ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 09.07.2020

1ra-928/20 — art. 152 al. 1 CP, art. 164 al. 2 lit. e CP,art. 264-1 al. 3 CP art. 287 al. 1 CP

HOTĂRÂRE
09.07.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 152 al. 1 CP, art. 164 al. 2 lit. e CP,art. 264-1 al. 3 CP art. 287 al. 1 CP
Temei legal
art. 427 al.1, 4,10,16 CP
Citează această cauză
1ra-928/20 — art. 152 al. 1 CP, art. 164 al. 2 lit. e CP,art. 264-1 al. 3 CP art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-928/2020

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpaților, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 noiembrie 2019, în cauza penală

privindu-i pe

Nadolinîi Roman xxxxx.

Nadolinîi Artiom xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

recunoscuți vinovați și condamnați:

Nadolinîi Roman în baza:

- art.152 alin.(1) Cod penal, pedeapsa sub formă închisoare pe un termen de 1 an;

- art.164 alin.(2) lit.e) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

4 ani.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, lui Nadolinîi Roman Oleg i-a fost stabilită prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4

(patru) ani și 8 (opt) luni.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicată lui Nadolinîi R. s-a

suspendat condiționat pe un termen de probă de 4 (patru) ani, dacă nu va săvârși o

nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară încrederea ce i s-a

acordat, obligîndu-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent.

Nadolinîi Artiom, în baza:

1

- în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 4 (patru) ani;

- în baza 2641 alin. (3) Cod penal, pedeapsa sub formă de 140 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității,

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, pedeapsa sub formă de 120 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni lui Nadolinîi Artiom i-a fost stabilită prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani

și 200 (două sute) ore de muncă neremunerată în folosul comunității, care urmează a

fi executate separat.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare

aplicată lui Nadolinîi Artiom s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 4

(patru) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare

exemplară încrederea ce i s-a acordat, obligîndu-1 să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

A fost respinsă ca neîntemeiată pretenția procurorului Liliana Moraru privind

încasarea de la inculpatul Nadolinîi Roman în beneficiul statului a cheltuielilor de

judecată în sumă de 211 lei.

Nadolinîi Roman, împreună cu fratele său Nadolinîi Artiom s-au dus la domiciliul

lui Zabolotnîi Oleg, situat în xxxxx, pentru a discuta cu Predcenco Ion. Acolo, pe

fondalul relațiilor ostile deja existente, pe rând, i-au aplicat lovituri în regiunea

capului. Apoi, prin aplicarea violenței fizice, l-au urcat forțat pe Predcenco Ion în

portbagajul automobilului de model ”Mercedes” care-i aparține lui Nadolinîi

Artiom și l-au transportat la domiciliu timp de 15 minute, privându-l astfel de

libertate. Acolo, Nadolinîi Roman i-a aplicat o lovitură puternică cu piciorul, în

regiunea toracelui.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.200-D din 20.10.2016 la

Predcenco Ivan, s-a depistat vătămare corporală medie cu dereglarea sănătății de

lungă durată, producerea lor de la cădere de pe suport propriu se exclude.

Nadolinîi Artiom, dispunând de permis de conducere xxxxx, pentru categoriile

de vehicule B, CI, la data de 25 mai 2017, în jurul orei 19:30, conducea

neregulamentar prin or. Otaci, r-1 Ocnița, vehiculul de model Mercedes E 240, cu n/î

xxxxx, parcîndu-l neregulamentar pe str. Libertății la intersecția cu str. Gogol. La

momentul parcării, de el s-au apropiat colaboratorii de poliție a serviciului 902 a

sectorului de poliție nr. 2 Otaci al IP Ocnița, unde în timpul discuției Nadolinîi

Artiom a fost bănuit în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică. La 25.05.2017, orele 23:38 fiind la IMSP SR Ocnița lui Nadolinîi Artiom i-a

fost propus de a trece testarea alcoolscopică și examenul medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate și naturii ei, la ce Nadolinîi Artiom a refuzat, fapt confirmat prin

procesul-verbal nr. 119 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare

a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei.

