escrocheriei pe

episodul cu partea vătămată Pavalati Nina, în viziunea instanței de recurs,

instanța de apel just a indicat că, vina inculpatei este dovedită prin declarațiile

11

părții vătămate Pavalati Nina. Astfel, din declarațiile părții vătămate reiese că,

Cozloveț Liliana urmărind scopul dobîndirii ilicite a costului covorului, ce se afla

la domiciliul lui Pavalati Nina, prin comportament dolosiv și viclean, cu inducerea

în eroare a persoanei a dobândit de la Pavalati Nina suma de 1500 lei, obținută în

urma vînzării bunului și a însușit această sumă ilegal, sub pretextul că de acești

bani este nevoie pentru a rezolva careva probleme iluzorii a fiului Pavalchi Igor.

Astfel, aceste împrejurări demonstrează că, inculpata de la bun început avea

intenția de a însuși banii părților vătămate, respectiv în acțiunile inculpatei fiind

confirmate elementele infracțiunii de escrocherie.

Cu referire la critica recurentului, precum că instanțele de fond eronat au

apreciat calificarea faptelor, încadrând juridic drept două infracțiuni prevăzute de

art. 190 alin. (1) Cod penal, fără a ține cont de modificările la art. 190 alin. (1) Cod

penal, Colegiul penal reține că, în modificările art. 190 alin. (1) Cod penal,

escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a

unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau

ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile, se

are în vedere că, printr-o acțiune (inacțiune) sau un sistem de acțiuni (inacțiuni)

poate să inducă în eroare una sau a mai multe persoane, astfel în cazul dat faptele

se califică conform dispoziției unei singure norme a legii penale, însă în speța

dată, inculpata Cozloveț L. prin două sau mai multe acțiuni, a săvârșit două

infracțiuni. Astfel, instanțele de fond just au indicat că, acțiunile lui Cozloveț L.

(episodul în privința lui Pavalachi I. în privința dobândirii vehiculului estimat la

600 euro sau echivalentul de 13200 lei, la situația din 04.06.2018) și de la sfârșitul

lunii mai 2018 (episodul în privința lui Pavalati N.) au fost corect calificate juridic

drept două infracțiuni prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Din acest punct de vedere, Colegiul penal conchide că, de fapt, în cauză nu s-

au comis erorile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 11), 13) Cod de

procedură penală, la care se face referire în recursul declarat, în speță fiind prezent

cazul unui concurs de infracțiuni.

Nu este întemeiat nici următorul motiv de critică din recurs, precum că

conform sentinței a admis pretenția lui Pavalachi I. și a încasat suma prejudiciului

de 600 euro, contrar faptului că, în învinuire valoarea prejudiciului a fost

formulată în cuantum de 13.200 lei. În acest sens, Colegiul penal reține, că în

învinuire este indicat că părții vătămate Pavalachi I., i-a fost cauzat un prejudiciu

material considerabil în sumă de 22000 lei, însă în ședința de judecată partea

vătămată a solicitat restituirea sumei de 600 euro sau echivalentul de 13200 lei,

suma care a fost solicitată de către partea vătămată de la inculpată pentru

vinderea mașinii, în caz contrar să o aducă înapoi, astfel instanța de fond

întemeiat a încasat de la inculpată prejudiciul material în sumă de 600 euro.

12

Generalizând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează, că

nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatei, în săvârșirea

infracțiunilor imputate, iar acțiunile acesteia sânt incidente elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1), 190 alin. (1) Cod penal și în cele din

urmă temeiurile pentru recurs invocate, nu și-au găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

prima instanță și instanța de apel în privința inculpatei, nefiind identificată de

instanța de recurs vreo eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a

hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit

neîntemeiate criticile formulate de către recurent în recursul ordinar deferite spre

examinare.

Finalmente, Colegiul penal apreciază ca legală și întemeiată hotărârea

instanței de apel, care a fost adoptată în corespundere cu prevederile art. 414-419

Cod de procedură penală și din atare considerente, recursul ordinar declarat de

recurent este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Iachimciuc

Alexandru în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 04 august 2020, în cauza penală privind-o pe Cozloveț Liliana

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

13