1re-140/2020 — art. 473-4 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 473-4 CPP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-140/2020 — art. 473-4 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul 1re-140/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
23 decembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Diaconu Iurie,
judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai
2020, declarat de către condamnatul Stamate Ruslan
Termenul de examinare a cauzei:
10.08.2020 – 23.12.2020
C O N S T A T Ă :
La data de 15 iulie 2019 condamnatul Stamate Ruslan a înaintat instanței de
judecată plângere în care a solicitat constatarea condițiilor de detenție contrare art.
3 CEDO pentru perioada deținerii în stare de arest preventiv în Penitenciarul nr. 13
Chișinău și aplicarea în privința sa a prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de
procedură penală, cu reducerea termenului de pedeapsă.
Prin încheierea Judecătoriei Orhei sediul central din 24 octombrie 2019, a fost
admisă parțial plângerea, fiind constatată deținerea condamnatului Stamate Ruslan
în condiții contrare art. 3 CEDO în perioada 27.07.2018 – 03.05.2019 pentru 276 zile
în Penitenciarul nr. 13 Chișinău.
A fost dispusă reducerea pedepsei neexecutate de către condamnatul Stamate
Ruslan cu 81 zile pentru detenție în condiții contrare art. 3 CEDO, iar în privința
perioadei rămase de 6 zile, în condițiile art. 4734 alin. (4) Cod de procedură penală,
i-a fost acordată în calitate de despăgubire suma de 12 unități convenționale.
Nefiind de acord cu încheierea primei instanțe, atât condamnatul cât și
apărătorul acestuia Sergiu Cotruță au înaintat cereri de recurs, prin care au solicitat
casarea încheierii primei instanțe.
În argumentarea recursurilor au indicat că, instanța de fond nu a calculat
corect perioada deținerii atât în penitenciarul nr. 13 Chișinău, cât și în penitenciaru
nr. 18 Brănești, iar deținerea sub arest a condamnatului până la pronunțarea
sentinței de condamnare a acestuia la închisoare cu executare, constituie arestare
preventivă și în cazul constatării condițiilor inumane și degradante, reducerea
termenului pedepsei se va face conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.
1
De asemenea, în opinia autorilor cererilor de recurs, instanța de fond nu a
determinat corect modalitatea de reducere a termenului pedepsei de condamnare
din termenul total rămas de executare drept recompensă pentru încălcările
depistate, urmând a fi apreciată perioada cât condamantul s-a aflat în arest
preventiv, precum și perioada în care acesta este deținut în calitate de condamnat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2020,
cererile de recurs au fost respinse ca fiind neântemeiate.
3.1. În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a menționat, instanța de
fond corect a calculat ca termenul pedepsei definitive stabilite lui Stamate Grigore
prin sentința Criuleni, sediul Criuleni din 17 aprilie 2019 de 10 ani închisoare, să se
reducă cu 81 zile pentru perioada de detenție cu statut de prevenit și condamnat,
apreciind reducerea stabilită ca fiind una adecvată și suficientă, bazată pe o justă și
echitabilă evaluare a circumstanțelor de fapt și pe o legătură rezonabilă de
cauzalitate dintre prejudiciul cauzat și recompensa instituită, și care va avea efectul
compensatoriu proporțional circumstanțelor constatate, iar argumentele invocate în
cererea de recurs precum că, reducerea termenului pedepsei definitive trebuie să fie
calculat și pentru perioada cât acesta s-a deținut la penitenciarul nr. 18 Brănești, în
baza art. 4734 Cod de procedură penală, nu a fost reținur, or, în privința condițiilor
de detenție din ultimul penitenciar nu au fost constatate careva încălcări,
corespunzător dispoziția art. 4734 alin. (3) Cod de procedură penală, nu este
aplicabilă cazului examinat.
Instanța de recurs a reținut că, instanța de fond a pronunțat o încheiere
întemeiată și motivată, iar în situația în care instanța și-a motivat decizia luată,
arătând în mod concret la împrejurările care infirmă/afirmă acuzația, permițând
părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de apel poate, în
principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță
(Hotărârea CtEDO Garcia Ruis versus Spania).
Condamnatul Stamate Ruslan a contestat cu recurs în anulare decizia
instanței de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a
acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet
de judecată.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
2
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, părțile pot declara la Curtea
Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile,
după epuizarea căilor ordinare de atac.
Totodată, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) - 5), 3 alin. (1) Cod de procedură
penală, prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de
recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința,
data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel,
dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data
adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În
desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării
cauzei în instanța judecătorească.
Astfel, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate
cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza
penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de
încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Circumstanțele enunțate atestă, deci, că celelalte categorii de hotărâri
judecătorești irevocabile, inclusiv cea atacată de recurent, nu sunt pasibile de drept
de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare.
Rezultă că respectivul recurs în anulare, în aspectul nominalizat, adică fiind
declarat împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost
soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal (pct. 1., 4. din decizie).
Pe lângă aceasta, potrivit art. 456 alin. (1), 429 alin. (1) și 430 pct. 3) - 5), 455
alin. (2) pct. 3) - 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină
denumirea instanței care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței, numele și
prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta
constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și
motivele invocate în apel, denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data
pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii
sau respingerii apelului, conținutul și motivele recursului cu argumentarea
ilegalității hotărârii atacate.
Totodată, în recursul în anulare vizat, nu se regăsește denumirea instanței care
a pronunțat sentința, judecând cauza penală în fond, data pronunțării sentinței,
numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea
judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a
declarat apel și motivele invocate în apel, denumirea instanței care a adoptat
3
decizia în apel, data pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și
argumentele admiterii sau respingerii apelului, denumirea instanței care a adoptat
decizia în recurs, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau
respingerii recursului (pct. 4. din decizie).
Conform art. 456 alin. (1), Cod de procedură penală, actele procedurale
preparatorii ale instanței de recurs în anulare și procedura de admisibilitate a
recursului în anulare se efectuează în conformitate cu prevederile art. 431 și 432,
care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide
inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu
îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429 și 430.
Prin urmare, dat fiind că nu îndeplinește cerințele de conținut, recursul în
anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1) Cod
procedură penală, Colegiul penal
d e c i d e:
inadmisibilitatea recursului în anulare, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2020, declarat de către condamnatul Stamate
Ruslan, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 23 decembrie 2020.
Președinte: Diaconu Iurie
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
4