Société D'Exploitation de Jeux Automatiques Champenois (sejac) împotriva Franței

Publicat pe 6 februarie 2023 CINCI SECȚIUNEA A CINCEA CEA DE A NU FACE N 62583/17 SOCIETATEA DE JOS AUTOMAT CHAMPENIES (SEJAC) împotriva Franței, introdusă la 23 august 2017, comunicată la 17 ianuarie 2023 ÎN MATERIE DE L La 22 ianuarie 2010 s-a realizat o discotecă condusă de societatea reclamantă. Această intervenție, desfășurată sub autoritatea și în prezența unui procuror general al Republicii în apropierea tribunalului de mare instanță din Chalons-en-Champagne, a fost pregătită cu participarea unui asistent al justiției și a trei asociații, pentru a recruta voluntari pentru a-și îndeplini rolul de "testatori" În această zi, magistratul îi reunește pe participanții din apropierea spațiilor societății reclamante și a constituit mai multe grupuri, compuse din persoane de gen și de tip diferite, care s-au prezentat ulterior la intrarea în discotecă.

Întrucât unii dintre ei au fost admiși în instituție și alții nu, procurorul districtual i - a chemat pe polițiști să ia identitatea portarilor și a administratorului, să ia casetele de supraveghere video și să - i audieze, în calitate de martori, pe membrii diferitelor grupuri constituite de el. În conformitate cu art. 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. Prin hotărârea din 10 noiembrie 2010, Tribunalul corecțional din Chalons-en-Champagne a declarat societatea reclamantă vinovată de discriminare și a condamnat-o la o pedeapsă principală de 20 de ani. În ceea ce privește acțiunea civilă, el a condamnat-o să plătească 500 EUR daune în favoarea Ligii Internaționale împotriva rasismului și antisemitismului, precum și un euro la doi voluntari din cadrul operațiunii de testare a sângelui care erau parțiali civili.

La 23 martie 2011, curtea de apel a lui Reims a infirmat această hotărâre și a relaxat societatea reclamantă. În special, Comisia a considerat că dovada unei discriminări nu a fost semnalată, subliniind în același timp lipsa de rigurozitate juridică a tranzacției și îngrijorându-se de condițiile în care societatea reclamantă a fost pusă sub semnul întrebării în lipsa unei reflecții cu privire la condițiile impuse de lege.

La 27 noiembrie 2012, Curtea de Casație a pronunțat această hotărâre, considerând motivele reținute atât inoperabile, cât și insuficiente, în măsura în care instanța de apel a scos în evidență, de asemenea, fapte noiembrie 2014, aceasta a transmis Curții de Casație o chestiune prioritară de constituționalitate (QPC), referitoare la conformitatea cu art. 225-3-1 din Codul penal la: art. 16 din Declarația privind drepturile omului și ale cetățeanului din 16 august 1789, la care preambulul Constituției din 4 noiembrie 2014 octombrie 1958 face trimitere. Prin hotărârea din 4 februarie 2015, Curtea de Casație a refuzat să transmită acest QPC Consiliului Constituțional. La 12 noiembrie 2015, tribunalul din Dijon a confirmat hotărârea Curții și, printr-o hotărâre din 28 februarie 2017, Curtea de Casație a respins recursul formulat de societatea reclamantă.

Invocând încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție ca urmare a procedurii diligente împotriva sa, societatea reclamantă consideră că operațiunea de testare a probei efectuată la intrarea în instituția sa la 22 ianuarie 2010 constituia o provocare pentru comiterea unei infracțiuni, aducând atingere loialității probei și cerinței de culpă. A existat vreo încălcare a dreptului societății reclamante la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție? În special, societatea reclamantă a făcut obiectul unei operațiuni de testare la data de 22 ianuarie 2010 sub autoritatea și în prezența unui procuror al Republicii în apropierea tribunalului de mari instanțe din Chalons-en-Champagne, o provocare de a comite o infracțiune de discriminare, pentru care a fost condamnată ulterior de instanțele interne