2

Tot, Nadolinîi Artiom, la aceiași dată - 25.05.2017 orele 19:30, după ce a condus

vehiculul de model Mercedes E 240, cu xxxxx în or. Otaci, r-1 Ocnița și fiind stopat

colaboratorii de poliție a serviciului 902 a sectorului de poliție nr. 2 Otaci al IP Ocnița

- inspectorul principal A. Pătrănica și șoferul S. Iarovoi, i-a fost cerut de către ultimii

de a prezenta actele pentru verificare. Nadolinîi Artiom încălcând grosolan ordinea

publică, exprimând un cinism și o obrăznicie deosebită, a refuzat de a prezenta

actele pentru verificare, exprimându-se cu cuvinte necenzurate în adresa

colaboratorilor de poliție și încercând de a părăsi cu automobilul locul stopării.

Colaboratorii poliției reacționând prompt, au reușit de a-1 scoate pe ultimul din

automobil și luând în considerație comportamentul agresiv al acestuia, i-au aplicat

cătușele și l-au urcat în automobilul de serviciu de model Dacia Logan cu n/î xxxxx,

pe bancheta din spate. Nadolinîi Artiom, continuându-și acțiunile sale criminale, din

intenții huliganice cu piciorul a lovit în sticla din spate a automobilului de model

Dacia Logan cu n/î xxxxx, astfel deteriorând-o. Pentru a evita deteriorarea

automobilului de serviciu, Artiom Nadolinîi a fost scos din automobil, totodată

ultimul din aceleași intenții, continua să se adreseze cu cuvinte necenzurate în

adresa colaboratorilor de poliție și a persoanelor civile din jur, aplicând lovituri

colaboratorilor de poliție și opunând rezistență violentă. În acel timp la fața locului a

venit echipajul grupei operative și l-au escortat pe Nadolinîi Artiom la IP Ocnița în

vederea documentării cazului dat.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 213 din 26 mai 2017, la

inspectorul principal al IP Ocnița, A. Patranica s-au depistat: excoriațiile liniare a 1/3

inferioare a antebrațului stâng, excoriațiile degetului 2 și 4 la mâna stângă și se

califică ca vătămare corporală neînsemnată.

acesteia, pe motivul blândeții pedepsei aplicate, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Nadolinîi

Roman să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii: prevăzută de art.152

alin.(1) Cod penal și să-i aplice pedeapsa cu închisoare pe termen de 1 an, prevăzută

de art.164 alin. (2) lit. e) Cod penal și să-i aplice pedeapsa cu închisoare pe termen de

4 ani 6 luni. Conform prevederilor art. 84 din Codul penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial a-i stabili pedeapsa cu închisoare pe termen de 5 ani,

cu deținerea în penitenciar de tip semiînchis. Nadolinîi Artiom să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii:prevăzută de art.164 alin.(2) lit.e) Cod penal și să-i

aplice pedeapsa cu închisoare pe termen de 4 ani 6 luni, prevăzută de art.2641 alin.(3)

Cod penal și să-i aplice pedeapsa cu amendă, în mărime de 750 u.c.; prevăzută de

art.287 alin.(1) Cod penal și să-i aplice pedeapsa cu amendă în mărime de 500 u.c.

Conform prevederilor art. 84 Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial a-i stabili pedeapsa cu amendă în mărime de 1000 u.c. și 4 ani 6 luni

închisoare. Pedepsele urmează a fi executate separat potrivit art.84 alin.(3) din Codul

penal.

În motivarea apelului a indicat:

- pedepsele aplicate în privința fraților Nadolinîi Roman și Nadolinîi Artiom

3

sunt prea blânde;

- la stabilirea pedepsei acuzarea de stat a orientat instanța de judecată la

aplicarea unei pedepse mai aspre, deoarece conform art. 7 Cod penal, la aplicarea

legii penale se ține cont de gradul prejudiciabil al faptei;

- atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată, la comiterea

infracțiunii incriminate, n-au fost stabilite circumstanțe excepționale legate de scopul

și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportare în

timpul și după comiterea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei. Prin urmare, aplicarea art.90 din Codul penal

este neîntemeiată și ilegală;

