1ra-928/20 — art. 152 al. 1 CP, art. 164 al. 2 lit. e CP,art. 264-1 al. 3 CP art. 287 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 al. 1 CP, art. 164 al. 2 lit. e CP,art. 264-1 al. 3 CP art. 287 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 al.1, 4,10,16 CP
1ra-928/20 — art. 152 al. 1 CP, art. 164 al. 2 lit. e CP,art. 264-1 al. 3 CP art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-928/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
27 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpaților, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 noiembrie 2019, în cauza penală
privindu-i pe
Nadolinîi Roman xxxxx.
Nadolinîi Artiom xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 30.05.2017 - 13.02.2019
instanța de apel: 18.03.2019 – 27.12.2019
instanța de recurs: 04.02.2020 – 27.05.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din 13 februarie 2019, au fost
recunoscuți vinovați și condamnați:
Nadolinîi Roman în baza:
- art.152 alin.(1) Cod penal, pedeapsa sub formă închisoare pe un termen de 1 an;
- art.164 alin.(2) lit.e) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de
4 ani.
În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, lui Nadolinîi Roman Oleg i-a fost stabilită prin cumul parțial al
pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4
(patru) ani și 8 (opt) luni.
Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicată lui Nadolinîi R. s-a
suspendat condiționat pe un termen de probă de 4 (patru) ani, dacă nu va săvârși o
nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară încrederea ce i s-a
acordat, obligîndu-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului
competent.
Nadolinîi Artiom, în baza:
1
- în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe
un termen de 4 (patru) ani;
- în baza 2641 alin. (3) Cod penal, pedeapsa sub formă de 140 ore de muncă
neremunerată în folosul comunității,
- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, pedeapsa sub formă de 120 ore de muncă
neremunerată în folosul comunității.
În conformitate cu prevederile art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni lui Nadolinîi Artiom i-a fost stabilită prin cumul parțial al pedepselor
aplicate, pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani
și 200 (două sute) ore de muncă neremunerată în folosul comunității, care urmează a
fi executate separat.
Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare
aplicată lui Nadolinîi Artiom s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 4
(patru) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare
exemplară încrederea ce i s-a acordat, obligîndu-1 să nu-și schimbe domiciliul fără
consimțământul organului competent.
A fost respinsă ca neîntemeiată pretenția procurorului Liliana Moraru privind
încasarea de la inculpatul Nadolinîi Roman în beneficiul statului a cheltuielilor de
judecată în sumă de 211 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat, că la 26.09.2016 aproximativ pe la orele 21:30
Nadolinîi Roman, împreună cu fratele său Nadolinîi Artiom s-au dus la domiciliul
lui Zabolotnîi Oleg, situat în xxxxx, pentru a discuta cu Predcenco Ion. Acolo, pe
fondalul relațiilor ostile deja existente, pe rând, i-au aplicat lovituri în regiunea
capului. Apoi, prin aplicarea violenței fizice, l-au urcat forțat pe Predcenco Ion în
portbagajul automobilului de model ”Mercedes” care-i aparține lui Nadolinîi
Artiom și l-au transportat la domiciliu timp de 15 minute, privându-l astfel de
libertate. Acolo, Nadolinîi Roman i-a aplicat o lovitură puternică cu piciorul, în
regiunea toracelui.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr.200-D din 20.10.2016 la
Predcenco Ivan, s-a depistat vătămare corporală medie cu dereglarea sănătății de
lungă durată, producerea lor de la cădere de pe suport propriu se exclude.