Publié le 6 février 2023

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 62583/17

SOCIÉTÉ D’EXPLOITATION DE JEUX AUTOMATIQUES CHAMPENOIS (SEJAC)

contre la France introduite le 23 août 2017 communiquée le 17 janvier 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’équité d’une procédure relative à une opération de « testing », qui fut réalisée le 22 janvier 2010 à l’entrée d’une discothèque gérée par la société requérante. Cette intervention, menée sous l’autorité et en présence d’un substitut du procureur de la République près le tribunal de grande instance de Châlons-en-Champagne, fut préparée avec la participation d’un assistant de justice et de trois associations, afin de recruter des volontaires pour tenir le rôle de « testeurs ». Le jour dit, le magistrat réunit les participants à proximité des locaux de la société requérante et constitua plusieurs groupes, composés de personnes de genre et de type différents, qui se présentèrent ensuite successivement à l’entrée de la discothèque.

Certains ayant été admis dans l’établissement et d’autres non, le substitut du procureur fit intervenir des policiers pour relever l’identité des portiers et du gérant, saisir les bandes de vidéosurveillance et auditionner, en qualité de témoin, les membres des différents groupes constitués par lui. L’enquête, réalisée en flagrance, conclut à l’existence d’une discrimination, l’entrée ayant été refusée sans motif considéré comme valable aux groupes constitués en tout ou partie de personnes d’origine maghrébine. Par un jugement du 10 novembre 2010, le tribunal correctionnel de Châlons-en-Champagne déclara la société requérante coupable de discrimination et la condamna à une peine principale de 20 000 euros (EUR) d’amende.

Sur l’action civile, il la condamna à payer 500 EUR de dommages et intérêts à la Ligue internationale contre le racisme et l’antisémitisme, ainsi qu’un euro à deux volontaires de l’opération de « testing » qui s’étaient constitués partie civile. Le 23 mars 2011, la cour d’appel de Reims infirma ce jugement et relaxa la société requérante. Elle jugea notamment que la preuve d’une discrimination n’était pas rapportée, tout en soulignant l’absence de rigueur juridique de l’opération et s’inquiétant des conditions dans lesquelles la société requérante s’était trouvée mise en cause en l’absence de réflexion quant aux conditions posées par la loi. Le 27 novembre 2012, la Cour de cassation cassa cet arrêt, estimant les motifs retenus à la fois inopérants et insuffisants, dès lors que la cour d’appel avait par ailleurs mis en évidence des faits caractérisant l’élément matériel de l’infraction.

Elle renvoya l’affaire devant la cour d’appel de Dijon. Le 5 novembre 2014, celle-ci transmit à la Cour de cassation une question prioritaire de constitutionnalité (QPC), portant sur la conformité de l’article 225-3-1 du code pénal à l’article 16 de la Déclaration des droits de l’homme et du citoyen du 16 août 1789, auquel le préambule de la Constitution du 4 octobre 1958 renvoie. Par un arrêt du 4 février 2015, la Cour de cassation refusa de transmettre cette QPC au Conseil constitutionnel. Le 12 novembre 2015, la cour d’appel de Dijon confirma le jugement du tribunal correctionnel et, par un arrêt du 28 février 2017, la Cour de cassation rejeta le pourvoi formé par la société requérante.

Invoquant la violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de l’iniquité de la procédure diligentée à son encontre, la société requérante considère que l’opération de « testing » effectuée à l’entrée de son établissement le 22 janvier 2010 constituait une provocation à la commission d’une infraction, portant atteinte à la loyauté de la preuve et à l’exigence d’impartialité.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit de la société requérante à un procès équitable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, la société requérante a-t-elle fait l’objet, lors de l’opération de « testing » menée le 22 janvier 2010 sous l’autorité et en présence d’un substitut du procureur de la République près le tribunal de grande instance de Châlons-en-Champagne, d’une provocation à commettre une infraction de discrimination, pour laquelle elle a ensuite été condamnée par les juridictions internes ?