- prin acțiunile lor ilegale, frații Nadolinîi Roman și Oleg au încălcat ordinea

publică, adică relațiile care asigură ambianța liniștită de conviețuire în societate și

relațiile sociale privind ocrotirea libertății fizice de deplasare și de acțiune a

persoanei în conformitate cu voința proprie. Gradul prejudiciabil al infracțiunilor

comise de frații Nadolinîi Roman și Artiom este unul major și altă pedeapsă decât

pedeapsa cu închisoarea nu-și va atinge scopul de reeducare;

- în privința lui Nadolinîi Roman și Nadolinîi Artiom este necesar să fie

aplicată pedeapsa corespunzătoare infracțiunilor pe care le-au comis.

fost admis apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin

care Nadolinîi R. a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin.(1) Cod penal, la 1 (un) an închisoare; art.164 alin.(2) lit.e) Cod penal - 4

(patru) ani și 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art.84 alin.(1) și (3) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor a fost stabilită lui

Nadolinîi R. pedeapsa definitivă de 5 (cinci) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. Nadolinîi Artiom a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin.(2) lit.e) Cod penal, la 4 (patru) ani

și 6 (șase) luni închisoare; art. 2641 alin.(3) Cod penal, la amendă în mărime de 750

unități convenționale; art. 287 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500

unități convenționale. În temeiul art.84 alin.(1) și (3) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor a fost stabilită lui Nadolinîi Artiom

pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 1000 unități convenționale

ce constituie 50 000 lei- pedepsele urmând a fi executate separat. În rest, dispozițiile

sentinței au fost menținute.

fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a verificat

complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Nadolinîi R., acțiunile lui fiind corect calificate de către instanța de

fond, după indicii - “vătămarea corporală medie a integrității corporale sau a sănătății, care

nu este periculoasă pentru viață, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a

4

sănătății”, fapte ce pe deplin se încadrează în prevederile art.152 alin.(1) Cod penal, și

,,răpirea unei persoane, comisă de două sau mai multe persoane” fapte ce pe deplin se

încadrează în prevederile art.164 alin.(2) lit.e) Cod penal.

În viziunea instanței de apel, instanța de fond corect a stabilit vinovăția

inculpatului Nadolinîi Artiom, acțiunile lui fiind corect calificate de către instanța de

fond, după indicii - “refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de

transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de

ebrietate si a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen

medical”, fapte ce pe deplin se încadrează în prevederile art.2641 alin.(3) Cod penal:

,,răpirea unei persoane, comisă de două sau mai multe persoane” fapte ce pe deplin se

încadrează în prevederile art.164 alin.(2) lit.e) Cod penal și ,,huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe de opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților precum si acțiunile care , prin conținutul

lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită”, fapte ce pe deplin se

încadrează în prevederile art.287 alin.(1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat că, instanța de fond greșit și-a motivat

soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpaților și nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce

privește aplicarea față de inculpați a dispoziției art. 90 Cod penal.

Prin urmare, în afară de motivele ce au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța urma să dea o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că inculpații nu este rațional să execute real termenul pedepsei stabilite.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond a omis să se expună

argumentat asupra necesității aplicării față de Nadolinîi Roman și Nadolinîi Artiom

a unei pedepse cu suspendarea condiționată a acesteia.

Astfel, instanța de apel a apreciat, că modalitatea de executare aleasă în privința

lui Nadolinîi Roman și Nadolinîi Artiom nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările grave produse și

comportamentul inculpaților pe parcursul comiterii faptelor prejudiciabile, care a

fost unul cinic, obraznic și sfidător față de normele morale.

Mai mult, instanța de apel a specificat că, așa cum rezultă din textul sentinței

instanței de fond, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării condiționate a

executării pedepsei aplicate inculpaților menționând, că aceștia se pot corija fără a

executa real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de apel drept

o concluzie eronată, care nu poate fi menținută.

În prezenta cauză, instanța de apel a găsit întemeiate motivele apelului declarat

de partea acuzării constatând, că concluzia instanței inferioare precum că corijarea

inculpaților este posibilă prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal - suspendarea

condiționată a pedepsei este greșită, neîntemeiată și din aceste motive o va exclude,

dispunând tot odată și înăsprirea pedepsei stabilite inculpaților din motivele expuse

supra.