Nadolinîi Artiom, dispunând de permis de conducere xxxxx, pentru categoriile
de vehicule B, CI, la data de 25 mai 2017, în jurul orei 19:30, conducea
neregulamentar prin or. Otaci, r-1 Ocnița, vehiculul de model Mercedes E 240, cu n/î
xxxxx, parcîndu-l neregulamentar pe str. Libertății la intersecția cu str. Gogol. La
momentul parcării, de el s-au apropiat colaboratorii de poliție a serviciului 902 a
sectorului de poliție nr. 2 Otaci al IP Ocnița, unde în timpul discuției Nadolinîi
Artiom a fost bănuit în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate
alcoolică. La 25.05.2017, orele 23:38 fiind la IMSP SR Ocnița lui Nadolinîi Artiom i-a
fost propus de a trece testarea alcoolscopică și examenul medical în vederea stabilirii
stării de ebrietate și naturii ei, la ce Nadolinîi Artiom a refuzat, fapt confirmat prin
procesul-verbal nr. 119 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare
a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei.
2
Tot, Nadolinîi Artiom, la aceiași dată - 25.05.2017 orele 19:30, după ce a condus
vehiculul de model Mercedes E 240, cu xxxxx în or. Otaci, r-1 Ocnița și fiind stopat
colaboratorii de poliție a serviciului 902 a sectorului de poliție nr. 2 Otaci al IP Ocnița
- inspectorul principal A. Pătrănica și șoferul S. Iarovoi, i-a fost cerut de către ultimii
de a prezenta actele pentru verificare. Nadolinîi Artiom încălcând grosolan ordinea
publică, exprimând un cinism și o obrăznicie deosebită, a refuzat de a prezenta
actele pentru verificare, exprimându-se cu cuvinte necenzurate în adresa
colaboratorilor de poliție și încercând de a părăsi cu automobilul locul stopării.
Colaboratorii poliției reacționând prompt, au reușit de a-1 scoate pe ultimul din
automobil și luând în considerație comportamentul agresiv al acestuia, i-au aplicat
cătușele și l-au urcat în automobilul de serviciu de model Dacia Logan cu n/î xxxxx,
pe bancheta din spate. Nadolinîi Artiom, continuându-și acțiunile sale criminale, din
intenții huliganice cu piciorul a lovit în sticla din spate a automobilului de model
Dacia Logan cu n/î xxxxx, astfel deteriorând-o. Pentru a evita deteriorarea
automobilului de serviciu, Artiom Nadolinîi a fost scos din automobil, totodată
ultimul din aceleași intenții, continua să se adreseze cu cuvinte necenzurate în
adresa colaboratorilor de poliție și a persoanelor civile din jur, aplicând lovituri
colaboratorilor de poliție și opunând rezistență violentă. În acel timp la fața locului a
venit echipajul grupei operative și l-au escortat pe Nadolinîi Artiom la IP Ocnița în
vederea documentării cazului dat.
Conform raportului de expertiză judiciară nr. 213 din 26 mai 2017, la
inspectorul principal al IP Ocnița, A. Patranica s-au depistat: excoriațiile liniare a 1/3
inferioare a antebrațului stâng, excoriațiile degetului 2 și 4 la mâna stângă și se
califică ca vătămare corporală neînsemnată.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia, pe motivul blândeții pedepsei aplicate, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Nadolinîi
Roman să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii: prevăzută de art.152
alin.(1) Cod penal și să-i aplice pedeapsa cu închisoare pe termen de 1 an, prevăzută
de art.164 alin. (2) lit. e) Cod penal și să-i aplice pedeapsa cu închisoare pe termen de
4 ani 6 luni. Conform prevederilor art. 84 din Codul penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul parțial a-i stabili pedeapsa cu închisoare pe termen de 5 ani,
cu deținerea în penitenciar de tip semiînchis. Nadolinîi Artiom să fie recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii:prevăzută de art.164 alin.(2) lit.e) Cod penal și să-i
aplice pedeapsa cu închisoare pe termen de 4 ani 6 luni, prevăzută de art.2641 alin.(3)
Cod penal și să-i aplice pedeapsa cu amendă, în mărime de 750 u.c.; prevăzută de
art.287 alin.(1) Cod penal și să-i aplice pedeapsa cu amendă în mărime de 500 u.c.