5

Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de apel a conchis că, în privința lui

Nadolinîi Roman, care a fost condamnat în baza art.152 alin.(1) Cod penal și art.164

alin.(2) lit.e) Cod penal și Nadolinîi Artiom, care a fost condamnat în baza art.164

alin.(2) lit.e) Cod penal, 2641 alin. (3) Cod penal și art. 287 alin.(1) Cod penal urmează

a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, întrucât în cauza

dată nu este rațional de a fi aplicată condamnarea inculpaților cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei și dat fiind, că nominalizații se învinuiesc în

comiterea unei infracțiuni grave, două mai puțin grave și una ușoară, legate de

vătămarea corporală medie, răpirea unei persoane, conducerea mijlocului în stare de

ebrietate, refuzul de testarea alcoolscopică și huliganismul ce constituie un pericol

social sporit pentru cetățeni și sfidează normele morale într-o societate democratică.

În acest mod, suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a fi o

problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul, că obiectul suspendării este

executarea pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea

pedepsei.

Din considerentele menționate, instanța de apel a considerat că excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 415 alin.

(1) pct. 2) Cod de procedură penală care stipulează, că judecind apelul instanța

admite apelul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărâre.

avocatul, Barbaroș M. în numele inculpaților, care solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- instanța de apel nu a îndeplinit cerințele art. 414 alin. (1) Cod de procedură

penală;

- instanța în ordine de apel nu a ținut cont nici de starea materială a

condamnatului Nadolinîi Artiom și nici în condițiile legii nu l-a întrebat pe ultimul

dacă are posibilitatea materială de-a executa o astfel de sentință penală;

- instanța de recurs urmează a verifica legalitatea deciziei instanței de apel atât

sub aspectul legalității deciziei adoptate la data de 27.11.2019, cât și sub aspectul

blândeții/severității pedepselor aplicate ambilor condamnați care, până la începerea

cercetării judecătorești în prima instanță, ambii condamnați, prin înscris autentic, au

solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art.3641

alin.(1) Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, pe care le-au recunoscut integral, totodată, mărturisind faptele, cât și

încadrarea juridică a acestora, așa cum au fost menționate în rechizitoriu, fapt pentru

care instanța de fond le-a și acordat încă o șansă la socializarea ultimilor pentru

încrederea acordată, stare de fapt neglijată și dispoporționat interpretată de către

instanța în ordine de apel;

- instanța în ordine de apel la adoptarea hotărârii contestate prin prezentul

recurs, nu a ținut cont de: determinarea criteriului de clasificare a principiilor

răspunderii penale față de ambii condamnați, în primul rând de, principiul

6

legalității, principiul personalității, principiul egalității, umanismului legii penale;

- în al doilea rând, la nivelul structurării intime și a particularizării răspunderii

penale își exercită acțiunea de caracter al principiilor instituționale: principiul

coercitivității răspunderii penale, principiul unicității temeiului răspunderii penale,

principiul autonomiei și irepetabilității răspunderii penale, principiul obligativității

răspunderii penale, principiul prescriptibilității și principiul individualizării

răspunderii penale;

- fără a ține cont și de drepturile condamnaților, a ocrotirii ființei umane în

contextul respectării tuturor drepturilor pe care aceasta le are consfințite atât prin

legislația internă, cât și prin tratate și convenții internaționale, atunci când, omul, ca

valoare supremă, chiar și atunci când acesta ajunge să fie infractor, atunci când,

executarea pedepsei, care trebuie sa nu cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

persoana condamnatului, în general toate aceste măsuri pot fi încadrate într-o

sintagmă, și anume îmblânzirea aplicării pedepselor aplicate penale;

- instanța în ordine de apel în nici un mod nu și-a motivat decizia adoptată la

data de 27.11.2019, făcând abstracție de la prevederile legii și anume când, sentința

trebuie să fie legală, în conformitate cu prevederile ort. 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 4), 10), 16)

Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept la aplicarea

pedepsei inculpaților, argumentându-și suficient soluția în sensul pedepsei penale

stabilite inculpaților, ținându-se cont de principiile generale de aplicare a pedepsei și

criteriile generale de individualizare a acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs pct.4), 10), 16) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală și anume că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

atunci când judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum

și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie

potrivit legii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; norma de

7

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către curtea Supremă de Justiție.

Din textul recursului, Colegiul penal atestă că, autorul nu contestă starea de

fapt stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților, totodată indică drept temeiuri pentru recurs și pct. 4), 16) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, însă nu își motivează recursul cu referire la aceste

temeiuri, doar indicându-le, din care considerente nu se va expune referitor la aceste

aspecte, totodată se atestă că recurentul critică decizia privind stabilirea pedepsei

prea aspre inculpaților.

Instanța de recurs consideră, că temeiul de casare invocat și prevăzut la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu este nincident în cauza dată, iar

instanța de apel și-a motivat decizia, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au

dus, la admiterea apelului declarat de procuror, acordând deplină eficiență și

prevederilor art. 61 și 75, 78 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpaților, stabilită lui Nadolinîi R. conform

sancțiunii articolelor 152 alin.(1), 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, și lui Nadolinîi A.,

conform sancțiunilor art. 164 alin. (2) lit. e), 2641 alin. (3), 287 alin. (1) Cod penal,

ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, din care

considerent instanța de recurs respinge argumentul recurentului precum că, în speță

au fost încălcate prevederile art. 414 Cod de procedură penală.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

De asemenea, Colegiul penal evidențiază, că inculpații au recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, prin urmare prima instanță a admis

această solicitare și a examinat cauza în procedura simplificată în corespundere cu

prevederile legale.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpaților în privința căruia a fost admisă

procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

8

În acest context, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută

vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile

Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitate infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere, beneficiază de reducere cu o treme a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Din motiv că, legiuitorul nu a concretizat din care limite urmează a fi redusă

pedeapsa – din limita maximă sau minimă, prevăzută în sancțiune, analizând

sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege”, a fost dedus că legiuitorul a avut în

vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce cu o treime din

maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea în

baza căruia au fost condamnați: inculpatul Nadolinîi R., la momentul săvârșirii

infracțiunilor prevedea, conform art. 152 alin. (1) Cod penal, pedeapsă cu închisoare

pînă la 5 ani, iar conform art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, pedeapsă cu închisoare de

la 6 la 10 ani; inculpatul Nadolinîi A., la momentul săvârșirii infracțiunilor

prevedea, conform art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, pedeapsă cu închisoare de la 6

la 10 ani, conform art. 2641 alin. (3) Cod penal, pedeapsă cu amendă în mărime de la

900 la 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mujloace de

transport de la 3 la 5 ani, conform art. 287 alin. (1) Cod penal, pedeapsă cu amendă

de la 550 unități convenționale la 1050 unități convenționale.

În prezenta cauză penală, Colegiul penal reține, instanța de apel a ținut cont de

faptul că, infracțiunile săvârșite de Nadolinîi R. fac parte din categoria celor mai

puțin grave și grave, iar cele săvârșite de Nadolinîi A. fac parte din categoria celor

ușoare, mai puțin grave și grave, inculpații au recunoscut vina și s-au căit sincer, iar

circumstanțe agravante stabilite de art. 77 din Codul penal, în privința inculpaților

nu s-au reținut, se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu sunt angajați în cîmpul

muncii.

Conform art.78 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată constată

circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se reduce sau

se schimbă după cum urmează: a) dacă minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod este mai mic de 10 ani,

pedeapsa poate fi redusă pînă la acest minim. La literele a) și b) alin. (1) art. 78 Cod

9

penal, se omite caracterul obligatoriu atenuării pedepsei principale, și se stabilește

doar dreptul instanței de judecată de a reduce pedeapsa.

Astfel, Colegiul penal atestă, că instanța de apel, just la stabilirea pedepsei

inculpaților a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, menționate și în cererea de

recurs, au redus pedeapsele sub formă de închisoare și amendă, pînă la limita

minimă, sau mai aproape de limita minimă prevăzută de lege, fiind prerogativa

acesteia de a stabili, cât de aproape de limita de jos trebuie să fie redusă pedeapsa.