Conform prevederilor art. 84 Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial a-i stabili pedeapsa cu amendă în mărime de 1000 u.c. și 4 ani 6 luni
închisoare. Pedepsele urmează a fi executate separat potrivit art.84 alin.(3) din Codul
penal.
În motivarea apelului a indicat:
- pedepsele aplicate în privința fraților Nadolinîi Roman și Nadolinîi Artiom
3
sunt prea blânde;
- la stabilirea pedepsei acuzarea de stat a orientat instanța de judecată la
aplicarea unei pedepse mai aspre, deoarece conform art. 7 Cod penal, la aplicarea
legii penale se ține cont de gradul prejudiciabil al faptei;
- atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată, la comiterea
infracțiunii incriminate, n-au fost stabilite circumstanțe excepționale legate de scopul
și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportare în
timpul și după comiterea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial
gravitatea faptei și a consecințelor ei. Prin urmare, aplicarea art.90 din Codul penal
este neîntemeiată și ilegală;
- prin acțiunile lor ilegale, frații Nadolinîi Roman și Oleg au încălcat ordinea
publică, adică relațiile care asigură ambianța liniștită de conviețuire în societate și
relațiile sociale privind ocrotirea libertății fizice de deplasare și de acțiune a
persoanei în conformitate cu voința proprie. Gradul prejudiciabil al infracțiunilor
comise de frații Nadolinîi Roman și Artiom este unul major și altă pedeapsă decât
pedeapsa cu închisoarea nu-și va atinge scopul de reeducare;
- în privința lui Nadolinîi Roman și Nadolinîi Artiom este necesar să fie
aplicată pedeapsa corespunzătoare infracțiunilor pe care le-au comis.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 noiembrie 2019, a
fost admis apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin
care Nadolinîi R. a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
152 alin.(1) Cod penal, la 1 (un) an închisoare; art.164 alin.(2) lit.e) Cod penal - 4
(patru) ani și 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art.84 alin.(1) și (3) Cod penal,
pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor a fost stabilită lui
Nadolinîi R. pedeapsa definitivă de 5 (cinci) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis. Nadolinîi Artiom a fost recunoscut vinovat în
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin.(2) lit.e) Cod penal, la 4 (patru) ani
și 6 (șase) luni închisoare; art. 2641 alin.(3) Cod penal, la amendă în mărime de 750
unități convenționale; art. 287 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500
unități convenționale. În temeiul art.84 alin.(1) și (3) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor a fost stabilită lui Nadolinîi Artiom
pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu ispășirea pedepsei
în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 1000 unități convenționale
ce constituie 50 000 lei- pedepsele urmând a fi executate separat. În rest, dispozițiile
sentinței au fost menținute.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța de
fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a verificat
complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor
administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția
inculpatului Nadolinîi R., acțiunile lui fiind corect calificate de către instanța de
fond, după indicii - “vătămarea corporală medie a integrității corporale sau a sănătății, care
nu este periculoasă pentru viață, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a
4
sănătății”, fapte ce pe deplin se încadrează în prevederile art.152 alin.(1) Cod penal, și
,,răpirea unei persoane, comisă de două sau mai multe persoane” fapte ce pe deplin se
încadrează în prevederile art.164 alin.(2) lit.e) Cod penal.
În viziunea instanței de apel, instanța de fond corect a stabilit vinovăția
inculpatului Nadolinîi Artiom, acțiunile lui fiind corect calificate de către instanța de
fond, după indicii - “refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de
transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de
ebrietate si a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen
medical”, fapte ce pe deplin se încadrează în prevederile art.2641 alin.(3) Cod penal:
,,răpirea unei persoane, comisă de două sau mai multe persoane” fapte ce pe deplin se
încadrează în prevederile art.164 alin.(2) lit.e) Cod penal și ,,huliganismul, adică
acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței
asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe de opunerea de
rezistență violentă reprezentanților autorităților precum si acțiunile care , prin conținutul
lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită”, fapte ce pe deplin se
încadrează în prevederile art.287 alin.(1) Cod penal.