Mai mult ca atât, referitor la aceea, că instanța de apel nu a ținut cont de starea

materială a inculpatului Nadolinîi A., nu l-a întrebat dacă are posibilitatea materială

de a executa o astfel de sentință, Colegiul penal menționează că, instanța de apel a

aplicat inculpatului Nadolinîi A. conform art. 2641 alin. (3), art. 287 alin. (1) Cod

penal, pedeapsă sub formă de amendă, care este cea mai blândă categorie de

pedeapsă, ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

mai aproape de limita minimă, totodată această instanță nefiind obligată să-i aplice

inculpatului limita minimă a pedepsei prevăzute cu amendă. La fel, instanța de

recurs consideră că, pentru săvârșirea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu

inculpaților, prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pedeapsa a fost

stabilită acestora, mai aproape de limita minimă prevăzută de pedeapsa respectivă a

infracțiunilor imputate –inculpatului Nadolinîi A. - 4 ani 6 luni închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 1000 unități

convenționale, iar inculpatului Nadolinîi R. – 5 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, luînd în considerație numărul infracțiunilor, gravitatea

acestora și persoana celor vinovați. În viziunea Colegiului penal, instanța de apel

cumulând parțial pedepsele, a aplicat inculpaților o pedeapsă definitivă echitabilă,

ce se încadrează în limitele prevăzute de lege și rigorile stipulate de alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal statuează că, categoriile pedepselor, termenul acestora

stabilite inculpaților, de către instanța de apel și modalitatea de executare a acestora,

a fost individualizată corect și în așa fel încât persoana vinovată să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare,

iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor

infracțiuni.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a constatat,

că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar

concluziona că, nu este rațional ca inculpații să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, lui Nadolinîi R. pentru infracțiunile prevăzute de

art. 164 alin. (2) lit. e), 152 alin. (1) Cod penal și lui Nadolinîi A. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a

inculpaților.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

10

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, deoarece pedeapsa reală de privare de libertate

va fi efectivă pentru reeducarea și corijarea inculpaților, va restabili drepturile lezate

în urma comiterii infracțiunilor, pedeapsă echitabilă faptelor infracționale săvârșite

și în corespundere cu împrejurările cauzei. Totodată, instanța de apel just a conchis

că, modalitatea de executare a pedepsei aleasă de către prima instanță, în privința

inculpaților, nu este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere faptele

comise, urmările grave produse, comportamentul inculpaților pe parcursul comiterii

faptelor prejudiciabile, care a fost unul cinic, obraznic și sfidător față de normele

morale, din care considerent Colegiul penal atestă că, critica avocatului, precum că

instanța de apel a neglijat faptul acordării încă o șansă la socializarea inculpaților, nu

poate fi reținută, or inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea a două și

trei infracțiuni care fac parte din diferite capitole ale Codului penal, ținând cont de

comportamentul acestora în timpul comiterii infracțiunilor, în circumstanțele

menționate.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că, instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a casat sentința și a pronunțat o

hotărâre nouă, prin care a aplicat inculpaților conform art. 84 alin. (1) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor, pedeapsele definitive

menționsate, urmare a circumstanțelor expuse mai sus, din care considerent, instanța

11

de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile avocatului, precum că instanța de apel

a numit inculpaților o pedeapsă neechitabilă și fără a ține cont de principiile

răspunderii penale.

Prin urmare, Colegiul penal statuează, că pedeapsa individualizată de instanța

de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art.

61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept la care face referire recurentul, deci, nu persistă temei de casare a soluției

adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită inculpaților a fost aplicată în

limitele legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Barbaroș Mihail

în numele inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 27 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-i pe Nadolinîi Roman xxxxx și

Nadolinîi Artiom xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 09 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

12

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2020-07-02
0,95
1ra-1268/2020 — art. 187 alin. 1, art. 287 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1268/2020 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 03 iunie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Cobzac Elena şi Ţurcan Anatolie a examinat admi
CSJ 2020-12-30
0,95
1ra-2183/2020 — art. 190 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-2183/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 02 decembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Ţurcan Anatolie examinând adm
CSJ 2020-07-31
0,95
1ra-723/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-723/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 15 iulie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor, Cobzac Elena, a examinat, fă
CSJ 2020-07-30
0,94
1ra-324/2020 — art. 179 alin. 1; art. 208 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-324/2020 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 07 iulie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor, Cobzac Elena, Catan L
CSJ 2019-07-25
0,94
1ra-1113/2019 — art. 287 alin. 3; art. 151 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1113/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 26 iunie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Ţurcan Anatolie examinând admisib
Sursă