Totodată, instanța de apel a considerat că, instanța de fond greșit și-a motivat
soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpaților și nu a
pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce
privește aplicarea față de inculpați a dispoziției art. 90 Cod penal.
Prin urmare, în afară de motivele ce au servit temei pentru stabilirea pedepsei
principale, instanța urma să dea o motivare suplimentară, din care considerente a
concluzionat că inculpații nu este rațional să execute real termenul pedepsei stabilite.
Instanța de apel a considerat că, instanța de fond a omis să se expună
argumentat asupra necesității aplicării față de Nadolinîi Roman și Nadolinîi Artiom
a unei pedepse cu suspendarea condiționată a acesteia.
Astfel, instanța de apel a apreciat, că modalitatea de executare aleasă în privința
lui Nadolinîi Roman și Nadolinîi Artiom nu este în acord cu principiul
proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările grave produse și
comportamentul inculpaților pe parcursul comiterii faptelor prejudiciabile, care a
fost unul cinic, obraznic și sfidător față de normele morale.
Mai mult, instanța de apel a specificat că, așa cum rezultă din textul sentinței
instanței de fond, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării condiționate a
executării pedepsei aplicate inculpaților menționând, că aceștia se pot corija fără a
executa real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de apel drept
o concluzie eronată, care nu poate fi menținută.
În prezenta cauză, instanța de apel a găsit întemeiate motivele apelului declarat
de partea acuzării constatând, că concluzia instanței inferioare precum că corijarea
inculpaților este posibilă prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal - suspendarea
condiționată a pedepsei este greșită, neîntemeiată și din aceste motive o va exclude,
dispunând tot odată și înăsprirea pedepsei stabilite inculpaților din motivele expuse
supra.
5
Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de apel a conchis că, în privința lui
Nadolinîi Roman, care a fost condamnat în baza art.152 alin.(1) Cod penal și art.164
alin.(2) lit.e) Cod penal și Nadolinîi Artiom, care a fost condamnat în baza art.164
alin.(2) lit.e) Cod penal, 2641 alin. (3) Cod penal și art. 287 alin.(1) Cod penal urmează
a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, întrucât în cauza
dată nu este rațional de a fi aplicată condamnarea inculpaților cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei și dat fiind, că nominalizații se învinuiesc în
comiterea unei infracțiuni grave, două mai puțin grave și una ușoară, legate de
vătămarea corporală medie, răpirea unei persoane, conducerea mijlocului în stare de
ebrietate, refuzul de testarea alcoolscopică și huliganismul ce constituie un pericol
social sporit pentru cetățeni și sfidează normele morale într-o societate democratică.
În acest mod, suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a fi o
problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul, că obiectul suspendării este
executarea pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea
pedepsei.
Din considerentele menționate, instanța de apel a considerat că excluderea
aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 415 alin.
(1) pct. 2) Cod de procedură penală care stipulează, că judecind apelul instanța
admite apelul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă
hotărâre.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar declarat de către
avocatul, Barbaroș M. în numele inculpaților, care solicită casarea acesteia, cu
menținerea sentinței.
În motivarea recursului ordinar invocă:
- instanța de apel nu a îndeplinit cerințele art. 414 alin. (1) Cod de procedură
penală;
- instanța în ordine de apel nu a ținut cont nici de starea materială a
condamnatului Nadolinîi Artiom și nici în condițiile legii nu l-a întrebat pe ultimul
dacă are posibilitatea materială de-a executa o astfel de sentință penală;
- instanța de recurs urmează a verifica legalitatea deciziei instanței de apel atât
sub aspectul legalității deciziei adoptate la data de 27.11.2019, cât și sub aspectul
blândeții/severității pedepselor aplicate ambilor condamnați care, până la începerea
cercetării judecătorești în prima instanță, ambii condamnați, prin înscris autentic, au
solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art.3641
alin.(1) Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, pe care le-au recunoscut integral, totodată, mărturisind faptele, cât și
încadrarea juridică a acestora, așa cum au fost menționate în rechizitoriu, fapt pentru
care instanța de fond le-a și acordat încă o șansă la socializarea ultimilor pentru
încrederea acordată, stare de fapt neglijată și dispoporționat interpretată de către
instanța în ordine de apel;
- instanța în ordine de apel la adoptarea hotărârii contestate prin prezentul
recurs, nu a ținut cont de: determinarea criteriului de clasificare a principiilor
răspunderii penale față de ambii condamnați, în primul rând de, principiul
6
legalității, principiul personalității, principiul egalității, umanismului legii penale;
- în al doilea rând, la nivelul structurării intime și a particularizării răspunderii
penale își exercită acțiunea de caracter al principiilor instituționale: principiul
coercitivității răspunderii penale, principiul unicității temeiului răspunderii penale,
principiul autonomiei și irepetabilității răspunderii penale, principiul obligativității
răspunderii penale, principiul prescriptibilității și principiul individualizării
răspunderii penale;
- fără a ține cont și de drepturile condamnaților, a ocrotirii ființei umane în
contextul respectării tuturor drepturilor pe care aceasta le are consfințite atât prin
legislația internă, cât și prin tratate și convenții internaționale, atunci când, omul, ca
valoare supremă, chiar și atunci când acesta ajunge să fie infractor, atunci când,
executarea pedepsei, care trebuie sa nu cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească
persoana condamnatului, în general toate aceste măsuri pot fi încadrate într-o
sintagmă, și anume îmblânzirea aplicării pedepselor aplicate penale;
- instanța în ordine de apel în nici un mod nu și-a motivat decizia adoptată la
data de 27.11.2019, făcând abstracție de la prevederile legii și anume când, sentința
trebuie să fie legală, în conformitate cu prevederile ort. 6 din Convenția Europeană
pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 4), 10), 16)
Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept la aplicarea
pedepsei inculpaților, argumentându-și suficient soluția în sensul pedepsei penale
stabilite inculpaților, ținându-se cont de principiile generale de aplicare a pedepsei și
criteriile generale de individualizare a acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei ce atenuează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele
cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,
din următoarele considerente.
În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sânt vădit neîntemeiate.
Recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs pct.4), 10), 16) alin.(1) art.427
Cod de procedură penală și anume că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,
atunci când judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum
și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie
potrivit legii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; norma de
7
drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date
anterior de către curtea Supremă de Justiție.
Din textul recursului, Colegiul penal atestă că, autorul nu contestă starea de
fapt stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor
inculpaților, totodată indică drept temeiuri pentru recurs și pct. 4), 16) alin. (1) art.
427 Cod de procedură penală, însă nu își motivează recursul cu referire la aceste
temeiuri, doar indicându-le, din care considerente nu se va expune referitor la aceste
aspecte, totodată se atestă că recurentul critică decizia privind stabilirea pedepsei
prea aspre inculpaților.
Instanța de recurs consideră, că temeiul de casare invocat și prevăzut la pct.
10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu este nincident în cauza dată, iar
instanța de apel și-a motivat decizia, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1)
pct. 8) Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au
dus, la admiterea apelului declarat de procuror, acordând deplină eficiență și
prevederilor art. 61 și 75, 78 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la
individualizarea pedepsei în privința inculpaților, stabilită lui Nadolinîi R. conform
sancțiunii articolelor 152 alin.(1), 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, și lui Nadolinîi A.,
conform sancțiunilor art. 164 alin. (2) lit. e), 2641 alin. (3), 287 alin. (1) Cod penal,
ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, din care
considerent instanța de recurs respinge argumentul recurentului precum că, în speță
au fost încălcate prevederile art. 414 Cod de procedură penală.
Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură
în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru
infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în
vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile
prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în
cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.
Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,
capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și
pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile
părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea
specială.
De asemenea, Colegiul penal evidențiază, că inculpații au recunoscut săvârșirea
faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu
prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, prin urmare prima instanță a admis
această solicitare și a examinat cauza în procedura simplificată în corespundere cu
prevederile legale.
În continuare, la aplicarea pedepsei inculpaților în privința căruia a fost admisă
procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din alin. (8) art. 3641
Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal care
reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.
8
În acest context, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută
vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în
limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile
Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641
Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată va ține cont de gravitate infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut
săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza
probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către
instanță prin încheiere, beneficiază de reducere cu o treme a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.
Din motiv că, legiuitorul nu a concretizat din care limite urmează a fi redusă
pedeapsa – din limita maximă sau minimă, prevăzută în sancțiune, analizând
sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege”, a fost dedus că legiuitorul a avut în
vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce cu o treime din
maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care
trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.
În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea în
baza căruia au fost condamnați: inculpatul Nadolinîi R., la momentul săvârșirii
infracțiunilor prevedea, conform art. 152 alin. (1) Cod penal, pedeapsă cu închisoare
pînă la 5 ani, iar conform art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, pedeapsă cu închisoare de
la 6 la 10 ani; inculpatul Nadolinîi A., la momentul săvârșirii infracțiunilor
prevedea, conform art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, pedeapsă cu închisoare de la 6
la 10 ani, conform art. 2641 alin. (3) Cod penal, pedeapsă cu amendă în mărime de la
900 la 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mujloace de
transport de la 3 la 5 ani, conform art. 287 alin. (1) Cod penal, pedeapsă cu amendă
de la 550 unități convenționale la 1050 unități convenționale.
În prezenta cauză penală, Colegiul penal reține, instanța de apel a ținut cont de
faptul că, infracțiunile săvârșite de Nadolinîi R. fac parte din categoria celor mai
puțin grave și grave, iar cele săvârșite de Nadolinîi A. fac parte din categoria celor
ușoare, mai puțin grave și grave, inculpații au recunoscut vina și s-au căit sincer, iar
circumstanțe agravante stabilite de art. 77 din Codul penal, în privința inculpaților
nu s-au reținut, se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu sunt angajați în cîmpul
muncii.
Conform art.78 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată constată
circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se reduce sau
se schimbă după cum urmează: a) dacă minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la
articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod este mai mic de 10 ani,
pedeapsa poate fi redusă pînă la acest minim. La literele a) și b) alin. (1) art. 78 Cod
9
penal, se omite caracterul obligatoriu atenuării pedepsei principale, și se stabilește
doar dreptul instanței de judecată de a reduce pedeapsa.
Astfel, Colegiul penal atestă, că instanța de apel, just la stabilirea pedepsei
inculpaților a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, menționate și în cererea de
recurs, au redus pedeapsele sub formă de închisoare și amendă, pînă la limita
minimă, sau mai aproape de limita minimă prevăzută de lege, fiind prerogativa
acesteia de a stabili, cât de aproape de limita de jos trebuie să fie redusă pedeapsa.
Mai mult ca atât, referitor la aceea, că instanța de apel nu a ținut cont de starea
materială a inculpatului Nadolinîi A., nu l-a întrebat dacă are posibilitatea materială
de a executa o astfel de sentință, Colegiul penal menționează că, instanța de apel a
aplicat inculpatului Nadolinîi A. conform art. 2641 alin. (3), art. 287 alin. (1) Cod
penal, pedeapsă sub formă de amendă, care este cea mai blândă categorie de
pedeapsă, ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
mai aproape de limita minimă, totodată această instanță nefiind obligată să-i aplice
inculpatului limita minimă a pedepsei prevăzute cu amendă. La fel, instanța de
recurs consideră că, pentru săvârșirea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu
inculpaților, prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pedeapsa a fost
stabilită acestora, mai aproape de limita minimă prevăzută de pedeapsa respectivă a
infracțiunilor imputate –inculpatului Nadolinîi A. - 4 ani 6 luni închisoare cu
executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 1000 unități
convenționale, iar inculpatului Nadolinîi R. – 5 ani închisoare cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, luînd în considerație numărul infracțiunilor, gravitatea
acestora și persoana celor vinovați. În viziunea Colegiului penal, instanța de apel
cumulând parțial pedepsele, a aplicat inculpaților o pedeapsă definitivă echitabilă,
ce se încadrează în limitele prevăzute de lege și rigorile stipulate de alin. (8) art. 3641
Cod de procedură penală.
Așadar, Colegiul penal statuează că, categoriile pedepselor, termenul acestora
stabilite inculpaților, de către instanța de apel și modalitatea de executare a acestora,
a fost individualizată corect și în așa fel încât persoana vinovată să se convingă de
necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare,
iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor
infracțiuni.
Mai mult ca atât, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a constatat,
că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar
concluziona că, nu este rațional ca inculpații să nu execute pedeapsa cu închisoare,
prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită, cu suspendarea
condiționată a executării acesteia, lui Nadolinîi R. pentru infracțiunile prevăzute de
art. 164 alin. (2) lit. e), 152 alin. (1) Cod penal și lui Nadolinîi A. pentru infracțiunea
prevăzută de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a
inculpaților.
La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al art. 90 Cod penal, dacă, la
stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite
cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de
10
judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la
concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în
hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada
de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune
neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de
probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare
exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie
concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.
Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi
atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de
judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în
vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după
săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea
infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării
judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,
nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această
măsură de individualizare judiciară a pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au
constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu
închisoare în privința inculpatului, deoarece pedeapsa reală de privare de libertate
va fi efectivă pentru reeducarea și corijarea inculpaților, va restabili drepturile lezate
în urma comiterii infracțiunilor, pedeapsă echitabilă faptelor infracționale săvârșite
și în corespundere cu împrejurările cauzei. Totodată, instanța de apel just a conchis
că, modalitatea de executare a pedepsei aleasă de către prima instanță, în privința
inculpaților, nu este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere faptele
comise, urmările grave produse, comportamentul inculpaților pe parcursul comiterii
faptelor prejudiciabile, care a fost unul cinic, obraznic și sfidător față de normele
morale, din care considerent Colegiul penal atestă că, critica avocatului, precum că
instanța de apel a neglijat faptul acordării încă o șansă la socializarea inculpaților, nu
poate fi reținută, or inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea a două și
trei infracțiuni care fac parte din diferite capitole ale Codului penal, ținând cont de
comportamentul acestora în timpul comiterii infracțiunilor, în circumstanțele
menționate.
Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că, instanța de apel
a argumentat pe deplin motivele pentru care a casat sentința și a pronunțat o
hotărâre nouă, prin care a aplicat inculpaților conform art. 84 alin. (1) Cod penal,
pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor, pedeapsele definitive
menționsate, urmare a circumstanțelor expuse mai sus, din care considerent, instanța
11
de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile avocatului, precum că instanța de apel
a numit inculpaților o pedeapsă neechitabilă și fără a ține cont de principiile
răspunderii penale.
Prin urmare, Colegiul penal statuează, că pedeapsa individualizată de instanța
de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art.
61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât
și a altor persoane.
Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile
de drept la care face referire recurentul, deci, nu persistă temei de casare a soluției
adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită inculpaților a fost aplicată în
limitele legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat,
ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Barbaroș Mihail
în numele inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 27 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-i pe Nadolinîi Roman xxxxx și
Nadolinîi Artiom xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 09 iulie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
12